Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2161/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2161/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2161/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2161
Ședința publică din data de 14.05.2015
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - intimați L. C. V., domiciliată în Ploiești, ., .. 2, . și P. O. G., domiciliat în Ploiești, .. 152, ., împotriva sentinței civile nr. 8563/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, intimata petentă M. S., domiciliată în Azuga, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată si o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ 04.03.2014, la Judecătoria Ploiești, petenta M. S. a chemat în judecată pe intimații L. C. V., P. O. G., M. Ploiești – prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună completarea sentinței civile nr._/30.12.2013 a Judecătoriei Ploiești în ceea ce privește obligarea în solidar a intimaților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, motivându-se că eronat nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, atât timp cât acestea au fost solicitate pe parcursul soluționării cauzei în baza sentinței civile nr._/_.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr.8563/11.06.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă cererea formulată de către petentă împotriva intimaților și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/30.12.2013 și obligarea intimaților L. C. F., P. O. G. să plătească petentei, în solidar, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că, într-adevăr, petenta a solicitat obligarea celor doi intimați persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat pe parcursul soluționării acțiunii în baza sentinței civile nr._/2013, însă, la momentul deliberării, instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea formulată de către petentă, motiv pentru care se impune completarea sentinței sus menționate și acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea petentei, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.2812 c.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații L. C. V., P. O. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii, motivându-se că eronat au fost aplicate dispozițiile legale sus menționate, nefiind incidente în speță, cauza având primul termen de judecată la data de 18.10.2011, fiind soluționată pe parcursul unui număr de 24 de termene, iar petenta nu s-a prezentat niciodată, în timp ce apărătorul său s-a prezentat la un număr de 3 termene de judecată, mai ales că la ultimul termen de judecată petenta, apărătorul acesteia nu au fost prezenți, neexistând la dosar nicio cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată sau dovezi în acest sens.
În continuare, intimații au arătat că cererea de completare putea fi formulată în termenul de declarare a căii de atac a apelului, cerere care a fost formulată după expirarea acestui termen, fiind tardivă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 25.03.2015.
La data de 15.04.2015, petenta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării apelului, atât timp cât sentința a fost comunicată la data de 08.08.2014, apelul fiind declarat după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în materie, excepția nulității apelului care nu a fost semnat de către apelantul P. O. G., solicitându-se și respingerea acestuia în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea, dispunând completarea sentinței civile nr._/2013 și obligarea celor doi apelanți la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14.05.2015, instanța, având în vedere excepțiile invocate și ținând seama de dispozițiile legale în materie, a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile respective și fondul cauzei.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat de apelanta intimată L. C. V. este nefondat, în timp ce apelul declarat de apelantul intimat P. O. G., este nul pentru lipsa semnăturii pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/30.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă în urma respingerii apelului și recursului, a fost respinsă acțiunea completată, formulată de intimații L. C. V., P. O. G. împotriva intimatului și a petentei, ca neîntemeiată, constatându-se netemeinicia pretențiilor formulate de către cei doi apelanți.
Conform actelor de procedură existente la dosar, pe parcursul soluționării cauzei în baza sentinței civile nr._/30.12.2013, petenta a formulat întâmpinări, cereri, în cadrul cărora și-a exercitat dreptul la apărare, motiv pentru care a apelat la serviciile unui apărător în vederea asigurării asistenței juridice de specialitate, solicitând la data de 22.03.2012 obligarea celor doi apelanți la plata cheltuielilor de judecată, cerere reiterată la data de 03.09.2013, fiind depusă în acest sens chitanța nr.389/23.11.2012 privind achitarea unui onorariu de avocat de 1500 lei.
Disp.art.2812 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cererii conexe sau incidentale se poate solicita completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz apel sau recurs.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că pe parcursul soluționării acțiunii în revendicare formulată de către cei doi apelanți în baza sentinței civile nr._/30.12.2013, petenta a formulat întâmpinări în cadrul cărora și-a exercitat dreptul la apărare, apelând la serviciile unui apărător, care i-a asigurat asistență juridică de specialitate, motiv pentru care a achitat suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.389/23.11.2012, astfel încât, ulterior, prin sentința civilă nr._/30.12.2013 s-a constatat netemeinicia pretențiilor formulate de către cei doi apelanți, fără însă să existe vreo mențiune în cuprinsul dispozitivului acestei sentințe referitoare la cererea formulată de către petentă pe parcursul soluționării cauzei respective privind obligarea celor doi apelanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Ca atare, atât timp cât pe parcursul soluționării acțiunii în revendicare, petenta a suportat cheltuieli de judecată în valoare de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, în vederea exercitării dreptului la apărare față de pretențiile formulate de către cei doi apelanți, în scopul de a beneficia de asistență juridică de specialitate, iar prin sentința civilă nr._/2013 s-a constatat netemeinicia pretențiilor formulate de către cei doi apelanți, înseamnă că în realitate la momentul pronunțării acestei sentințe instanța a omis să soluționeze cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, mai ales că cei doi apelanți se află în culpă procesuală, impunându-se obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în temeiul disp. art.274, 277 c.pr.civ.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea, dispunând completarea dispozitivului sentinței civile nr._/2013 în baza disp.art.2812 c.pr.civ., deoarece a omis să se pronunțe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către petentă încă din data de 22.03.2012, reiterată pe parcursul soluționării cauzei, inclusiv la data de 03.09.2013, mai ales că cei doi apelanți se află în culpă procesuală în urma respingerii pretențiilor acestora ca fiind neîntemeiate.
Motivele invocate de către apelantă, conform cărora, eronat au fost aplicate disp. art.2812 c.pr.civ., dispoziții neaplicabile în speță, cauza având primul termen de judecată la data de 18.10.2011, fiind soluționată pe parcursul unui număr de 24 de termene și că petenta nu s-a prezentat niciodată, în timp ce apărătorul său s-a prezentat la un număr de 3 termene de judecată, sunt neîntemeiate, deoarece indiferent de termenele de judecată stabilite în cauza dedusă judecății, în condițiile în care petenta a suportat cheltuieli de judecată determinate de formularea unei acțiuni de către apelantă, care a fost respinsă, aflându-se în culpă procesuală, era normal și firesc ca apelanta să restituie cheltuielile de judecată suportate de către petentă, indiferent dacă aceasta sau apărătorul său au fost prezenți efectiv la termenele de judecată, mai ales că petenta și-a exercitat dreptul la apărare materializat în formularea unor întâmpinări, cereri, în cadrul cărora a răspuns pretențiilor formulate de către apelantă.
Criticile apelantei în sensul că petenta, apărătorul acesteia nu au fost prezenți la ultimul termen de judecată, neexistând la dosar nicio cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, sau dovezi în acest sens și că cererea de completare putea fi formulată în termenul de declarare a căii de atac a apelului, cerere care a fost formulată după expirarea acestui termen, fiind tardivă, sunt nefondate, întrucât acordarea cheltuielilor de judecată nu este condiționată de prezenta petentei sau a apărătorului acesteia la termenele de judecată, ci de modalitatea în care petenta a fost obligată să se apere față de pretențiile formulate de către apelantă, apelând la serviciile unei persoane de specialitate, pentru a-și exprima poziția față de susținerile apelantei, iar disp.art.2812 c.pr.civ. nu instituie obligația în sarcina petentei de a formula cererea de completare într-un anumit termen sub sancțiunea decăderii din acest drept, ci conferă posibilitatea cu caracter facultativ de formula diferite cereri de completare în scopul de a preîntâmpina exercitarea unor căi de atac cu privire la omisiunile instanțelor judecătorești, fără însă să existe o sancțiune în cazul neformulării unor cereri de completare în termenul prevăzut de dispozițiile legale privind exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare.
În raport de aceste considerente, tribunalul, în ceea ce privește apelul declarat de apelanta intimată L. C. V., constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinice, în baza disp.art.296 c.pr.civ. va respinge acest apel ca nefondat.
De asemenea, tribunalul, în ceea ce privește apelul declarat de apelantul intimat P. O. G., va admite excepția nulității apelului și va anula apelul declarat de către acesta din urmă în baza disp.art.296 c.pr.civ., deoarece în realitate apelul a fost semnat numai de către apelanta intimată, nefiind semnat de către apelant, iar lipsa semnăturii demonstrează inexistența manifestării de voință a apelantului de a promova calea de atac a apelului, motiv pentru care acesta este supus anulării, ținându-se seama și de disp.art.112 c.pr.civ., dispoziții cu caracter general care reglementează și modalitatea de formulare a căilor de atac ordinare și extraordinare, respectiv apelul și recursul.
Totodată, tribunalul, va respinge excepția tardivității introducerii apelului, întrucât nu există la dosar dovezile de comunicare ale sentinței civile nr.8563/11.06.2014, ceea ce înseamnă că instanța de apel se află în imposibilitate legală să efectueze verificări cu privire la data comunicării acestei sentințe celor doi apelanți, motiv pentru care se prezumă că apelul a fost declarat în termenul de 15 zile de la data în care cei doi apelanți ar fi cunoscut de existența acestei hotărâri judecătorești, mai ales că termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în vigoare se raportează la fiecare parte, în mod individual, în raport de existența anumitor dovezi de comunicare față de apelanți și nicidecum în funcție de data comunicării sentinței petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității introducerii apelului, invocată de către intimata petentă.
Admite excepția nulității apelului invocată de către intimata petentă și în consecință:
Anulează apelul declarat de apelantul intimat P. O. G., domiciliat în Ploiești, .. 152, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8563/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelanta intimată L. C. V., domiciliată în Ploiești, ., . și intimatul M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, intimata petentă M. S., domiciliată în Azuga, ., ., ..
Respinge apelul declarat de apelanta intimată L. C. V., domiciliată în Ploiești, ., .. 2, . împotriva sentinței civile nr. 8563/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelantul intimat P. O. G., domiciliat în Ploiești, .. 152, ., județul Prahova, și intimatul M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, intimata petentă M. S., domiciliată în Azuga, ., ., ., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
R. C.
operator de date cu caracter personal 5595
red.MC/tehnored.MC
6 ex./02.07.2015
d.f._/0281/2011 Judecătoria Ploiești
j.f.S. Zanovia
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2076/2015. Tribunalul PRAHOVA | Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 2169/2015. Tribunalul... → |
|---|
