Obligaţie de a face. Decizia nr. 2400/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2400/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2400/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2400
Ședința publică din data de 10.06.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât C. A., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți A. M., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova și C. M., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova .
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – pârât, personal și asistat de avocat I. M., lipsă fiind intimații – reclamanți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că apelul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul apelantului – pârât învederează instanței că părțile din prezenta cauză sunt vecine, iar reclamantelor au solicitat pârâtului să-și ridice anumite construcții făcute cu nerespectarea distanței legale față de gardul despărțitor și să permită acestora accesul pe proprietatea pârâtului pentru a efectua diferite lucrări la casă, instanța de fond a administrat în cauză probatorii din care a reieșit faptul că sunt respectate dispozițiile legale privind amplasarea construcțiilor, iar în ceea ce privește ultimul capăt de cerere, privind accesul reclamantelor pe proprietatea pârâtului acesta a fost de acord. Astfel, instanța de fond în mod incorect compensarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține o culpă procesuală a pârâtului, precum și față de împrejurarea că 3 dintre cele 4 capete de cerere au fost respinse. Față de cele expuse, apărătorul apelantului – pârât solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea fondului și a apelului.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantele A. M. și C. M. au solicitat ca instanța, prin sentința ce va pronunța, să oblige pârâtul C. A. să desființeze sau să mute căminul de apă de lângă peretele casei, să mute sau să și desființeze cotețul de porci sub fereastra casei, sa permită efectuarea lucrărilor de întreținere a peretelui casei ce dă în curtea acestuia, să desființeze vița de vie plantată la distanta mică de peretele casei.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că imobilul lor se învecinează cu cel al paratului și din cauza plantațiilor acestuia peretele casei lor se deteriorează pe zi ce trece. Au mai arătat că mirosul de la cotețul de porci este insuportabil, vita de vie este la o distanță mică și prin udarea acesteia apa se infiltrează în locuința lor.
În drept, au fost invocate disp art. 610-1075 C. civ. și art. 274 C.proc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că pompa de apa nu este lângă zidul casei, ci la o distanta de 85 cm si este prevăzut cu cămin de apa betonat, vita de vie este plantata la 85 cm de zidul casei, iar cotețul de porci nu exista. In ceea ce privește permiterea accesului reclamantelor a arătat ca u are nimic împotriva dar nu i-a fost cerut pana acum.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 815 si urm C. civ.
Reclamantele au solicitat în completarea acțiunii și revendicarea imobiliara a unui terne de 11,20 mp.
La termenul din 07.05.2014, instanța de fond a anulat cererea completatoare ca netimbrată.
La termenul din 19.11.2014 reclamantele au renunțat la capetele de cerere privind desființarea căminului de apa, a cotețului de porci, desființarea vitei de vie, singurul capăt de cerere solicitat fiind cel de permiterea accesului.
Instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul parților, cea testimoniala și expertiza tehnica specialitatea construcții.
Prin Sentința civilă nr._/10.12.2014 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâtul să permită accesul reclamantelor în curtea acestuia pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a pereului casei reclamantelor, a respins cererea de acordare cheltuieli de judecata formulată de reclamant ca neîntemeiată, respingând cererea de acordare cheltuieli de judecata formulată de pârât ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarațiile părților reiese ca reclamantele și pârâtul au proprietăți vecine, între existând deci relații de vecinătate.
Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu exercitat însă in limitele stabilite de lege ( art. 480 C. civ.). Exercitarea dreptului de proprietate în limitele determinate de lege implica respectarea regulilor de conviețuire sociala și in cadrul raporturilor de vecinătate. Dreptul de proprietate este exercitat in cadrul unor relații sociale, ., fiind astfel posibil sa apară și o limita a exercițiului dreptului, anume exercitarea lui in așa fel încât, prin exercițiul atribuțiilor sale sa nu fie aduse atingeri drepturilor subiective ce aparțin altor persoane.
Astfel, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu menirea sa naturala si in limitele sale normale, adică în armonie cu starea contemporana a relațiilor și uzurilor sociale.
Din declarația martorului I. S. reiese ca zidul interior al reclamantelor este plin de mucegai, iar lavabilul a început sa se curețe. Din declarația martorului O. M. reiese ca imobilul pârâtului a fost construit in anii 1990 și nu a fost schimbată configurația acestuia.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că locuința reclamantelor are amplasată cu latura mare pe linia de hotar ce desparte cele doua proprietăți având lungime în jur de 16 m. Calcanul care nu are amenajata nicio deschidere are structura mixta compusa din perete de cărămida tencuit la exterior.
Conform raportului de expertiza tehnica specialitatea construcții efectuata in cauza de expert B. I. în cazul efectuării lucrărilor de reparații și întreținere de către reclamante la calcanul locuinței lor nu se pot executa decât prin accesul în proprietatea paratului.
Așadar, în lumina celor arătate mai sus pentru exercitarea dreptului de proprietate in raporturi de buna vecinătate, s-a apreciat că este necesar ca pentru ca efectuarea unor reparații la imobilul reclamantelor sa se permită accesul acestora pe terenul paratului, aceasta fiind unica posibilitate.
De altfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost de acord cu acest capăt de cerere încă de la depunerea întâmpinării, discuțiile în contradictoriu referindu-se existenta unei solicitări anterioare a reclamantelor în acest sens.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizata și a obligat pârâtul să permită accesul reclamantelor pentru efectuarea lucrărilor de reparații la zidul casei. In mod evident aceste lucrări vor fi efectuate cu respectarea dreptului de proprietate al paratului si cu buna credința.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de reclamante si de pârât instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere sa plătească cheltuielile de judecată. Conform art. 275, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
În speță, pârâtul a arătat prin întâmpinare că este de acord cu acest capăt de cerere și nici nu era de drept în întârziere, motiv pentru care conform art. 275 s-a considerat că nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea pârâtului de acordarea cheltuieli de judecata instanța de fond a reținut că reclamantele nu au căzut in pretenții, acțiunea fiind admisă în parte, motiv pentru care nu au putut fi obligate la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat în aceasta cauza, el neavând nicio vina procesuală, astfel cum va arăta în continuare.
În motivarea cererii de apel, pârâtul a învederat faptul că prin acțiunea civila intentată de reclamantele A. M. și C. M., a fost chemat in judecată pentru a fi obligat să desființeze căminul de apa afla în curtea sa, deoarece le produce igrasie imobilului construit pe hotar sub forma de calcan, să desființeze cotețul de porci, aflat la o distanta nelegală de peretele casei lor precum și să taie butucii de vita de vie amplasați de asemeni la o distanta nelegală.
În acest sens, s-a mai solicitat să fie obligat să le permită să intre în curtea casei sale pentru întreținerea peretelui gen calcan construit chiar pe linia de hotar.
Prin întâmpinarea pe care a făcut-o chiar înaintea primului termen de judecată, a arătat că este de acord să se pătrundă in curtea casei sale pentru a-și face anumite reparații și întreținere a peretelui despărțitor, deși niciodată nu i s-a solicitat acest lucru și deci nici nu le-a refuzat.
În ceea ce privește celelalte trei capete de acțiune, pârâtul a susținut de la început, că sunt neîntemeiate, deoarece nu există coteț de porc și nici nu a fost vreodată, iar pompa de apa este amplasată la distanta legală, are cămin de scurgere și nu poate să influențeze peretele constructe, iar vița de vie este amplasata la distanta legala față de perete.
Or, în urmă probelor administrate, cu martori, interogatorii și mai ales a unei expertize tehnice judiciare întocmita în cauză de expertul B. I., s-a stabilit că nu există coteț de porc, pompa este amplasată la distanta legală, nu influențează cu nimic zidul casei, iar cei câțiva butuci de vita de vie, de asemeni sunt amplasați la distanța prevăzută de lege.
Astfel, aceasta situație de fapt reținută de prima instanța a dus la concluzia că acțiunea este întemeiată numai în parte, cu privire la dreptul reclamantelor de a pătrunde in curtea casei sale pentru întreținerea peretelui casei lor, așa cum a arătat mai sus respingând ca neîntemeiate pretențiile reclamantelor cu privire la celelalte trei capete de acțiune.
In aceasta situație, instanța nu trebuia să-i respingă cererea de cheltuieli de judecata, încălcând prevederile art. 276 C.proc.civ., care prevede „când pretențiile flecarei parți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor”.
Or, instanța de fond, deși a admis un singur capăt de cerere, recunoscut de el chiar înaintea primului termen de judecată prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosar și în continuare la termenele care au urmat și cu ocazia judecării cauzei în fond, i-a respins în totalitate cererea sa de cheltuieli de judecată, ținând seama de respingerea ca neîntemeiate celelalte trei capete de acțiune.
De aceea, pârâtul a solicitat să se admită apelul, să se schimbe în parte sentința atacată și să fie obligate cele doua reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă totala de 450 lei.
În drept, apelantul – pârât a invocat disp. art. 282 - 296 C.proc.civ.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.04.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Legal citate, intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare prin care să își expună punctul de vedere cu privire la cauza dedusă judecății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de apelantul-pârât, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cauza de față are ca obiect cererea introductivă de instanță formulată de reclamantele A. M. și C. M., completată la data de 04.12.2013 (fila 24 dosar fond), în contradictoriu cu pârâtul C. A..
Astfel, reclamantele au formulat mai multe capete de cerere, respectiv:
- obligarea pârâtului la desființarea sau mutarea căminului de apă cu pompă de apă de lângă peretele casei, precum și a cotețului de porci construit sub fereastra casei reclamantelor;
- obligarea pârâtului să permită reclamantelor să efectueze lucrări de întreținere a peretelui casei ce dă în curtea acestuia;
- obligarea pârâtului să desființeze vița de vie, plantată la distanță foarte mică de casă;
- obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință (cerere în revendicare) pentru suprafața de 11,20 mp, aflată în spatele construcției.
Prin întâmpinarea pe care pârâtul a formulat-o în fața primei instanțe (fila 32 dosar fond) pârâtul a declarat că este de acord să le permită reclamantelor accesul pe terenul lui, pentru a efectua anumită lucrări de îmbunătățire la construcția aparținând reclamantelor, nefiind de acord cui celelalte capete de cerere și solicitând respingerea acestora.
Prin sentința atacată judecătoria a admis în parte acțiunea precizată, obligând pârâtul să permită reclamantelor accesul în curtea acestuia pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a peretelui casei reclamantelor.
Așadar, tribunal constată că prima instanță a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Din acest punct de vedere, rezultă că reclamantele se află în culpă procesuală față de pârât, potrivit art. 274-276 C.proc.civ., pentru faptul că prima instanță le-a respins 3 din cele 4 capete ale acțiunii.
Prin urmare, sunt întemeiate criticile pârâtului, din apelul declarat, în sensul că în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată aferente acestor pretenții formulate de reclamante, și care au fost respinse de instanță.
Pe de altă parte, pentru cel de-al patrulea capăt al acțiunii, cel admis de prima instanță, în mod corect prima instanță a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la cheltuieli de jdueactă către reclamantă, din moment ce pârâtul a rătat prin întâmpinare că este de acord cu admiterea lui, în cauză fiind incidente prevederile art. 275 C.proc.civ.
Așadar, tribunalul constată că prima instanță trebuia să oblige reclamantele la plata unei cote de ¾ din cheltuielile de judecată suportate de pârât, corespunzător cu pretențiile respinse reclamantelor, cu luarea în considerare a faptului că pârâtul efectuat cheltuieli în sumă de 450 lei, reprezentând onorariu avocat.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul C. A. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga intimatele-reclamante să plătească apelantului-pârât suma de 337,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, fiind menținută în rest sentința, ca legală și temeinică.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga intimatele - reclamante să plătească apelantului - pârât suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – pârât C. A., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. M. și C. M., ambele domiciliate în Ploiești, ., jud. Prahova.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă intimatele - reclamante să plătească apelantului - pârât suma de 337,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.
Obligă intimatele - reclamante să plătească apelantului - pârât suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
P.-A. AlinaȘologon O.-C.
Grefier
A. A. I.
Red. O.C.Ș
5 ex/02.07.15
d. f._ 1 Judecătoria Ploiești
j. f. M. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Succesiune. Decizia nr. 2399/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2409/2015. Tribunalul... → |
|---|
