Contestaţie la executare. Decizia nr. 2409/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2409/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2409/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2409
Ședința publică din data de 10.06.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelantul – contestator M. G., domiciliat în comuna Bătrâni, ., împotriva încheierii din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu apelantul – intimat M. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M., situat în Ploiești, ., ., ..
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – contestator, reprezentat de avocat I. C. și apelantul – intimat, reprezentat de avocat M. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 NCPC constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că ambele căi de atac privesc cheltuielile de judecată și se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul apelantului – contestator solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea fondului și a apelului, întrucât instanța de fond în mod greșit a reținut că nu există culpă procesuală a intimatului și a respins cererea contestatorului privind cheltuielile de judecată. În fapt, s-a formulat cerere de executare silită la data de 01.10.2014, iar la data de 24.10.2014 intimatul a primit dovada de achitare a cheltuielilor de judecată, Judecătoria Văleni pronunțându-se asupra cererii de executare silită formulată în dosarul nr._ la data de 27.10.2014, în sensul încuviințării acesteia. Astfel, la data de 26.11.2014 contestatorul s-a văzut nevoită să promoveze acțiune întrucât debitul fusese achitat pentru ambii frați.
Apărătorul apelantului – intimat învederează instanței că părțile din prezenta cauză sunt frați, iar partea pe care o reprezintă susține că nu a primit sumele datorate, conform titlului executoriu, de bună – voie, deși i-au fost solicitate aceste sume, astfel a fost nevoită să apeleze la executorul judecătoresc. De asemenea, precizează că suma de 400 lei a fost achitată, respectiv în data de 24.10.2014, însă ulterior înregistrării dosarului la Judecătoria Vălenii de M.. Față de cele expuse, arată că ambele părți sunt în culpă procesuală sau nu sunt, având în vedere că după primirea sumei de bani intimatul nu a mai solicitat continuarea executării astfel cum reiese și din încheierea de încetare a executării silite dată de executorul judecătoresc. Pe fondul cererii de apel solicită admiterea acesteia și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fondul cauzei și respingerea cererii de apel formulată de partea adversă.
Apărătorul apelantului – contestator solicită respingerea cererii de apel formulată de către apelantul – intimat.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, la data de 24.11.2014, contestatorul M. G. a formulat contestație la executarea silită în contradictoriu cu intimatul M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, anularea tuturor actelor de executare efectuate în cauză de B. N. E. M..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a adus la cunoștința creditorului intenția de a achita cheltuielile de judecată, iar la data de 24.X.2014 a trimis suma de bani prin mandat poștal, ceea ce denota reaua-credința a creditorului .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, art. 780 cod procedura civila.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar, în fotocopie, înscrisuri.
La data de 26.02.2015 prin serviciul registratură B. N. E. M. a comunicat faptul ca la data de 19.01.2015 s-a dispus încetarea urmăririi silite datorita faptului ca a fost achitat debitul.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin Încheierea pronunțată la data de 11.03.2015 de Judecătoria Vălenii de M. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul M. G., în contradictoriu cu intimatul M. D., ca rămasă fără obiect, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de ambele părți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din 27.10.2014, în dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1128/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de faptul că a fost încetată urmărirea silită prin Încheierea din 19.01.2015 (f. 33) a executorului judecătoresc datorită achitării debitului de către debitor, instanța de fond a respins contestația la executare ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de ambele părți, ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond a reținut că în mod corect a fost înregistrată cererea de executare silită la data de 16.10.2014 de către creditor, întrucât debitorul abia la data de 24.10.2014 a achitat suma de 400 lei. Faptul că au existat discuții între părți în sensul ca va fi achitată suma de bani nu a fost probat în niciun fel în fata instanței.
Nici solicitarea intimatului cu privire la cheltuielile de judecata nu este întemeiată întrucât la baza acordării cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală, iar contestatorul nu se afla in culpă procesuală, întrucât față de el a încetat urmărirea silita prin achitarea debitului.
Astfel, conform art. 453 NCPC nefiind reținută culpa procesuala a niciunei părți, instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de ambele părți, ca neîntemeiată
Împotriva acestei încheieri au declarat apel contestatorul M. G. și intimatul M. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de apel, contestatorul M. G. a învederat faptul că prin încheierea din 11.03.2015, Judecătoria Vălenii de M. a respins contestația la executare pe care a formulat-o ca rămasă fără obiect, respingând și cererea-de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de fiecare parte, ca neîntemeiată.
De asemenea, contestatorul a învederat că pentru a pronunța aceasta încheiere, Judecătoria Vălenii de M. a reținu că prin Încheierea din Camera de Consiliu din 27.10.2014, în dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1128/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova.
S-a mai precizat că, față de faptul că a fost încetată urmărirea silită prin încheierea din 19.01.2015, a executorului judecătoresc datorită achitării debitului de către creditor, instanța a respins contestația la executare ca rămasa fără obiect.
În continuare, referitor la cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată, contestator a învederat că instanța de fond reține că, întrucât nu ar fi fost probat în fața Judecătoriei Vălenii de M. că au existat discuți între părți, în sensul achitării sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli ie judecată, conform Deciziei nr.1128/2014, cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecata ar fi neîntemeiată.
Contestatorul a susținut că, așa cum a arătat, încheierea de ședință din 11.03.2015 a Judecătoriei Vălenii de M. este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșita a dispozițiilor prevăzute la art. 453 NCPC, pe de o parte, iar pe de altă parte aceiași încheiere conține contradicții în motivarea încheierii de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de respingere a cheltuielilor de judecata, a arătat că nu s-ar fi probat existența unor discuți între părți, în sensul achitări acestei cheltuieli de 400 lei, deși ar fi trebuit să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, care dovedeau pe de o parte, dorința sa de a achita aceste cheltuieli de judecată, dar și reaua-credință a intimatului în stârnirea urmăririi silite a contestatorului, deși i se comunicase dovada achitării prin mandat poștal a cheltuielilor de judecată, conform Deciziei nr. 1128/2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
De altfel, prin încheierea din 17.11.2014, în dosarul execuțional nr. 156/2014, B. N. E., a stabilit cheltuieli de executare în suma de 600 lei, cheltuieli reprezentate de onorariu executor judecătoresc, întocmire acte de procedură, contestație, efectuare acte executare silită, c/valoarea corespondenței.
Prin adresa din aceeași data B. N. E. a dispus înființarea popririi asupra veniturilor obținute prin Casa Județeană de Pensii Prahova, până la concurența sumei de 1000 lei, din care 400 lei reprezintă cota parte din cheltuielile de judecata conform titlului executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr.1128/2014 a Tribunalului Prahova, iar restul de 600 lei, reprezintă cheltuieli de executare silită, conform Încheierii din 17.11.2014 a B. N. E. M..
Din încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, executorul B. N. E. arată că a înregistrat cererea la data de 17.10.2014, moment in care nu se înregistraseră cheltuieli de executare de către executor, iar după pronunțarea încheierii din 27.10.2014, de către Judecătoria Vălenii de M., executorul într-o totală rea-credință, după ridicarea/primirea încheierii, stabilește prin încheierea de la 17.11.2014, nu numai cuantumul de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, dar și dispune la aceeași dată deși avea la cunoștința dovezi clare privind achitarea debitului de 800 lei, prin mandat poștal, de către el si fratele său, înființarea propriii asupra veniturilor din pensia sa, pentru suma de 1000 lei, reprezentata de: 400 lei parte cheltuieli de judecată, achitate în intervalul cuprins între data de 22.10.2014, data depunerii cererii de încuviințare silita de către B. N. E. și 27.10.2014, data pronunțării încheieri de admitere a acestei cererii, de către Judecătoria Vălenii de M.; 600 lei cheltuieli de executare, deși debitul era achitat de ambii debitori, el și fratele său, creditorului M. D. încă din 24.10.2014.
Or, susține contestatorul, aceasta a fost rațiunea pentru care a fost obligat să formuleze prezenta contestație, motivat fiind pe de-o parte, de obligarea sa de achitare a unui debit deja plătit, dar și obligarea la plata cheltuielilor de executare, la un moment la care atât B. N. E., cât și creditorul însuși primiseră achitarea debitului.
De altfel, din însăși încheierea din 19.01.2015, de la fila 33, a dosarului de fond, emisa de executorul judecătoresc B. N. E., rezultă că intimatul M. D. a recuperat cheltuielile de judecată, în sumă de 400 lei, încă din data de 24.10.2014, când Judecătoria Vălenii de M., nici măcar nu se pronunțase asupra cererii de încuviințare a executării silite formulate de același B. N. E., la data de 22.10.2014, pronunțarea acestei instanțe având loc la data de 27.10.2014, după achitarea de care el a debitului de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În aceasta situație, contestatorul a apreciat că greșit instanța de fond a reținut în motivarea încheierii din 11.03.2015 că nu s-ar fi probat existenta unor discuții între părți privind achitarea acestui debit, față de toate înscrisurile depuse de B. N. E., în dosarul execuțional nr. 156/2014, care dovedesc nu numai reaua credința a B. N. E., care a înțeles să dea curs solicitări lui M. D., de a stărui în continuarea executării silite, de a încheia procesul-verbal de executare la 17.11.2014, deși cunoșteau in totalitate de achitare a debitului, împrejurarea care nu are nicio legătura cu discuțiile dintre ei părțile, privind achitarea debitului de către el.
De asemenea, contestatorul a precizat că încheierea din 11.03.2015 conține motive contradictorii, întrucât, deși respinge cererea intimatului M. D., constatând faptul că el nu s-ar afla în culpa procesuala, deoarece intimatul a înțeles să renunțe la continuarea executării silite, datorită achitării debitului, în final stabilește că nu există culpa procesuala a niciuneia dintre părți în mod greșit și respinge cererea de cheltuieli de judecata și a sa, trecând peste realitatea ce rezultă cu certitudine din înscrisuri și chiar peste propria motivare din care rezidă fără dubii culpa intimatului in continuarea urmăririi silite, împotriva mea, deși avea debitul achitat încă din 24.10.2014.
În continuare, contestatorul a menționat că temeinicia cererii sale de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată rezultă și din atitudinea creditorului, care nu a înțeles să renunțe la executare nici la data de 27.10.2014, când a primit banii, prin intermediul Oficiul Poștal Bătrâni, nici când i s-a adus la cunoștința de către B. N. E., că s-au depus dovezile de plata a debitului, nici când a primit copie de pe contestație la începutul lui decembrie 2014, solicitându-i cheltuieli de judecata în condițiile în care insistenta acestuia și a B. N. E., în continuarea executării silite, nu mai era justificată de nicio datorie a sa sau a fratelui său, către fratele lor M. D..
În concluzie, contestatorul a solicitat să se admită apelul, să se schimbe în parte încheierea din 11.03.2015, Judecătoriei Vălenii de M., iar pe fond să se admită cererea de obligare a intimatului M. D., la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorarii avocat, taxă timbru, ca urmare a culpei procesuale în care se afla M. D., prin continuarea executării silite împotriva sa, deși avea debitul achitat în întregime, conform actelor de la dosar.
În motivarea cererii de apel, intimatul M. D.a învederat faptul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., contestatorul M. G. a formulat, în contradictoriu cu el, contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor și formelor de executare din cadrul dosarului de executare 156/2014 aflat pe rolul B. N. E. M..
În acest sens, prin încheierea pronunțată la 11.03.2015 s-a dispus respingerea contestației la executare ca fiind rămasa fără obiect, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de ambele părți.
Intimatul M. D. a menționat că apelul formulat vizează neacordarea cheltuielilor de judecată către el. astfel, instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa de obligare a contestatorului M. G. la plata cheltuielilor de judecată, motivând că nu se află în culpă procesuală întrucât față de el a încetat executarea.
Deși prezentul apel vizează doar capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, trebuie făcută și o analiză a situației de fapt pentru a se stabili dacă într-adevăr M. G. se află în culpă procesuală sau nu, chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca fiind rămasa fără obiect prin încetarea executării.
Astfel, la data de 22.10.2014 a fost înregistrat dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1128/2014 a Tribunalului Prahova.
A formulat cerere de executare silită la data de 16.10.2014, prin care a solicitat înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorilor M. D. și M. I. în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1128/24.06.2014 a Tribunalului Prahova, debitul fiind reprezentat de suma de 800 lei. Tot cu acea ocazie au fost achitate și toate cheltuielile de executare silită.
Prin încheierea din 17.10.2014 B. N. E. a admis cererea de executare silita și a dispus înregistrarea dosarului de executare 156/2014. La momentul formulării cererii de executare silita adresate B. N. E. (16.10.2014), precum și la data formulării cererii de încuviințare executare (22.10.2014), M. G. figura cu debit (800 lei în solidar cu M. I.) și cheltuieli executare.
Or, intimatul a susținut că până la data de 16.10.2014 niciunul dintre aceștia nu au înțeles să achite de bunăvoie suma la care au fost obligați încă din luna iunie 2014, deși le-a solicitat acest lucru. De aceea, intimatul s-a prezentat la executorul judecătoresc N. E. în vederea declanșării procedurii executării silite de recuperare a debitului, în acest sens achitând și taxele de executare aferente (600 lei).
Ulterior, după ce li s-a adus la cunoștința de către apelant faptul ca s-a început executarea silita, M. G. și I. au virat fiecare suma de 400 lei către M. D., astfel cum reiese din cupoanele mandate poștal anexate (cupon_/24.10.2014 M. G. și_/24.10.2014 M. I.) depuse la fond.
Așadar, suma de bani ce a fost achitată de către M. G. a fost virată după înregistrarea dosarului de executare și după achitarea cheltuielilor de executare de către intimatul M. D., motiv pentru care nu se poate este fără suport probator susținerea intimatului în sensul ca a achitat de bunăvoie.
În continuare, intimatul a susținut că prin încheierea din 17.11.2014 executorul a stabilit cuantumul cheltuielilor ocazionate cu executarea silita a titlului executoriu (600 lei), fiind emisă adresa de înființare a popririi la Casa Județeană de Pensii Prahova pentru recuperarea sumelor. În continuare că în adresa emisă la 17.11.2014 de către executor către intimatul-contestator M. G., suma rezultată este de 1000 lei ca urmare a faptului că 400 lei reprezenta debit datorat și 600 lei cheltuieli de executare pe care apelantul-intimat deja le suportase.
Or, acțiunea a fost respinsă ca fiind rămasa fără obiect, întrucât la data de 19.01.2015 s-a dispus prin încheiere de către B. N. faptul ca executarea silită din cadrul dosarului 156/2014 a încetat, apelantul-intimat renunțând la continuarea executării motivat de faptul ca a fost achitata suma de 400 lei de către intimatul-contestator și, deci nu s-a continuat executarea pentru cei 600 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Culpa procesuală a lui M. G. există, întrucât el a trebuit să își facă apărările în dosar, având în vedere faptul că, deși încetată executarea, M. G. nu depusese cerere de renunțare la acțiune, iar împuternicirea avocațială și contractul de asistență juridică au fost încheiate pe 24.02.2015, după ce el a primit citația, după ce anterior primise și acțiunea și înscrisurile.
Mai mult, faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestator l-a determinat pe intimat să își formuleze apărări și pe fond, explicând faptul că încetarea executării s-a datorat și renunțării la plata cheltuielilor de executare de către M. G., cu atât mai mult cu cât astfel nu s-au mai achitat și alte sume decât cele reprezentând debit în titlul executoriu.
De aceea, instanța de fond în mod greșit a respins cererea lui de obligarea lui M. G. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), având în vedere culpa sa procesuală cauzată de depunerea unei contestații la executare și continuarea ei, fără a întreprinde vreun demers înainte de primul termen de judecată și înainte de primirea citației de către apelant, deși avea cunoștință despre încetarea executării.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16.04.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Apelantul M. D. a formulat întâmpinare la apelul declarat de M. G., solicitând respingerea acestuia ca nefondat, pentru argumentele ce urmează a le învedera.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de apelanții M. G. și M. D., dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În fapt, tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 1128/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, ce constituie titlul executoriu, contestatorul M. G. și numitul M. I. au fost obligați să plătească intimatului M. D., în solidar, suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cei doi debitori nu au înțeles inițial să execute de bună voie obligația de plată a cheltuielilor de judecată către creditorul M. D., astfel că la data de 16.10.2014 acesta din urmă s-a adresat executorului judecătoresc în vederea declanșării procedurii de executare silită față de contestatorul M. G., pentru recuperarea acestui debit, fiind format dosarul execuțional nr. 156/2014 al B. N. E.-M..
Astfel, prin încheierea pronunțată la data de 27.10.2014 Judecătoria Vălenii de M. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1128/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, față de debitorul M. G..
În continuare, la data de 17.11.2014 B. N. E.-M. a emis la data de 17.11.2014 o încheiere prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 600 lei.
De asemenea, tot la data de 17.11.2014 executorul judecătoresc a emis către Casa Județeană de Pensii Prahova dispoziția de poprire a sumei de 1.000 lei, compusă din 400 lei debit principal și 600 lei cheltuieli de judecată, asupra sumelor de bani pe care urmează a le încasa debitorul M. G. cu titlu de pensie.
Tribunalul mai reține că la data de 24.10.2014 cei doi debitori, M. G. și M. I. au transmis prin mandat poștal, către creditorul M. I., suma de 400 lei, fiecare, reprezentând debit principal, conform titlului executoriu.
Prin urmare, se constată că după formularea cererii de declanșare a procedurii de executare silită împotriva sa, dar mai înainte de emiterea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, debitorul M. G. a achitat suma de 400 lei, stabilită în sarcina sa.
Totodată, tribunalul mai observă că la data de 19.01.2015 creditorul M. D. s-a adresat executorului judecătoresc, comunicându-i că înțelege să renunțe la procedura de executare silită împotriva debitorului M. G., față de faptul că a primit de la acesta, cu mandat poștal, suma de 400 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu.
De asemenea, prin aceeași solicitare, creditorul M. D. a învederat faptul că înțelege să suporte personal cheltuielile de executare avansate.
Prin urmare, rezultă că în mod corect prima instanță a apreciat la data de 11.03.2015 că prezenta contestație la executare a rămas fără obiect, atâta timp cât prin încheierea din data de 19.01.2015 B. N. E.-M. a dispus încetarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 156/2014, la cererea creditorului.
În ce privește apelul declarat de contestatorul M. G., tribunalul reține că acesta vizează neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță. În acest sens, se observă că acesta, cu ocazia dezbaterilor din ședința publică din data de 26.02.2015, a solicitat obligarea intimatului-creditor M. D. la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Prin încheierea atacată, prima instanță a respins cererea contestatorului, apreciind că nu se poate reține culpa intimatului în declanșarea acestui proces.
Într-adevăr, examinând succesiunea faptelor, astfel cum au fost descrise mai sus, tribunalul constată că debitorul-contestator M. G. a achitat suma de 400 lei, stabilită în sarcina sa prin titlul executori, abia la data de 24.10.2014, deci după solicitarea intimatului-creditor de declanșare a procedurii de executare silită.
Prin urmare, nu se poate imputa creditorului M. D. faptul că debitorul M. G. a fost nevoit să formuleze prezenta contestație la executare prin care a susținut că a achitat debitul, solicitând și exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, atâta timp cât această plată s-a efectuat ulterior declanșării procedurii de executare silită.
Nu pot fi reținut susținerile debitorului M. G., în sensul că fratele său, creditorul M. D., ar fi știut că urma în câteva zile să îi achite debitul, dar creditorul cu rea-credință ar fi solicitat declanșarea procedurii silite, deoarece aceste afirmații nu au fost dovedite.
Pe de altă parte, în ce privește apelul declarat de creditorul M. D., se observă că și acesta vizează neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată.
Astfel, prin încheierea atacată, prima instanță a respins și cererea creditorului de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că nu poate stabili în sarcina contestatorului vreo culpă procesuală.
Din acest punct de vedere, tribunalul constată că sunt nefondate criticile creditorului M. D., deoarece, în final, însuși acesta a solicitat executorului judecătoresc încetarea executării silite, deoarece debitul a fost recuperat prin plata de către debitor a sumei de 400 lei. Mai mult decât atât, creditorul M. D. a declarat că înțelege să renunțe la a mai solicita de la debitor recuperarea sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Cum prezenta contestație la executare, formulată de debitorul M. G. viza însăși desființarea executării silite pornite împotriva sa, precum și înlăturarea obligării sale de la plata cheltuielilor de executare în sumă de 600 lei, tribunalul constată că nici debitorul nu se află în culpă procesuală în cauza de față, atâta timp cât instanța de executare a pronunțat o încheiere prin care a constatat că această contestație la executare a rămas fără obiect, prin încetarea executării silite, chiar la inițiativa creditorului.
Prin urmare, rezultă că ambele apeluri declarate de părți, cu privire la modul cum prima instanță a soluționat cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, sunt nefondate, prin raportare la prevederile art. 451-454 NCPC, precum și la dispozițiile legale ce reglementează condițiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va respinge apelurile declarate de debitorul-contestator M. G. și de creditorul-intimat M. D. împotriva Încheierii din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca fiind nefondate.
De asemenea, în baza art. 451-453 NCPC, va fi respinsă cererea apelantului-contestator de acordare cheltuieli de judecată în apel și se va lua act că apelantul-intimat înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelantul – contestator M. G., domiciliat în comuna Bătrâni, . și, respectiv, de apelantul – intimat M. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M., situat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva Încheierii din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca fiind nefondate.
Respinge cererea apelantului-contestator de acordare cheltuieli de judecată în apel.
Ia act că apelantul-intimat înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
P.-A. AlinaȘologon O.-C.
Grefier
A. A. I.
Red. O.C.Ș/tehnored. L.F.S.
4 ex/02.07.15
d. f._ Judecătoria Vălenii de M.
j. f. D. G. C. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2400/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
