Succesiune. Decizia nr. 2399/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 2399/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2399/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2399

Ședința publică din data de 10.06.2015

PREȘEDINTE – P. - A. A.

JUDECĂTOR – Ș. O. - C.

GREFIER – A. I. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant N. S., cu domiciliul procesual ales la avocat N. C., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., ., sector 4 împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 21.05.2014 și a sentinței civile nr. 321/28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. F., domiciliată în .. 692, județul Prahova.

Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 705 lei, conform ordinului din data de 20.03.2015, respectiv chitanța . nr._/13.05.2015, în cuantum de 2856 lei și timbru judiciar de 5 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – reclamant, personal și asistat de avocat N. C. și intimata – pârâtă, personal și asistată de avocat G. M..

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul Registratură apelantul – reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța . nr._/13.05.2015, în cuantum de 2856 lei și timbru judiciar de 5 lei, de asemenea, a depus notă de ședință însoțită de planșe fotografice, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de completare probatoriu, formulată de către apelantul - reclamant, precum și în dezbateri asupra cererii de apel:

Apărătorul apelantului – reclamant depune la dosarul cauzei notă de ședință și având cuvântul solicită admiterea cererii de completare probatoriu, fiind necesară efectuare unei expertize, întrucât prin raportul întocmit în cauză nu au fost identificate îmbunătățirile efectuate de pârâtă, nu s-a stabilit data aproximativă a acestor lucrări și nici gradul de uzură, această lucrare fiind utilă cauzei în raport de împrejurarea că toate îmbunătățirile pretins a fi efectuate de către pârâtă nu sunt dovedite prin bonuri fiscale sau facturi. De asemenea, precizează că anterior anului 2003 s-a efectuat vânzarea unui apartament al soților la prețul de 12 800 de dolari, pârâta susținând că o parte din suma obținută a fost utilizată pentru efectuarea îmbunătățirilor, iar cealaltă parte pentru tratamentul defunctului, nefăcându-se nici în acest caz dovada medicamentelor achiziționate, plata spitalizării și alte asemenea, apreciind că se impune emiterea unei adrese către medicul curant al defunctului pentru a indica bolile de care suferea acesta și tratamentele urmate. Mai mult decât atât, apărătorul apelantului – reclamant arată că pârâta nu a indicat în nici un fel veniturile sale pentru a justifica efectuarea unor îmbunătățiri în valoare de 25 000 euro. În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză arată că la întocmirea acestuia raportul a avut în vedere doar ceea ce i s-a declarat, fără a face un calcul raportat la momentul efectuării lucrărilor de îmbunătățire, pentru aplicarea gradului de uzură, astfel ajungându-se la o supraevaluare a imobilului. Apărătorul apelantului – reclamantă precizează că pe calea probatoriului solicitat urmează a demonstra faptul că suma de 25 000 de euro exista la momentul decesului tatălui său, fiind vorba de un bun comun al soților. Pe fondul cauzei, în eventualitatea respingerii probelor solicitate, apărătorul apelantului solicită în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de vânzare la licitație publică a imobilului în litigiu, precum și admiterea în parte a cererii reconvenționale, într-un prim subsidiar, solicită admiterea în tot a acțiunii formulată pe fondul cauzei și ieșirea din indiviziune conform variatei 1, respectiv atribuirea terenului către reclamant, precum și admiterea în parte a cererii reconvenționale, într-un subsidiar secund, solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate, respingerea cererii privind dreptul de retenție stabilit în favoarea pârâtei ca rămasă fără obiect, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea cererii de apel, apărătorul apelantului – reclamant arată că înainte de a se proceda la o vânzare la licitație publică a bunului se impune o cenzurare cu privire la îmbunătățirile efectuate de pârâtă, în motivele de apel fiind detaliate sumele ce nu se justifică, deși au fost reținute în raportul de expertiză, însăși pârâta recunoscând că aceste cheltuieli au fost efectuate în timpul vieții autorului reclamantului. De asemenea, apărătorul apelantului – reclamant solicită instanței să reanalizeze probatoriul administrat în fața instanței de fond, respectiv depozițiile martorilor propuși de pârâtă, care sunt contradictorii celor susținute partea care i-a propus, precum și raportul de expertiză, întrucât expertul nu a scăzut din valoarea îmbunătățirilor uzura, deși existau acte normative în acest sens. Totodată, mai arată că se impune cenzurarea sporului de valoare atribuit îmbunătățirilor efectuate la garaj, iar cu privire la susținerea expertului că bunul nu poate fi comod partajabil în natură solicită înlăturarea acesteia, față de varianta de lotizare propusă chiar de către acesta, însă nefiind necesar ca părțile să locuiască împreună. Față de cele expuse, solicită admiterea apelului și efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili lucrările de îmbunătățire efectuate după moartea tatălui său, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul intimatei – pârâte prezintă instanței planșă fotografică privind starea garajului la momentul declanșării litigiului.

Apărătorul apelantului – reclamant solicită instanței înlăturarea acestui înscris având în vedere că s-a intrat în dezbaterea fondului.

Apărătorul intimatei – pârâte învederează instanței că nu sunt îndeplinite condițiile privind vânzarea la licitație publică a bunului, având în vedere faptul că a fost solicitată atribuirea în natură a imobilului, iar numai în măsura în care niciuna dintre părți nu făcea o astfel de cerere se putea recurge la o asemenea procedură, prin întâmpinarea depusă pârâta arătând că este de acord cu atribuirea imobilului în favoarea reclamantului și obligarea acestuia la sultă, fie atribuirea către dumneaei a imobilului, având în vedere poziția oscilantă a reclamantului. Apărătorul intimatei – pârâte precizează că pe parcursul soluționării cauzei apelantul și-a schimbat poziția în raport de concluziile raportului de expertiză, lucrare prin care a fost indicată valoarea de piață a îmbunătățirilor. În ceea ce privește dreptul de retenție al pârâtei, durata acestuia nu trebuia determinată în mod expres întrucât se subînțelege că acesta subzistă până la momentul achitării sultei, față de această împrejurare solicitând înlăturarea acestui motiv de apel. De asemenea, apărătorul intimatei – pârâte arată că părțile nu pot locui împreună, iar legiuitorul prin legislația adoptată în domeniu nu încurajează fărâmițarea imobilului, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul raportului de expertiză a reieșit că imobilul nu poate fi împărțit în două unități locative distincte. Totodată, arată că apelul este devolutiv – în apel neputând fi formulate cereri noi, solicitând înlăturarea cererilor cu acest caracter. Apărătorul intimatei – pârâte precizează că deși nu există bonuri fiscale, îmbunătățirile există, fiind constatate de către expertul desemnat, iar lipsa unui contract sau a facturilor se datorează faptul că lucrările au fost efectuate cu meseriași locali, materialele au fost cumpărate de la magazinul din . fiind proveniți din munca agricolă, pensia pârâtei, toate bijuteriile acesteia ce au fost vândute, precum și alte bunuri domestice. Mai arată că apelantul a criticat raportul de expertiză întocmit de expert T., deși cheltuielile efectuate de pârâtă au caracter de conservare fiind utile tuturor părților, sens în care solicită respingerea cererea privind întocmirea unei noi expertize, precum și respingerea cererii de apel, menținerea sentinței pronunțată pe fondul cauzei și obligarea apelantului – reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 11.10.2012, sub nr._, reclamantul N. S. a formulat, în contradictoriu cu pârâta N. F., cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren în suprafață de aproximativ 1980,50 mp, situat în com. B., .. 692, jud. Prahova și construcții - casă de locuit edificată pe acest teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă și garaj situat pe același teren și, de asemenea, partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului N. I., decedat la data de 11.07.2006, cu ultimul domiciliu în ..

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2727/11.06.1990 de fostul notariat de Stat Local Câmpina, a dobândit în proprietate, împreuna cu tatăl său, defunctul N. I., în cotă indiviză de 1/3 reclamantul și 2/3 tatăl său, imobilului teren în suprafață de 1980,50 mp, situat în com. B., .. 694, jud. Prahova, construcția casă de locuit edificată pe acest teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă și garajul situat pe același teren.

Reclamantul a precizat că la momentul încheierii înscrisului autentic translativ de proprietate, tatăl său era căsătorit cu pârâta N. F., cota sa de 2/3 din imobilul teren și construcții devenind bun comun, reclamantul fiind necăsătorit. De asemenea la data de 11.07.2006, tatăl său, N. I., a decedat, în acest sens fiind eliberat certificatul de moștenitor . nr._ de Biroul Notarial "I. M.- S. V." Câmpina.

Reclamantul a învederat instanței că masa succesorală rămasă de pe urma tatălui său se compune din: un număr de 351 acțiuni, cu numerele de ordine de la_ la_, depuse la S.C. Z. București; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din terenul în suprafață de 1980,5 mp situat în com. B., .. 694, jud. Prahova; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din construcția casă de locuit edificată pe același teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din garajul situat pe același teren, construit din lemn și acoperit cu tablă; un drept indiviz de 1/2 din magazia situată pe acest teren, edificată în timpul căsătoriei celor doi, construită din lemn și acoperită cu tablă.

De asemenea, reclamantul a indicat ca fiind moștenitori legali ai tatălui său: reclamantul N. S., în calitate de fiu, culegând o cotă de 3/4 din succesiunea acestuia și pârâta N. F., în calitate de soție supraviețuitoare, culegând o cotă de 1/4 din succesiunea acestuia.

Reclamantul a mai precizat că solicită ca ieșirea din indiviziune să se facă prin atribuirea în natură în lotul său a imobilului succesoral teren și construcții situat în com. B., .. 692, jud. Prahova, având disponibilitatea materială de a o despăgubi pe pârâtă cu sulta cuvenită.

Reclamantul a evaluat bunurile succesorale asupra cărora a solicitat ieșirea din indiviziune, în vederea achitării taxei judiciare de timbru cu caracter provizoriu, la suma de 20.000 lei imobilul teren, și 15.000 lei imobilele construcții.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 725 Cod civil.

În dovedirea acțiunii s-au atașat cererii următoarele înscrisuri: copie de pe contract de vânzare-cumpărare (f. 9 dosar fond), copie de pe certificat de deces N. I. (f. 10 dosar fond) și copie de pe certificat de moștenitor nr. 297/2006 și încheiere de autentificare (f. 11 - 14 dosar fond).

La data de 08.01.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei (f. 17-21 dosar fond) întâmpinare, prin care a arătat că în principiu este de acord cu ieșirea din indiviziune și cu partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului N. I., urmând a-i fi atribuite reclamantului bunurile succesorale.

În același timp, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat acordarea unui drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea de către reclamant a sporului de valoare adus imobilului după decesul autorului comun, a cheltuielilor făcute cu construcția funerară, în cota ce aparține reclamantului, și a cheltuielilor făcute cu plata impozitului calculat pe ultimii trei ani și cu plata asigurării locuinței. De asemenea, pârâta a mai solicitat obligarea reclamantului la plata sultei corespunzătoare pentru cota pârâtei din moștenire cu privire la imobil și la acțiunile de la Z..

În susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut acte de conservare a moștenirii, că așa cum se constată din contractul de vânzare cumpărare, imobilul a fost construit mai demult, în timp acesta necesitând nenumărate reparații și îmbunătățiri, că reclamantul nu s-a interesat niciodată de imobil, nu a contribuit financiar la întreținerea și amenajarea acestuia și, cu toate că i-a solicitat o procură pentru a vinde imobilul și a împărți suma obținută conform cotelor cuvenite, acesta a refuzat.

De asemenea, pârâta a precizat că la mormântul defunctului a făcut cheltuieli cu îngrădirea acestuia cu grilaj (450 lei), montarea bordurii pe margine (500 lei) și monumentul funerar - cruce (1500 lei), cheltuieli la care reclamantul nu a contribuit deloc.

Totodată, cu privire la impozitul aferent imobilului, reclamanta a învederat instanței că ea l-a achitat cu regularitate, reclamantul necontribuind financiar nici în acest caz. A învederat aceeași situație și cu privire la prima de asigurare a locuinței.

Reclamata a mai arătat că după decesul soțului său, începând cu anul 2007, a sporit valoarea imobilului, făcând investiții și acte de conservare în valoare de peste 100.500 lei, cheltuielile fiind absolut necesare și utile, determinate de starea imobilului, fiind făcute cu diligența unui bun proprietar. Reclamanta a detaliat lucrările întreprinse, respectiv:

1. Renovarea casei: izolare cu polistiren și aplicare de vopsea pe fațadă, fapt ce a presupus achiziționarea de materiale specifice: adeplast, plasă, dibluri, polistiren, vopsea structurată, marmoron pentru soclu, diluant, lavabilă normala soclu, vopsea, amorsă, colțare cu pânză, diluant, lavabilă normala, materiale la care s-a adăugat prețul manoperei, cheltuielile făcute în acest sens însumând un total de aproximativ 13.000 lei.

2. Schimbarea gardului din lemn, cel vechi fiind vizibil deteriorat, cumpărând: material lemons, material feros, ulei de in, plus manoperă, acestea însumând circa 1800 lei. Aplicare vopsea pe gardul din fier forjat, schimbare broască de la poartă - aproximativ 300 lei.

3. renovarea băii si a bucătăriei: schimbarea acoperișului de deasupra acestora (grinzi, scânduri, jgheaburi, ancore, cuie, cositor, tablă zincată), zidirea unui perete din spate și dinspre gradină, refacerea tavanelor, schimbarea vasului WC, a bazinului, a căzii și chiuvetei cu mobilierul aferent, faianțare baie și bucătărie, pus gresie în baie, baterii la baie și bucătărie, boiler, schimbarea celor două uși, schimbarea ferestrelor, aplicarea de parchet în bucătărie, construirea unei sobe pentru încălzit în bucătărie, achiziționare aragaz nou și mobilier bucătărie, montare contor și aplicare două prize cu împământare, toate acestea fiind completate de costul manoperei pentru fiecare lucrare în parte, totalizând 20.000 lei.

4. Renovarea magaziei și a garajului, însumând costuri materiale și manoperă circa 20.000 lei, vopsit tabla si lemnăria, înlocuit jgheaburi, reparat pereți și soclu, vopsit interior și exterior, tencuit garaj, turnat beton în garaj, centura garajului, etc.

5. Introducere de apă curentă în imobil, cheltuielile ridicându-se la peste 3.500 lei.

6. Renovarea sufrageriei și a dormitorului mic, reparații unde a fost cazul, gletuit pereții, șlefuit, aplicat plasa și lavabilă, schimbat podeaua - aproximativ 4000 lei.

La toate acestea, a susținut pârâta, se adaugă munca sa și cheltuielile făcute cu mâncarea și băutura celor care au muncit, apreciind că suma totală se ridică la peste 100.000 lei.

Pârâta a mai precizat că a fost nevoită să facă aceste lucrări pentru a evita degradarea imobilului, acestea nefiind cheltuieli voluptorii.

În privința dreptului de retenție solicitat, pârâta a apreciat că cererea este pertinentă întrucât, chiar dacă reclamantul susține că are mijloace de a o despăgubi, eu cunoaște starea materială a acestuia. În acest sens, a solicitat ca reclamantul să facă dovada veniturilor sale pentru a demonstra că are mijloace financiare pentru a o despăgubi, în măsura în care ar contesta dreptul de retenție solicitat.

Pârâta, în baza art. 242 alin 2 C.proc.civ., a solicitat judecata în lipsă, a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza și proba testimonială, întemeindu-și cererea în drept pe disp. art. 673/1 și urm. C.proc.civ., art. 728 C.civ.

La data de 13.03.2013 au fost depuse de către reclamant (f. 31-31 dosar fond) întâmpinare la cererea reconvențională și completare la acțiune. Astfel, reclamantul a precizat, cu privire la pretinsul spor de valoare adus imobilului bun succesoral prin efectuarea de lucrări de construcție, că solicită respingerea cererii reconvenționale, întrucât lucrările efectuate la imobil nu pot fi reținute ca fiind lucrări necesare pentru conservarea imobilului, fiind efectuate fără acordul său, acesta precizându-i în mod clar pârâtei că nu este de acord să se efectueze lucrări la imobil. De asemenea, reclamantul a mai susținut că cea mai mare parte a lucrărilor a fost executată în timpul vieții tatălui său, cu banii acestuia și că prețul eventualelor lucrări efectuate după decesul tatălui său au fost suportate tot din banii ramași de la acesta.

Având în vedere contestarea lucrărilor solicitate de pârâta reclamantă, reclamantul a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea dreptului de retenție.

Cu privire la suportarea de către reclamant a sumelor achitate pentru asigurarea locuinței, acesta a precizat că este de acord să achite cota ce îi revine din această valoare, însă numai pentru perioada în care asigurarea a devenit obligatorie.

Totodată, reclamantul-pârât a arătat că este de acord să achite cota ce îi revine din impozitul pe ultimii trei ani, însă cu precizarea de a se lua în calcul faptul că pârâta reclamantă a fost singura care a beneficiat de construcție și teren.

Cu privire la lucrările efectuate la mormântul defunctului, reclamantul a precizat că o parte din acestea au fost efectuate cu banii primiți ca ajutor de înmormântare, iar cealaltă parte din banii ramași de pe urma tatălui său.

În completarea acțiunii sale, reclamantul a solicitat să se rețină în masa succesorală și autoturismul marca Lada 1200 cu numărul de înmatriculare_ și sumele de bani existente în depozitele bancare constituite pe numele defunctului, atât în lei cât și în valută.

În drept reclamantul pârâta a invocat disp. art. 115, 132 Cod pr. civ. și a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul pârâtei reclamante, înscrisuri, martori și expertize.

Reclamantul a atașat, de asemenea, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, ordin de plată Money G. (f. 33), certificat de acționar (f. 34), și chitanță Money G. (f. 35).

Pârâta reclamantă a formulat o cerere precizatoare prin care a învederat instanței că apreciază valoarea îmbunătățirilor și a cheltuielilor efectuate cu cinstirea defunctului la 100.500 lei și a solicitat să fie inclusă suma de 236 lei plătită cu titlu de impozit pentru imobil și suma de 301 lei plătită pentru asigurarea imobilului, depunând chitanțe doveditoare (f.37) .

La 17.04.2013 reclamantul pârât a depus la dosar notă de timbraj, evaluând autoturismul solicitat a fi adus la partaj la suma de 2000 lei. (f. 54 - 55).

La termenul de judecată din 17.04.2013 instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, audierea a doi martori și expertize de specialitate. De asemenea, a încuviințat pârâtei proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, audierea a doi martori și expertize de specialitate.

La termenul de judecată din 05.06.2013 reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, pârâta a depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 1000 lei + 1200 lei și un set de înscrisuri și totodată a fost administrată proba cu interogatoriul fiecărei părți, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar (f. 73-89).

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit în cauză (f. 119 - 128 dosar fond), valoarea lucrărilor pretins executate de către pârâta reclamantă este de_,69 lei pentru materiale și_,43 lei pentru manoperă, rezultând o valoare totală de_,12 lei. La data de 14.04.2014 a fost depus, de asemenea, răspunsul la obiecțiunile formulate, expertul tehnic în specialitatea construcții precizând că evaluarea lucrărilor de îmbunătățiri la imobilul supus expertizei s-a realizat în conformitate cu prevederile legale în domeniu, că s-a utilizat „Buletinul tehnic de prețuri în mica construcție și reparații în construcții" - editura Matrix, care are determinate prețurile de deviz în baza consumurilor de resurse din indicatoarele de norme de devize Rpc actualizate la zi, că prețurile din buletin per unitate de articol sunt determinate pe baza consumurilor specifice de materiale și manoperă reprezentând prețul unitar al materialelor la zi, la prețuri medii loco furnizor. De asemenea, a arătat că, în cazul în care pârâta ar fi făcut dovada procurării materialelor cu facturi sau bonuri fiscale, s-ar fi utilizat în evaluare acele prețuri din documentele prezentate, însă în cazul de față nu s-au prezentat documente referitoare la proveniența și valoarea de achiziție a materialelor și nici a plății manoperei sub formă de contract chitanță sau bon de mână. În ceea ce privește costul proiectului și avizarea lucrării de branșament alimentare cu apă, care nu se putea realiza fără obținerea prealabilă a Autorizației construire, expertul a arătat că pârâta nu a prezentat nicio dovadă a plății acestor documente și că din informațiile culese de la operatori specializați furnizare apă, s-a apreciat o valoare de 600 lei pentru servicii de proiectare și avizare. Totodată, s-a arătat că materialele de construcții au fost cumpărate de la magazine diferite, cele mai multe din locuri apropiate de domiciliul pârâtei, din declarațiile acesteia, iar pentru cheltuieli de transport a propus un procent de 5% din valoarea materialelor achiziționate -_,69 lei x 5% = 985 lei. Potrivit răspunsului expertului, în aceste condiții la valoarea totală de_,12 lei din raportul de expertiză se adaugă suma de 600 lei pentru cheltuieli proiectare și avizare lucrare branșament apă la imobil și 985 lei cheltuieli transport, valoarea lucrărilor pretins efectuate de către pârâta N. F. în urma luării în considerare a obiecțiunilor pârâtei, încuviințate de instanță fiind de_ lei + 600 lei + 985 lei =_ lei (f. 153-155 dosar fond).

La termenul de judecată din 19.02.2014 au fost audiați în calitate de martori numiții C. A. (f. 144) și R. T. L. (f. 145), propuși de către reclamantul pârât, și, la propunerea pârâtei reclamante, numiții F. I. (f. 146) și S. I. (f. 147).

La data de 21.05.2015, apreciind că pentru stabilirea loturilor ce revin părților sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea pentru care nu există date suficiente, instanța a pronunțat o încheiere interlocutorie, întemeiată pe disp.art.673⁶ cod procedură civilă 1865 în vigoare la momentul promovării acțiunii, prin care în temeiul art.651 și urm. cod civil raportat la art.673¹ și 673⁵ din codul de procedură civilă 1865 s-a constat deschisă succesiunea defunctului N. I., decedat la data de 11.07.2006, cu ultimul domiciliu în ..

Totodată, s-au stabilit moștenitorii acestuia și cotele lor succesorale:

1.Nichia F., soție, cu o cotă de ¼ din moștenire;

2.N. S., fiu, cu o cotă de ¾ din moștenire .

S-a constatat că masa succesorala rămasă de pe urma acestui defunct se compune din: un număr de 351 acțiuni, cu numerele de ordine de la_ la_, depuse la S.C. Z. București; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din terenul în suprafață de 1980,5 mp situat în com. B., .. 694, jud. Prahova; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din construcția casă de locuit edificată pe același teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă; un drept indiviz de 1/2 din 2/3 din garajul situat pe același teren, construit din lemn și acoperit cu tablă; un drept indiviz de 1/2 din magazia situată pe acest teren, edificată în timpul căsătoriei celor doi, construită din lemn și acoperită cu tablă; un drept indiviz de ½ din contravaloarea autoturismului LADA 1200, respectiv din suma de 583,1 lei .

S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor teren în suprafața de aproximativ 1980,50 mp, situat în com. B., .. 692, jud. Prahova și construcții - casă de locuit edificată pe acest teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă și garaj situat pe același teren, reținând că reclamantul N. S. are dreptul la o cotă de 7/12 din acestea, iar parata N. F. are dreptul la o cota de 5/12 din acestea .

Asupra magaziei s-a reținut că reclamantul are dreptul la o cotă de 3/8, iar parata la o cotă de 5/8 .

S-a dedus în favoarea pârâtei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceasta la imobilul bun succesoral, identificate prin raportul de expertiză construcții T. C. (f.119-128)și prin răspunsul la obiecțiuni întocmit de același expert, în valoare de 46 380 lei.

S-a dedus în favoare pârâtei reclamante suma de 177 lei reprezentând cota de ¾ a reclamantului din impozitul aferent locuinței pe ultimii trei ani si suma de 227 lei reprezentând cota sa de ¾ a reclamantului din prima de asigurare aferentă locuinței achitată de pârâtă .

Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2727/11.06.1990, reclamantul pe de o parte și defunctul împreună cu pârâta, de altă parte, au dobândit împreună, primul în cotă de 1/3, iar defunctul cu pârâta în cotă de 2/3, imobilele teren în suprafață de aproximativ 1980,50 mp, situat în com. B., .. 692, jud. Prahova și construcții - casă de locuit edificată pe acest teren, construită din paiantă și acoperită cu tablă și garaj situat pe același teren.

În final, însumându-se cotele succesorale stabilite potrivit Codului civil 1864 și Legii 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, în vigoare la data deschiderii succesiunii, a rezultat că reclamantul N. S. are dreptul la o cotă de 7/12 din acestea( 3/4x1/3 +1/3 ), iar parata N. F. are dreptul la o cotă de 5/12 din acestea (1/4x1/3 1/2x2/3).

Asupra magaziei care a fost construită în timpul căsătoriei cu defunctul s-a reținut că reclamantul are dreptul la o cotă de 3/8, iar pârâta la o cotă de 5/8.

În ceea ce privește îmbunătățirile aduse de pârâtă la imobilul casă de locuit bun succesoral, după decesul soțului său, din declarațiile martorilor F. I. (f. 146 dosar fond) și S. I. (f. 147 dosar fond) coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit în cauză (f. 119 - 128 dosar fond) și răspunsul la obiecțiunile încuviințate pârâtei (f.153-155 dosar fond), instanța a reținut că acestea au constat în: demolat șarpantă și învelitoare degradate peste baie și bucătărie, refacere șarpantă și învelitoare peste baie și bucătărie, înlocuit tâmplărie veche în baie, bucătărie și camera de la stradă, refacere tencuială interioară în baie, bucătărie, dormitor și sufragerie, glet și zugrăveli lavabile în baie, bucătărie, dormitor și sufragerie, montat gresie, faianță și parchet laminat în baie și bucătărie, înlocuit pardoseală dușumea în sufragerie, montat obiecte sanitare în baie, refăcut fundație și elevație la terasa acoperită, anvelopare locuință–termoizolații, zugrăveli exterioare, refăcut soclu perimetral, racordare locuință la rețeaua de distribuție a apei potabile. La bucătăria de vară: zugrăvit la interior și exterior, montat linoleum, vopsit tâmplărie lemn, vopsit soclu cu vopsea de ulei, vopsit tâmplărie și streașină, montat jgheaburi. La garaj: turnat pardoseală beton, tencuit interior și exterior, zugrăvit interior și exterior, trotuar de protecție în jurul clădirii, montat jgheaburi pe ambele părți, vopsit tâmplărie, montat geam de 3mm, soclu în jurul clădirii, vopsit tabla, vopsit pazia și timpanele. De asemenea au mai fost efectuate de către pârâta reclamantă următoarele lucrări: împrejmuire laterală din plasă de sârmă pe stâlpi metalici h = 1,50 m, împrejmuire interioară din lemn pe stâlpi metalici cu h = 1,00 m, vopsit împrejmuirea de la stradă, montat gresie de exterior la treptele de la scara de intrare.

Valoarea acestor lucrări de îmbunătățire ce a fost dedusă în favoarea pârâtei reclamante este de 46 380 lei așa cum a rezultat din raportul de expertiză construcții T. C. (f.119-128) și prin răspunsul la obiecțiuni întocmit de același expert (f.153-155).

Deși reclamantul a învederat că pârâta reclamantă împreună cu soțul său au vândut un apartament cu trei camere situat în București, iar cei_ USD obținuți din vânzarea acestuia au fost folosiți la efectuarea îmbunătățirilor la imobil sau au fost depuși în conturi bancare, instanța a constatat că din probele aflate la dosar nu rezultă că defunctul a lăsat la decesul său sume de bani în conturi și nici că îmbunătățirile mai sus reținute ar fi fost efectuate de defunct în timpul vieții.

Instanța a reținut că nu au fost deduse în favoarea pârâtei reclamante pretinsele cheltuieli efectuate de aceasta cu construcția funerară, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada acestora. Au fost însă deduse în favoarea pârâtei reclamante suma de 177 lei reprezentând cota sa de ¾ a reclamantului din impozitul aferent locuinței pe ultimii trei ani și suma de 227 lei reprezentând cota de ¾ a reclamantului din prima de asigurare aferentă locuinței achitată de pârâtă. Astfel, s-a reținut că impozitul asupra imobilului bun succesoral, socotit pe ultimii trei ani, achitat de pârâtă, a fost de 236 lei, așa cum rezultă din chitanțele de la f.38-41, iar prima de asigurare a imobilului plătită exclusiv de pârâtă a fost de 302, 75 lei conform înscrisurilor de la filele 45-52 dosar fond.

În conformitate cu art.673⁶ cod procedură civilă s-a numit un expert expert topograf pentru a identifica și măsura terenul reținut la masa de partaj, fiind depus la dosar raportul de expertiză topografică întocmit de expert G. E. (f.178-179 dosar fond).

S-a numit numi un expert constructor care a evaluat terenul identificat prin raportul de expertiză topografică, a identificat și evaluat casa de locuit, garajul și magazia, formulând propuneri de lotizare a întregii mase partajabile ținând cont de sumele deduse în favoarea pârâtei reclamante, cotele și dorința părților, fiind depus la dosar raportul de expertiză construcții întocmit de expert Dubuleac L. (f.184-192 dosar fond) și raportul de expertiză refacere lotizare (f.207-2012 dosar fond).

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 321/28.01.2015 prin care a admis în parte acțiunea formulată de N. S. în contradictoriu cu pârâta N. F. și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune și partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului N. I., conform variantei I a raportului de expertiză lotizare Dubuleac L. (f.184-192 dosar fond) completată de instanță, astfel: Lotul 1 - reclamantul N. S. urmând să primească: 263 de acțiuni depuse la S.C. Z. București; C1- Casa de locuit compusă din 3 camere, hol baie, bucătărie, terasă =86.014,00 lei; C2- Garaj=10.924,00 lei; C3 - Magazie + Beci=32.820,00 lei; Teren în suprafață 1.519 mp=90.872,00 lei, total valoare primită = 220.630,00 lei; având dreptul la = 95.775,74 lei, diferența de 124.854,26 lei la care se adaugă (177+227) = 404 lei; suma de 125.258,26 lei o va plăti sultă pârâtei N. F.; Lotul 2 - pârâtei N. F. urmând să primească: 88 de acțiuni depuse la S.C. Z. București; autoturismul Lada (care a fost dezmembrat) = 583,10 lei; are dreptul la = 125.437,36 lei; diferența de = 124.854,26 lei; se adaugă cotă impozit+asigurări= 404 lei; suma de 125.258,26 lei o va primi sultă de la reclamant N. S..

Prin aceeași sentință, instanța a instituit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilelor atribuite în lot reclamantului, până la achitarea de către acesta a sultei cuvenite către pârâtă. Totodată, instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere la alegerea variantei de lotizare nr. 1 dispozițiile art.673⁵ alin 2 și 673⁹ C. pr. civ. și împrejurarea că, așa cum a precizat și expertul constructor la fila 208 dosar fond, casa de locuit nu poate forma două loturi locative distincte, ținând cont că are o singură baie și o bucătărie și în al doilea rând faptul că inițial reclamantul a solicitat atribuirea în exclusivitate în lotul său a imobilului succesoral teren și construcții, iar între părți există neînțelegeri ce fac imposibilă conviețuirea în același imobil.

Având în vedere că în varianta I a raportului de expertiză lotizare Dubuleac L. (f.184-192 dosar fond), expertul nu a reținut cele 351 acțiuni, cu numerele de ordine de la_ la_, depuse la S.C. Z. București, asupra cărora reclamantul are dreptul la o cotă de ¾ iar pârâta la o cotă de ¼, instanța a completat varianta de lotizare aleasă, astfel încât în lotul reclamantului a atribuit și 263 de acțiuni, iar în lotul pârâtei 88 de acțiuni.

Totodată, în temeiul art. 2495 cod civ instanța a instituit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilelor atribuite în lot reclamantului, până la achitarea de către acesta a sultei cuvenite către pârâtă.

În temeiul art. 452 alin 2 Cod pr. civ., instanța a dispus a se compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva acestei încheierii interlocutorii pronunțată la data de 21.05.2014 și a sentinței civile nr. 321/28.01.2015 a declarat apel, în termen legal, reclamantul N. Sliviu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelantul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta N. F., dezbaterea succesiunii defunctului său tată N. I., decedat la data de 11.07.2006 și ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren situat în Com. B., .. 692, jud. Prahova și asupra casei de locuit și a garajului edificate pe terenul mai sus menționat. Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 21.05.2014 instanța a stabilit cotele succesorale ale fiecărei părți și a dedus în favoarea pârâtei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceasta la imobilul bun succesoral, în valoare de 46.380 lei. Prin sentința atacată, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au format masa succesorală, dispunând obligarea apelantului la plata unei sulte către intimata-pârâtă în cuantum de 125.258,26 lei.

Deși prin cererea de chemare în judecată, apelantul a solicitat atribuirea în natură a bunurilor ce fac obiectul masei succesorale, însă având în vedere valorile mari rezultate în urma rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, dar și schimbarea situației sale materiale de la data depunerii prezentei acțiuni 11.10.2012 (peste doi ani), la data de 29.10.2014 (filele 201-2013 dosar fond) solicitând ca instanța să facă aplicarea art. 676 alin. 2 lit. b din Noul Cod Civil, în vederea vânzării bunurilor la licitație publică, cerere reiterată prin email aflat la fila 218 din dosarul de fond și prin concluziile orale, atunci când reprezentantul reclamantului a învederat faptul că acesta se află în imposibilitatea de plată a sultei solicitând împărțirea bunurilor conform raportului de completare a expertizei tehnice efectuate în cauză, în mod neîntemeiat instanța de judecată nu a ținut cont de cererile formulate de reclamant și nici nu a motivat respingerea cererii de vânzare la licitație publică mai sus menționată.

În opinia apelantului, în mod eronat instanța nu a ținut cont nici de valorile mult prea mari ale îmbunătățirilor pretinse de către intimata-reclamantă și nici de probele administrate în cauză - martori, interogatoriu din care rezultă cu certitudine faptul că o parte din îmbunătățiri au fost efectuate în timpul vieții defunctului.

Astfel, apelantul a subliniat că sporul de valoare a fost stabilit în mod greșit de instanța de fond, fără a ține cont la evaluarea îmbunătățirilor pretins efectuate de intimata-reclamantă, de îmbunătățirile efectuate în timpul vieții defunctului N. I., de uzura îmbunătățirilor, dar nici de proveniența sumelor de bani cu care au fost efectuate acestea.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert T. C. s-a constatat că îmbunătățirile efectuate de pârâtă se ridică la suma de 44.795,12 lei, ulterior prin raportul de completare expertul a indicat valoarea de 46.480 lei. Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile de martorilor propuși chiar de către pârâtă: S. I. (fila 147 dosar fond) și F. I. (fila 146 dosar fond), în condițiile în care martorul S. I. a specificat faptul că pentru a putea locui în imobilul situat în . cu defunctul au „efectuat unele lucrări de renovare. Cei doi soți au dărâmat părțile deteriorate și au început să refacă pereții în unele locuri cu lemn, în alte locuri cu cărămidă. La acoperiș cei doi soți au completat cu țiglă prin locurile prin care aceasta era spartă. Separat de casă cei doi soți au construit o anexă reprezentând bucătărie de vară si o cămară. Nici nu era terminată această anexă când N. I. a decedat în urmă cu 7-8 ani. Apoi pârâta a continuat construcția acestei anexe și a construit din nou garajul care a fost dărâmat în integralitate, acoperiș, pereți etc."

Apelantul a considerat că instanța nu a ținut astfel cont că unele îmbunătățiri au fost efectuate și pe timpul vieții defunctului, acestea făcând parte astfel din masa succesorală, omologând în mod neîntemeiat raportul de expertiză sub acest aspect, valoarea îmbunătățirilor efectuate la anexa reprezentând bucătărie și cămară rezultată din raportul de expertiză nefiind cea reală.

De asemenea, același martor a precizat că veranda imobilului exista anterior decesului, pârâta doar a turnat beton pe aceasta și nu a construit-o în totalitate.

În plus, apelantul a apreciat că declarația testimonială a martorului F. I. este contradictorie și o parte din aceasta nu are valoare probatorie, având în vedere că, dacă pe de o parte acesta arată că imobilului nu i s-au adus îmbunătățiri pe timpul vieții defunctului, menționează că după decesul acestuia „nu am mai intrat în casa celor doi soți" însă ulterior arată că ar fi intrat în casă în perioada în care se făceau lucrări, dar și după ce acestea s-au terminat când pârâta l-a invitat la cafea. Deși arată că toate îmbunătățirile au fost efectuate de pârâtă, acesta precizează că nu a cunoscut acest fapt personal ci „de la diverse cunoștințe sau prieteni care au lucrat pentru renovarea imobilului, fie la interior, fie la exterior."

Astfel, apelantul a subliniat că instanța trebuia să țină cont la aprecierea valorii probatorie a declarației de martor faptul că acesta nu a cunoscut personal/direct faptele pe care acesta le-a relatat, dar să aibă în vedere și contradicțiile din declarația de martor și modalitatea în care declarațiile martorilor se coroborează între ele și se coroborează cu susținerile pârâtei de la fila 160 prin care arată că, pe timpul vieții defunctului, pereții casei au fost nivelați puțin (tencuială ușoară) spoită, schimbat culoarea și i s-au montat jgheaburi pentru că nu avea, în timp ce martorul F. I. a declarat faptul că, deși trece pe lângă casa pârâtei, acesta nu a observat nicio modificare a exteriorului imobilului până la data decesului defunctului.

Prin urmare, apelantul consideră că singura probă ce ar putea corespunde adevărului este declarația testimonială a martorului S. I. care însă nu este susținută de nicio altă probă administrată în cauză, pârâta neaducând niciun înscris prin care să dovedească plata vreunui material de construcție și nici nu a chemat în calitate de martori persoanele care au efectuat lucrările de reparații.

În această situație, expertul a reținut o valoare ridicată doar pentru manoperă, însă având în vedere că niciun martor nu a declarat că ar fi primit o sumă de bani în schimbul unei lucrări, nu există niciun înscris în acest fel, apelantul a apreciat că valoarea manoperei reținută de expert este mult prea mare.

Relevant în ceea ce privește îmbunătățirile pretins efectuate de pârâtă este în opinia apelantului chiar actul scris, semnat și necontestat de către aceasta prin care arată care sunt îmbunătățirile efectuate în timpul vieții defunctului, (fila 160 dosar fond), prin care se arată, în ceea ce privește exteriorul casei, că în timpul vieții acestuia s-a umplut hruba - pivnița de sub hol și verandă, în timp ce în raportul de expertiză se arată că îmbunătățirile pârâtei au constat în „refăcut fundație și elevație la terasa acoperită", prin urmare această îmbunătățire ar fi trebuit să fie îndepărtată de la valoarea totală a îmbunătățirilor, fiind făcută în timpul vieții defunctului, respectiv pct. 15, 16, 17 de la secțiunea C din raportul de expertiză în valoare totală de 1.119,62 lei.

Așa cum a precizat, pârâta recunoaște prin același înscris faptul că la exterior pereții au fost tencuiți și zugrăviți pe timpul vieții defunctului și chiar dacă se poate presupune că aceasta a mai zugrăvit la exterior după aceea, lucrările de tencuială și nivelare trebuiau excluse, la fel și lucrările de tencuială din interiorul imobilului, având în vedere faptul că însăși pârâta a recunoscut faptul că la mutare s-a schimbat toată instalația electrică și s-a zugrăvit în interior. Prin urmare după schimbarea instalației electrice și înainte de zugrăvire, în mod cert au existat lucrări de tencuială și nivelare la exterior.

Pentru aceste considerente, apelantul a apreciat că instanța ar fi trebuit să cenzureze raportul de expertiză prin excluderea punctelor referitoare la tencuială interioară și exterioară: pct. 1, 2 din secțiunea C a raportului de expertiză, respectiv valoarea de 4.896,5 lei.

În ceea ce privește instalația electrică, apelantul a solicitat să se observe că deși s-a susținut chiar de către pârâtă că aceasta a fost înlocuită, în raportul de expertiză sunt prezentate ca îmbunătățiri „instalație electrică locuință (branșament interior), cutie protecție pentru panou electric și conductor de coborâre", apreciind că și acestea trebuiau înlăturate, respectiv pct. 23 din secțiunea C, în valoare totală de 823,99 Iei.

La interior pârâta a arătat că s-a montat în timpul vieții defunctului „tabla galvanizată pe bucătărie și baie" în timp ce această îmbunătățire a fost pretinsă ca fiind executată doar de către pârâtă constând în „refacere șarpantă și învelitoare degradate peste baie și bucătărie, refacere șarpantă și învelitoare degradate peste baie și bucătărie", astfel că și aceste îmbunătățiri trebuiau excluse din calculul acestora, respectiv punctele 6, 7, 8 din secțiunea C din raportul de expertiză în valoare totală de 2.838,19 lei.

În concluzie, doar prin eliminarea lucrărilor recunoscute de pârâtă ca fiind făcute în timpul vieții defunctului, printr-un înscris ce emană de la aceasta și pe care l-a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu, reiese că trebuiau excluse lucrări în valoare totală de: 9.678,3 lei.

În ceea ce privește magazia, apelantul a arătat că atât martorul propus de pârâtă și pârâta au declarat că bucătăria și cămara au fost construite în timpul vieții defunctului: „am construit pivnița și magazia (buc. și cam. - n.n pârâta făcând referire la bucătărie și cămară) din BCA acoperită cu tablă zincată (...) Schimbat învelișul din - indescifrabil - cu tablă (...) schimbat scânduri de la zid până la acoperiș."

Astfel, în același înscris recunoscut de pârâtă, aceasta a precizat că magazia reprezentantă din bucătărie, cămară și beci, a fost construită înainte de deces, ceea ce conduce la ideea că, în fapt, lucrările au fost finalizate la acel moment.

Apelantul apreciază că instanța de judecată a reținut în mod neîntemeiat faptul că lucrările pretinse au fost și efectiv efectuate, deoarece există îndoiala rezonabilă că toate lucrările au fost făcute înainte de deces, fiind astfel bunuri din masa succesorală și nu bunuri proprii ale pârâtei.

Prin urmare, în lipsa unor probe concludente, apelantul consideră că instanța de judecată ar fi trebuit să excludă și aceste lucrări evaluate la secțiunea A - Bucătărie de vară în valoare totală de 3.246,96 lei - dar ținând cont și de faptul că doar pentru zugrăvit și vopsitorie evaluarea s-a făcut la o sumă mult prea mare față de prețul de piață a acestora și a valorii reale a prețului muncii în zona în care este situat imobilul.

În final, apelantul a arătat și faptul că, în mod similar, în cauză nu s-a probat faptul că garajul nu exista la momentul decesului defunctului, declarația martorului dată în fața instanței de fond nefiind susținută de nicio altă probă din dosarul cauzei, dubiul cu privire la reconstruirea acestui garaj de către pârâta-reclamantă constând în aceea că, după moartea soțului său, aceasta a declarat că mașina Lada a fost vândută la fier vechi, astfel că nu se explică pentru ce aceasta ar fi investit peste 8.000 lei, așa cum reiese din raportul de expertiză, în contextul în care nu avea un autoturism.

Pentru aceste motive, apelantul a înțeles să conteste și modalitatea de evaluare a garajului, atât în ceea ce privește presupusele îmbunătățiri, cât și în ceea ce privește cuantumul ridicat al acestora.

În ceea ce privește evaluarea celorlalte lucrări, apelantul a apreciat că instanța de judecată, pe lângă faptul că nu a ținut cont că pârâta nu a administrat probe concludente pentru dovedirea acestora, pronunțând sentința apelată doar în baza unor probe testimoniale care nu se coroborează cu înscrisul scris și semnat de pârâtă, dar nici nu se coroborează între ele, a omologat un raport de expertiză în care valoarea manoperei este, de cele mai multe ori, mai mare decât valoarea materialelor și depășește cu mult valoarea mâinii de lucru în construcțiile efectuate în regie proprie.

Astfel, pentru zugrăvelile exterioare structurate la fațada locuinței s-a reținut suma 351,96 lei pentru materiale și o manoperă 1237,73 lei pentru o suprafață de 83,80 lei, iar în contextul în care pârâta nu a dovedit angajarea unei firme specializate sau a unui zugrav autorizat, apelantul apreciază că prețul pentru manoperă ar fi trebuit diminuat atât de expert cât și de către instanța de judecată.

Apelantul a considerat că a achita pârâtei o sumă totală doar pentru contravaloarea manoperei în cuantum de 25.092, 43 lei în contextul în care o zi de muncă (în provincie și fără plata impozitelor) este în jur de 70-80 de lei constituie o supraevaluare a manoperei.

Deși expertul susține că aceste valori au fost raportate la Buletinul tehnic în mica construcție și reparații în construcții, Ed. Matrix Rom București, acesta nu a adaptat evaluarea manoperei la zona în care aceste lucrări ar fi fost executate, în niciun caz prețul manoperei dintr-un . același ca în oraș, fiind necesar ca valoarea manoperei să fie ajustată și redusă de către instanța de judecată. Spre exemplu, în ceea ce privește zugrăveala interioară, ofertele de pe piață de la nivelul anului 2013 (anul efectuării expertizei) aveau un preț pentru manopera zugrăveli exterioare de 7,5 lei, 8 sau 10 lei mp, chiar la jumătate față de prețul reținut de expert de 14,77 lei/mp. (anexa 1)

Astfel, la suprafața de 83,80 mp ar rezulta la o medie a valorilor mai sus menționate de 8.5 lei, o manoperă de 710,06 lei din valorile practicate pe piață.

Având în vedere că pârâta nu a dovedit faptul că a angajat o persoană fizică/juridică specializată conform celor a căror oferte le-a menționat anterior, apelantul consideră că instanța de judecată ar fi trebuit să reducă valoarea manoperei raportat la valoarea prețului muncii în zona în care se află imobilului, în lipsa unor probe administrate de pârâtă în acest sens.

Apelantul nu a înțeles să conteste prețul total al manoperei, dar a apreciat că a achita pârâtei peste 250 de milioane lei vechi doar pentru valoarea manoperei, în contextul în care plata efectivă a acesteia nu s-a probat în niciun fel, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, în contextul în care chiar raportat la anul 2015 valorile indicate în oferte ajung la 2.5 euro/mp (cca. 11 lei) situat sub nivelul de 14.77 lei reținut de către expert.

Prin urmare, chiar dacă aceste lucrări s-ar efectua în prezent, valoarea manoperei ar fi mult mai mică față de cea reținută de expert.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat sporul de valoare adus imobilului, acesta constând în lucrările necesare și utile imobilului, adică valoarea îmbunătățirilor de la momentul efectuării expertizei în cauză, care trebuiau adaptate la valoarea de piață din zona situării imobilului, în funcție de costul materialelor și a mâinii de lucru din această zonă, lucru de care nici expertul și nici instanța nu a ținut cont.

Apelantul a invocat și faptul că expertul nu a scăzut din valoarea îmbunătățirilor uzura bunurilor/lucrărilor.

Astfel, raportat la anul de începere a acestor lucrări indicat de către pârâtă – 2007, apelantul a arătat că expertul ar fi trebui să aplice un anumit coeficient de uzură al lucrărilor efectuate, în funcție de data efectuării lucrărilor, dar și a materialelor folosite și nu să calculeze valoarea acestora ca și cum lucrările ar fi noi. În raportul de expertiză acesta arată că lucrările nu au adus un confort sporit deoarece nu au reprezentant o înlocuire a unor finisaje inferioare cu finisaje superioare sau construirea unor spații suplimentare. De aici rezultă că susținerea pârâtei că ar fi dărâmat și reconstruit garajul este neadevărată, iar expertul ar fi trebuit să cenzureze îmbunătățirile pretins a fi executate. Pe de altă parte rezultă că materialele folosite nu au fost de calitate superioară, astfel că uzura lor ar fi mai ridicată sub acest aspect.

Stabilirea deprecierii pentru fiecare dintre clădiri este o operație de mare responsabilitate, are și un grad de subiectivitate și din acest motiv ar trebui găsite toate argumentele pentru cazul în care acest grad de uzură suferă modificări importante. Operația de determinare a gradului de uzură fizică real estimat este legată de informațiile date de vechimea clădirii, mediul normal sau agresiv în care se găsește clădirea gradul de întreținere, dimensiunile agabaritice ale clădirii, precum și de zona seismică la care a fost proiectată clădirea și zona seismică în care se găsește acum.

Apelantul a arătat că în literatura de specialitate, în standardele internaționale, denumirea gradului de uzură fizică real estimat este înlocuită de cuvântul depreciere sau uzură efectivă. Primele informații legate de acești coeficienți de uzură fizică se pot prelua din Normativul P135/1995, în care coeficienții de uzură sunt prezentați pe cod asemănător cu cei din Legea 15/1994. Preluând primele informații despre uzura fizică a clădirii pentru durata de viață scursă de la punerea în funcțiune și până în prezent, aceștia se pot corecta de evaluator funcție de toți ceilalți factori pe care i-a menționat mai sus. În acest sens, aplicarea Normativelor sus menționate se va face în strictă concordanță cu starea de fapt din teren, constatată și consemnată detaliat în foi de lucru. (...) Pentru finisaj se fac aprecieri asupra finisajului pereților clădirii, asupra pardoselilor, tâmplăriei și a învelitorii. Se fac aprecieri asupra instalațiilor funcționale ale clădirii, asupra modului în care a fost întreținută clădirea, precum și asupra tipului de materiale folosite la aceste finisaje, se face referire la duratele de viață fizică ale materialelor care participă la aceste finisaje. (Evaluarea mijloacelor fixe clădiri, construcții speciale și mijloacele fixe grupa II-VI, Lector C. de Evaluare, Ing.Ș. C.)

Față de aceste considerente, apelantul a apreciat că instanța de judecată a omologat în mod greșit raportul de expertiză în care nu este redusă din valoarea sporului de valoare uzura efectivă a lucrărilor, realizându-se practic o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, având în vedere că dacă ar dori să vândă imobilul în cauză, prețul obținut ar fi mult mai mic.

De asemenea, apelantul a precizat că prețul obținut pe calea vânzării la licitație publică ar duce la vânzarea bunului la un preț mai mic, iar pârâta ar încasa doar din îmbunătățiri un preț mult peste valoarea acestora, ceea ce ar fi inechitabil pentru acesta.

S-a arătat că există de asemenea și reglementări speciale care prevăd metode de evaluare a gradului de uzură, astfel Conform Anexei 1 la Ordinul nr.136 din „05" septembrie 2008 Metodologia de evaluare a bunurilor imobile confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia persoanelor supuse represiunilor politice prevede un coeficient de uzură de 10% pentru lucrările de până la 5 ani pentru imobilele cu destinație locativă.

Presupunând că lucrările nu au fost efectuate doar în anul 2007, deși nu există nicio dovadă în acest sens, apelantul a apreciat că pentru o perioadă de 5 ani, cu aplicarea doar a coeficientului de 10%, ar rezulta o reducere a prețului materialelor rezultat din expertiză de 1.970.26 lei.

Un alt argument al necesitații scăderii deprecierii materialelor folosite este acela că celălalt expert numit în cauză, la evaluarea imobilului, a precizat și a scăzut din valoarea totală uzura acestuia, aspect de care expertul ce a evaluat îmbunătățirile nu a ținut cont.

O altă critică adusă de apelant este aceea că instanța de judecată nu a luat în considerare lipsa unor dovezi privind mijloacelor materiale ale pârâtei în realizarea lucrărilor.

În acest sens apelantul a arătat că, astfel cum se arată în raportul de expertiză și în expertiza completatoare, aceasta nu a depus niciun înscris prin care să dovedească efectuarea lucrărilor pretinse, iar martorii audiați în cauză nu au precizat toate lucrările reținute, ba chiar au menționat că unele lucrări au început în timpul vieții defunctului.

Față de aceste considerente, apelantul a apreciat că instanța de judecată a reținut în mod eronat că din declarațiile celor doi martori coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții și din răspunsul la obiecțiunile încuviințate pârâtei rezultă toate îmbunătățirile pe care le-a omologat, fiind eronată această omologare în condițiile în care expertul nu a indicat că aceste lucrări au fost executate de în fapt de către pârâtă, la toate categoriile de lucrări arătându-se că „lucrările pretins a fi executate de pârâtă și identificate pe teren sunt (...)" „la această construcție am identificat următoarele lucrări pretins executate de pârâtă (...)"

Prin urmare, proba cu expertiza nu clarifică dacă aceste lucrări au fost sau nu executate de către pârâtă, singurele probe, apreciate de apelant ca nefiind concludente, sunt cele testimoniale, acestea nefăcând dovada, fără putință de tăgadă, că lucrările pretins a fi executate au și fost realizate de către pârâtă.

În plus, apelantul a considerat că instanța nu a avut în considerare fructele culese de pârâtă din livada ce face obiectul bunului succesoral, identificată în cauză de către expert, în conformitate cu dispozițiile art. 637 Cod Civil și art. 638 alin. 2 Cod Civil, pârâta însușindu-și fructele naturale rezultate din livada cu pomi fructiferi, astfel că sporul de valoare trebuia compensat cu contravaloarea acestora pe ultimii 3 ani, proporțional cu cota deținută de către apelant.

Astfel, pârâta a beneficiat singură de fructele prunilor, obținând 150-200 litri țuică pe care îi vinde în fiecare an, motiv pentru care apelantul a apreciat că este îndreptățit la despăgubiri.

Față de toate aceste considerente, apelantul a arătat că instanța de fond a reținut o valoare mult prea mare față de sporul de valoare real adus de pârâtă bunurilor ce fac obiectul moștenirii, motiv pentru care a solicitat reducerea cuantumului stabilit de instanța de fond.

Pe lângă faptul că pârâta reclamantă nu a făcut dovada achitării materialelor sau a persoanelor care au efectuat lucrările pretinse, aceasta nu a dovedit nici faptul că ar fi avut mijloace financiare care să îi permită efectuarea acestora, instanța în mod neîntemeiat respingând ca nedovedite susținerile apelantului în sensul că îmbunătățirile au fost efectuate din banii obținuți din vânzarea imobilului de 12.800 euro.

În primul rând, apelantul a arătat că martorii propuși de acesta au declarat că valoarea apartamentului ar fi fost mult mai mare decât prețul declarat de către părți în contract, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere și nu a motivat respingerea acestor probe din probatoriu.

În al doilea rând, s-a subliniat că lipsa banilor din conturile pârâtului echivalează cu utilizarea acestor bani de către defunct sau chiar de către pârâtă după moartea acestuia, chiar dacă nu se poate dovedi că mai existau sume de bani, deoarece pârâta i-a putut ascunde de la masa succesorală, lichidând conturile acestuia. În opinia apelantului, instanța trebuia să țină cont de suma de bani trecută în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003, care se coroborează cu declarația pârâtei din care reiese că unele îmbunătățiri s-au făcut în anul 2004-2005, după încheierea acestui contract.

Din răspunsurile băncilor existente la dosarul cauzei ar reieși faptul că defunctul nu are conturi la instituțiile respective, nu că nu ar fi avut, iar data la care trebuia raportată existența conturilor este anul 2003, anul vânzării apartamentului și nu anul 2006, anul decesului.

În consecință, potrivit susținerilor apelantului aceste probe nu fac dovada inexistentei lichidităților, având în vedere că există mult mai multe instituții bancare cărora nu li s-a emis adresă, dar și posibilitatea ca banii să fi fost retrași sau primiți în numerar, raportat la anul vânzării.

Pârâta a precizat că a efectuat aceste îmbunătățiri din banii de pensie, din vânzarea de aur și din vânzarea de haine și trusou, aspecte nedovedite.

Prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat despăgubiri de 100.000 lei, ridicându-se întrebarea de unde a avut pârâta suma de peste 22.000 Euro, în contextul în care un gram de aur nu depășește suma de 100 lei, iar pensiile în România sunt la un nivel redus, apelantul arătând că este evident că pârâta nu avea aceste mijloace financiare, având în vedere faptul că și la interogatoriu a declarat că nu dispune de fonduri bănești.

De asemenea, s-a subliniat că nu a fost dovedită existența aurului pretins, martorul declarând că știe de la pârâtă că ar fi vândut o cantitate de aur, nu a văzut practic aurul în materialitatea sa. Mai mult, pârâta nu a arătat cui a vândut acest aur și nu a probat în niciun mod faptul că aurul a fost un bun propriu și nu un bun comun care ar fi trebuit să fie raportat la masa succesorală a defunctului.

Prin urmare, apelantul a solicitat instanței să se admită în parte cererea reconvențională prin reducerea cuantumului valorii îmbunătățirilor aduse de pârâtă, reținut de instanța de fond în mod greșit la valoarea de_ lei, prin încheierea interlocutorie din 21.05.2014, efectuarea unui nou raport de expertiză prin care să se identifice lucrările care s-au efectuat efectiv de către pârâta reclamantă, prin care să se rețină coeficientul de uzură a bunurilor, valoarea fructelor culese de pârâta-reclamantă pe ultimii trei ani din livada bun succesoral și manopera reală, raportată la prețul practicat în zona amplasării imobilului.

În principal, apelantul a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de dispunere a vânzării la licitație publică a bunurilor ce fac obiectul masei succesorale conform art. 673¹¹ și următoarele Cod de Procedură Civilă vechi, conform cererii apelantului-reclamant aflată la file 201 -203 și 218 din dosarul de fond și împărțirea sumei rezultate din vânzare conform cotelor părți a fiecărei părți și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante prin reducerea contravalorii îmbunătățirilor solicitată de pârâta-reclamantă la plata cărora a fost obligat reclamantul.

În subsidiar, acesta a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul dispunerii ieșirii din indiviziune conform ultimei variante din raportul de expertiză tehnică judiciară de completare întocmit de expertul tehnic judiciar Dubuleac L., în sensul atribuirii Lotului 1 către apelantul-reclamant compus din încăperile 1, 2 și 3 din casa de locuit, garajul, teren curți construcții 338 mp, livada 500 mp, suma de 583,10 lei, acțiuni 205 bucăți cu obligarea de plată către intimata-pârâtă a unei sulte de 6.215,36 lei și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante prin reducerea contravalorii îmbunătățirilor solicitată de pârâta-reclamantă la plata cărora a fost obligat reclamantul.

În cazul în care instanța nu va pronunța o soluție în sensul solicitărilor anterioare, apelantul a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul atribuirii în natură a terenului în suprafață de 1519 mp, a garajului și a 205 bucăți acțiuni către apelantul-reclamant și a casei de locuit, magaziei, a beciului și a unui număr de 146 bucăți acțiuni către pârâta-reclamantă și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante prin reducerea contravalorii îmbunătățirilor solicitată de pârâta-reclamantă la plata cărora a fost obligat reclamantul doar în ceea ce privește garajul ce va fi atribuit reclamantului.

În situația în care se vor respinge motivele de apel cu privire la modul de atribuire a loturilor sau vânzare la licitație publică, apelantul a solicitat schimbarea în parte a hotărârilor atacate în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante prin reducerea contravalorii îmbunătățirilor solicitată de pârâta-reclamantă la plata cărora a fost obligat reclamantul; respingerea cererii privind acordarea dreptului de retenție al pârâtei ca fiind rămasă fără de obiect; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel cum a învederat instanței prin cererile succesive, apelantul a arătat că nu este în măsură să achite suma cu titlu de sultă, motiv pentru care a solicitat să se facă aplicarea art. 673¹¹ și următoarele Cod de Procedură Civilă vechi, respectiv art. 676 alin. 2 lit. b din Noul Cod Civil, având în vedere faptul că a renunțat la solicitarea de atribuire în natură din cererea inițială, pârâta reclamantă nu a solicitat să i se atribuie în natură bunurile, în răspunsul la întrebarea nr. 17 din interogatoriu aceasta declarând că este de acord să fie despăgubită pentru partea ce i se cuvine, aceasta neavând bani.

Prin urmare, apelantul a considerat că în cauză nu își mai are aplicabilitatea art. 676 alin. 2 lit. a din Codul Civil, reclamantul modificându-și cererea inițială făra ca pârâta reclamantă să se opună, astfel că instanța ar fi trebuit să dispună vânzarea-bunurilor la licitație publică, având în vedere faptul că părțile nu se înțeleg.

Solicitarea de vânzare la licitație publică rezidă în faptul că de la data introducerii acțiunii, mijloacele financiare ale reclamantului s-au schimbat, iar valoarea bunurilor evaluate este mult prea mare față de cea avută în vedere de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în urma hotărârii instanței de fond, acesta nu va fi în măsură să achite pârâtei sulta cuvenită și nu va fi în măsură să intre în posesia bunurilor sale.

Având în vedere că instanța de fond nu a ținut cont de solicitarea reclamantului și nu a motivat respingerea sa, hotărârea de fond nefăcând vorbire de această cerere, s-a solicitat admiterea apelului și dispunerea vânzării bunurilor prin licitație publică, cu stabilirea unui termen în care aceasta să aibă loc și admiterea în parte a cererii reconvenționale prin reducerea cuantumului despăgubirilor reprezentând îmbunătățiri aduse de pârâta-reclamantă, pentru considerentele prezentate pe larg la punctul 1 al prezentului apel.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar, apelantul a arătat că ultima variantă din expertiza completatoare reprezintă o soluție de mijloc atât pentru reclamant cât și pentru pârâta-reclamantă, având în vedere faptul că niciuna dintre părți nu are mijloace financiare pentru a achita unui altuia sultă și niciuna dintre părți nu dispune de alte locuințe bunuri proprii, încăperile 1, 2, 3 din casa de locuit având intrare separată, bunul fiind comod partajabil în natură.

În ceea ce privește lipsa accesului la baie sau bucătărie, s-a arătat că apelantul își poate construi o anexă, având în vedere că varianta de lotizare cuprinde și suprafața de teren curți construcții de 338 mp, atribuirea loturilor conform variantei propuse de expert nefiind nici în detrimentul pârâtei, având în vedere faptul că lotul său este compus din baie și bucătărie și nu necesită nicio altă modificare, pârâtei fiindu-i atribuite camerele 4, 5, 6, 7, magazia și beciul, teren curți construcții 327 mp, teren agricol 354 mp, acțiuni 146 bucăți, soluția de lotizare mai sus menționată fiind o soluție de mijloc, echitabilă, care asigură fiecărei părți o locuință.

Astfel, apelantul a subliniat că instanța de fond a respins în mod greșit propunerea de lotizare pentru motivul că imobilul nu poate forma două loturi, ținând cont că are o singură baie și bucătărie, având în vedere faptul că el este acela care a solicitat partea din locuință fără aceste două camere în favoarea pârâtei-reclamante.

Se consideră neîntemeiate concluziile raportului de expertiză prin care se arată că locuința trebuie să aibă 37 mp suprafață utilă, având în vedere faptul că există garsoniere și de 18 mp suprafață utilă astfel că, suprafața utilă atribuită reclamantului este suficientă pentru acesta și pentru a locui singur, dar având în vedere că anexa 1 paragraful B din Nota din Legea nr. 114/1996 actualizată prevede că „În funcție de amplasamentul construcției, suprafețele construite pot avea abateri în limitele de ±10%."

S-a mai arătat și faptul că în aceeași anexă a legii se prevede că „încăperea sanitară se include în locuință, în cazul în care pot fi asigurate alimentarea cu apă și canalizarea" din interpretarea per a contrario a acestui argument rezultând că în situația în care nu există alimentare cu apă și canalizare, încăperea sanitară poate să fie amplasată și în exteriorul locuinței, reclamantul având spațiu suficient pe terenul curți construcții.

În final, s-a menționat și faptul că instanța de fond în mod greșit a considerat că părțile nu pot conviețui împreună, având în vedere faptul că această conviețuire nu trebuie să aibă loc, cele două loturi au intrări separate, iar ușa dintre terasa, camera 1 atribuită apelantului și camera 4 atribuită pârâtei reclamante poate fi desființată, nefiind vorba astfel de locuirea în comun a celor două părți.

În ceea ce privește sulta ce trebuie să achitată pârâtei-reclamante, s-a solicitat ca aceasta să fie redusă proporțional cu camerele atribuite, dar și conform criticilor aduse metodei de evaluare menționate la pct. 1 al prezentului apel.

În ceea ce privește cea de-a treia solicitare formulată de apelant, s-a arătat că prin expertiza de evaluare a bunurilor ce fac obiectul masei partajabile expertul a evaluat terenul în suprafață de 1519 mp la suma de 90.872 lei, iar garajul la suma de 10.924 lei, din care suma de 8.826,54 lei reprezintă valoarea îmbunătățirilor aduse de pârâtă. Astfel, bunurile succesorale, prin scăderea sumei reprezentând îmbunătățirile pârâtei garajului, sunt în valoare de 92.969,46 lei. Cuantumul total al valorii bunurilor succesorale au fost evaluat la 174.833,10 lei, iar a îmbunătățirilor la suma de 46.380 lei.

Conform cotelor stabilite de instanță, expertul a stabilit că din totalul bunurilor succesorale apelantul este îndreptățit la suma de 95.775,74 lei, iar pârâta reclamantă la suma de 79.057,36 lei.

Dacă apelantul ar primi terenul și garajul, adică suma de 92.969,46 lei, atunci celelalte bunuri succesorale atribuite pârâtei-reclamante se ridică la suma de 81.863,64 lei (174.833,10-92.969,46), adică cu 2806.28 lei mai mult decât cota cuvenită.

Având în vedere că pârâtei-reclamante îi va rămâne casa de locuit, magazia, beciul, aceasta va beneficia de propriile îmbunătățiri, prin urmare apelantul ar trebui să îi plătească pârâtei doar suma de 8.826,54 lei, ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor la garaj ce îi va fi atribuit lui.

Scăzând din suma rămasă pârâtei-reclamante peste cota sa parte din bunurile succesorale, suma reprezentând garajul 2806.28 lei-8.826,54 lei, rezultă că prin împărțirea loturilor în modul propus, apelantul ar trebui să primească sultă în cuantum de 1979,74 lei.

În susținerea acestei cereri, s-a precizat faptul că apelantul a solicitat pe parcursul procesului o variantă de lotizare prin care să îi fie atribuit imobilul către acesta.

Pentru considerentele de la punctul 1 al prezentului apel apelantul a înțeles să conteste contravaloarea îmbunătățirilor aduse de pârâtă garajului, având în vedere faptul că din raportul de expertiză de evaluare a acestora rezultă că nu au fost efectuate lucrări suplimentare, iar pârâta susține că acest garaj a fost dărâmat și reconstruit.

Pentru aceste motive, apelantul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză care să aibă ca obiect o nouă propunere de lotizare și prin care să se stabilească de către un specialist cotele ce i se cuvin fiecărui copărtaș, valoarea loturilor atribuite și cuantumul sultei ce ar trebui plătite.

În situația în care se va respinge apelul sub aspectul vânzării bunului la licitație publică și sub aspectul omologării ultimei variante din raportul de completare a expertizei tehnice, s-a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul atribuirii în natură a terenului în suprafață de 1519 mp și a garajului către apelantul-reclamant și a casei de locuit, magaziei și a beciului către pârâta-reclamantă, cu plata unei sulte către apelantul-reclamant și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante prin reducerea contravalorii de îmbunătățirilor solicitată de pârâta-reclamantă la plata cărora a fost obligat apelantul doar în ceea ce privește garajul ce va fi atribuit acestuia; împărțirea acțiunilor conform cotei fiecăruia, respectiv 205 bucăți apelantul-reclamant, 146 bucăți intimata-pârâtă.

În ceea ce privește cererea privind acordarea dreptului de retenție asupra bunurilor, apelantul a apreciat că în oricare dintre modurile de atribuire a loturilor sau în cazul vânzării la licitație publică, dreptul de retenție solicitat nu se mai impune, motiv pentru care a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind rămasă fără de obiect.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. art. 673¹¹ și următoarele Cod de Procedură Civilă vechi, art. 676 alin. 2 lit. b din Noul Cod Civil, Legea nr. 114/1999.

În dovedirea celor susținute, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, expertiză tehnică judiciară de identificare și evaluare a îmbunătățirilor efective realizate de pârâtă imobilelor ce fac obiectul masei succesorale a defunctului, evaluarea contravalorii fructelor naturale de care a beneficiat pârâta-reclamantă pe ultimii 3 ani și efectuarea unei noi variante de lotizare prin care Lotul I să cuprindă terenul și garajul și să îi fie atribuit apelantului-reclamant, iar Lotul II să cuprindă celelalte bunuri din masa succesorală, cu stabilirea sultei ce va rezulta din evaluarea și atribuirea acestora și a îmbunătățirilor.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la data de 09.04.2015 sub nr._ .

În raport de motivele de apel pârâta N. F. a formulat întâmpinare prin care a solicit respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a apreciat nefondată critica apelantului în ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului, arătând că s-a dovedit că aceste îmbunătățiri au fost făcute după decesul soțului său, starea imobilului fiind alta față de acel moment, evaluarea manoperei fiind făcută în mod legal de către expert, fiind unanim cunoscut că lucrările de îmbunătățiri și conservare sunt în mediul rural în regie proprie, cu meseriași locali, în funcție de posibilitățile financiare, aceste îmbunătățiri fiind făcute în timp, unele fiind impuse chiar de starea imobilului, în funcție de mijloacele materiale de care a dispus.

Cât privește critica apelantului cu referire la fructele culese din livada ce face obiectul bunului succesoral și o eventuală compensare cu parte din sultă, intimata a solicitat instanței să o respingă cererii ca fiind inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 292 C.proc.civ., aceasta fiind o cerere nouă făcută direct în apel.

În ceea ce privește solicitarea de a se schimba în tot sentința apelată, în sensul de a se dispune vânzarea la licitație publică a imobilului, intimata a solicitat instanței să o respingă ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legii sunt fără echivoc în acest sens, apelantul solicitând inițial atribuirea în natură a imobilului, ulterior având o poziție oscilantă, față de această atitudine precizând că în măsura în care acesta nu mai dorește să i se atribuie bunul imobil în natură, solicită să îi fie intimatei, cu consecința achitării sultei stabilite, astfel că doar în condițiile în care nici una dintre părți nu ar fi solicitat atribuirea în natură a imobilului, ar fi devenit incidente dispozițiile art. 673 ind. 11 C. proc. civ.

Referitor la eventualele modalități de partajare în natură a imobilului propuse de apelant prin motivele de apel, intimata a solicitat să fie respinse ca nefondate întrucât raportul de expertiză întocmit în cauză este elocvent și arată că nu este posibilă împărțirea imobilului în natură, nefiind posibilă formarea a două unități locative distincte, fărâmițarea imobilului prin solicitările acestuia făcute la pct. 3 și pct. 4 din motivele de apel neavând alt scop decât de a micșora sulta, cu toate că situația locativă ar fi serios afectată, apreciind imposibilă conviețuirea cu apelantul în același imobil, atitudinea acestuia pe parcursul litigiului nefăcând decât să întărească acest fapt.

Față de motivele expuse, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 13.05.2015, tribunalul a pus în discuție cererea de completare a probatoriului, formulate de apelantul-reclamant, încuviințând proba cu înscrisuri, și respingând cererea de încuviințare a probei cu doi martori ca fiind neconcludentă, în vreme ce, în privința probei cu expertiză în specialitatea construcții civile, a considerat că va analiza pertinența și concludența acesteia odată cu fondul, dată fiind strânsa legătură dintre ele.

În faza procesuală a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând încheierea interlocutorie de partaj din data de 21.05.2014 și sentința apelate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul N. S. împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 21.05.2014, tribunalul constată că prima instanță a stabilit îmbunătățirile pe care intimata-pârâtă N. F. le-a efectuat la imobilul bun succesoral, după decesul soțului său N. I., survenit la data de 11.07.2006, pe baza unei interpretări corecte a materialului probatoriu administrat în cauza, neputând fi luate în considerare susținerile apelantului potrivit cărora nu s-ar fi ținut cont de declarațiile martorilor S. I. și F. I., ascultați la propunerea părții adverse.

În realitate, așa cum rezultă din considerentele respectivei încheieri interlocutorii, judecătorul fondului a dat eficiență relatărilor celor doi martori propuși de intimata-pârâtă, coroborând declarațiile acestora, aflate la filele 146 și 147 din dosarul Judecătoriei Ploiești, cu concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit și întregit de expert T. C. (filele 119 – 128, 153 – 155 dosar fond).

În concret, prin declarația dată în primul ciclu procesual, martorul F. I. a precizat că, la momentul cumpărării imobilului din . veche, bătrânească, din vârghii, lipită cu pământ, până la momentul decesului lui N. I. nefiind realizată nicio îmbunătățire.

Martorul menționat a relatat faptul că, la doi ani după decesul defunctului, N. F. a început lucrările de renovare în sensul că a dat jos pământul cu tencuiala veche, a pus plasă cu adeziv și a tencuit-o, a vopsit casa pe afară, a renovat bucătăria și baia cu gresie și faianță, a refăcut gardul din plasă pe lateral și în spatele grădinii, iar pe cel din față l-a vopsit, a introdus apă curentă în imobil, a construit un garaj cu uși și geamuri, toate aceste lucrări fiind suportate de intimata-pârâtă, fără vreun ajutor din partea altei persoane.

Instanța de apel consideră că mijlocul de probă analizat anterior nu poate fi înlăturat de la stabilirea situației de fapt, așa cum a pretins apelantul-reclamant, în condițiile în care afirmațiile martorului F. I. nu sunt contradictorii și nici în contradicție cu restul materialului probatoriu, martorul explicând modalitatea în care a luat cunoștință de aspectele relatate, în mod direct, pe baza percepțiilor proprii, chiar dacă nu a intrat foarte frecvent în imobilul suspus împărțelii. Cu titlul de exemplu, tribunalul reține afirmația martorului potrivit căreia a intrat în imobil în perioada în care se făceau lucrări pentru că a avut treabă cu băiatul care lucra la baie și bucătărie, dar și după finalizarea acestora, când a fost invitat la o cafea de intimata-pârâtă.

Din declarația martorului S. I., tribunalul reține că la momentul cumpărării casa era destul de degradată, astfel ca pentru a putea locuii, cei doi soți au efectuat unele lucrări, în sensul că au dărâmat părțile deteriorate și au refăcut pereții, în unele locuri cu lemn, iar în alte locuri cu cărămidă, completând cu țiglă acoperișul, în locurile în care aceasta era spart.

În ceea ce privește anexa compusă din bucătărie de vară și cămară, martorul a relatat că a fost construită de cei doi soți, însă nu era terminată în momentul în care N. I. a decedat, astfel că intimata a finalizat-o, construind din nou garajul care a fost dărâmat în integralitate, acoperiș, pereți (în legătură cu acest garaj, martorul F. I. a arătat că se prezenta inițial sub forma unor stâlpi cu acoperiș deasupra).

De asemenea, martorul S. I. a mai susținut că, N. F. a vopsit gardul din fier, amplasat în fața casei, în lateral și în spate, pe lângă garaj, a făcut gard din plasă de sârmă, a reparat toți pereții exteriori ai casei cu rigips și i-a vopsit, în interior a montat gresie și faianță și a schimbat instalațiile sanitare la baie și bucătărie, a zugrăvit toate camerele, a turnat de la poartă și pe lângă casă trotuar de beton până la bucătăria din spate, a construit o verandă la intrare și a turnat trepte, iar pe holul acestei verande a turnat beton, introducând apă curentă în imobil.

Referitor la verandă, martorul a precizat că, pe vremea când trăia defunctul, casa avea verandă, însă era dărâmată pentru că se surpase beciul, beciul fiind refăcut în timpul vieții lui N. I., intimata-pârâtă fiind cea care a turnat beton pe jos.

Tribunalul reține și răspunsurile pe care intimata-pârâtă le-a dat la interogatoriu administrat în fața primei instanțe (filele 87 – 89 dosar fond), la întrebarea numărul 4 precizând că, în timpul vieții lui N. I., au dublat împreună geamurile, au construit o pivniță și o bucătărie de vară, au curățat grădina și au umplut cu balastru sub verandă și sub holuri.

Instanța de control judiciar nu poate lua în considerare pretenția apelantului de excludere din categoria îmbunătățirilor a lucrărilor identificat și evaluate de expert ca fiind realizate la bucătăria de vară, în valoare de 3246,96 lei, atât timp cât respectivele îmbunătățiri constau în zugrăvit la interior și exterior, montat linoleum, vopsit tâmplărie de lemn, soclu cu vopsea de ulei, pazia și timpanele laterale, precum și montat de jgheaburi, operațiuni care sunt ulterioare edificării/ridicării anexei gospodărești în legătură cu care intimata-pârâtă a recunoscut, într-adevăr, faptul că a fost realizată împreună cu defunctul său soț. De altfel, și martorul S. I. a făcut referire la edificarea anexei care nu era terminată la decesul lui N. I., precizând că pârâta a continuat-o.

În ceea ce privește veranda, în legătură cu care tribunalul constată că, în mod indubitabil, exista la momentul morții autorului comun al părților, este lesne de observat împrejurarea că expertul a identificat și evaluat, iar prima instanță a inclus în categoria îmbunătățirilor doar refacerea fundației și a elevației la terasa acoperită, iar nu ridicarea acesteia în integralitate, așa cum apelantul a pretins eronat prin cerea de apel.

Practic, deși s-ar putea susține existența unei contradicții între susținerile martorului S. I. și afirmațiile intimatei la interogatoriul administrat, tribunalul apreciază că respectiva contradicție este doar aparentă întrucât atât martorul cât și N. F. au utilizat, pentru identificarea acelei categorii de lucrări, o exprimare empirică, pe măsura lipsei de cunoștințe în domeniul executării construcțiilor.

Referitor la înscrisul sub semnătură privată, invocat de apelant, aflat la fila 160 din dosarul de fond, tribunalul constată că, într-adevăr, intimata-pârâtă nu a contestat că scrisul sau semnătura nu i-ar aparține, însă nu i se poate conferi valența probatorie pretinsă de N. S., atât timp cât nu au fost demonstrate condițiile în care respectivul înscris a fost întocmit, iar situația de fapt reținută prin încheierea interlocutorie de partaj a fost stabilită de prima instanță pe baza probatoriilor administrate în mod nemijlocit.

Instanța de control judiciar constată că, potrivit art.212 alin.2 C.pr.civ. expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen, după depunerea lucrării, art.103 alin.1 C.pr.civ. statuând că neexercitarea oricărei căii de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

La termenul de judecată din 14.05.2014, la care prima instanță a pus în discuție întregirea expertizei în specialitatea construcții civile, întocmită de expert T. C., întregire care a vizat aspecte referitoare la determinarea valorii lucrărilor de îmbunătățire, efectuate de intimata-pârâtă, apelantul-reclamant, asistat de apărător ales, a declarat că nu formulează obiecțiuni, solicitând respingerea obiecțiunilor formulate de N. F.. Astfel cum s-a consemnat în încheierea pronunțată la acea dată, reclamantul a susținut că, atât imobilul cât și îmbunătățirile au fost evaluate la valoarea de piață din acel moment, dar și că, în mod corect, expertul s-a raportat la Buletinul de Prețuri Matrix.

Pe cale de consecință, dată fiind poziția procesuală a apelantului-pârât, adoptată în fața primei instanțe, la primul termen, după depunerea formei finale a expertizei în specialitatea construcții civile, prin care a fost determinată valoarea îmbunătățirilor, este de domeniul evidenței că nu poate formula critici referitoare la modalitatea de evaluare a respectivelor lucrări, direct la instanța de control judiciar, prin calea de atac exercitată, întrucât a intervenit sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita expertiza contrarie, mai ales că nu a invocat și nici nu a dovedit existența unor motive temeinice care să-l fi împiedicat să formuleze o asemenea cerere, în termenul legal.

De altfel, instanța de apel constată că prin raportul de expertiză construcții civile întocmit și întregit la prima instanță de expert T. C., s-a determinat valoarea lucrărilor de îmbunătățire la prețurile de piață de la momentul realizării respectivei evaluări, cu luare în considerare a perioadei în care intimata-pârâtă l-a executat.

Realizarea îmbunătățirilor pe care N. F. le-a adus imobilului bun succesoral constituie o situație de fapt susceptibilă a fi probată prin orice mijloace de probă, inclusiv martori sau prezumții, nefiind necesară în acest sens prezentarea unor înscrisuri de către intimată, inclusiv sub aspectul cumpărării de materiale de construcție, mijloacele de probă administrate în cauză, așa cum au fost analizat mai sus, demonstrând temeinicia modalității în care instanța de fond a soluționat cererea reconvențională.

Referitor la proveniența resurselor materiale utilizate de intimată la executarea lucrărilor de îmbunătățire, tribunalul reține împrejurarea că, în lipsa unor dovezi contrare, se prezumă că respectiva proveniență este licită, în contextul în care ansamblul probator atestă suportarea costurilor doar de soția supraviețuitoare, fără vreo contribuție a apelantului-reclamant.

Pornind de la constatările expertului T. C. care a subliniat împrejurarea că lucrările identificate și evaluate au avut drept scop menținerea în stare de folosință a locuinței și a anexelor, asigurarea funcționalității și păstrarea unui aspect estetic civilizat, nu poate fi luată în considerare pretenția apelantului de excludere din categoria îmbunătățirilor, integral sau parțial al lucrărilor efectuate de intimata-pârâtă, întrucât, în mod evident, respectivele cheltuieli au fost necesare și utile, producând un spor de valoare imobilului bun succesoral, nefiind cheltuieli voluptorii.

Sub aspectul compensării sporului de valoare cu contravaloarea fructelor culese de pârâtă din livada cu pomi fructiferi, pe ultimii trei ani, proporțional cu cota deținută de reclamant, instanța de control judiciar reține că prima instanță nu putea soluționa procesul decât cu respectarea strictă a principiului disponibilității, conform art.129 alin.6 C.pr.civ., nefiind învestită de N. S. cu o asemenea pretenție.

Practic, dacă folosința unui bun succesoral este exercitată de un singur comoștenitor, el poate fi obligat să aducă la masa de împărțit echivalentul bănesc al fructelor naturale culese, însă numai la cererea celuilalt comoștenitor ce poate fi formulată atât în cadrul procesului de partaj, cât și printr-o acțiune separată, acțiune prescriptibilă în termen de trei ani de la data culegerii fructelor.

Atât timp cât reclamantul nu a învestit instanța de fond cu o asemenea cerere, cadrul procesual nu poate fi completat la instanța de control judiciar, art.294 C.pr.civ. instituind interdicția schimbării calității părților, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, precum și a formulării altor cereri noi.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul N. S. împotriva sentinței civile nr.321/28.01.2015, tribunalul constată că în cauză nu își pot găsi aplicabilitate prevederile art.673¹¹ C.pr.civ. ce statuează că instanța poate dispune vânzarea bunurilor prin bună învoială sau prin executor judecătoresc doar în cazul în care niciunul din coproprietari nu cerere atribuirea bunului, ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-a depus în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți coproprietari.

Or, în cauză, chiar dacă părțile au avut atitudini oscilante sub aspectul dorinței de a le fi atribuit bunul imobil, supus împărțelii, esențial este faptul că la termenul din 21.01.2015, la care au avut loc dezbaterile, apelantul-reclamant a solicitat omologarea variantei de lotizare prin care se realiza partajarea în natură a respectivului bun, în vreme ce intimata-pârâtă a cerut ca ieșirea din indiviziune să se realizeze într-una dintre variantele întocmite inițial de expert Dubuleac L. (prin atribuirea integrală a imobilului, fie către reclamant, fie către pârâtă), învederând că N. S. nu a dovedit că nu are unde să locuiască.

Pe cale de consecință, este de domeniul evidenței că, instanță de fond nu putea da eficienți dispozițiilor art.673¹¹c.pr.civ., ambele părți solicitând, într-o formă sau alta, atribuirea în natură a imobilului ce a aparținut defunctului N. I..

Sub aspectul variantei de lotizare omologate de prima instanță, tribunalul constată că au fost aplicate, în mod just, criteriile instituite de art.673⁹ c.pr.civ. potrivit căruia, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunului de împărțit, natura bunului, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Astfel, așa cum a subliniat expertul în specialitatea construcții civile Dubuleac L. în completarea raportului de expertiză întocmit (filele 207 – 210 dosar fond), casa de locuit supusă împărțelii nu este susceptibilă de partajare în natură întrucât nu pot fi formate două unități locative distincte care să asigure utilizarea spațiilor partajate conform destinației acestora de locuință.

Pornind de la compunerea corpului C1 ce are trei camere, o baie, o bucătărie, un hol și o terasă, instanța de apel consideră că prin atribuirea către apelantul-reclamant a încăperilor identificate pe schița de plan, anexă la raportul la expertiză, cu numerele 1,2 și 3, s-ar realiza o fărâmițare excesivă a acestui bun imobil, cu consecința diminuării valorii sale economice.

Mai mult decât atât, instanța nu ar putea opta pentru o variantă de lotizare, cum este aceea pretinsă de apelant, în considerarea efectuării unor lucrări viitoare, constând în executarea unei bucătării și a unei băi, lucrări ce ar necesita resurse materiale considerabile pe care N. S. nu a dovedit că le-ar avea.

Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert G. E., terenul reținut în masa partajabilă are o suprafață de 1519 m.p., din care 665 m.p. curți-construcții, 354 m.p. teren arabil și 500 m.p. teren-livadă, cu precizarea că, dat fiind amplasamentul casei de locuit, terenul curți construcții nu ar putea fi împărțit în natură fără sa fie afectată normala utilizare a locuinței și a anexelor gospodărești.

Instanța de apel consideră că atribuirea în natură către apelantul-reclamant a terenului de 1519 m.p., a garajului și a 205 acțiuni, iar către intimată, a casei de locuit, magaziei, beciului și a 146 acțiuni nu ar reprezenta decât o sursă de viitoare litigii între părțile prezentului proces, mai ales că N. F. ar primi o construcție, fără terenul aferent, necesitând stabilirea unui drept de superficie ce nu a făcut obiectul prezentei cauze.

Pe cale de consecință, în baza art.296 cu aplicarea art.673¹¹ C.pr.civ., tribunalul va respinge atât cererea de completare a probatoriilor cu expertiza specialitatea construcții civile, cât și apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 21.05.2014 și a sentinței civile nr. 321/28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefundat.

În baza art.274 C.pr.civ., apelantul va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 82, către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de completare a probatoriilor cu expertiza specialitatea construcții civile, formulată de apelantul-reclamant.

Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant N. S., cu domiciliul procesual ales la avocat N. C., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., ., sector 4, împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 21.05.2014 și a sentinței civile nr. 321/28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. F., domiciliată în comuna B., .. 692, județul Prahova, ca fiind nefondat.

Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.

Președinte, Judecător,

P. - A. A. Ș. O. C.

Grefier,

A. I. A.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. P.A.A./tehnored. S.L.F.

4 ex./ 02.07.2015

d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina

j.f. E. M.-L.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2371/2015....		Obligaţie de a face. Decizia nr. 2400/2015. Tribunalul PRAHOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Acţiune în constatare. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 934/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2377/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2371/2015. Tribunalul PRAHOVA Obligaţie de a face. Decizia nr. 2400/2015. Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 2409/2015. Tribunalul PRAHOVA Pretenţii. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul PRAHOVA Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 313/2015. Tribunalul PRAHOVA