Pretenţii. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 316/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică din data de 10.06.2015
PREȘEDINTE – M. C. - A.
JUDECĂTOR – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. P., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. I., domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., județul Prahova, I. I. M., domiciliată în Ploiești, ., .. A, ., I. M., domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova, S. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și M. I., domiciliat în Ploiești, ., ..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă personal și intimații-pârâți S. M. și M. I. personal, lipsind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta – reclamantă depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, dovezi în susținerea faptului că nu are datorii către Asociația de Proprietari, respectiv listele de întreținere din care reiese restanța reținută în mod nelegal și dovada stingerii obligațiilor existente între părți pe calea executării silite.
Tribunalul ia act că recurenta – reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de intimații - pârâții I. I. M. și Ș. I..
În temeiul art. 403 raportat la art. 167 C. pr. Civ. încuviințează pentru recurenta - reclamantă proba cu înscrisuri noi în recurs, apreciind că este utilă, pertinentă, concludentă pentru justa soluționare a cauzei și constată că aceasta a fost administrată.
La interpelarea instanței părțile arată că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că recursul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Recurenta – reclamantă învederează instanței că la dosarul de fond au fost atașate înscrisuri jignitoare la adresa sa, acte medicale emise pentru bolile provocate de către intimați, înscrisuri confirmate prin încheierea de ședință de la fila 119, în plus, prin înscrisul aflat la fila 276 dosar de fond, pârâții au recunoscut că dețin cheia de la avizier, acesta fiind locul în care au fost afișate toate mesajele jignitoare la adresa sa. De asemenea, la filele 180 – 181 există referatul organelor de poliție, care rețin că în ședința din data de 06.10.2011 i-au fost aduse reproșuri de către vecini, deși s-a făcut dovada că nu are restanțe la întreținere, iar prin actele întreprinse s-a încercat determinarea acesteia să facă o plată pe care nu o datora. Față de cele învederate, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, fie casarea sentinței atacate, fie suspendarea soluționării cererii de recurs și trimiterea dosarului la P. pentru a se demonstra cine a confecționat înscrisurile defăimătoare, în plus solicită admiterea cererii formulate pe fondul cauzei.
Intimata – pârâtă S. M. solicită respingerea recursului, întrucât probele administrate de recurentă sunt confecționate de către aceasta pentru a disimula faptul că nu a achitat întreținerea timp de 10 ani.
Intimatul – pârât M. I. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Princererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, disjunsă din dosarul nr._/281/2012, reclamanta M. P. a chemat în judecată pe pârâții I. M., S. M., M. I., Ș. I. și I. I., solicitând instanței ca, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru jignirile aduse în scris, care au adus atingere demnității, onoarei și reputației sale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se poate observa că persoanele fizice din conducerea Asociației de proprietari ., în mod tacit, afișarea unor înscrisuri jignitoare la adresa sa, la avizierul Asociației de proprietari, alături de listele de întreținere ce se afișează lunar, în condițiile în care avizierul este prevăzut cu geam și încuiat cu un lacăt, astfel că numai membrii din conducerea persoanei juridice au acces la lacăt și pot afișa și înlătura listele de întreținere, alte anunțuri necesare a fi aduse la cunoștință.
Reclamanta a mai arătat că din lecturarea celor două înscrisuri se poate observa că au în conținut cuvinte și expresii jignitoare la adresa sa, jigniri ce au adus atingere demnității umane, respectului, reputației sale, cât și respectului unei persoane decedată într-un accident tragic, prin acele jigniri pârâții incitând pe ceilalți locatari ai blocului împotriva sa, împotriva membrilor familiei sale și, mai mult, avizierul la o Asociație de . destinat publicului, prin care se aduc la cunoștință cotele de întreținere, prin afișarea listelor de întreținere, pentru fiecare apartament, diverse anunțuri privind activitatea Asociației, fiind evident că orice locatar care a citit înscrisurile a luat act de jignirile aduse persoanei sale, creându-i-se o stare de insecuritate.
În plus, reclamanta a precizat că jigniri menționate nu au fost primele de acest gen ci au mai existat, această situație datorându-se faptului că la data de 13.09.2010 s-a primit de la S.C. Dalkia Termo Prahova o înștiințare din care rezultă că asociația de proprietari are datorii în sumă de 17.332,33 lei pentru neplata facturilor aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010, iar în luna octombrie 2010 s-a convocat adunarea generală, nu pentru înștiințarea proprietarilor cu privire la suma arătată mai sus ci pentru a se câștiga încrederea proprietarilor, ocazie cu care s-a hotărât să o jignească pe reclamantă prin înscrisuri, arătându-se că întreaga datorie îi este imputată.
La data de 01.09.2011, gestiunea financiar contabilă a Asociației a fost preluată de către numita Ș. M. - în prezent decedată – și reclamanta a contestat o sumă calculată de către numitul I. M., în loc de răspuns afișându-se la avizierul Asociației un înscris. Totodată, cele relatate de reclamantă au fost consemnate în procesul verbal încheiat în Adunarea generală din data de 26.09.2012, prin care i s-a interzis să intre în casieria Asociației dacă nu plătește suma de 16.214,23 lei, sumă nereală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 58, 72, 73, art. 1349, art. 1357 și urm., art. 1381 și urm. din Codul civil, art. 274 C.proc.civ., art. 132 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
Pârâții Ș. I. și I. I. M. au formulat întâmpinare la data de 30.04.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat că cererea reclamantei nu este dovedită de nicio probă, solicitând a se constata că, în cauză, nu sunt incidente disp. art. 998 și urm. C.Civ., cele două afișe depuse de către reclamantă nu conțin numele defunctei Ș. M., aceasta din urmă a fost la conducerea Asociației începând cu data de 01.09.2009 până la data de 06.10.2010, dată la care a demisionat din funcție.
În drept, pârâții au invocat disp. art. 115 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ., art. 998 și urm. C.proc.civ.
La data de 26.06.2014, pârâta S. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamantă.
În motivare, a arătat că a deținut calitatea de cenzor al blocului 5C2, în perioada 2001-2010, iar în cauză s-au depus înscrisuri a căror proveniență este incertă.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 26.06.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâții Ș. I. și I. I. M., prin care a arătat, în esență, că, în cauză, sunt incidente disp. art. 998 și urm. C.civ.
Pârâtul M. I. nu a formulat întâmpinare în cauză, însă s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamantă.
Pârâtul I. M. nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată, la solicitarea părților și din dispoziția instanței, proba cu înscrisurile aflate la dosar și interogatoriul părților.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentințacivilă nr._/04.12.2014 Judecătoria Ploieștia respins cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, județul Prahova, sub număr unic de dosar_, formulată de reclamanta M. P. în contradictoriu cu pârâții I. M., S. M., M. I., Ș. I. și I. I., ca neîntemeiată, luând act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, precum și că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere . Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (nota inst. - Noul Cod de procedură civilă) la data de 15.02.2013, cu privire la normele legale aplicabile, s-a apreciat că cererii de față îi sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost depusă, inițial, în dosarul nr._/281/2012, înregistrat la data de 30.10.2012 și, în consecință, procesul a început sub imperiul legii vechi, iar în baza art. 25 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă „Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.
Totodată, instanța a reținut că, deși au intrat în vigoare dispozițiile noului Cod civil, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, în baza prevederilor art. 9 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile și principiul tempus regit actum, instanța a analizat cererea reclamantei prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data producerii evenimentului în baza căruia se solicită obligarea pârâților la plata sumei menționate în cerere.
Instanța a constatat că prin cererea ce face obiectul cauzei de față reclamanta a chemat în judecată pe pârâți, solicitând ca instanța să îi oblige pe aceștia să îi plătească suma de 50.000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul adus demnității, onoarei și reputației sale, susținând că pârâții au depus, la avizierul aflat în scara blocului în care locuiește, două înscrisuri (filele 74, 75 dosar fond), din a căror lecturare rezultă că-i sunt aduse jigniri.
Totodată, reclamanta a pretins că prin aceste înscrisuri pârâții au prejudiciat-o în mod grav, aducând atingere demnității, onoarei și reputației sale.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, pârâții S. M., M. I., Ș. I. și I. I. nu au recunoscut aspectele evidențiate în cererea de chemare în judecată, susținute de reclamantă, arătând, în esență, că nu ei au scris acele înscrisuri, considerând că reclamanta este cea care le-a scris.
Instanța de fond a mai reținut că, în cauză, reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte că pârâții ar fi afișat înscrisurile la avizierul aflat pe scara blocului în care locuiește, iar din afirmațiile acesteia din cererea precizatoare a reieșit că pârâții ar fi permis afișarea, iar nu faptul că au afișat înscrisurile.
În înscrisul aflat la fila 74 dosar s-a precizat că a fost găsit la data de 11.11.2010 în ușă, astfel încât nu rezultă cu certitudine nici locul în care ar fi fost afișate înscrisurile menționate de către reclamantă.
În temeiul art. 129 din C.proc.civ., instanța a avut în vedere că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
În speță, instanța de fond a constatat că, deși avea posibilitatea de a solicita încuviințarea probei testimoniale, reclamanta nu a înțeles să o solicite și nu a depus vreun înscris care să susțină afirmațiile sale din cererea de chemare în judecată, respectiv că pârâții sunt persoanele care au scris și afișat înscrisurile, iar în aceste condiții a apreciat susținerile reclamantei ca fiind simple alegații ale acesteia, fără suport probator.
Astfel, instanța a considerat că din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că pârâții sunt cei care au scris și afișat înscrisurile aflate la filele 74, 75 din dosar, acestea nepurtând nicio semnătură din care să rezulte cu certitudine aceasta.
Față de cele arătate mai sus, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 225 C.proc.civ., potrivit cărora poate socoti refuzul sau neînfățișarea părților drept o mărturisire sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice, în ceea ce privește interogatoriul formulat spre a fi luat pârâților I. M. și Ș. I..
S-a reținut că, potrivit disp. art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească.
Având în vedere situația din dosar și dispozițiile legale invocate, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor formulate împotriva pârâților, că aceasta nu a adus niciun fel de probă în susținerea afirmațiilor făcute prin cererea de chemare în judecată, instanța a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată, luând act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, precum și că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că, prin cererea chemare de judecată înregistrată sub nr._/281/2012, reclamanta Asociația de Proprietari ., prin M. I. în calitate de președinte și S. M. în calitate de administrator, a înaintat o adresă către Cabinetul Avocatură R. I., prin care a semnalat faptul că este debitoarea sumei de_,15 lei pe perioada august 2004 inclusiv -2012, ignorând în totalitate hotărârile civile definitive și irevocabile care atestă că în perioada 2004 - ianuarie 2006 a achitat cota la întreținere în sumă de 3009,02 lei, dar această sumă nu a fost scăzută din debit, fiind însușită de reclamantă (sentința civilă nr._/2007 pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.333/2008 pronunțată în dosarul nr._ ).
La data de 24.09.2008 recurenta a fost chemată în judecată pentru plata sumei de 6379,14 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și majorări de întârziere pentru perioada februarie 2006 - septembrie 2008, dar prin sentința civilă nr._/2010 pronunțată în dosarul nr._/281/2008, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.771/2011, s-a respins acțiunea întrucât a fost introdusă de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, în condițiile în care, la momentul introducerii acțiunii (2008), numitul M. I. nu avea calitatea de președinte al asociației de proprietari, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Deși s-a procedat la executarea silită încă din 2011, asociația refuză îndeplinirea titlului executoriu. În plus, cererea de revizuire formulată împotriva titlului executoriu a fost respinsă, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2000 lei, sumă pe care refuză să o achite.
Totodată, recurenta a arătat că a fost obligată de instanță să achite suma de 4720,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 1657/11.11.2009, fără a se preciza numărul chitanței (chitanța xerocopie nr._/23.02.2008 împuternicirea avocațială nr.27/25.06.2009), a achitat această sumă conform procesului verbal din 29.10.2010, dar nu a fost evidențiată în contabilitatea asociației de proprietari.
Deși instanța menționată anterior a hotărât în 2011, prin decizia civilă nr. 771/2011, că numitul M. I. nu este președinte al asociației de proprietari, neexistând dovezi care să ateste această calitate, aceeași instanță, prin Decizia nr.408/21.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/281/2012, în baza acelorași înscrisuri, a reținut că numitul M. I. este președinte al asociației de proprietari, luând în considerare înscrisuri emise pentru instanța de recurs la îndemnul apărătorului, înscrisuri semnate de persoane care nu au fost alese prin hotărârea adunării generale a proprietarilor conform art.16 alin 1 din norme metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aplicabil în cauză. În plus, în baza acestei adrese domnul avocat R. I. a chemat în judecată recurenta, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de_,15 lei și a cheltuielilor de judecată, invocând art.1531 și urm. C.civ., art.274 C.pr.civ., în condițiile în care art.50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede textual că "acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru", asociația de proprietari taxând acțiunea cu 1000 lei, sumă pe care încearcă să o recupereze de la aceasta.
În acest context, recurenta a subliniat că, pentru a o determina să achite ceea ce au sustras, pârâții au confecționat înscrisuri jignitoare la adresa sa, afișate la avizierul asociației care este un panou prevăzut cu geam și lacăt, aspect recunoscut de aceștia la interogatoriu.
Recurenta a precizat că prin înscrisurile menționate nu numai că a fost jignită, dar i s-a agravat starea de sănătate, suferind hemoragie cerebrală, fiindu-i pusă în pericol viața, acestea conținând texte precum: „plătește nebuno și du-te la spitalul de nebuni”; „plătește întreținerea nebuno și du-te să te spânzuri poate te întâlnești cu M.”, „din cauza locatarei M. P., noul administrator (S. M.), președintele (M. I.) și comitetul blocului și-au dat demisia”, (înscrisul din data 6.10.2011, fila 76 dosar de fond).
În ceea ce privește soluția dispusă prin sentința civilă nr._/4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, recurenta a arătat că instanța de fond nu avut în vedere probele aflate la dosar, nu a reținut mărturisirea făcută în fata instanței de judecată în data de 16.01.2014, consemnată în încheierea de ședință, prin care pârâtul M. I. a arătat că înscrisurile nu sunt scrise de el personal, ci de asociația de proprietari, apreciind în mod greșit că din întregul material probator nu rezultă că pârâții sunt cei care au scris și afișat înscrisurile nesemnate prin care este îndemnată să se spânzure.
Recurenta a invocat dispozițiile art.1178 Vechiul Cod civil, arătând că, atunci când cineva nu recunoaște scriptura și subsemnatura sa sau când succesorii săi declară că nu le cunosc, justiția ordonă verificarea actului.
Cu toate acestea, în condițiile în care pârâții au recunoscut că înscrisurile există și au fost scrise de asociația de proprietari, aceștia fiind singurii care posedă cheie de la lacătul avizierului, instanța a reținut în mod superficial că recurenta nu a depus dovezi în susținerea afirmațiilor și nu a ordonat verificarea actelor prin organele competente, având în vedere gravitatea afirmațiilor inserate în respectivele înscrisuri.
Mai mult, instanța nu a avut în vedere nici aspectele consemnate de organele de cercetare penală în referatul întocmit în dosarul nr._/P/2011 (fila 76 dosar fond), în sensul că recurentei i-au fost adresate reproșuri cu ocazia adunării generale din 6.10.2011.
Recurenta a precizat că, potrivit art.1170 Vechiul cod civil „dovada se poate face prin înscrisuri, prin mărturisirea unei părți sau prin jurământ”, situație în care a criticat aspectele reținute de instanța de fond atunci când a arătat că, potrivit disp. art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În opinia recurentei, depoziția unui martor nu ar fi fost de natură să răstoarne mărturisirea făcută de pârâtul M. I. în fata instanței, consemnată în încheierea de ședință din 16.01.2014 și înregistrarea ședinței din aceeași data din care reiese că a fost jignită.
În plus, recurenta a menționat că instanța avea posibilitatea să verifice semnătura de pe înscrisul aflat la fila 191 dosar fond pentru a stabili dacă aparține sau nu pârâtului M. I., comparând acest scris cu listele de întreținere care se semnează de către administrator, se verifică de cenzor și se aprobă de președinte prin semnătură și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plată, conform disp. art.32 alin. 2 din HG. Nr. 1588/2007.
În același timp, recurenta a invocat disp. art. 1206 Vechiul Cod civil în conformitate cu care "mărturisirea judiciară se poate face înaintea judecătorului de însăși partea prigonitoare sau de un împuternicit special al ei spre a face mărturisire”, neputând fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit și nu poate fi revocată de acesta, afară numai de a proba că a făcut-o din eroare de fapt.
În ceea ce privește constatarea instanței de fond că nu se poate stabili cu exactitate locul afișării înscrisurilor, recurenta a arătat că pârâții M. I., S. M., S. M., realizând gravitatea acestora, le-au mutat în cutia de scrisori, la ușa blocului și la ușa locuinței.
Recurenta a mai arătat că, potrivit art.129 alin. 5 Vechiul Cod de procedură civilă, „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", menționând că judecătorul fondului nu a dispus obligarea pârâtului să semneze în fața instanței, pentru a verifica susținerile acestuia în sensul că nu-și recunoaște semnătura de pe lista de întreținere, nefiind luate în considerare nici celelalte înscrisuri depuse la dosar de recurentă, nici înregistrarea de ședință din data de 16.01.2014 care atestă că pârâtul M. I. a jignit-o în ședința publică, în fața judecătorului, arătând că a luat bani dea moaca.
De asemenea, instanța nu a făcut aplicarea art.225 Cod procedură civilă față de pârâtul S. I. care nu s-a prezentat la interogatoriu, reținând doar răspunsurile la interogatoriu formulate de pârâții prezenți, aceștia susținând că există posibilitatea ca recurenta să fi scris acele mesaje.
Față de toate aspectele invocate, recurenta a apreciat că sentința civilă nr._/04.12.2014 este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără a fi analizate și apreciate corespunzător probele administrate în cauză, sens în care a solicitat să se admită recursul, să se caseze hotărârea recurată și, rejudecând cauza în fond, să fie obligată asociația de proprietari prin organele sale de conducere, pârâții din prezenta cauză, la plata daunelor morale solicitate sau să-și ceară scuze în public.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, 3021, 3041, 312 alin. 4 Vechiul Cod de procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dovedirea aspectelor invocate, recurenta a depus la dosar înscrisuri, respectiv sentința civila nr._/2014, încheierea din camera de consiliu din 17.12.2014, adresa nr. 51/22.10.2012.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la data de 25.02.2015 sub nr._ .
În raport de motivele de recurs, pârâții S. I. și I. I. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimații-pârâți au arătat că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără a cuprinde motive contradictorii ori străine cu natura pricinii, fără aplicarea greșită a legii, instanța de fond stabilind în mod corect și real raporturile dintre părți și situația de fapt și de drept existentă.
În continuare intimații au precizat că situația învederată de recurentă nu corespunde realității, susținerile acesteia fiind formulate cu rea-credință pentru a induce în eroare instanța de judecată, cererea de chemare în judecată nefiind susținută de nici o probă care să ateste că asociația de proprietari sau intimații i-ar fi cauzat recurentei vreun prejudiciu.
Astfel, s-a menționat că probele administrate nu fac dovada faptului că intimații ar fi scris afișele respective, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. Cod civil, sarcina probei revenind reclamantei, neexistând nici o legătură de cauzalitate între fapta pretins săvârșită și prejudiciul invocat.
Intimații au subliniat că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor expuse de reclamantă, cu atât mai mult cu cât intimata S. M. a intrat în funcție începând cu data de 01.09.2011, afișele despre care face vorbire recurenta fiind afișate în lunile octombrie și noiembrie 2010.
Față de aspectele învederate, intimații au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În drept, intimații au invocat disp. art. 115 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă și art. 998 și urm. Cod civil.
În dovedirea susținerilor acestora, intimații au solicitat proba cu înscrisuri și orice alte mijloace de probă permise de lege, utile și concludente soluționării cauzei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și, din oficiu, conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința atacată, prima instanță a realizat o corectă interpretare a materialului probatoriu administrat în cauză, stabilind că recurenta M. P. nu a demonstrat împrejurarea că intimații-pârâți S. M., M. I., Ș. I. și I. I. au comis fapta ilicită constând în afișarea, la avizierul amplasat în scara blocului, a unor înscrisuri cuprinzând expresii jignitoare cu referire la reclamantă.
În concret, prin demersul său procesual, recurenta-reclamantă urmărește antrenarea răspunderii civile delictuale a intimaților-pârâți pentru comiterea fapte ilicite identificată mai sus, pretinzând că a suportat un prejudiciu moral susceptibil a fi reparat prin plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Or, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în aplicarea și interpretarea dispozițiilor art.998 – 999 Cod civil, tribunalul constată că trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: fapta ilicită comisă de persoana chemată în judecată, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția autorului.
Evident că, dând eficiență principiilor disponibilității, contradictorialității și oralității, persoana ce se pretinde victima unei asemenea fapte prejudiciabile are îndatorirea să probeze întrunirea respectivelor cerințe, conform art.1169 Cod civil (cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească) coroborat cu art.129 alin.1 C.pr.civ. (părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările).
Recurenta-reclamantă s-a limitat la depunerea unor copii ale anunțurilor cu conținut jignitor, identificate la avizierul de la scara blocului unde locuiește (filele 20 – 22 dosar fond), fără însă a propune administrarea de dovezi susceptibile a permite determinarea persoanelor care au scris și afișat respectivele anunțuri, o asemenea faptă ilicită neputând fi imputată intimaților-pârâți care, la interogatoriile administrate, nu au recunoscut că ar fi comis-o.
Referitor la împrejurarea că, pârâtul Ș. I. nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriu, încuviințată reclamantei, tribunalul constată că prin dispozițiile art.225 nu se instituia obligația, ci doar posibilitatea primei instanțe de a aprecia această împrejurare ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții adverse. Evident că, în mod corect, judecătorul fondului nu a dat o asemenea interpretare, atât timp cât nu se corobora cu restul materialului probatoriu existent la dosar.
Pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.129 alin.1 C.pr.civ., coroborate cu art.998 - 999 și art.1169 Cod civil, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr._/4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă M. P., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. I., domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., I. I. M., domiciliată în Ploiești, ., .. A, ., județul Prahova, I. M., domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova, S. M., domiciliată în Ploiești, ., ., . și M. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecători,
M. C. - A. P.-A. A. Ș. O. C.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./tehnored. S.L.F.
2 ex./23.06.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. M. - A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2409/2015. Tribunalul... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 313/2015.... → |
|---|
