Uzucapiune. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 239/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
Ședința publică din data de 28.04.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – M. R.
- N. C.
GREFIER – A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 prin DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. I., domiciliat în C. P. M., ., județul Prahova și intimatul – pârât . PRIMAR, cu sediul în . Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant D. I., personal și asistat de avocat M. I., lipsind celelalte părți.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 20.04.2015, intimatul – reclamant D. I. a depus la dosar întâmpinare, după care:
Instanța ia act că intimatul – reclamant D. I. a formulat în temeiul disp. art. 308 alin. 2 Cod de Procedură Civillă, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Având cuvântul apărătorul intimatului – reclamant D. I. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului – reclamant D. I. solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că prima critică se referă la excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, însă pornind de la obiectul cauzei, în fața instanței de fond s-a făcut dovada provenienței suprafeței de teren ce a fost stăpânită conform disp. art. 1046 Cod Civil. Din acte rezultă că suprafața de teren provine de la Alevra I.. În baza rolului activ instanța de fond a reîntregit cadrul procesual în condițiile în care pe teren în baza autorizației din 1966 a fost edificată o construcție formată din 6 camere. Văzând această situație a fost de acord cu întregirea cadrului procesual în condițiile în care era inaccesibilă intimatului procedura specială prevăzută de Legea nr. 36/1995 pentru obținerea certificatului de vacanță succesorală. Pentru aceste motive solicită respingerea primului motiv de recurs. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost investită, arată că verificând atât petitul acțiunii și completarea cererii, arată că instanța nu a fost investită cu acest capăt de cerere. Critica este neîntemeiată, raportat la dispozitivul sentinței care nu se pronunță pe acest capăt de cerere. Solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești în data de 18 noiembrie 2011, reclamantul D. D. I., în contradictoriu cu pârâții Z. F., D. D. V. si D. F. V., a solicitat instantei pronuntarea unei hotarâri prin care să se constate că a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2500 mp (intravilan) situat în comuna P. M., ., județ Prahova, ca efect al uzucapiunii extratabulare.
În expunerea motivelor de fapt, reclamantul a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată, intitulat ”chitanță”, datat din 08.02.1966, a dobândit de la numita Alevra I. un teren ”cămin de casă”, pe care l-a stăpânit neîntrerupt, exercitând în fapt prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului. Acesta a arătat că prin adresa nr. 299/12.03.1966 a solicitat fostului Sfat Popular al comunei P. M. autorizarea de a construi pe acest teren o casă compusă din 6 camere. Reclamantul a învederat că în urma eliberării autorizației de construire nr. 239/12.03.1966, eliberată de fostul Sfat Popular, pe terenul situat în comuna P. M., ., județ Prahova, a construit un imobil cu o suprafață utilă de 75 mp.
La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012, reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra construcției casă de locuit ca efect al accesiunii imobiliare, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 977 Cod civil.
Pârâtul D. D. V. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. Pârâtul a învederat că terenul din litigiu a fost preluat de C.A.P., iar restituirea în proprietate sau constituirea dreptului de proprietate se poate realiza numai în temeiul legilor care reglementează fondul funciar. Acesta a precizat că, în calitate de moștenitor al defunctului său tată – D. D., este proprietar al suprafeței de 1500 mp ce face parte din imobilul din litigiu, de 2500 mp, iar asupra acestei suprafețe între părți au existat mai multe litigii.
Prin cerere reconvențională, pârâtul-reclamant D. D. V. a solicitat stabilirea liniei de hotar ce separă proprietatea sa de restul terenului, obligarea reclamantului-pârât de a demonta construcțiile edificate pe terenul său.
Reclamantul-parat D. D. I. a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant D. D. V. prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 03.07.2012, reclamantul-pârât a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a comunei P. M., prin primar. Totodată, acesta a formulat precizări arătând că prin înscrisul sub semnătura privata încheiat in data de 06.02.1966 cu numita Alevra I. a preluat in nume de proprietar suprafața de teren cu dimensiuni de 117 m lungime si 21 m latine, situata in comuna P. M., .. Acesta a precizat ca imobilul dobândit de la numita Alevra I. provine din succesiunea defunctului Alevra C..
La termenul de judecata din data de 14.05.2013, reclamantul a arătat ca isi restrânge acțiunea solicitând constatarea dreptului de proprietate doar asupra terenului de 1000 mp, precizând ca prin contractul de schimb autentificat sub nr. 214/12.04.2013 de BNP P. P. F. a primit de la pârâtul D. D. V. dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1500 mp.
Urmare a restrângerii obiectului litigiului si a renunțării la judecata cererii reconvenționale (formulata pe calea declarației autentificate de BNP P. P. F., sub număr 215 din 12 aprilie 2013, aflata la fila 220), la termenul de judecată din data de 18.11.2013, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Z. F., D. D. V. si D. F. V..
Totodată, la același termen de judecată, pentru a se constata vacanta succesorala de pe urma defunctei Alevra I., instanța a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
In cauza, au fost încuviințate si administrate probele cu înscrisuri, cea testimoniala si expertiza tehnica.
Prin sentința civilă nr._/22.09.2014, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea modificat, a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului situat în situat în ., județ Prahova, în suprafață de 1021 mp, astfel cum este acesta a fost identificat în raportul de expertiză topografică al expertului S. A., a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul situat în ., județ Prahova, în suprafață de 1021 mp, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert D. M. B., prin efectul accesiunii imobiliare și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând probatoriul administrat in cauză a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata precizata si modificata, reclamantul a solicitat instanței sa constate ca a dobândit, prin efectul prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 1021 mp situat în ., județ Prahova, si prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra construcției edificata pe acest teren.
Reclamantul a arătat ca terenul din litigiu provine din patrimoniul defunctei Alevra I. cu care a întocmit înscrisul sub semnătură privată, intitulat ”chitanță”, datat din 08.02.1966, prin care a dobândit de la aceasta un teren ”cămin de casă”.
Prin testamentul autentificat de notariatul de Stat Principal al Regiunii Ploiești, întocmit in data de 1 august 1957 (filele 22-23), numitul Alevra C. (soțul defunctei Alevra I.) a testat in favoarea numitului D. D. (tatăl reclamantului) un teren in suprafața de 1250 mp iar in favoarea soției sale Alevra I. restul de teren de 1250 mp. În cuprinsul testamentului s-a reținut ca terenul testat, in suprafața de 2500 mp, provine din moștenire de la defuncții săi părinți.
Ca urmare a decesului numitului Alevra C. a fost eliberat de Notariatul de Stat certificatul de moștenitor nr. 369 din 11 februarie 1958 (fila 148) prin care s-a constatat ca masa succesorala de pe urma acestuia este compusa din teren in suprafața de 1250 mp, cămin de casa cu o casa veche, situat in vatra satului Moara, . si Regiunea Ploiești, ce ii revine soției supraviețuitoare Alevra I., si teren in suprafața de 1250 mp, teren cămin de casa, ce ii revine mostenitorului testamentar D. D..
Astfel cum a rezultat din înscrisul sub semnătura privată, denumit ”chitanța” aflat la fila 8 din dosar, instanța de fond a reținut că in data de 6 februarie 1966, intre reclamantul D. I. si defuncta Alevra I. a intervenit un acord privind înstrăinarea imobilului– teren ”cămin de casă”.
Întrucât intre părți nu a fost încheiată o convenție in forma autentica, instanța fondului a reținut ca imobilul nu a ieșit din patrimoniul defunctei Alevra I.. Din anexa nr. 24 eliberata de Primăria Comunei P. M. (fila 314) prima instanța a reținutcă defuncta Alevra C I. a decedat in data de 14 august 1981 fără a fi identificați moștenitori, astfel ca bunurile ramase de pe urma acesteia trec in proprietatea statului.
Deși reclamantul nu a arătat in mod concret in pititul acțiunii ca solicita constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctei Alevra I., acest aspect a fost obiectul cercetării judecătorești.
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere ca cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune se soluționează în contradictoriu cu adevăratul proprietar al terenului, instituția uzucapiunii fiind o sancțiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent si prin pasivitatea lui a făcut ca timp îndelungat, bunul sa se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real.
Aceste aspecte se răsfrâng si asupra cadrului procesual legal în situația în care instanța de judecata este investita cu cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în aceasta modalitate, în sensul ca o atare acțiune se poate soluționa, prin definiție, numai în contradictoriu cu proprietarul originar fata de care se vor recunoaște efectele uzucapiunii, singurul care, prin apărările formulate, este în măsura, fie sa conteste utilitatea posesiei reclamantului, fie sa făcă dovada unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului necesar pentru a uzucapa.
F. de specificul acestor cauze, întrucât între părți nu exista un raport juridic preexistent, dat fiind faptul ca posesia reprezintă o stare de fapt, apare firesc ca legitimarea procesuala pasiva să aparțină proprietarului originar (moștenitorilor legali ori legatarilor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular numai daca legatul privește acel bun individual determinat) al cărui patrimoniu se va diminua cu dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândit în mod corelativ de reclamantul care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
În cauza, justificarea legitimării procesuale pasiva a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor rezulta din dispozițiile art. 25 din Legea nr.213/1998 care prevăd în mod expres ca "prin sintagma domeniul public, cuprinsa în art. 477 Cod civil, se înțelege domeniul privat al statului".
Fiind domeniu privat, acesta urmează regulile de drept comun în ce privește dobândirea si înstrăinarea, astfel ca, îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la prescripția achizitiva prevăzute de art. 1846 si urm. Cod civil.
Instanța de fond a apreciat că procedura speciala notariala reglementata de art.85 din Legea nr. 36/1995 pentru cazul vacantei succesorale nu este obligatorie pentru constatarea vacantei deoarece, în condițiile reglementarii menționate, aceasta poate fi inaccesibila reclamantului. Astfel, nu s-a putu reține că legiuitorul a instituit o competenta absoluta si exclusiva în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacantei succesorale, deoarece prin admiterea unei asemenea soluții, reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a-si valorifica si proba drepturile pe care le pretinde asupra bunurilor ce au aparținut celui ce a decedat fără moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauza, S. Român neavând interes sa solicite eliberarea unui certificat de vacanta succesorala.
Or, în lipsa interesului reprezentantului statului de a solicita constatarea vacantei succesorale, pot fi vătămate interesele unor persoane, care, fără sa se pretindă moștenitori, nu pot sa reglementeze situația juridica a unor bunuri/creanțe pentru simplul motiv ca statul, prin reprezentanții săi, nu depune diligente în sensul constatării vacantei succesorale.
Pentru acest motiv, constatarea vacantei succesorale se poate face si pe cale judecătoreasca, în condițiile existentei unui interes al solicitantului, o soluție contrara aducând atingere înseși substanței dreptului pretins si contravenind sub aspectul dreptului de acces liber la justiție dispozițiilor art.21 din Constituția României dar si art. 6 din CEDO, prevederi care fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directa, conform art.11 si 20 din Constituție.
În cauza dedusa judecații, acest interes este justificat prin pretenția reclamantului de a uzucapa terenul pretins a se afla în proprietatea statului, interes ce justifica promovarea cererii de constatare a vacantei succesorale.
În aceste condiții, în ceea ce privește primul capăt de cerere, prima instanță a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, anume posesia îndelungată, utilă și sub nume de proprietar.
Din declarația martorului audiat în cauză, T. A., rezultă că reclamantul a luat în stăpânire terenul începând cu anul 1950, aflându-se așadar în posesia acestuia de 64 de ani, iar de la acel moment si pana în prezent a folosit nestingherit terenul. Din aceeași declarație instanța de fond a reținut faptul că reclamantul este recunoscut ca proprietar al imobilului în cauză de către vecinii săi, exercitându-și așadar posesia în mod public și sub nume de proprietar.
Totodată, prima instanța a avut in vedere si adresele emise de Primăria comunei P. M. ce atestă faptul că de la decesul numitul Alevra C. pentru imobilul în litigiu a fost deschis rol fiscal pe numele reclamantului, acesta achitând astfel, de-a lungul timpului, taxele și impozitele aferente terenului în cauză și construcției edificate pe acesta, comportându-se așadar ca adevărat proprietar.
Instanța de fond a acordat valoare probatorie depoziției martorului, care, în virtutea relațiilor îndelungate de vecinătate cu reclamantul a fost în măsură să perceapă nemijlocit împrejurările relatate cu privire la situația de fapt a imobilului în litigiu.
Din cele de mai sus a rezultat că posesia reclamantului are durata cerută de prevederile art. 1890 Cod Civil, anume 30 de ani și nu este lovită de niciun viciu, nefiind nici discontinuă, nici clandestină, nici dobândită prin violență, nici echivocă, reclamantul fiind recunoscut de comunitatea locală ca proprietar netulburat în stăpânirea imobilului.
Instanța fondului a acordat valoare probatorie raportului de expertiză topografică, reținând configurația imobilului în litigiu, precum și valoarea de circulație a acestuia, astfel cum au fost atestate în concluziile acestei lucrări.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la dobândirea, prin efectul accesiunii imobiliare, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificare pe terenul în cauză, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 488 C.civ., ce prevăd că “tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”, dreptul de proprietate asupra bunului încorporat fiind dobândit prin accesiune.
Având în vedere că uzucapiunea produce efect retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii termenului de prescripție achizitivă, ci din ziua în care a intrat în posesie, orice construcție edificată de acesta pe terenul dobândit prin uzucapiune, va deveni proprietatea sa.
În prezenta cauză, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică construcții efectuat în cauză, pe terenul avut în vedere a fost edificata in anul 1966 o construcție, conform autorizației de construire nr. 239 eliberata de Sfatul Popular al comunei P. M., iar ulterior, in urma cu 20 de ani, prin alipire la vechea construcție, au fost edificate alte doua încăperi.
Cum uzucapiunea produce efecte retroactive, iar construcția a fost edificata în anul 1966, ulterior intrării reclamantului în posesia terenului în cauză, instanța de fond a constatat dobândirea de către reclamant și a dreptului de proprietate asupra acestui construcției, prin accesiune imobiliară.
Împotriva Sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, prin reprezentantul sau legal - D. C. P., in numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs recurenta-pârâtă a arătat ca prim motiv de recurs pentru care consideră hotărârea Judecătoriei Ploiești nelegala si netemeinica se referea calitatea procesuala pasiva a Statului R..
De asemenea, recurenta precizează că instanța de fond, potrivit rolului activ pe care l-a exercitat cu privire la legitimarea procesuala pasiva a Statului R., in mod greșit a considerat ca S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de parat in prezenta cauza, potrivit dispozițiile art.25 din Legea nr.213/1998 care prevăd in mod expres ca „ prin sintagma domeniul public, cuprinsa in art.477 Cod Civil, se înțelege domeniul privat al statului,,. Fiind domeniu privat, acesta urmează regulile de drept comun in ce privește dobândirea si înstrăinarea, astfel, ca ii sunt aplicabile dispozițiile privitoare la prescripția achizitiva prevăzuta de art.1846 si urm.Cod civil.
Recurenta-pârâtă menționează că instanța de fond a apreciat ca procedura speciala notariala reglementata de art.85 din Legea nr.36/1995 pentru constatarea vacantei succesorale nu este obligatorie pentru constatarea vacantei deoarece, in condițiile reglementarii menționate, aceasta poate fi inaccesibila reclamantului.
Având in vedere cele reținute de către instanța de fond pentru legitimarea calității procesuale pasive a Statului R., recurenta-pârâtă consideră că în mod greșit a fost introdus în cauza, întrucât succesiunea defunctei Alvera I. nu a fost dezbătută, situație fata de care in absenta unui certificat de vacanta succesorala nu se poate aprecia că succesiunea este vacanta si în consecință a fost culeasă de stat, ori ca acesta are calitate de moștenitor.
In acest sens, a fost pronunțata si decizia nr.2/2.04.2011 pronunțata de
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, privind calitatea procesuala pasiva a statului roman prin Ministerul Finanțelor Publice sau a unităților administrativ - teritoriale in acțiunile având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra masei succesorale.
Potrivit acestei decizii, recurenta precizează că in situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasiva decât in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala;
In consecința, față de considerentele expuse, recurenta arată că instanța de fond in mod greșit a dispus introducerea în cauza a Statului R., considerând ca acesta are calitate procesuala pasiva chiar si in lipsa unui certificat de vacanta succesorala.
În ce privește constatarea vacantei succesorale de pe urma defuncte Alvera I., recurenta consideră că instanța de fond in mod greșit s-a investit cu soluționarea acestui capăt de cerere, întrucât nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată formulata de reclamant.
Chiar instanța de fond in considerente arata ca deși reclamantul nu a arătat in mod concret in petitul acțiunii ca solicita constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctei Alvera I., acest aspect a făcut obiectul cercetării judecătorești.
Astfel, recurenta precizează că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității si a acordat mai mult decât s-a cerut-extra petita.
Prin cererea de chemare in judecata precizata si modificata, recurenta-pârâtă arată că intimatul-reclamant a solicitat instanței de fond să constate că a dobândit, prin efectul prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 1021 mp situat in com. P. M., ., jud. Prahova si prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra construcției edificata pe acest teren.
Totodată, recurenta inserează că reclamantul a arătat ca terenul din litigiu provine din patrimoniul defunctei Alevra I. cu care a întocmit înscrisul sub semnătura privata, intitulat chitanța,, datat din 08.02.1966, prin care a dobândita de la aceasta un teren „ cămin de casa,,.întrucât intre părți nu a fost încheiata o convenție in forma autentica și că instanța de fond a reținuta că imobilul nu a ieșit din patrimoniul defunctei Alevra I., iar potrivit anexei nr.24, eliberata de Primăria Comunei P. M., defuncta Alevra C I. a decedat in data de 14.08.1941 fără a fi identificați moștenitori, astfel ca bunurile ramase de pe urma acesteia trec in proprietatea statului.
Recurenta-pârâtă consideră că este inadmisibil capătul de cerere privind constatarea de către instanța de fond a existentei vacantei succesorale, față de dispozițiile Legii nr. 36/1995 care prevăd in art.85 o procedura speciala privind constatarea vacantei succesorale ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala de către notarul public!:
Vacanta succesorala este o atribuție specifica ce revine notarului public, astfel cum anumite atribuții exercitate in virtutea rolului acestor organe in stat: administrativ, jurisdicțional, executiv.
Accesul la instanța de judecata, nu constituie temei pentru a putea determina instanțele sa exercite o atribuție ce revine exclusiv altui organ. Interpretarea contrarie va determina lipsirea de efecte a dispozițiilor ce prevăd atribuția in sarcina altui organ si o concluzie lipsita de argumente privind competenta instanțelor coroborata cu o aplicare eronata a dispozițiilor art.6 din CEDO.
Constatarea vacantei succesorale este reglementata ca o consecința directa a statului, cu scopul de a intra în posesia bunurilor moștenirii, fiind distincta de constatarea dobândirii calității de moștenitor in temeiul art.652 C.civ si dobândirea bunurilor succesiunii in temeiul art.680 c.civ.
Din interpretarea art.85 din Legea nr.36/1995, rezulta ca aparține statului dreptul de a solicita eliberarea certificatului de vacanta succesorala, iar eliberarea certificatului este data in competenta notarului public.
La data de 20.04.2015 prin intermediul compartimentului registratură, în baza dispozițiilor prev. de art. 308 alin.2 C.pr.civ, reclamantul a formulat și a depus întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, având în vedere următoarele aspecte:
Prima critica formulată de intimatul-reclamant D. I. se refera la lipsa calității procesuale pasive a statului roman prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, in cauza, invocând dispozițiile art.25 Legea nr.213/1998 care prevede in mod expres ca prin sintagma domeniul public, cuprinsa în art.477 se înțelege domeniul privat al statului (considerând ca fiind domeniu privat al statului urmează regulile de drept comun, în ce privește dobândirea si înstrăinarea ca atare, sunt aplicabile prevăd referitoare la prescripția achizitiva reglementata de art. 1846 C.civ. urm.
De asemenea, intimatul mai precizează ca la instanța de fond, in baza rolului activ s-a dispus introducerea in cauza a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, considerat cu legitimare procesuala pasiva raportat la proveniența terenului obiect al pricinii, teren ce a aparținut defunctei Alevra I. a cărei succesiune nu a fost dezbătută, situație in care in lipsa unui certificate de vacanta succesorala, nu se poate stabili daca succesiunea este vacanta, deci eventual culeasă de stat.
In același context instanța de fond a apreciat ca procedura speciala notariala reglementata de art. 85 Legea nr.36/1995 pentru constatarea vacantei succesorale, nu este obligatorie deoarece in condițiile textului de lege menționat, aceasta nu poate fi accesibila reclamantului, după 34 ani de la decesul acesteia, respectiv 64 de ani de la transmiterea prin înscris sub semnătura privata a terenului. ( "chitanța" datata 08.02.1966 teren "cămin casa").
Recurentul invoca ca practica judiciara Decizia nr. 2/02.04.2011 pronunțată de I.C.C.J. (prin care a fost admis recursul in interesul legii promovat de procurorul gen al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. privind călit proces pasiva a Statului R. prin Min. Finanțelor Publice sau a unităților administrativ - teritoriale in acțiunile având ca obiect "constatarea calității de unic moștenitor asupra masei succesorale") potrivit căreia S. nu are calitate procesuala pasiva decât in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala.
In opinia intimatului reclamant, decizia invocata in cauza având ca obiect "constatarea calității de unic succesor asupra masei succesorale" (deci petiția de ereditate) nu generează o similitudine de situație juridica ca cea din prezenta cauza ce are ca obiect "constatarea dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al "uzucapiunii de lunga durata de peste 30 de ani" (art. 1846 urm cc), precum si constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe teren" ca efect al accesiunii imobiliare (art. 488 C.civ).
In sprijinul legalității si temeiniciei soluției pronunțate de prima instanța intimatul-recurenta inserează si următoarele argumente, reflectate in probatoriul administrat in cauza: terenul in supraf de 1021 mp situate in corn. P. M., ., jud Ph, provine de Alevra C. ( soțul lui Alevra I.), care prin testamentul autentificat Not Stat Principal al Regiunii Ploiești ( filele 22-23 ds ) a testat in favoarea numitului D. D. ( tatăl reclamantului) un teren in supraf de 1250 mp iar in favoarea soției sale Alevra I. restul de 1250 mp, cu mențiunea ca terenul testat provine din moștenirea defuncților părinți ai testatorului; succesiunea defunctului Alevra C. a fost dezbătută potrivit certificat de moștenitor nr.369/11.02.1958 prin care s-a constatat calitatea de moștenitoare legala soție supraviețuitoare Alevra I., căreia ii revine suprafața de 1250 mp teren situat in com. P. M., . ) Raionul - Regiunea Ploiești si suprafața de 1250 mp teren "cămin de casa" îi revine moștenitorului testamentar D. D.; inscris sub semnătura privata "chitanța" /06.02.1966 încheiat intre reclamantul comparator D. I. si defuncta vânzătoare Alevra I., a intervenit un acord de voința, privind înstrăinarea imobil "teren cămin casa" situat in com. P. M., .) județul Prahova; intimatul-recurent nu a învestit instanța de fond cu constatarea vacantei succesorale privind succesiunea defunctei Alevra I., decedata la 14.08.1981, obiectul cererii de chemare in judecata, așa cum a fost precizata pe parcursul judecații cauzei a fost "constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 1021 mp ca efect al uzucapiunii de lunga durata, aceasta instituție fiind o sancțiune împotriva adevăratului proprietar al terenului care prin lipsa de diligent si pasivitate, a permis ca bunul imobil sa se afle in posesia altei persoane, care s-a comportat ca un proprietar sau titular al unui drept real; în acest context, legitimarea procesuala pasiva a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Pubice este conferita de dispozițiile art.25 Legea nr.213/1998 care prevăd in mod expres ca "prin sintagma domeniu public cuprinsa in art. 477 C.civ., se înțelege domeniul privat al statului", acesta urmând regulile de drept comun in ce privește dobândirea si înstrăinarea, fiind incidente dispozițiile ce reglementează prescripția achizitiva, respective art. 1846 urm cc.
De asemenea, intimatul-reclamant precizează că au fost corect interpretate si aplicate dispozițiilor art.85 Legea nr.36/1995 ce reglementează procedura speciala notariala in cazul vacantei succesorale, care nu este obligatorie in condițiile menționate, fiind inaccesibila subsemnatului reclamant, care ar fi fost pus in imposibilitate de a-si valorifica si proba drepturile, pe care le pretinde asupra imobilului ce a aparținut celui decedat fără moștenitori legali, S. R. neavând interesul de a solicita eliberarea certificatului de vacanta succesorala; instanța de fond, ținând cont de faptul ca in lipsa constatării vacantei succesorale de către S. R. pot fi vătămate drepturile reale ale persoanelor, in condițiile in care exista un interes legitim din partea reclamantului, apreciază ca vacant succesorala se poate constata si pe cale judecătoreasca, in timp ce Soluția contrara ar aduce atingere substanței dreptului pretins, contravenind in aceiași măsura la limitarea dreptului de acces liber la justiție, dispoz. Art. 21 din Constituția României, dar si art. 6 din CEDO, prevederi ce fac parte din dreptul intern, precum si incidența art.11 si art.20 Constituție.
Totodată, intimatul-reclamanta mai arată că a dovedit in cauza îndeplinirea cerințelor legale, privind uzucapiunea de lunga durata, prin exercitarea unei posesiuni utile, neîntrerupte, continue, netulburate, sub nume de proprietar (depoziție martor T. A.) cat si faptul ca din anul 1957, de la decesul lui Alevra C., conform evidentei Primăriei . fost deschis rol fiscal pe numele reclamantului D. I., care a achitat până prezent taxele si impozitele aferente imobilului, construcția fiind edificata in anul 1966 și că a dovedit de asemenea ca a edificat pe terenul in cauza o construcție (identificata prin raportul expertiza tehnica arhitect D. M. B.) solicitând dobândirea dreptului de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare extratabular (art.488 cc "tot ceea ce unește si se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului*") cu precizarea ca aceasta construcție a fost edificata in anul 1966, conform autorizației de construire nr. 239 eliberata de Sfatul Popular al . ulterior in urma cu 20 de ani prin alipire la vechea construcție, au mai fost edificate alte 2 încăperi.
In ce privește critica referitoare la "constatarea vacantei succesorale" de pe urma defunctei Alevra I., capăt de cerere cu care prima instanța s-a investit in mod greșit, întrucât nu a făcut obiectul cererii de chemare in judecata formulate de reclamant, urmează a se aprecia ca istoricul imobilului dedus judecații sub aspectul proveninței sale a generat o . situații juridice izvorâte din înscrisurile cauzei si relațiile primite de la Primăria . încât instituția "vacantei succesorale" ca procedura speciala notariala reglementata de art.85 Legea nr.36/1995 a fost supusa dezbaterii si cercetării judecătorești, instanța dispunând in baza rolului sau active, introducerea in cauza a Statului R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, care la prima instanța nu a formulat Întâmpinare, prin care sa-si precizeze punctu de vedere, eventual sa invoce excepții de procedura pentru restabilirea cadrului procesual.
Instanța de recurs urmează a considera oportunitatea introducerii in cauza a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, eventual si numai pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești ce urma a se pronunța ., raportat la eventualele drepturi ale Statului R..
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima critică formulată de către recurentă, vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește.
După cum se știe, una din condițiile pentru a fi parte in procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile, alături de capacitatea procesuala si existenta interesului judiciar.
Calitatea procesuală este reglementata in art.41 si urm. Cod de Procedura Civila.
Calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecații; prima poarta denumirea de calitate procesuala activa, iar cea de-a doua - calitate procesuala pasiva.
Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare in judecata, trebuie să expună împrejurările din care sa rezulte ca el este îndreptățit sa-l cheme in judecata pe parat.
Ori, din înscrisurile aflate la dosar rezultă în mod indubitabil că recurenta intimată își justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă.
Astfel, față de circumstanțele speței deduse judecății, recurenta și-a justificat calitatea procesuală, prima instanță apreciind admisibilitatea acțiunii în raport de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Pe de altă parte, decizia în interesul legii, invocată de către recurenta intimată nu își găsește aplicare în speța dedusă judecății, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o acțiune prin care se viza constatarea calității de unic moștenitor, așa cum în mod eronat susține recurenta, acțiunea vizând de fapt calitatea de proprietar ca efect al uzucapiunii.
Așa fiind, tribunalul constată că criticile subsumate primului motiv de recurs sunt nefondate.
Nefondate sunt și criticile referitoare la cel de al doilea motiv de recurs privind încălcarea principiului contradictorialității și a faptului că instanța de judecată a dat mai mult decât s-a cerut.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul. Vor fi puse în discuția părților excepțiile, cererile, împrejurările de drept și de fapt invocate, instanța urmând a-și întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părților.
Ori, din analiza hotărârii recurate nu rezultă încălcarea acestui principiu de către instanța de fond, toate cererile fiind puse în discuția părților, astfel că sub acest aspect criticile recurentei sunt nefondate.
Mai mult decât atât, prima instanță s-a pronunțat strict asupra capătului de cerere cu care a fost in vestită și a analizat în concret condițiile dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, nefiind nicidecum vorba de constatarea unei succesiuni vacante, așa cum în mod greșit a susținut recurenta.
Pentru toate aceste motive, tribunalul, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. Civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul D. ion, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 prin DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. I., domiciliat în C. P. M., ., județul Prahova și intimatul – pârât . PRIMAR, cu sediul în . Prahova, ca nefondat.
Oblică recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul D. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. HarhoiMihail RaduNineta C.
GREFIER,
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.M.R.
2 ex./26.05.2015
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. B. C. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 3176/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
