Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3191/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3191/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 3191/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3191
Ședința publică din data de 24.11.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare ., cu sediul în București, ., sector 1 împotriva încheierii de ședință din data de 8.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – debitor V. D. M. domiciliat în Ploiești, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2015, formulată de petentul B. A M. și Asociații, s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire asupra tuturor veniturilor salariale și conturilor bancare prezente și viitoare deschise la unitățile bancare având sediile principale pe raza Curții de Apel Bcurești împotriva debitorului V. D. M. în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1239 pronunțată în data de 24.01.2011 la de Judecătoria Sectorului 1, la cererea creditorului O. P. SA.
Prin încheierea de ședință din data de 8.05.2015 instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulate de B. M. și Asociații, ca neîntemeiată.
În cauza de față, instanța de fond a constat că cererea de încuviințare silită a fost formulată de către B. M. și Asociații, cu sediul în București, .. 250, ., București privind pe debitorul V. D. M., cu domiciliul în Ploiești, . class="BodyTextIndent"> Având în vedere dispozițiile art. 651 alin. 2 NCPC, instanța de fond a constat că executorul judecătoresc care a formulat cererea nu este competent desfășoare executarea silită, în condițiile în care sediul acestuia nu se află domiciliul debitorului.
În plus, instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. 2 din NCPC, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că debitorul din prezenta cauză ar deține bunuri urmăribile pe raza Curții de Apel București, unde se află sediul B. M. și Asociații, astfel încât să se poată verifica prorogarea competenței teritoriale a executorului judecătoresc.
Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 665 alin. (6) din codul de procedură civilă și în termen legal, a declarat apel creditoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului formulat, anularea în totalitate a încheierii atacate, și pe cale de consecință, admiterea cererii de încuviințare a executării silite în favoarea creditorului S.C. O. P. S.A.
În motivarea apelului, creditoarea a arătat că, în fapt, la data de 04.05.2015, B. M. și Partenerii a introdus la Judecătoria Ploiești cererea de încuviințare a executării silite a creanțelor împoiriva debitorului V. D. M., conform titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr. 1239 din data de 24.01.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București și în temeiul dispozițiilor art. 622 alin. (3) si art. 665 alin. (1) NCPC.
Creditoarea a precizat că prin încheierea pronunțata in Camera de Consiliu la data de 08.05.2015, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de încuviințare a executării silite introdusa de B. M. si Partenerii, reținând ca fiind competent doar executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului.
În primul rând, creditoarea a considerat încheierea pronunțata de instanță ca neîntemeiată, întrucât prin cererea dc încuviințare a executării silite, B. M. si Partenerii a solicitat ca executarea silita să se efectueze prin poprire asupra tuturor conturilor bancare prezente si viitoare deschise la unitățile bancare ayand sediile principate pe raza Cuftiide Apel București.
Creditoarea a arătat că în materia popririi competenta teritoriala a executorului judecătoresc se stabilește in funcție de dispozițiile art. 781 alin. (1) NCPC, conform cărora "poprirea se inftmteaza la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit".
Creditoarea a învederat că prin raportare la prevederile art. 781 alin. (2) din NCPC, B. M. si Partenerii cu sediul in Calea Dorobanților, nr. 250, București este competent din punct de vedere teritorial sa efectueze procedura executării silite ce face obiectul Dosarului de executare silita nr. 1034/2014, având in vedere ca atât executorul judecătoresc, cat si sediul principal al terțului poprit se afla in circumscripția Curții de Apel București, asa cum reiese si din cererea de încuviințare a executării silite depusa la Judecătoria Ploiești de către B. M. si Partenerii.
Mai mult, creditoarea a arătat că, așa cum reiese din cererea de încuviințare a executării silite, B. M. si Partenerii a solicitat instanței sa dispună încuviințarea executării silite prin poprire si asupra tuturor veniturilor obținute la angajatorul ., precizându-se astfel sediul terțului poprit in municipiul București, sector 1.
Creditoarea a precizat că în sedinta din Camera de Consiliu din data de 08.05.2015, instanța, in mod greșit a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiata, reținând ca fiind competent doar executorul judecătoresc dc la domiciliul debitorului ignorând prevederile Art. 781 alin. (1) din NCPC mai sus citate.
În al doilea rând, creditoarea a învederat că instanța afirmă că nu s-a făcut dovada ca debitorul din prezenta cauza ar deține bunuri urmaribile pe raza Curții de Apel București.
Creditoarea a menționat că, instanța a respins cererea ca neîntemeiată fără să solicite biroului executorului judecătoresc informații, sau chiar unităților bancare date cu privire la conturile bancare ale debitorilor împotriva cărora s-a cerut încuviințarea executării silite.
Or, creditoarea a susținut că, în situația de față, dacă instanța avea nelămuriri cu privire la un anumit aspect, aceasta in virtutea rolului sau activ ar fi trebuit sa le puna in discuția părților si sa solicite înscrisuri sau efectuarea de demersuri in acest sens.
Mai mult decât atât, creditoarea a apreciat că instanța este datoare să-și exercite rolul activ in aflarea adevărului, sa ordone probe si sa ceara explicații suplimentare, in virtutea principiului fundamental prevăzut la art. 22 NCPC, arătând că, în acest sens „activitatea instanței cuprinde doua funcții procesuale, una in continuarea celeilalte, si anume cercetarea cauzei si soluționarea ei.
Creditoarea a învederat că îndeplinirea primei funcții duce la stabilirea, pe baza de probe, a situației de fapt, iar ca suveran depreciator al faptelor, judecătorul e dator înainte de toate sa le cunoască, astfel că, dacă probele administrate de părți sunt insuficiente ori neconcludente, e dator sa solicite administrarea altor probe, sa faca verificări directe, sa ordone probe din oficiu, ale căror rezultate raman opozabile si obligatorii părților.
Creditoarea a susținut că a doua functie consta in pronunțarea hotărârii, prin aplicarea textului de lege, corespunzător situației de fapt stabilite. Interpret al legii, pe care trebuie sa o aplice, judecătorul este dator sa scoată din conținutul textelor motivarea juridica a hotărârii, prin care va soluționa litigiul dintre parti."
Creditoarea a menționat că, în spetă, instanța a respins in mod greșit cererea ca neîntemeiata, soluționând cauza fara a verifica susținerile biroului executorului judecătoresc echivalând cu lipsa unei minime verificări ce trebuia făcuta dc instanța in procedura încuviințării silite.
Creditoarea a mai arătat că potrivit alin. 2 al art. 22 NCPC -“Judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situația de fapt si motivarea in drept pe care părțile le invoca, judecătorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicații, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt menționate in cerere sau in întâmpinare, sa dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevăzute de lege, chiar daca părțile se împotrivesc”.
Creditoarea a arătat că, astfel, instanța în virtutea rolului sau activ, având îndatorirea de a afla adevărul, iar pentru îndeplinirea acesteia, de a ordona probe chiar si din oficiu, nu poate pronunța o soluție de respingere decât dupa epuizarea tuturor mijloacelor probatorii, eliminând orice neclaritate si având toate elementele necesare in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Creditoarea a susținut că instanța in motivarea hotărârii invoca in mod trunchiat art. 651 NCPC, ignorând prevederile art. 781 alin. (1) NCPC mai sus citate.
Creditoarea a învederat că în practica judiciara recenta, potrivit unei decizii a înaltei Curți de Casație si Justiție s-a apreciat ca „determinarea executorului judecătoresc reprezintă o operațiune anterioara declanșării executării silite, ce este la indemana creditorului care se adresează cu o cerere de executare silita unui executor judecătoresc, iar nerepectarea normelor procedurale privind competenta executorululuijudecătoresc nu poate fi sancționată decât la cererea părții interesate prin invocarea acestui motiv de nulitate necondiționata in cadrul unei contestații la executare propriu-zise, pe temeiul art 651 alin. (4) Cod procedura civila”.
Examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare:
Apelanta creditoare s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere vizând începerea executării sile față de intimatul V. D. M., domiciliat în Ploiești.
Ori, în aceste condiții, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 781 N.C.P.C. ce reglementează într-adevăr competența în favoarea executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.
Prin urmare, sub acest aspect în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 651 alin. 1 lit. b N.C.P.C. potrivit căruia competența efectuării executării silite aparține executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află sediul debitorului, cu atât mai mult cu cât, chiar și în cazul executării silite prin poprire – instituția de credit la care debitorul și-a deschis contul are sediu secundar în circumscripția Curții de Apel București.
Apelanta creditoare s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere vizând începerea executării sile față de intimatul V. D. M., domiciliat în Ploiești.
Ori, în aceste condiții, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 781 N.C.P.C. ce reglementează într-adevăr competența în favoarea executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.
Prin urmare, sub acest aspect în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 651 alin. 1 lit. b N.C.P.C. potrivit căruia competența efectuării executării silite aparține executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află sediul debitorului, cu atât mai mult cu cât, chiar și în cazul executării silite prin poprire.
În mod corect prima instanță a reținut că apelanta nu a făcut dovada faptului că debitorul ar deține pe raza Curții de Apel București bunuri care să fie supuse urmăririi.
Nu poate fi reținută nici critica vizând lipsa rolul activ al judecătorului fondului.
Sub acest aspect, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului.
În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, rezultă că instanța de fond a dat eficiență principiului disponibilității, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.
Împrejurarea că, prima instanță a respins cererea apelantei reclamante nu echivalează cu lipsa unui rol, activ.
Pe de altă parte, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi pretențiile sale, iar nu judecătorului fondului.
Este adevărat că poprirea se poate înființa fie la domiciliul debitorului, fie la cel al terțului poprit, însă nu rezultă din nici un înscris împrejurarea că ar exista vreun terț poprit al cărui domiciliu sau sediu să se afle pe raza Curții de Apel București.
Pe de altă parte, în această din urmă ipoteză, așa cum s-a arătat în precedent, apelanta nu a dovedit existența vreunui terț poprit pe raza Curții de Apel București.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare ., cu sediul în București, ., sector 1 împotriva încheierii de ședință din data de 8.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – debitor V. D. M. domiciliat în Ploiești, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2015.
P., JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.M.R./Tehnored. M.D.B.
4 ex/21.12.2015
Df._ Jud. Ploiești
Jf. I. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 3190/2015.... | Uzucapiune. Decizia nr. 3176/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
