Acţiune în constatare. Decizia nr. 1647/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1647/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1647/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1647 | |
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | M. N. |
G. M. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant N. D. I. domiciliat în com. Păulești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5861/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă . cu sediul în ..
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 425,50 lei, conform chitanței . nr._/11.12.2013 și timbru judiciar de 2,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant N. D. I. reprezentat de avocat S. C., lipsă fiind intimata - pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul - reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 425,50 lei și a timbrului judiciar de 2,50 lei, după care,
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și având cuvântul arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în constatare astfel cum a fost formulată și precizată. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /22.12.2011, reclamantul N. I. a solicitat în contradictoriu cu . constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 427 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr. 2033/1992 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 2029 mp.
În anul 2011 a întocmit documentația cadastrală pentru terenul situat în intravilanul ., parcelele 822, 823/1 și 823 în suprafață totală de 2866 mp., iar în urma măsurătorilor a rezultat suprafața de 3293 mp față de 2866 mp; fiind o diferență peste 5%, nu și-a putut înscrie dreptul în cartea funciară. A precizat că terenul este îngrădit pe toate laturile.
În drept, a invocat prevederile art. 111 C.pr.civ.
La data de 26.11.2012 și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 378 mp, iar la termenul din data de 12.02.2013 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 452 mp vie și 392 mp livadă.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată reclamantului proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea topografie.
P. sentința nr. 5861/29.03.2013 instanța de fond a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din adresa nr. 5600/21.06.2012 emisă de .) a rezultat că reclamantul a figurat în registrul agricol în perioada 1959 -1963 cu teren în suprafață de 1,24 ha, iar în anul 1961 s-a înscris la CAP cu aceeași suprafață de teren(fila 49).
La data de 12.03.1991 reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru suprafața de 1,24 ha (fila 50), iar prin titlul de proprietate nr. 2033/20.11.1992 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,2029 ha, așadar cu 361 mp mai puțin.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ., invocând că în urma măsurătorilor a rezultat o suprafață mai mare decât cea din titlul de proprietate nr. 2033/1992.
Potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar în forma în vigoare la data eliberării titlului de proprietate, împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția data de comisia județeană.
Alineatul 8 al aceluiași articol stipula că controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corecta a dispozițiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine și, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii.
P. urmare în situația în care solicitantului i se atribuia o suprafață mai mică de teren decât cea solicitată, acesta putea formula contestație potrivit Legii nr. 18/1991. Sancțiunea aplicabilă este decăderea din dreptul de a obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața necontestată.
Instanța a reținut că deși reclamantul a formulat cerere pentru suprafața de 1,24 ha adusă în cooperativă și comisia județeană i-a reconstituit dreptul doar pentru 1,2029 ha, reclamantul nu a uzat de calea legii speciale pentru a obține recunoașterea dreptului său asupra diferenței nereconstituite.
Or, dispozițiile legii speciale fiind derogatorii de la dreptul comun, au prevalență, nerespectarea acestora determinând imposibilitatea pentru beneficiarul legii de a obține recunoașterea dreptului său prin apelarea la dreptul comun cum este art. 111 C.pr.civ.
P. art. I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea 18 10 201 0 34>Legii fondului funciar nr.18/1991, s-a modificat art. 9, “persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre aceasta suprafața și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta”, termenul limită fiind 31.12.1998.
S-a reținut că prin cererea din data de 12.03.1991 reclamantul a solicitat reconstituirea pentru suprafețe de 800 mp vie și 300 mp livezi, prin titlul de proprietate reconstituindu-se dreptul asupra terenurilor de 360 mp vie și 922 mp livezi.
Din raportul de expertiză topografie întocmit de expert Șicaru D. a rezultat că reclamantul are în posesie suprafețele de 812 mp vie și 1314 mp livezi.
Așadar cu privire la diferența de teren cu destinația vie reclamantul trebuia să uzeze de calea legii speciale pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate.
Cu privire la cealaltă suprafață de teren, cu destinația livezi, instanța a reținut că prin titlul de proprietate i s-a reconstituit o suprafață mai mare decât cea adusă la cooperativa agricolă, iar în plus față de aceasta din urmă, are în posesie suplimentar 392 mp, pentru care nu produce nici un titlu.
În lipsa dovedirii modului de dobândire a acestui din urmă teren, instanța nu poate constata în patrimoniul reclamantului un drept pe care acesta nu l-a avut niciodată, împrejurarea că la punerea în posesie s-a comis o eroare, atribuindu-i-se un teren mai mare decât cel la care avea dreptul neputând constitui titlu, folosirea de o perioadă îndelungată, fapt atestat de declarația testimonială administrată în cauză, putând fi valorificată pe calea unei alte acțiuni, în care să se clarifice dacă este vorba despre detenție precară posesie și perioada în care reclamantul a avut folosința.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 31.05.2013, reclamantul, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 04.10.2013.
In motivarea recursului, reclamantul a arătat că înțelege să conteste sentința instanței de fond pe care o consideră nelegala si netemeinica, față de disp. art. 304 pct. 8 si 9 si art.304/1 c.pr.civ.
Astfel, acesta a susținut faptul că a solicitat instanței de fond constatarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 427 mp, rezultată in urma măsurătorilor efectuate de către un topometrist autorizat, in urma efectuării expertizei, rezultând o suprafața totala a terenului de 3244 mp, suprafața ce diferă fata de 2.866 mp. conform Titlului de Proprietate.
La termenul din 26.11.2012, a menționat reclamantul in continuare, instanța de fond i-a pus in vedere sa-și precizeze acțiunea față de suprafețele de teren găsite la măsurătoare in excedent, față de Titlul de proprietate.
In ședința din 12.02.2013, reclamantul a susținut că și-a precizat acțiunea, in sensul ca solicită constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor găsite in excedent si stabilite prin raport de expertiza topo, respectiv, vie - 452 mp. . si livada - 392 mp ., conformându-se solicitării instanței, nesolicitând reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum in mod greșit s-a reținut.
Astfel, afirmația instanței, in sensul că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de teren mai mare ( vie si livada), iar prin titlu de proprietate i s-a reconstituit mai mult, este total nefondata, deoarece conform documentației care a stat la baza eliberării titlului de proprietate, a figurat in registrul agricol in perioada 1959-1963 cu teren in suprafața de 1,24 ha si s-a înscris in CAP in 1961 cu aceeași suprafața (vie, livada si arabil).
In 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,029 ha, cu 371 mp mai puțin (si nu 361 mp, cum greșit a arătat instanța de fond), datorita faptului ca la vremea aceea nu exista aparatura moderna de măsurare a terenului (tehnologie GPS in sistem ETRS 89), astfel ca nu s-a sesizat diferența de teren.
Așadar, diferența dintre suprafața totala, găsita la măsurători de expertul topo de 3.244 mp, si suprafața înscrisa titlul de proprietate de 2.866 mp, fiind de 378 mp., apropiata de diferența de 371 mp la reconstituirea dreptului de proprietate, rezultă, in opinia reclamantului ca, acesta are in posesie toată suprafața de 3.244 mp găsiți conform raportului de expertiza si a martorului audiat in cauza, nefiind necesară dovedirea niciunui alt titlu, astfel cum in mod greșit s-a reținut.
De asemenea, reclamantul a mai menționat faptul că prin cererea formulata a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren (in excedent ) găsita la măsurătoare, scopul urmărit fiind acela de a obține pe cale judecătoreasca constatarea existentei acestui drept si înscrierea acestuia in cartea funciara.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8 si 9 si art.3041 cod proc. civ.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
P. titlul de proprietate nr.2033/20.11.1992 reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 1,2029 ha situată pe raza satului Cocoșești, ., din care 7395 mp. teren arabil extravilan și 4634 mp. intravilan.
Potrivit adresei nr. 5600/21.06.2012 instanța reține că la reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate sus indicat s-au avut în vedere evidența din registrul agricol pentru perioada 1959-1963, adeziunile CAP Păulești și declarații de martori, respectiv că reclamantul figurează cu suprafața totală de 1,24 ha, cu care s-a înscris în CAP potrivit adeziunii nr. 458/1961, iar cererea de reconstituire a vizat tot suprafața de 1,24 ha cu care s-a înscris în CAP.
P. raportul de expertiză topo, administrat la instanța de fond, s-a arătat o distribuire diferită( pe categorii de folosință) a terenului intravilan reconstituit în tarlaua 8 parcelele 822, 823 și 823/1, față de mențiunile din titlul de proprietate, respectiv 812 mp. vie față de 360 mp. din TP, 1314 mp. livadă față de 922 mp. din TP și 1118 mp. arabil fașă de 1584 mp. din TP, rezultând că în posesia reclamantului se află suprafața de 3244 mp. față de 2866 mp. cum este prevăzut în TP cu 378 mp. mai mult, însă vecinătățile din TP nu corespund celor din schița de plan întocmită de expert, însă deținerea în posesie a acestei suprafețe nu conferă în mod automat reclamantului un drept de proprietate asupra terenului deținut în plus față de cel indicat în titlul de proprietate.
Corect a reținut instanța fondului că potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar în forma în vigoare la data eliberării titlului de proprietate, împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția data de comisia județeană; că potrivit alin. 8 al aceluiași articol, controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corecta a dispozițiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine și, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii, procedură de care reclamantul nu a uzat, mai mult, acesta nu a contestat nici titlul de proprietate emis pentru a obține recunoașterea dreptului său asupra diferenței de teren nereconstituite și eventual pentru neconcordanțele dintre situația din teren față de mențiunile din titlu, pe categorii de folosință a terenurilor.
Dispozițiile legii speciale sunt derogatorii de la dreptul comun, astfel încât, nerespectarea acestora determină imposibilitatea pentru beneficiarul legii de a obține recunoașterea dreptului său prin apelarea la dreptul comun prin invocare art. 111 C.pr.civ.
Totodată, tribunalul reține ca fiind corecte, aprecierile instanței de fond potrivit cărora în lipsa dovedirii modului de dobândire a terenului care nu este cuprins în titlul de proprietate, nu se poate constata în patrimoniul reclamantului un drept de proprietate pe care acesta nu l-a avut niciodată, în condițiile în care, așa cum am arătat acesta nu a uzat de procedura reglementată de legea specială.
Ca atare, recursul reclamantului, care practic nu a formulat nicio critică concretă privitoare la nelegalitatea hotărârii recurate ci doar a redat situația de fapt și modalitatea derulării cauzei în fața instanței de fond, este nefondat, motiv pentru care, potrivit considerentelor de mai sus, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant N. D. I. domiciliat în com. Păulești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5861/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă . cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12. 2013.
Președinte, Judecători,
M. C. M. N. G. M.
Grefier,
E. M.
Red./dact/GM.
2 ex/06.02.2014.
Operator date cu caracter personal 5595
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
J f B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1675/2013. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 57/2014.... → |
|---|
