Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 57/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 57
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. A. M.
GREFIER - I. C. M.
M. public a fost reprezentat de procuror R. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009, formulată de reclamantul B. G. F., cu domiciliul in Ploiesti, ., jud Prahova, in contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. M. F. P., cu sediul in sector 5, București, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că, in fața instanței de recurs, a formulat două cereri, pe care le susține in continuare. Astfel, in cererea de recurs a menționat că solicită bunurile din procesul-verbal de confiscare, respectiv aparatul de radio, costumul de haine, paltonul, panoplia de vânătoare, pentru care arată că nu are un înscris care să ateste existența și descrierea sa, pentru că nu a fost trecută valoarea in procesul – verbal de percheziție.
Tribunalul ia act de faptul că reclamantul reiterează cererea formulată anterior privind acordarea despăgubirilor materiale, in sensul acordării contravalorii bunurilor confiscate din procesul – verbal de percheziție si confiscare nr. 2207/1962, respectiv aparat radio, costum de haine, palton. Referitor la panoplia de vânătoare cu blazonul nobiliar al familiei, ia act de faptul că reclamantul arată că acesta nu se regăsește in procesul-verbal pentru motivele din declarația de la fila 23 din dosarul de fond, iar reclamantul nu poate prezenta vreo dovadă referitoare la existența/descrierea bunului, astfel cum a fost prezentat in cererea din 16.11.2012.
Reclamantul susține că, atunci când tatăl său a ieșit din închisoare, avea vârsta și vechimea necesare pentru a ieși la pensie, însă i s-a comunicat că nu are acest drept, pentru că a fost deținut politic. Așadar, reclamantul învederează că și-a întreținut părinții 4 ani, revendicând acum suma cheltuită. De asemenea, acesta mai susține că reiterează cererea de la punctul 2 din motivele de recurs, referitoare la acordarea de despăgubiri in sumă de 5000 euro, reprezentând c/val. întreținerii acordate părinților săi in perioada 1963-1967, când tatăl său nu a primit pensie datorită condamnării politice suferite anterior. Reclamantul arată totodată că a luat act de Decizia nr. 6 a ICCJ din 15.03.2013 prin care s-a fixat o linie uniformă pentru toate instanțele in spețele privind Legea nr. 221, ca să se ia in calcul pentru despăgubiri și bunurile mobile.
Tribunalul, referitor la c/val. bunurilor solicitate, pune in discuție oportunitatea administrării probei cu efectuarea unei expertize specialitatea merceologie în vederea evaluării respectivelor bunuri.
Reclamantul arată că nu solicită proba cu expertiza merceologică specialitatea evaluare bunuri mobile pentru bunurile pentru care solicită despăgubiri materiale și nu dorește să achite onorariul aferent unei asemenea expertize, ci înțelege să se folosească doar de înscrisurile din dosar, respectiv procesul – verbal din anul 1962.
Tribunalul ia act de poziția exprimată de reclamant personal în instanță, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către reclamant, in baza art. 167 c.p.c.- respectiv înscrisurile existente deja la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul in fond.
Reclamantul solicită admiterea cererii cu privire la acordarea despăgubirilor materiale in cuantum de 15.000 euro, față de precizările depuse la dosar.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamant, față de faptul că la acest termen de judecată nu s-a solicitat o expertiză merceologică pentru stabilirea valorii bunurilor, in timp ce procesul-verbal din anul 1962 se referă la sumele la care bunurile ar fi valorat la vremea respectivă; or, sumele ar fi trebuit reactualizate, instanța neputând acorda c/val. lor. De asemenea, reprezentantul Parchetului mai susține că nu rezultă că bunurile, ulterior confiscate, nu ar fi fost restituite prin Decretul nr. 118/1990 sau Legea nr. 10/2001. Așadar, cererea nu este dovedită.
Tribunalul reține cererea spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul B. G. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de despăgubiri “pentru prejudiciul financiar și moral suferit” prin condamnarea politică a tatălui său, în cuantum de 20.000 euro.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că tatăl său, B. M., a fost luat de organele Securității și arestat în data de 23.03.1961, iar prin sentința penală nr. 61/19.02.1962 a Tribunalului M. București, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale și injurii la adresa conducătorilor de stat și de partid, executând pedeapsa la Penitenciarul Aiud până la data de 15.01.1963, când a beneficiat de o grațiere.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că starea de sănătate a tatălui său, la ieșirea din penitenciar, era jalnică din cauza condițiilor vitrege și a frigului îndurat, iar familia sa l-a îngrijit cu un tratament costisitor. Totodată, a arătat că, deși avea vârsta legală pentru pensionare și vechimea completă, i s-a refuzat dreptul de a se pensiona, motivându-se că este condamnat politic, astfel că părinții reclamantului au fost lipsiți vreme de circa 4 ani de mijloace de subzistență, cei doi fiind îngrijiți de reclamant și de sora acesteia.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, constând în extras din sentința nr. 61/19.02.1962 și din Deciziunea nr. 215/11.04.1962 pronunțate de Tribunalul M. București și respectiv, Tribunalul M. de Regiune Militară București – Colegiul de recurs, fișa matricolă penală, Decizia nr._/1963, copii după certificatul de naștere și cartea de identitate ale reclamantului și certificatul de deces al autorului său – ulterior depunându-se la dosar și procesul-verbal din 20.10.1962.
Totodată, la solicitarea instanței, la 16.11.2012, reclamantul a depus la dosar și o “declarație”, prin care a prezentat detaliat lista și valoarea aproximativă a obiectelor confiscate conform procesului verbal menționat anterior.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la acțiunea promovată de reclamant.
P. sentința civilă nr. 213 din 30 ianuarie 2013 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța hotărârea menționată, instanța a reținut că reclamantul B. G.-F. este fiul lui B. M., decedat la data de 07.11.1982, astfel cum rezultă din actele de stare civilă, aflate în copie la dosar – precum și că prin decizia penală nr. 215/11.04.1962 pronunțată de Tribunalul M. București s-a dispus condamnarea lui B. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, reținându-se în sarcina sa faptul că “în cursul anilor 1958-1960 în discuțiile purtate cu diverși cetățeni, a preconizat schimbarea regimului democrat din țara noastră, ca urmare a izbucnirii unui război mondial din partea puterilor imperialiste”.
S-a mai reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la plata de daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic a tatălui său, apreciate de reclamant la suma de 20.000 euro.
În legătură cu aceste pretenții, tribunalul a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 1354/20.10.2010 publicata în M.O. nr. 761/15.11.2010, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 si art. II din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr.221/2009, constatând-se ca acestea sunt neconstituționale.
De asemenea, prin decizia Curții Constituționale nr. 1354/20.10.2010 a fost admisa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/ 2009 constatându-se ca acestea sunt neconstituționale.
Cum dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale - respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 - prevedeau acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin condamnare in cuantumul arătat la alin.1 lit. a., prima instanța a constatat că în prezent dispozițiile legale în vigoare ale Legii nr. 221/2009 nu mai prevăd posibilitatea persoanelor îndreptățite de a solicita și obține despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu moral cauzat prin condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 1945-1990 – considerente față de care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant în acest sens.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul B. G. F., solicitând doar despăgubiri materiale având în vedere că Legea nr. 221/2009, nu mai prevede posibilitatea persoanelor îndreptățite de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul moral cauza prin condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 1945-1990 – invocând procesul verbal de percheziție și confiscare nr. 2207 din 20.10.1962, prin care au fost confiscate bunurile tatălui său: un aparat de radio, un costum haine, un palton și o panoplie de vânătoare împreună cu blazonul nobiliar al familiei - și apreciind că aceste bunuri valorează 10.000 euro.
A mai precizat totodată că prin decizia nr._ din 18 iulie 1963 a Sfatului Popular al Regiunii Ploiești – Secția Sănătate și Prevederi Sociale, i-a fost comunicat tatălui său că nu are dreptul la pensie, deși avea vârsta, din cauză că a fost condamnat politic – reclamantul fiind astfel nevoit să-și întrețină părinții timp de patru ani până în anul 1967, când a primit prima pensie, apreciind că a cheltuit 100 euro/lună, în total 5000 euro în patru ani.
In concluzie, recurentul-reclamant a solicitat acordarea de despăgubiri materiale în valoare totală de 15.000 euro.
În urma administrării probelor în cauză, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 3045/23.10.2013 a admis recursul declarat de reclamantul B. G. F., împotriva sentinței civile nr. 213 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu S. Român, prin M. Finanțelor P. și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a reținut că inițial, prin cererea înregistrată la data de 02.03.2011 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul B. G. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a tatălui său în cuantum de 20.000 euro, iar la data de 16.11.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, solicitând și acordarea unor daune materiale constând în contravaloarea bunurilor confiscate tatălui său, prin sentința nr. 61/1962 pronunțată de Tribunalul București, conform înscrisurilor anexate la dosar.
P. sentința civilă nr. 213 din 30 ianuarie 2013 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea, reținând că reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la plata de daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic a tatălui său - rezultând că instanța anterioară nu a analizat în nici un mod cererea privind acordarea despăgubirilor materiale, astfel cum a solicitat reclamantul prin cererea precizatoare.
Cum această operațiune nu putea fi efectuată direct de către instanța de recurs, Curtea de Apel, constatând că în mod greșit tribunalul nu a analizat fondul cauzei în ceea ce privește acordarea daunelor materiale solicitate prin acțiunea precizată, în baza disp. art. 312 alin. 3 teza a doua c.pr.civ., a admis recursul declarat și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr._ la data de 27.11.2013.
În cauză, instanța de rejudecare după casare a pus în discuție administrarea de probatorii suplimentare în vederea soluționării cererii precizate a reclamantului privind acordarea despăgubirilor materiale, însă acesta nu a mai solicitat administrarea de probatorii suplimentare, instanța urmând a se pronunța în baza probei cu înscrisurile depuse la dosar în primul ciclu procesual.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința penală nr. 61/19.02.1962 pronunțată de Tribunalul M. Bucuresti - irevocabilă prin decizia nr. 215/11.04.1962, prin care s-au respins recursurile formulate împotriva sentinței arătate, autorul reclamatului a fost condamnat pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 pct. 1 C.pen. la 4 ani - așadar, condamnarea autorului reclamantului pentru faptele prevăzute de art. 209 C.pen. constituie de drept condamnare cu caracter politic conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale solicitate in cauza, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate conform procesului verbal din data de 20.10.1962, se constata urmatoarele:
Conform procesului-verbal arătat, întocmit de un executor judecătoresc de pe lângă Tribunalul popular al raionului Ploiești în dosarul nr. 2207/1962, s-a menționat că, cu ocazia deplasării în vederea executării sumei pe care debitorul B. M. a fost obligat să o plătească în baza sentinței penale nr. 61/1962, în conformitate cu HCM nr. 722/1960 s-a procedat ridicarea următoarelor bunuri mobile de la sus-numitul: “un aparat de radio Baltica tip vechi demodat...”; „un costum haine bărbătesc bleumarin decolorat uzură cca. 75%”; „un palton bărbătesc bleumarin întors și demodat uzat 80%„.
Se constată astfel, că, în condițiile în care reclamantul a înțeles ă se folosească în susținerea pretențiilor sale numai de proba cu înscrisul reprezentat de procesul-verbal menționat - proces-verbal ce nu conține consemnarea niciunei valori a bunurilor confiscate și nici o descriere suficientă pentru a permite o evaluare a acestora - reclamantul nefiind de altfel de acord nici cu efectuarea în cauză a unei eventuale expertize merceologice în acest sens – tribunalul este practic în imposibilitate de a aprecia asupra corespondenței dintre bunurile confiscate și valoarea solicitată în prezent de reclamant cu titlu de despăgubire materială.
În ce privește panoplia de vânătoare împreună cu blazonul nobiliar al familiei - bun descris detaliat de reclamant în precizarea-declarație formulată la 16.11.2012 și a cărui contravaloare reclamantul de asemenea a solicitat-o – se constată că, de această dată nu s-a făcut nici măcar dovada existenței acestui bun, cu atât mai puțin a confiscării și valorii acestuia, reclamantul declarând că “nu a fost trecută în procesul-verbal pentru că nu au știut cu ce valoare să o treacă și au hotărât să meargă cu era la un armurier ca să o evalueze, după care să se întoarcă și să încheie un alt proces-verbal – însă nu s-au mai întors deloc”.
Astfel, chiar dacă în raport de practicile abuzive invocate, probarea susținerilor reclamantului este dificilă, totuși lipsa oricărei dovezi ori măcar indiciu privind temeinicia pretențiilor formulate nu poate duce decât la respingerea acestora.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere și în ce privește despăgubirile în valoare de 5000 euro reprezentând contravaloarea întreținerii părinților timp de 4 ani în conjunctura arătată – având în vedere că în cauză acest aspect a rămas la stadiul de simplă afirmație, nefiind susținut de absolut nicio probă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. Legii nr. 221/2009, Tribunalul va respinge cererea precizată, privind acordarea despăgubirilor materiale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamantul B. G. F., cu domiciliul in Ploiesti, ., jud Prahova, in contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. M. F. P., cu sediul in sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. - A. M. I. C. M.
operator de date cu caracter personal 5595
red.M.C.A./tehnored.B.M.D.
4 ex/16.04.2014.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1647/2013. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1633/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
