Acţiune în constatare. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 532/2013
,ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.532
Ședința publică din data de 28 martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă U. A. T. A ORAȘULUI B. P. PRIMAR cu sediul în B., ., judetul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3504/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. Ș. și P. M. ambii domiciliați în B., ..113, județul Prahova și intimații-pârâți O. G. domiciliată în B., ., județul Prahova și M. M. domiciliată în B., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți reprezentați de avocat B. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 369,00 lei conform chitanței . nr._/06.03.2013 și timbrul judiciar în valoare de 3,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate, precum și întâmpinare formulată de intimații-reclamanți, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecata si acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimaților reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, urmând a se avea în vedere faptul că, prin probatoriile administrate la instanța de fond s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale pentru a uzucapa.
Consideră că, instanța de fond a analizat in mod obiectiv probatoriului și a constatat dreptul de proprietate al celor doi intimați reclamanți, prin prescripția achizitivă de 30 de ani asupra terenului in suprafață de 2612 mp situat in or.B., pct.”Valea Beliei-B.”, județul Prahova.
In consecință, solicită respingerea recursului, urmând a se avea in vedere motivele prezentate pe larg in întâmpinare; cu cheltuieli de judecată conform chitanței ce o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 25.05.2010, reclamanții P. Ș. și P. M. au chemat în judecată civilă pe pârâții O. G., M. M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de circa 2.000 mp situat în orașul B., pct. ,,Valea Beliei” jud. Prahova.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul în litigiu a aparținut părinților lor, respectiv socrilor lor, P. G. și P. A., iar aceștia l-au primit cu titlul de zestre de la părinți respectiv socrii P. I. și P. M. cu ocazia căsătoriei în anul 1951.
Reclamanții au precizat că până în anul 1990, au stăpânit terenul împreună cu părinții lor iar ulterior aceștia l-au dat cu titlul de zestre fără act scris cu ocazia căsătoriei și au exercitat o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar de peste 30 de ani.
P. aceeași cerere reclamanții au arătat că terenul este îngrădit pe toate laturile și nu au existat litigii privind posesia exercitată și nici referitoare la hotare în decursul anilor.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1846 și urm. din Codul civil, art. 1890 din codul civil și art. 111 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus în copie la dosar acte de stare civilă și au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză de specialitate.
Pârâtele O. G. și M. M. au formulat întâmpinare prin care au arătat că reclamanții au stăpânit terenul de mai bine de 30 de ani în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar, iar terenul a fost îngrădit pe toate laturile și sunt cunoscute limitele acestuia.
La solicitarea instantei privind comunicarea de relatii privind regimul juridic al terenului in litigiu, s-a depus la dosar adresa nr._ din 13.12.2010 emisă de Primăria orașului B., din care rezultă că reclamanții nu figureaza înscriși cu teren, iar terenul în litigiu nu a făcut obiectul legii 18/1991 dar face parte din domeniul privat al localității. și Orașul B. prin primar
In consecinta, la termenul din 12.01.2011, instanta a admis cererea reclamantilor in sensul introducerii in cauza, in calitate de parat, si a unitatii administrative, respectiv orasul B., prin primar.
Pârâtul Orașul B. prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât terenul în litigiu aparține domeniului privat al localității și este cuprins în suprafața de 17.7450 mp.
Pârâtul a precizat că terenul în litigiu figurează în posesia fostului Consiliu Popular al orașului B. și autoritățile publice au exercitat prerogativele dreptului de proprietate și a hotărât închirierea acestuia, fiind încheiat contract de închiriere.
Pârâtul a arătat că terenul nu a figurat niciodată înscris în rolul numiților P. G. și P. A. și nici în rolul reclamanților.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus în copie la dosar hotărârea nr. 89/2010, inventarul bunurilor din domeniul privat, extras din harta cadastrală, adeverința nr. 3736 din 22.03.2011, contractul de închiriere nr. 2301 din 24.02.2010, hotărârea nr. 6/2009 - și a solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori - la solicitarea reclamanților fiind audiați martorii H. C. și C. V., iar la cererea paratului introdus în cauză au fost audiați martorii R. C. C. și V. F. - și expertiză topometrică - efectuată de către expert N. N. care a identificat terenul în litigiu și a întocmit schița de plan – raport de expertiza ce a fost refacut de către expert N. N. (f.106), iar în urma obiecțiunilor formulate de reclamanți a fost completat de catre acelasi expert (f.161 dosar fond).
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr. 3504/12.12.2012 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P. Ș. și P. M. si s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților prin prescripția achizitivă de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 2.612 mp situat în orașul B., pct. ,,Valea Beliei-B.” jud. Prahova având ca vecinătăți: C. P., (C. I. M. Vajeu), vâlcel, L. D., identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert N. N.(f.106 dosar fond).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că martorul H. C., audiat la solicitarea reclamanților, a declarat că acestia stăpânesc un teren de 2500 mp situat în B., Gura Beliei, care a fost îngrădit cu gard de părinții reclamanților dar în prezent nu mai este îngrădit pe toate laturile iar părinții reclamanților făceau fân pe acest teren în urmă cu 47 de ani.
Martorul a precizat că primăria a nivelat terenul în zonă dar nu și terenul folosit de reclamanți și l-a ajutat pe reclamant la cositul fânului până în urmă cu 3-4 ani, iar înainte de această perioadă mergea la teren aproape în fiecare an și a văzut că terenul era îngrădit pe toate laturile (f.54 dosar fond).
Martorul C. V. audiat la solicitarea reclamanților a arătat că reclamanții stăpânesc un teren de circa 2000 mp în Gura Beliei pct. ,,Buturică” și părinții reclamanților au folosit terenul iar vecinătățile terenului sunt C. P., un vâlcel și un vecin L. și este îngrădit pe două, laturi, iar pe celelalte două laturi care se învecinează cu vâlcelul nu mai există gard.
Martorul a precizat că terenul era folosit de părinții reclamantului în urmă cu 40 de ani, iar la terenul folosit de reclamanți nu s-au modificat hotarele cu ceilalți 2 vecini (f.55 dosar fond).
La solicitarea orasului B. prin primar a fost audiat martorul R. C. C. care a declarat că terenul situat în Gura Beliei pct. ,,Buturică” are o suprafață de 17.770 mp și este un singur trup de teren care nu este îngrădit dar există garduri pe partea de sud unde există proprietari și tot terenul a fost folosit ca islaz comunal, făcandu-se lucrări deoarece existau alunecări de teren în anul 1986.
Martorul a precizat că terenul era folosit pentru pășunatul vacilor dar după revoluție reclamanții nu l-au mai folosit – si că reclamanții au folosit pentru pășunat întreaga suprafață de teren de 17.770 mp, nu doar o porțiune care să fie îngrădită cu gard(f.76 dosar fond).
De asemenea, martorul V. F. a declarat că terenul în litigiu nu este îngrădit iar până la revoluție terenul a fost nivelat și nu i-a văzut pe reclamanți să-l folosească, precizand si că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare dar nu-l poate identifica și nu i-a văzut pe reclamanți sau pe părinții acestora să-l folosească (f.88 dosar fond).
S-a mai retinut de instanta de fond ca dispozițiile art. 1844 din codul civil prevad că nu pot fi uzucapate bunurile scoase din circuitul civil, adică bunurile inalienabile, iar caracterul inalienabil poate fi datorat unei indisponibilități legale.
Totodata, potrivit art. 553 din codul civil, sunt obiect al proprietății private bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau public inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului sau la unităților administrativ teritoriale, iar dispozițiile alin. 4 prevăd că bunurile obiect al proprietății private indiferent de titular sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel și ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.
De asemenea, prin disp. art. 859 din Noul Cod Civil, sunt menționate bunurile care constituie obiect exclusiv al proprietății publice, iar celelalte bunuri care aparțin statului sau unităților administrativ teritoriale fac parte din domeniul public sau privat al acestora.
S-a retinut deci de prima instanta ca în favoarea posesorului operează o prezumție de proprietate, astfel că art.1854 din codul civil prevede că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar asupra bunului posedat iar în cazul bunurilor imobile prezumția de proprietate este relativă, juris tantum, deoarece poate fi răsturnată prin proba contrară.
Din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamanților a rezultat că terenul de circa 2500 mp situat în orașul B., pct. ,,Gura Beliei” a fost stăpânit de părinții lor și în urmă cu 40 de ani părinții reclamanților foloseau terenul iar înainte de anul 1989, primăria a nivelat terenul cu buldozerul dar nu și terenul folosit de reclamanți.
Martorii audiați la cererea orasului B. prin primar au declarat că în anul 1986 s-a făcut lucrarea de cadastru pentru terenul de 17.770 mp și terenul apare ca fiind proprietatea orașului B. și folosit ca islaz, insa martorul R. C. C. a declarat că lucrările de întreținere s-au efectuat pe toată suprafața de 17.770 mp dar nu poate preciza dacă suprafața pretinsă de reclamanți a fost supusă acestor lucrări de întreținere (f.76 dosar fond).
Având în vedere că martorii audiați la cererea reclamanților au arătat că terenul de circa 2500 mp era folosit de părinții reclamanților în urmă cu 40 de ani înainte de anul 1986 când a fost efectuată lucrarea cadastrală și trecut terenul în domeniul privat al localității, precum și faptul că martorul H. C. a declarat că a plantat pomi fructiferi în perioada 1977-1978 pe terenul în litigiu, instanța de fond a apreciat că reclamanții și autorii acestora au stăpânit terenul în litigiu de 30 de ani, iar posesia exercitată de aceștia îndeplinește condițiile unei posesii utile, în sensul că a fost exercitată în mod continuu, neîntrerupt public și sub nume de proprietar.
Având în vedere că uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, necondiționat de calitatea de proprietar al aceluia de la care reclamanții au dobândit posesia imobilului, prima instanță a apreciat că în cauză operează prescripția achizitivă de 30 de ani întrucât posesia reprezintă o stare de fapt ce nu trebuie să fie transmisă printr-un act autentic, iar dobândirea proprietății prin efectul posesiei achizitive nu este subordonată cerinței unei posesii care să fie exercitată de aceeași persoană pe întreaga durată a termenului cerut pentru a uzucapa.
În consecință, în raport de probele administrate în cauză, instanța de fond, în baza art. 1846, art. 1847 din Codul civil și art. 111 din codul de procedură civilă, a admis acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 2.612 mp. situat în orașul B., pct. ,,Valea Beliei B.”, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert N. N. (f.106 dosar fond).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta U. A. T. A ORAȘULUI B. P. PRIMAR.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta-pârâtă a învederat că instanța de fond a analizat superficial probele administrate in dosar, reținând doar declarațiile martorilor propuși de către reclamanți si a pronunțat o soluție pe care o critică sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Astfel, prescripția achizitiva invocata de reclamanți este o sancțiune prevăzuta de legea civila pentru proprietarul nediligent care se desesizeaza de bunul sau pe o perioada mare de timp.
În cauza dedusă judecății, în fața instanței de fond, recurenta-pârâtă a susținut faptul că acest teren se află în P1 T74, făcând parte dintr-o suprafață mult mai mare cu destinația de pășune. Au fost depuse o . înscrisuri, din care rezultă că terenul figurează în posesia fostului Consiliu Popular al Orașului B. (conform registrului cadastral al posesorilor din anul 1985) și că a fost inventariat în domeniul privat al acestuia.
P. administrarea probei cu martori, recurenta-pârâtă a făcut dovada faptului ca reclamanții nu au exercitat o posesie care sa duca la dobândirea proprietății prin efectul posesiei achizitive. In acest sens, martorii R. C. si V. F., au arătat ca terenul situat in P74 nu este îngrădit decât pe latura care se învecinează cu proprietate particulara, împrejmuire realizata de chiriașul care a fost declarat câștigător la licitația organizata de Primăria B., ca reclamanții aveau o vaca pe care o duceau la pășunat pe întreg terenul cu destinația de izlaz (din care face parte si terenul in discuție), ca terenul este folosit si de alte persoane si ca au fost executate lucrări de îmbunătățiri funciare.
De asemenea, au fost depuse înscrisuri din care rezulta ca in anul 2009, terenul din P74 a fost închiriat ca urmare a organizării licitației desfășurata in conformitate cu prevederile legislației in vigoare si ca urmare a fost promovata aceasta acțiune.
Toate aceste susțineri dovedite cu acte si martori, fac dovada certa ca, in calitate de proprietar, recurenta-pârâtă și-a exercitat prerogativele acestui drept, sens in care nu poate opera sancțiunea prescripției achizitive.
Recurenta-pârâtă mai observă faptul ca singura proba care a stat la baza admiterii acțiunii este cea cu martori, reclamanții nefăcând nicio alta dovada a temeiniciei acțiunii, iar instanța de fond, având in fata sa declarațiile martorilor propuși de ambele părți, a dat dovada de subiectivism in aprecierea acestora, reținând doar susținerile martorilor audiați la solicitarea reclamanților. Având in vedere declarațiile martorilor propuși de recurenta-pârâtă, aceasta consideră ca exista indicii de natura sa altereze credibilitatea depozițiilor celorlalți doi martori. Aprecierea asupra posesiei reclamanților nu se poate face doar prin prisma declarațiilor martorilor propuși de aceștia, ci ca urmare a analizării întregului material probatoriu.
Un alt aspect pentru care recurenta-pârâtă critică sentința pronunțata este acela ca instanța de fond a admis acțiunea, reținând raportul de expertiza întocmit pentru termenul din 23.11.2012 prin care se identifica vecinătăți care nu corespund realității si actelor. Astfel, cu ocazia răspunsului la obiecțiuni, expertul N. N., constata ca terenul nu se învecinează la Sud cu numitul C. P., aspect pe care l-a învederat si dovedit cu înscrisuri (C. P. deține un teren in P76 si nu 74). Terenul solicitat de reclamanți se învecinează cu persoane fizice doar pe latura de V, iar pe celelalte laturi cu proprietatea orașului B.. Faptul ca instanța de fond ia in considerare doar declarațiile martorilor solicitați de reclamanți, rezulta si din acest aspect, neținându-se cont de refacerea raportului de expertiza care identifica elemente diferite legate de teren fata de cele inițiale.
Instanța de fond, potrivit susținerilor recurentei-pârâte, trebuia sa tina cont si de faptul ca in evidentele agricole si fiscale, terenul nu a figurat niciodată înscris in rolul reclamanților, dar nici al autorilor de la care pretind ca l-ar fi dobândit.
Având in vedere cele arătate si reanalizând întregul material probatoriu administrat in acest dosar, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar, pe fond, respingerea acțiunii formulate, constatând ca nu s-a făcut dovada unei posesii continue, neîntrerupte, netulburata si sub nume de proprietar.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.3048 și art. 3049 Cod proc.civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 10.01.2013.
Intimații-reclamanți P. Ș. și P. M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr.3504/!2.12.2012 pronunțata de Judecătoria Câmpina.
In motivarea solicitării lor, intimații-reclamanți au arătat ca, in mod corect instanța de fond a admis acțiunea si a constatat dreptul lor de proprietate asupra terenului in suprafața de 2612 mp identificat prin expertiza topometrica întocmita de expert N. Nlcu aliata la fila 106 dosar fond.
Temeiul de drept ce a stat la baza admiterii acțiunii l-a constituit prescripția achizitiva de 30 ani, dovedit prin intermediul probelor administrate in cauza, definitorie fiind proba testimoniala atât cu martorii propuși de intimații-reclamanți, cat si cu martorii propuși de parat.
Motivul inserat de recurent, in sensul ca instanța de fond a analizat superficial probele, constituie din punctul de vedere al intimaților-reclamanți o simpla apreciere nefondata, care nu poate sa conducă la schimbarea soluției pronunțata de instanța de fond.
In acest sens, intimații-reclamanți au arătat că, instanța nu s-a limitat numai la aprecierea declarațiilor martorilor propuși de ei, ci a avut in vedere si declarațiile celor doi martori propuși de parat.
Pe de alta parte, pornind de la aprecierile făcute de recurent, in sensul ca prescripția achizitiva reprezintă o sancțiune prevăzuta de legea civila pentru proprietarul nediligent care se desizează de bunul sau pe o perioada de timp, se solicita a se constata ca pana la momentul inițierii acțiunii intimaților-reclamanți, recurentul nu a întreprins nici un demers pentru a-si apăra pretinsul drept de proprietate.
Mai mult, așa cum a reținut instanța de fond, terenul de circa 2500 mp a fost folosit de părinții intimaților-reclamanți in urma cu 40 ani anterior anului 1986 când a fost efectuata lucrarea cadastrala si trecut terenul in domeniu! privat al localității.
Pe de alta parte urmează a fi avut in vedere raportul de expertiza întocmit pentru termenul din 23.02.2011 din care se reține ca terenul este împrejmuit, iar pe baza acestei delimitări au fost executate măsurători, rezultând categoria de folosința si vecinătățile, respectiv: C. P. (C. I. M. Vajeu), valcelul, L. D. - acest raport de expertiza infirmând aprecierile recurentului cu privire la faptul ca pe doua laturi terenul in litigiu s-ar învecina cu Consiliul Local B., iar refacerea raportului de expertiza s-a bazat pe date eronate primite de către expert de la reprezentanții Primăriei or. B., in urma obiecțiunilor formulate existând clarificări din partea expertului de natura sa lămurească cauza.
In drept, intimații-reclamanți au invocat prevederile art.115 C.proc.civ.vechi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâta U. A. T. a Orașului B. prin Primar, a dispozițiilor legale incidente, dar și a motivelor de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile formulate de recurenta-parata U. A. T. a Orașului B. prin Primar vizează pretinsa analiza superficiala de către instanța de fond a probatoriilor administrate in cauza, sub doua aspecte principale - respectiv privind reținerea doar a declarațiilor martorilor intimaților reclamanti, fără a le corobora cu celelalte probe testimoniale si cu înscrisuri si greșita interpretare a rapoartelor de expertiza întocmite in cauza.
In ce privește primul aspect arătat, se retine ca instanța de fond a făcut o analiza detaliata a tuturor declarațiilor martorilor audiați in cauza la solicitarea părților.
Astfel, s-a reținut ca, potrivit declarațiilor martorilor reclamanților, aceștia stăpânesc un teren de 2500 mp situat în B., Gura Beliei, care a fost îngrădit cu gard de părinții reclamanților, care făceau fân pe acest teren în urmă cu 47 de ani, dar în prezent nu mai este îngrădit pe toate laturile - cu precizarea că primăria a nivelat terenul în zonă dar nu și terenul folosit de reclamanți (H. C., care a arătat si ca l-a ajutat personal pe reclamant la cositul fânului până în urmă cu 3-4 ani, iar înainte de această perioadă mergea la teren aproape în fiecare an și a văzut că terenul era îngrădit pe toate laturile).
La rândul sau, martorul C. V. a arătat că reclamanții stăpânesc un teren de circa 2000 mp în Gura Beliei pct. ,,Buturică” - vecinătățile terenului fiind C. P., un vâlcel și un vecin L. și este îngrădit pe două, laturi, iar pe celelalte două laturi care se învecinează cu vâlcelul nu mai există gard – martorul arătat precizând si ca terenul a fost folosit si de părinții reclamantului în urmă cu 40 de ani, iar la terenul folosit de reclamanți nu s-au modificat hotarele cu ceilalți 2 vecini.
Totodată insa, instanța de fond a analizat si declarațiile martorilor audiați la solicitarea recurentei-parate, reținând ca martorul R. C. C. a declarat că terenul situat în Gura Beliei pct. ,,Buturică” are o suprafață de 17.770 mp și este un singur trup de teren care nu este îngrădit dar există garduri pe partea de sud unde există proprietari și tot terenul a fost folosit ca islaz comunal, inclusiv de reclamanti, făcandu-se lucrări în anul 1986 deoarece existau alunecări de teren.
Se retine insa totodată, in mod corect, ca martorul R. C. C. a aratat ca „lucrarile de întreținere s-au facut pe toata suprafața de 17.700 m.p. si ulterior s-au facut insamantari”, dar nu poate preciza „daca suprafața pretinsa de reclamanti a fost supusa acestor lucrari de întreținere”.
De asemenea, s-a retinut ca martorul recurentei-parate, V. F., a declarat că „terenul în litigiu face parte dintr-o suprafata mai mare, dar nu poate sa identifice terenul in litigiu din aceasta suprafata”, pretinzând totusi ca „nu i-a văzut pe reclamanți sau pe părinții acestora să-l folosească”.
Pe de alta parte, se constata ca recurenta-intimata nu a fost in masura sa precizeze cu claritate toate aspectele necesare întocmirii raportului de expertiza dispus – si respectiv, soluționării cauzei.
Astfel, deși i s-au solicitat de catre instanța de fond, inca din 20.10.2010, relații privind situația juridica a terenului in litigiu - relatii pe care le-a comunicat la dosar prin adresa nr._/13.12.2010, cu ocazia convocării in vederea efectuării raportului de expertiza, la 7.02.2011, reprezentanții recurentei-parate au aratat ca nu pot da relatiile solicitate de expert, urmând sa trimită instanței înscrisurile necesare privind situatia juridica a terenului.
Ulterior, recurenta-parata a formulat obiecțiuni -de fapt noi obiective- la raportul de expertiza, insa pentru noua poziționare in teren si vecinatatile indicate cu aceasta ocazie, s-a constatat o parțiala suprapunere a terenului in litigiu cu . nu a fost măsurata de expert, întrucât s-a aratat ca respectiva . pe planul parcelar –expertul limitându-se la a prezenta conturul parcelei prin scanarea planului parcelar, dar nu ca rezultat al măsurătorilor in teren, care nu s-au putut realiza in condițiile arătate.
De asemenea, expertul a arătat ca in studierea bazei de date a Primăriei pusa la dispoziție, parcelele 74, 28,29 30,31,32,33, 76, 76/1 si 77, pretinse ca repere si vecinatati, nu se regăsesc înscrise in Cartea Funciara; parcelele 30 si 31 aparțin numitului Fratila C., dar sunt folosite de Dragus N. I.;
Se arata totodata de recurenta-parata in motivele de recurs ca instanta de fond a reținut greșit ca terenul in litigiu s-ar învecina cu numitul C. P., întrucât acesta ar detine teren in P 76 si nu 74, insa cu ocazia refacerii raportului de expertiza, inclusiv pe acest aspect, s-a constatat ca sus-numitul nu are acte de proprietate, nu exista documentație cadastrala si parcelele respective nici nu sunt înscrise in Cartea Funciara.
In consecința, instanța de fond a avut in vedere la pronunțarea sentinței recurate, identificarea realizata de expert prin expertiza –refacere de la fila 106, care se coroborează si cu probele testimoniale administrate in cauza, așa cum s-a aratat, reținându-se situația de fapt confirmata de martori, inclusiv sub aspectul faptului ca initial terenul in litigiu a fost împrejmuit pe toate laturile, in prezent nemaiavând gard pe laturile dinspre valcel – situația explicata prin alunecările de teren care, s-a arătat chiar de recurenta-parata, au determinat nivelări si amenajări ale terenurilor in zona.
Astfel, reținându-se ca temeiul de drept al acțiunii l-a constituit art. 1890 c.civ.vechi privind prescripția achizitiva de 30 ani, in mod firesc de esența unei asemenea cereri este dovedirea situatiei de fapt referitoare la întinderea si caracterul posesiei – situatie susceptibila a fi probata in primul rand testimonial – ceea ce s-a si realizat prin intermediul probelor administrate in cauza, definitorie fiind proba testimoniala atât cu martorii propuși de intimații-reclamanți, cat si cu martorii propuși de parat.
Nu in ultimul rand, pornind de la aprecierile făcute de recurenta-parata, in sensul ca prescripția achizitiva reprezintă o sancțiune prevăzuta de legea civila pentru proprietarul nediligent care se desizeaza de bunul sau pe o perioada de timp, instanța urmează a constata ca pana la momentul inițierii acțiunii intimaților-reclamanți, recurentul nu a întreprins nici un demers pentru a-si apăra pretinsul drept de proprietate.
Mai mult, așa cum a reținut instanța de fond, terenul de circa 2500 mp a fost folosit de părinții intimaților-reclamanți in urma cu 40 ani anterior anului 1986 când a fost efectuata lucrarea cadastrala si trecut terenul in domeniu! privat al localității.
Astfel, se constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere și aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care, având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul consideră că motivele de recurs formulate de recurenta-parata în cauză sunt nefondate, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, coroborate cu art. 1890 c.civ., va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă U. A. T. a Orașului B. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 3504/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
Totodată, in temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga recurenta-parata sa plătească intimatului-reclamant P. Ș. cheltuieli de judecata in cuantum de 900 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă U. A. T. A ORAȘULUI B. P. PRIMAR cu sediul în B., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3504/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. Ș. și P. M. ambii domiciliați în B., ..113, județul Prahova și intimații-pârâți O. G. domiciliată în B., ., județul Prahova și M. M. domiciliată în B., ., județul Prahova, ca fiind nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. Ș. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.CAM / Tehnored.CAM
2 ex./14.10.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Câmpina
j.f. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 782/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 540/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
