Contestaţie la executare. Decizia nr. 1374/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1374/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-10-2012 în dosarul nr. 1374/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1374
Ședința publică din data de 11.10.2012
PREȘEDINTE - R. I. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – contestatori P. C. și P. E., ambii cu domiciliul în Domnești, nr. 1728, județul I. împotriva sentinței civile nr.421/12.04.2012 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. S.R.L. cu sediul în București, . II, III, IV, nr. 22, ., B. C. R. cu sediul în București, .. 5, sector 3 și B.E.J. P. A. cu sediul în Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 04.10.2012, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data care face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, amână pronunțarea cauzei la data de 11.10.2012 când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2012, contestatorii P. C. și P. E. au formulat, în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. S.R.L., B. C. R. S.A. și B.E.J. P. A., contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.689/2011 al B.E.J. P. A., acte reprezentate de: somația de plată emisă la data de 05.01.2012 și procesul - verbal de situație încheiat la data de 05.01.2012, dosar care are ca obiect executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 și contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 de B.N.P. C. V., a căror executare silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria S. la data de 16.12.2011 în dosarul nr._ .
De asemenea, contestatorii au solicitat si suspendarea executării, în conformitate cu prevederile art.403 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii, contestatorii P. C. și P. E. au arătat că, în cauză, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 și contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 de B.N.P. C. V. au fost încheiate cu B. C. Romană, iar cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii s-a făcut de pretinsa creditoare S.C. S. C. S.R.L. care, este un terț desăvârșit, față de raporturile juridice contractuale precizate, iar până la data formulării prezentei contestații nu s-a comunicat contestatorilor niciun act juridic prin care să se stabilească vreo legătură juridică între B. C. R. și S.C. S. C. S.R.L., fie că ar putea fi vorba de o cesiune de creanță, un contract de novație, o subrogație convențională, etc.
S-a mai precizat că atât somația de plată emisă la data de 05.01.2012, cât și procesul - verbal de situație încheiat la data de 05.01.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., în dosarul de executare silită nr. 689/2011, stabilesc, în mod nelegal, următoarele obligații de plată: suma de 551.014,25 euro cu titlul de credit restant cu dobânzile și penalitățile aferente și suma de 36.935,74 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
Niciunul din actele de executare menționate nu stabilesc modul detaliat de calculul al sumelor pretinse, fie că este vorba de cheltuielile de executare, fie că este vorba de valoarea creditul restant, cu dobânzile și penalitățile aferente, deși exista acesta obligație legală în sarcina executorului judecătoresc.
De asemenea, la stabilirea cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc nu a ținut seama de prevederile art.37 alin.1 lit.d din Legea nr.188/ 2000 privind executorii judecătorești care stabilește că: „executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea următoarelor condiții:a) pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%.
În drept, contestația a fost întemeiata pe dispozițiile art.399, art.400 și art.401 lit.c C.pr.civ.
În raport de susținerile contestatorilor, legal citat, intimatul B.E.J. P. A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, invocând și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât executorul nu are calitatea de parte în litigiul care face obiectul prezentului dosar.
De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
La rândul său, la data de 15.03.2012, și intimata B. C. R. S.A. a formulat, în baza acelorași texte de lege, întâmpinare prin care a solicitat, în prealabil, respingerea contestației la executare silită ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, precizând că, urmare a contractului de cesiune de creanțe înregistrat sub nr.J1044/30.11.2010, creanțele rezultate din contractul de credit au fost cesionate intimatei S.C. S. C. S.R.L., aceasta fiind singura societate care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Intimata S.C. S. C. S.R.L. a formulat la data de 15.03.2012 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și continuarea executării silite.
În motivarea întâmpinării, intimata S.C. S. C. S.R.L. a arătat că debitorii au fost notificați cu privire la contractul de cesiune de creanță prin: notificările nr.4038H/01.12.2010 trimisă cu confirmare de primire, nr._/ 11.11.2010 trimisă cu confirmare de primire și nr._/15.12.2010 comunicată prin intermediul B.E.J. M. B..
La termenul de judecată din data de 15 .03.2012, a fost unită cu fondul cauzei excepția invocată de intimatul B.E.J. P. A. privind lipsa calității sale procesual pasive și, conform disp. art.403 alin.1 rap. la art.7231 alin.2 C.pr.civ., s-a stabilit cauțiune în cuantum de 5% din valoarea urmărită, respectiv din suma de 551.014,25 euro.
Prin sentința civilă nr. 421/12.04.2012 pronunțată de Judecătoria S. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasivă a intimatei B. C. R. S.A. și admisă excepția lipsei calității procesual pasivă a Executorului Judecătoresc P. A., dispunându-se scoaterea sa din proces, iar pe fondul cauzei au fost respinse, ca neîntemeiate, atât cererea de suspendare a executării silite, cat și contestația la executare, ambele formulate de contestatorii P. C. și P. E..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 19.12.2011, creditoarea intimată S.C. S. C. S.R.L. București a depus la B.E.J. P. A. cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ /03.11.2008 încheiat între B.C.R. S.A. și contestatorii P. C. și P. E. în baza căruia contestatorul - împrumutat P. C. a contractat de la intimată un credit in valoarea de 475.300 Euro.
Creditul a fost garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în or. Azuga, ..27, jud. Prahova, proprietatea comună a debitorului P. C. și a soției sale P. E., astfel cum rezultă din contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 la B.N.P. V. C. București.
Executarea silită a fost încuviințată de instanța de executare, respectiv Judecătoria S. prin încheierea de ședință din data de 16.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ .
Instanța de fond, luând în examinare, conform disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., mai întâi excepțiile invocate în cauză, respectiv: lipsa calității procesual pasive a executorului judecătoresc P. A. invocată de acesta și a lipsei calității procesual pasive a intimatei B. C. R. S.A. invocată de aceasta a reținut că prima excepție este întemeiată, fiind admisă ca atare, cu consecința scoaterii din cauză a executorului judecătoresc, întrucât, acesta nu are calitate procesuală pasivă în prezentul proces, nefiind parte în raportul juridic dedus judecății.
Cea de-a doua excepție a fost apreciată, însă, ca fiind neîntemeiată și respinsă ca atare, considerându-se că intimata BCR S.A. are calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât este parte contractantă în titlurile executorii care fac obiectul executării silite în dosarul execuțional nr.689/2011 (în speță, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 încheiat între BCR S.A. și contestatorii P. C. și P. E.) și contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 la B.N.P. V. C. București.
Aceste titluri executorii nu sunt emise de o instanță judecătorească, așa încât, în cauză, sunt aplicabile disp. art.399 alin.3 C.pr.civ., respectiv se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva acestor titluri executorii.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prima critică formulată de contestatorii P. C. și P. E. în prezenta contestație se referă la faptul că, în cauză, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 si contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11. 2008 de B.N.P. C. V. au fost încheiate între ei si B. C. R., iar cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii s-a făcut de pretinsa creditoare S.C. S. C. S.R.L., un terț desăvârșit fată de raporturile juridice contractuale precizate, iar până la data formulării prezentei contestații, nu s-a comunicat contestatorilor niciun act juridic prin care să se stabilească vreo legătură juridică între B. C. R. si S.C. S. C. S.R.L, fie că ar putea fi vorba de o cesiune de creanță, un contract de novație, o subrogație convențională, etc.
Astfel, s-a apreciat că această critică nu este întemeiată, întrucât debitorii - contestatori au fost notificați cu privire la contractul de cesiune de creanță nr.J1044/30.11.2010 încheiat între cedenta B.C.R. S.A. și cesionara S.C. S. C. S.R.L. București prin mai multe notificări comunicate prin intermediul B.E.J. M. B., fiind respectate condițiile impuse de disp. art.1393 din vechiul Cod civil, iar în interpretarea disp. art.1395 din vechiul Cod civil, debitorul ar fi avut posibilitatea ca, mai înainte de notificarea cesiunii, să plătească cedentului, așa încât, liberarea sa să fie valabilă.
În speță, însă, debitorii nu au efectuat nicio plată către creditorul - cedent inițial (B.C.R. S.A.), astfel cum rezultă din extrasul de cont curent al debitorului P. C. pentru perioada 16.08._12.
Prima instanță a mai constatat că, în speță, contestatorii mai pretind, de asemenea, în mod neîntemeiat, că prin cesiunea de creanță izvorâtă dintr-un contract de credit se comite o fraudă la lege, care este o cauză ilicită, ce determină, la rândul său, nulitatea absolută a actului juridic al cesiunii.
S-a reținut că operațiunea încheierii de către o persoană juridică a unui contract de cesiune de creanță este permisă, atâta timp, cât nu este interzisă de lege și nici prin actul constitutiv sau statutul persoanei juridice.
Contestatorii nu au făcut în niciun fel dovada că ar fi existat vreo condiție specială care trebuie să fie îndeplinită, în mod expres, de către persoanele juridice, în condițiile în care, cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a unor obligații, in același timp, fiind și o operațiune financiară și fiscală, raportându-se la evidența contabilă a societăților comerciale.
Cea de-a doua critică formulată, de asemenea, în mod neîntemeiat, de către contestatorii din prezenta acțiune se referă la faptul că atât somația de plată emisă la data de 05.01.2012, cât și procesul - verbal de situație încheiat la data de 05.01.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., în dosarul de executare silită nr. 689/_, stabilesc, în mod nelegal, următoarele obligații de plată: suma de 551.014,25 Euro cu titlul de credit restant cu dobânzile si penalitățile aferente și suma de 36.935,74 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
Niciunul dintre aceste acte de executare nu stabilesc modul detaliat de calculul al sumelor pretinse, fie că este vorba de cheltuielile de executare, fie că este vorba de valoarea creditului restant cu dobânzile si penalitățile aferente, deși, exista acesta obligație legală în sarcina executorului judecătoresc.
De asemenea, la stabilirea cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc nu a ținut seama de prevederile art.37 alin.1 lit.d din Legea nr.188/ 2000 privind executorii judecătorești care stabilește că: „executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea următoarelor condiții: a) pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%.
Nici această critică nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte, modul de calcul al sumelor datorate de către debitor creditoarei rezultă din contractul de credit, iar pe de altă parte, nu există o dispoziție legală care să impună ca, atât în cuprinsul somației, cât și al procesului - verbal de situație, să se prezinte de către executor debitorului, în mod detaliat, modul de calcul al sumei datorate.
Cât privește critica referitoare la greșita stabilire a cuantumului cheltuielilor de executare, instanța de fond a constatat că nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece onorariul executorului judecătoresc în sumă de 36.220,40 lei este corect stabilit, potrivit disp. art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188 /2000 republicată
Examinându-se prezenta contestație la executare prin prisma motivelor invocate de către debitori, cu raportare la prevederile legale în materie (art. 399 și urm. C.pr.civ.) instanța de fond a constatat că toate formele de executare au fost emise de B.E.J. P. A. cu respectarea dispozițiilor procedurale si, prin urmare, motivele ce pot fi primite pe calea contestației la executare vizează atât situația în care fie persoanele direct implicate în raporturile execuțional, respectiv creditorul și debitorul, fie orice alte persoane invocă o vătămare adusă prin nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea unui act de executare, cât și situația în care se pretind, de către terțe persoane față de executare silită începută, un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
S-a constatat însă că, în cauza de față, contestatorii - debitori nu au dovedit niciuna din aceste situații care să justifice temeinicia contestației formulate, iar în ceea ce privește cererea privind suspendarea executării silite, s-a apreciat că este netemeinică, întrucât, pe de o parte, contestatorii nu au făcut dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță, deși au fost încunoștințați în acest sens, iar pe de altă parte, nu se poate dispune o eventuală suspendare a executării decât până la soluționarea contestației, soluționare care a fost dispusă, deja prin prezenta hotărâre, în sensul respingerii.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs, în termen legal, contestatorii P. C. și P. E., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare si anulării actelor de executare silită contestate reprezentate de: somația de plată emisă la data de 05.01.2012 si procesul - verbal de situație încheiat la data de 05.01.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., în dosarul de executare silită nr.689/_ care are ca obiect executarea silită a titlurilor executorii constând în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 si contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 de B.N.P. C. V., a căror executare silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria S. la data de 16.12.2011, în dosarul nr._ .
Astfel, contestatorii au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât, a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecații, fiind schimbată natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 pct.8 C.pr.civ.), hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal si dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).
Deși, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/ 03.11.2008 si contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 de B.N.P. C. V. au fost încheiate cu intimata B. C. R., cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii s-a făcut de pretinsa creditoare S.C. S. C. S.R.L., un terț desăvârșit fată de raporturile juridice contractuale precizate, iar până la data formulării prezentei contestații, nu le-a fost comunicat niciun act juridic - contrar aprecierii neîntemeiate a instanței de fond - prin care să se stabilească vreo legătură juridică între B. C. R. si S.C. S. C. S.R.L., fie că ar putea fi vorba de o cesiune de creanță, un contract de novație, o subrogație convențională, etc.
Astfel, pentru notificările nr.40388H/01.12.2010, nr._/11.11.2010 si, respectiv nr._/15.12.2010, pretins comunicat prin B.E.J. M. B., instanța de fond a reținut, în mod neîntemeiat, că s-ar fi făcut dovada comunicării lor, la dosar neexistând astfel de acte semnate de către contestatori, fiind bine cunoscut că cesiunea de creanță își produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fată de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate.
Publicitatea cesiunii poate fi făcută în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoștința debitorului persoana noului creditor si clauzele esențiale ale contractului de cesiune, iar cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii constă în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic.
Acceptarea printr-un act sub semnătură privată face opozabilă cesiunea creanței numai fată de debitorul cedat, nefiind opozabilă celorlalți terți.
Între părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului si, fată de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul că le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Susțin contestatorii că, practic, întrucât este considerat a fi un terț fată de contractul de cesiune, debitorul cedat poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art.1393 C.civ. si art.1578 din Noul C.civ., chiar dacă se poate afirma că debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fată de debitorul cedat începe să-si producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, si anume de la data notificării făcută prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată, iar dacă cesiunea de creanță intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat etc.
Contestatorii au arătat si situația care se referă la cazul în care debitorul nu este de acord, astfel încât, cesiunea nu poate avea loc.
Din acest punct de vedere, apreciază contestatorii că remediile juridice ale acestei situații intolerabile sunt puține si costisitoare de lege lata.
Un credit își păstrează denumirea si caracteristicile de credit doar dacă o bancă este parte în contract acre este un contract intuitu personae în raport cu B., deoarece numai aceasta poate acorda credite, iar rațiunea instituirii unui astfel de monopol legal este ușor de înțeles, având în vedere interesul general pentru buna derulare a unor astfel de contracte si pentru menținerea stabilității sistemului financiar – bancar, încălcarea unui monopol legal fiind un caz de nulitate a actului juridic al cesiunii.
În plus, prin faptul ca recuperatorul de creanțe nu mai este supus controlului B.N.R. si nici legislației bancare, se comite o fraudă la lege, care este o cauza ilicită, ce determină, la rândul său, nulitatea actului juridic al cesiunii.
Schimbarea Băncii din poziția de creditor poate pune în discuție valabilitatea, în continuare, a contractului ca atare, prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul inițial căpătând o altă natură juridică si, de aceea, cesiunea, care modifică contractul inițial, ar avea nevoie de acordul debitorului si, întrucât în cadrul acestor „cesiuni” succesive de creanță debitorul este complet ignorat se poate vorbi de un motiv de nulitate.
Au mai menționat contestatorii că, atât somația de plată emisă la data de 05.01.2012, cât si procesul - verbal de situație încheiat la data de 05.01.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., în dosarul de executare silită nr.689/_, stabilesc, în mod nelegal, următoarele obligații de plată: suma de 551.014,25 Euro cu titlul de credit restant cu dobânzile si penalitățile aferente si suma de 36.935,74 lei cu titlul de cheltuieli de executare, cu precizarea că niciunul din actele de executare menționate nu stabilesc modul detaliat de calculul al sumelor pretinse, fie că este vorba de cheltuielile de executare, fie că este vorba de valoarea creditului restant cu dobânzile si penalitățile aferente, deși exista această obligație lăsată în sarcina executorului judecătoresc.
La stabilirea cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc nu a ținut seama de prevederile art.37 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești care stabilește că: „executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea următoarelor condiții: a) pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de !%.„
Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/C/2006, în Anexa sa, stabilește că pentru urmărirea imobiliară a creanțelor, onorariul maxim pe care îl poate percepe executorul judecătoresc pentru activitatea sa, pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, este de 1% si, cum dispozițiile legale enunțate prevăd obligația stabilirii unui onorariu maximal, cuantumul sumei de 36.935,74 leu pretinsă de executorul judecătoresc cu titlu cheltuieli de executare, este nelegal, aceasta suma fiind determinată cu încălcarea dispozițiilor legale si reprezintă un abuz al acestuia, având în vedere că suma calculată este inclusă într-un titlu executoriu, prin voința expresă a legii, iar persoanele asupra cărora sunt calculate pot fi executate silit de cele mai multe ori fără a se efectua un control judecătoresc asupra acestora.
Onorariul calculat, susținem contestatorii, este în vădita disproporție fată de suma stabilită prin actele normative precizate, astfel la suma de 551.014,25 Euro, onorariul maxim nu putea fi decât maximum 5.510,14 Euro, iar alte cheltuieli nu puteau fi pretinse decât pentru comunicarea somației de plată si a procesului - verbal de situație care, adiționate, nu pot dovedi suma de 36.935,74 lei pretinsă de executorul judecătoresc, respectiv în condițiile stadiului incipient al procedurilor de executare silită inițiate de acesta.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de recurs formulate de recurenții – contestatori P. C. și P. E., intimatele B. comercială R. S.A. si S.C. S. C. S.R.L. au formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.35 si, respectiv 44).
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele si lucrările dosarului, precum si din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.399 alin.12 Teza I C.pr.civ. – text de lege invocat de contestatori „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Aceasta înseamnă că, ori de câte ori, prescripțiile legale imperative edictate în materia executării silite au fost nesocotite, persoanele interesate sau vătămate prin executarea silită astfel efectuată, se pot adresa instanței de executare competentă, solicitând anularea actelor de executare silită potrivnice legii.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 încheiat între B. C. R. S.A., denumită în contract „bancă”, pe de o parte, contestatorul P. C. în calitate de împrumutat și garant ipotecar și contestatoarea P. E., în calitate de garant ipotecar, pe de altă parte, s-a convenit ca banca să acorde un împrumut în cuantum de 475.300,00 Euro cu ipotecă, cu dobândă fixă pe 1 an, pentru nevoi personale, credit acordat pentru o perioadă de 204 luni care se calculează de la data primei trageri de credit.
Conform art. 10 din sus – menționatul contract „împrumutatul se obligă să garanteze creditul, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din prezentul contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditului, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor, precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii: ipotecă de rangul I constituită asupra imobilului situat în or. Azuga, ..27, jud. Prahova, imobil compus din teren intravilan în suprafață de 1.247 mp. pe care sunt edificate C1 – locuință compusă din 2 camere, 2 holuri, baie; C2 – locuință compusă din 2 camere, bucătărie, hol și C3 – anexa, înscrise în CF 552 Azuga, dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.457/29.07.1997, contractul de schimb aut. sub nr.33/31. 01.1997, contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.8860/25.09.1995 și actul de alipire de imobil aut. sub nr.1173/12.04.2005”.
La data de 04.11.2008, s-a perfectat, între contestatorii P. C. și P. E., în calitate de garant ipotecar împrumutat și, respectiv de garant ipotecar, pe de o parte si B. C. R. S.A., în calitate de creditor ipotecar, contractul de ipotecă aut. sub nr.2360 prin care se garanta împrumutul în valoare de 475.300 Euro, dobânzile, dobânzile aferente si alte costuri și comisioanele, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate și cheltuieli de judecată, inclusiv cele de executare silită, acordat de bancă, prin contractul de credit bancar nr._/ 03.11.2008, contestatorii fiind de acord cu executarea silită a contractului de ipotecă în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile în condițiile și la termenele stipulate.
Potrivit clauzei stipulate la pct.2 din contractul de ipotecă, garanții ipotecari au constituit, în mod valabil, în favoarea băncii o ipotecă de rangul I asupra imobilului descris, declarând că sunt unicii proprietari ai acestuia.
Prin notificarea nr.H40388/01.12.2010, s-a comunicat contestatorului P. C., în calitate de titular, faptul că între B. C. R. S.A., în calitate de cedent și S.C. S. C. S.R.L., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr.J1044/30.11.2010, prin care cedentul a cedat cesionarului creanța certă, lichidă și exigibilă deținută împotriva contestatorului, născută în baza contractului de credit nr._/03. 11.2008, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare atașate acestora.
Ulterior, prin notificarea nr._/11.11.2010, S.C. S. C. S.R.L. a comunicat contestatorului P. C., în calitate de coplătitor că, începând cu data prezentei, urmează să efectueze plata creanței cedate împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare aferente acestora în contul cesionarului, indicat în mod expres, iar prin notificarea nr.HC40635/15.12.2010, împrumutatul a fost somat ca, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, să procedeze la achitarea întregului debit datorat în baza contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008, în contul S.C. S. C. S.R.L. deschis la B.C.R. – Sucursala Lipscani.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, la data de 07.12.2011, cesionara S.C. S. C. S.R.L. a formulat cerere de executare silită imobiliară/poprire împotriva contestatorilor P. C. și P. E., adresată B.E.J. P. A., până la recuperarea integrală a sumelor datorate S.C. S. C. S.R.L., calculate conform contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03. 11.2008, la momentul respectiv creanța fiind de 551.014,25 Euro, solicitându-se demararea executării silite asupra imobilului situat în or. Azuga, ..27, jud. Prahova, în condițiile în care, debitorii au refuzat îndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor de restituire a creditului.
Astfel, la data de 05.01.2012, B.E.J. P. A. a emis în dosarul de executare silită nr.689/2011 somația de plată prin care debitorii garanți – ipotecari P. C. și P. E. erau notificați ca, în termen de 15 zile de la primirea prezentei, să achite către S.C. S. C. S.R.L. sumele de 552.014,25 Euro reprezentând credit restant, dobânzi, penalități aferente neîncasate, precum si cheltuieli de executare în sumă de 36.935,74 lei.
Critica formulată de recurenți în sensul că, deși, atât contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008, cât și contractul de ipotecă aut. sub nr.2360/04.11.2008 au fost încheiate de aceștia cu creditoarea B. C. R. S.A., iar cererea de încuviințarea a executării silite ar fi fost formulată de pretinsa creditoare S.C. S. C. S.R.L. care ar fi, în opinia recurenților, un terț desăvârșit față de raporturile contractuale descrise, nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, prin notificarea nr.H40388/01.12.2010, s-a comunicat contestatorului P. C., în calitate de titular, faptul că între B. C. R. S.A., în calitate de cedent și S.C. S. C. S.R.L., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. J1044/30.11.2010, prin care cedentul a cedat cesionarului creanța certă, lichidă și exigibilă deținută împotriva contestatorului, născută în baza contractului de credit nr._/03.11.2008, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare atașate acestora.
Așa fiind, este evident că, în speță, au fost respectate disp. art.1393 alin.1 C.civ. care prevăd că „cesionarul nu poate dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea”.
În ceea ce privește susținerea recurenților inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că, la dosarul cauzei, nu există înscrisuri semnate de aceștia și care să ateste comunicarea notificărilor, trebuie precizat faptul că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă o anumită modalitate în care să fie notificat debitorul, astfel încât, termenul „notificare” trebuie folosit și înțeles lato sensu, iar nu în mod restrictiv, astfel încât, în speță, au fost îndeplinite cerințele de publicitate a cesiunii de creanță intervenită între B. C. R. S.A. și S.C. S. C. S.R.L. cu privire la creanțele băncii rezultate din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008, motiv pentru care cesiunea este opozabilă debitorului cedat.
Este cunoscut faptul că cesiunea de creanță este o convenție, un contract și, prin urmare, trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale contractului, fiind valabil încheiat din momentul realizării acordului de voință.
Referitor la efectele cesiunii de creanță, literatura de specialitate a statuat că, față de terți, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcută prin intermediul executorilor judecătorești sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, așadar, într-o modalitate alternativă, fapt recunoscut și de către contestatori în cuprinsul motivelor de recurs.
Mai mult decât atât, până la îndeplinirea formalităților cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore, ceea ce înseamnă că până la notificare sau acceptare, poate plăti, în mod valabil, cedentului (art.1395 C.civ.), iar dacă cedentul face, totuși, cesiunea, debitorul cedat se va putea apăra împotriva cesionarului prin invocarea chitanțelor liberatorii pe care le are de la cedent, chiar cu dată posterioară cesiunii, dar cu dată anterioară notificării sau acceptării.
În speță, conform extrasului de cont din data de 12.03.2012 eliberat de B. C. R. S.A., se retine că în perioada 16.08.2010 – 12.03.2012, contestatorii – debitori P. C. și P. E. nu au efectuat, însă, nicio plată către cedentul B. C. R. S.A. – creditor inițial.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că, prin faptul că recuperatorul de creanțe nu mai este supus controlului B.N.R. și nici legislației bancare, astfel încât, s-ar comite o fraudă la lege care ar fi cauza ilicită, cauză care ar determina, la rândul său, nulitatea actului juridic al cesiunii, trebuie precizat faptul că nu există nicio dispoziție legală care să interzică cesiunea creanțelor izvorâte dintr-un contract de credit și, mai mult decât atât, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu s-a făcut nicio dovadă că ar fi existat vreo condiție specială care trebuie să fie îndeplinită, în mod expres, de către persoanele juridice, în condițiile în care, este cunoscut faptul că, cesiunea de creanță este o modalitate legală de transmitere a obligațiilor, dar și o operațiune financiară și fiscală.
Referitor la alegația recurenților în sensul că atât somația, cât și procesul – verbal, ambele încheiate la data de 05.01.2012 de B.E.J. P. A. în dosarul de executare silită nr.689/2011 ar stabili, în mod nelegal obligația de plată a sumelor de 551.014,25 Euro cu titlu de credit restant, dobânzi și penalități aferente și 36.935,74 lei reprezentând cheltuieli de executare, se reține că modalitatea de calcul a debitului este expres prevăzută de art.5, 6, 7, 8 și 9 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11. 2008, semnat fără niciun fel de obiecțiune de contestatorii – debitori, ceea ce înseamnă că aceștia și-au însușit toate clauzele, astfel cum au fost stipulate.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că nu există nicio dispoziție legală care să fixeze în sarcina executorului judecătoresc obligația de a explica debitorului modalitatea în care creditorul a calculat creditul datorat de acesta, cu precizarea că ultimul paragraf din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 prevede că „prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înțeles și mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime”.
Aceasta înseamnă că, în speță, contestatorii – debitori au fost în deplină cunoștință de cauză în momentul achiesării la clauzele contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.11.2008 pe care l-au semnat, așa cum s-a mai arătat fără nicio obiecțiune, astfel încât, acesta își va produce pe deplin efectele în vederea cărora a fost încheiat.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare percepute de executorul judecătoresc, instanța constată că au fost respectate, întru-totul, dispozițiile legale referitoare la onorariile maximale care se pot încasa, raportat la valoarea creanței, respectiv pentru cele care depășesc 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei la care se adaugă un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței care face obiectul executării silite (art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești), astfel încât, și această critică nefondată.
În realitate, executarea silită a fost efectuată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale edictate în materia executării silite, neexistând și, cu atât mai puțin, probată vreo împrejurare de natură să conducă la anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr.689/2011 al B.E.J. P. A. care, astfel, vor fi menținute în totalitate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea formulată de intimata S.C. S. C. S.R.L. referitoare la obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează să o respingă ca fiind nedovedită, având în vedere că nu au fost depuse documente justificative in acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – contestatori P. C. și P. E., ambii cu domiciliul în Domnești, nr. 1728, județul I. împotriva sentinței civile nr.421/12.04.2012 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. S.R.L. cu sediul în București, . II, III, IV, nr. 22, ., B. C. R. cu sediul în București, .. 5, sector 3 și B.E.J. P. A. cu sediul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat
Respingerea cererea intimatei S.C. S. C. S.R.L. privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în sedintă publică, azi, 11.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. I. C. A. G. H. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
2 ex. – 05.11.2012
d.f.nr._ Judec . S.
j.f. R. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1205/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1306/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
