Contestaţie la executare. Decizia nr. 1141/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-09-2012 în dosarul nr. 1141/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1141
Ședința publică din data de 6.09.2012
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – R. I. C.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta-contestatoare S. I. cu domiciliul în com. P. B., ., județul Prahova în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. P. B. cu sediul în . Prahova împotriva sentinței civile nr._ din 24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-contestatoare personal și asistată de av. Ș. M. în substituire av. Ș. R. și intimata reprezentată prin av. N. M..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata prin apărător depune la dosarul cauzei, în temeiul disp.art. 308 al.2 C.pr.civ. întâmpinare care este comunicată, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Pe rând părțile învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta contestatoare, prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului, cererea fiind întemeiată așa cum a fost precizată la termenul anterior, însă instanța a omis să se pronunțe asupra excepțiilor invocate, excepție ce a fost unită urmând ca aceasta să fie analizată odată cu fondul cauzei.
De asemenea, învederează instanței că executarea s-a început în 2009, astfel că termenul de 5 ani a fost depășit, executarea sumei nu a fost posibilă, iar suma ce priveau penalitățile de întârziere nu au fost înlăturate, astfel că sancțiunea era rezilierea contractului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a intervenit prescripția dreptului la acțiune, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii recurate și să se dispună admiterea contestației la executare cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat față de susținerile recurentei că valoarea penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul redevenței deoarece legea redevenței nu mai era în vigoare la data întocmirii formelor de executare, iar pe de altă parte creanța solicitată are un caracter fiscal care intră sub incidența art. 120 C.pr.fisc. potrivit cărora majorările de întârziere se datorează până la stingerea sumei.
Față de motivele de casare a hotărârii instanței de fond, acestea sunt neîntemeiate față de înscrisurile care se contestă, respectiv sentința civilă nr. 7801/6.10.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești rămasă definitivă prin decizia nr. 468/8.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus obligarea contestatoarei la plata redevenței în valoare de_ lei pentru perioada 2000 – 2003, iar în martie 2008 s-a emis titlul executoriu și somația, termenul de prescripție a fost întrerupt prin fapte întreprinse de recurent, aceasta la data de 20.08.2009 prin intermediul chitanței nr._ a achitat o parte din redevență și di penalitățile aferente așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză efectuat la instanța de fond.
Totodată, față de excluderea din raportul de expertiză a penalităților de întârziere, acestea vizează perioada 2004 – 2009, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea S. I. a chemat în judecată pe intimata Primăria C. P. B. solicitând anularea somației nr. 5317/04.09.2009 si a titlului executoriu nr. 3/04.09.2009, emise de intimată și exonerarea de plata sumei de_ lei debit și de 82.589 lei penalități, solicitând suspendarea executării silite în baza art.403 alin.1 din C.pr.civ. până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că în anul 1994 a încheiat contract de concesiune pe un teren în vederea construirii unei case, fixându-se rate de 341.440 lei vechi, iar în anul 2003 în urma unui control al Curții de Conturi s-a descoperit că s-au calculate greșit ratele concesiunii, efectuându-se recalcularea sumelor datorate, contestând suma solicitată prin tltlul executoriu și somație, solicitând efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate în vederea stabilirii sumei reale de plată.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr._/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte contestația la executare, s-a dispus anularea în parte a somației nr. 5317/04.09.2009 și a titlului executor cu nr. 3/04.09.2009 al C. P. B. – C. Venituri constatând că aceasta datora la data de 04.09.2009 suma de 100.778 lei din care 2.686,98 lei redevență anuală și penalități de întârziere la plata redevenței pentru perioada_09, fiind menținute celelalte dispoziții ale somației și titlului executor, ce nu au fost contestate. A fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 700 lei, către intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin titlul executoriu nr. 3/04.09.2009 și somația nr. 5317/04.09.2009 emise de intimată se stabilește în sarcina contestatoarei obligația de plata a plata sumei de_ lei debit si de 82.589 lei penalități.
În data de 05.08.1994, în urma licitației privind concesionarea suprafeței de 776 mp teren în vederea construirii unei locuințe, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2446/05.08.1994 între câștigătoarea licitației, respectiv S. I. și Primăria P. B.. Întrucât contestatoarea nu-si poate îndeplinii obligațiile contractuale legate de plata redevenței, aceasta solicită anularea contractului, ultima petiție fiind înregistrată sub nr. 2290/29.07.2003. Nu a primit nici un răspuns la solicitarea de anulare a contractului, situație în care începe construcția locuinței.
La data de 01.09.2009, Primăria îi trimite notificarea cu nr. 5316, prin care îi aduce la cunoștință că, începând cu data de 01.01.2009 i se reziliază contractul de concesiune încheiat în 1994. Instanța reține că în anul 2004 R. I., actuala S. I., a formulat acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de concesiune și in subsidiar să se stabilească valoarea redevenței datorate, acțiune ce în primă instanță a fost respinsă pe capătul principal și admisă pe cel subsidiar stabilindu-se valoarea redevenței datorate la suma de 24.559.478 lei, pentru perioada martie 2000-aprilie 2003, prin sentința civilă nr. 7801/06.10.2004 a Judecătoriei Ploiești, fila 26.
Prin raportul de expertiza contabila N. A.-M. – Răspuns la Obiecțiuni expertul calculează sumele datorate, la valoarea datoriei stabilite prin sentința civilă nr. 7801/06.10.2004 în sumă de 2.460 lei RON, la care se adaugă valoarea redevenței anuale actualizată cu rata inflație, pentru întreaga perioadă_09, constatând că valoarea redevenței anuale neachitată este de 2.686,98 lei și penalități de întârziere în valoare de 98.091,01 lei, astfel încât suma totală de plată este suma de 100.778 lei.
În acest sens instanța, a admis în parte acțiunea, și a anulat în parte somația nr. 5317/04.09.2009 si titlul executoriu cu nr. 3/04.09.2009 al C. P. B. – C. Venituri constatând că aceasta datora la data de 04.09.2009 suma de 100.778 lei din care 2.686,98 lei redevența anuală și penalități de întârziere 98.091,01 lei la plata redevenței pentru perioada_09.
Având în vedere că titlul executoriu și somația aferentă privesc și sume datorate cu titlu de impozit pe clădiri instanța de fond a menținut dispozițiile cu privire la celelalte datori ale contestatoarei si ce nu au format obiectul prezentei acțiuni.
Fiind în culpă procesuala, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civila, contestatoarea a fost obligată la plata în parte, a cheltuielilor de judecată suportate de către intimată cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 700 lei, constând în onorariu de expert având în vedere ca acțiunea fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata sumei de 2689,98 lei redevență și_ lei penalități de întârziere.
Potrivit Legii 469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, în art. 4 și alin.3 se menționează ; totalul penalităților pentru întârziere în decontare prevăzute Ia alin.(1) și (2) nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
în cazul de față sunt aplicabile prevederile Legii 469/ 2oo2 și în mod greșit a fost stabilită o penalitate care este foarte mare, de 98.091 lei pe când redevența este de 2687,98 lei.
Contractul de concesiune nu este un contract cu caracter fiscal și are caracterul unui contract economic fiind încheiat între părți conform Legii 219/1998 și în urma licitației publice ce s-a organizat, concesiunea nu este supusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Faptul că, contractul de concesiune încheiat prevede o penalitate de 0,5% de întârziere, ar încălca dispozițiile Codului de procedură fiscală care prevăd o întârziere de o,l %/zi de întârziere.
Deci, debitul nu este datorie fiscală, din acest motiv prescripția este de 3 ani.
Sentința civilă nr. 780l/6.X. 2oo4 a Judecătoriei Ploiești nu a fost investită cu formulă executorie și la momentul actual nu mai poate fi executată, deoarece sumele pretinse sunt prescrise, în conformitate cu art. 371 raportat la art. 4o5 Cod proc.civilă și art..6 din Decretul 167/1958.
Potrivit art. 4o5 alin. 1 și 2 Cod proc.civilă, dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani.
Greșit în expertiză a fost luată în calcul suma de 2466 lei din sentința civilă nr. 7801/6.X. 2004, deoarece această sumă este prescrisă.
La termenul de judecată din 17 noiembrie 2o11 a solicitat să se întocmească o variantă cu calculul datoriei și penalităților pe ultimii 3 ani 2006- 2o09, i-a fost respinsă această cerere.
Recurenta arată că, la mai multe termene de judecată a solicitat ca instanța de judecată să se pronunțe pe prescrierea sumei de 2466 iei din sentința nr. 7801 din 6.10.2004, dar a menționat că se va pronunța prin sentință.
În sentință nu spune nimic despre prescripție, a și când această problemă nu s-ar fi ridicat niciodată.
Consideră recurenta contestatoare că este o datorie fiscala, deoarece s-ar fi aplicat penalitatea de 01%/pentru fiecare zi de întârziere din Codul fiscal și nu 05%, cât i s-a aplicat.
Penalitatea de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere este nelegală, având în vedere prevederile Ordonanței nr.9/21 ianuarie 2ooo.
Arată recurenta contestatoare că, Primăria P. B. ar fi avut la îndemână art. 9 din Contractul de concesiune cu cere putea să rezilieze contractul.
În acest articol 9 se menționează că dacă întârzierile la plata depășesc 30 de zile, ar putea să se procedeze la retragerea concesiunii.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Ploiești pentru a efectua o noua expertiză contabilă.
Recurenta contestatoare a depus o precizare și dezvoltare a motivelor de recurs.
Astfel, s-a susținut de către contestatoare ca dreptul de a cere executarea silita in temeiul titlului executoriu emis la data de 4.09.2009 este parțial prescris întrucât sumele pentru care a fost emis cuprinde si pe cea de 24.559.476 lei, împreuna cu panalitatile aferente, stabilita prin sentința civila nr.7801/6.10.2004 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
Prin hotărârea mai sus menționata s-a constatat ca redevența datorată de S. I. pentru perioada martie 2000- aprilie 2003 este de 24.559.476 lei conform variantei a Il-a din raportul de expertiza M. E..
Hotărârea a rămas definitiva prin decizia civila nr.468/8.04.2005 a Curții de Apel Ploiești in dosarul 1408/2005 prin respingerea apelului formulat.
Pe calea acțiunii soluționate prin sentința civila nr.7801/6.10.2004 pronunțata de Judecătoria Ploiești, s-a constatat ca suma pentru care putea fi executata beneficiara contractului de concesiune pentru perioada martie 2000 - aprilie 2003 este cea stabilita prin raportul de expertiza.
Fiind dată în urma unei cereri în constatare prin care reclamanta practic a solicitat instanței să constate numai inexistența unui drept al pârâtei pentru suma calculată de organele financiare, stabilindu-se suma corectă ce se datora, hotărârea pronunțată nu este titlu executoriu, neputând fi pusa în executare.
Dreptul de a cere executarea silită de către Primăria C. P. B. nu se naște de la data rămânerii definitive a hotărârii, ci de la data expirării fiecărei rate scadenta de plata a redevenței.
În aceste condiții, redevența pentru anii 2000-2003, precum și penalitățile aferente puteau fi executate silit decât în termenul de 5 ani prevăzut de dispozițiile codului de procedura fiscala.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 2446/1994, plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 30 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract, întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 0,5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
Prin urmare, intimata este îndreptățită să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Raportat la datele când a început să curgă termenul de prescripție pentru plata redevenței și penalităților de întârziere pentru anii 2000-2003, la data emiterii titlului executoriu, respectiv 4.09.2009 se poate observa că dreptul de a cere și obține executarea silita în ceea ce privește redevența și penalitățile aferente anilor 2000-2003 este prescris.
Sunt considerente pentru care recurenta contestatoare apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a~se efectua o nouă expertiză care să calculeze c/valoarea redevenței și a penalităților cuprinse în titlul executoriu nr.3/04.09.2009, cu respectarea termenului de prescripție și excluderea redevenței și a penalităților aferente perioadei 2000-2003.
De asemenea, solicită ca expertiza să aibă în vedere doar prevederile contractuale privind penalitățile în sensul că ele se pot calcula doar pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, intimata neavând baza de calcul pentru penalități după expirarea celor 30 de zile, ci posibilitatea de a retrage concesiunea. Cu cheltuieli de judecata.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica recurentei în sensul că sumele pretinse sunt prescrise, în conformitate cu art. 371 raportat la art. 4o5 Cod proc.civilă și art..6 din Decretul 167/1958, potrivit art. 405 alin. 1 și 2 Cod proc.civilă, dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani este nejustificată întrucât sentința civilă menționată, nr. 7801 din 06.10.2004 a rămas definitivă în anul 2005 după pronunțarea deciziei nr. 468 din 08.04. 2005 de către Curtea de Apel Ploiești .
Pe de altă parte, creanța din titlul executoriu nu este supusă termenului de prescripție de trei ani, cum susține recurenta contestatoare, ci termenului de 5 ani, prevăzut de Codul fiscal.
Astfel, în cauză titlul executoriu și somația contestate au fost emise în septembrie 2009, se referă la debite ale recurentei din perioada anilor 2004-2009, intimata respectând în acest sens termenul de 5 ani prev. de disp. art. 131 Cod proc. fiscală.
Cu privire la disp. Legii nr. 469/2002, tribunalul constată că nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea fiind abrogate prin Legea nr. 246/2009.
Totodată prin sentința civilă nr. 7801 din 06.10.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 468 din 08.04.2005, s-a reținut că recurenta contestatoare datorează o redevență de 24.559.478 lei vechi.
Așadar, prin aceste două hotărâri nu a fost exclusă obligația recurentei contestatoare de la plata redevenței ci s-a prevăzut obligația sa de a plăti o redevență într-un anumit cuantum, menționat expres în cuprinsul hotărârii.
În acest context, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, și anume din aprilie 2005 când a fost pronunțată decizia Curții de Apel Ploiești, nr. 468.
Intimata a respectat și termenul de prescripție de 3 ani, întrucât a emis titlul executoriu nr. 3 și somația nr. 1625 din 13.03.2008, ce se refereau la sumele de bani datorate de către recurentă cu titlu de redevențe și penalități, la acea dată.
Totodată, recurenta contestatoare în anul 2009, la data de 20.08.2009 a achitat o parte din redevență și penalitățile aferente cu chitanța nr._.
Susținerea recurentei că, dreptul de a cere și obține executarea silita în ceea ce privește redevența și penalitățile aferente anilor 2000-2003 este prescris nu poate fi avută în vedere întrucât aceste penalități au fost calculate începând cu anul 2004, și anume perioada 2004- 2009 și nu 2000-2003, aspect ce rezultă în mod cert din raportul de expertiză N. A. M., efectuat la instanța de fond .
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
Se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare S. I. cu domiciliul în com. P. B., ., județul Prahova în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. P. B. cu sediul în . Prahova împotriva sentinței civile nr._ din 24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.09.2012.
Președinte, Judecători,
A. G. H. R. I. C. N. C.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. N.C./tehnored. E.M.
2 ex/01.10.2012
D.f. nr._ Judecătoria Ploiești
J. f. – C. R.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1111/2012. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1148/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
