Partaj judiciar. Decizia nr. 1205/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1205/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1205
Ședința publică din data de 20.09.2012
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: C. R. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - contestatori F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova și F. C. P. P. F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 208/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Lizil, în contradictoriu cu intimații B. D., B. E., ambii cu domiciliul în București, ., sectorul 3 și C. N. F., domiciliat în M., .. 84, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul – contestator F. M., personal, recurentul – reclamant F. C. prin procurator F. M., intimatul B. D. ,personal și asistat de avocat B. I. și intimații B. E. și C. F. reprezentați de avocat B. I..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța comunică intimaților un exemplar al întâmpinării depus la dosar de către recurenții – contestatori.
Reprezentantul intimaților, având cuvântul, învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea comunicată în ședință publică.
Instanța comunică recurenților un exemplar al întâmpinării formulată de intimați.
Recurentul depune la dosar adeverința nr._/10.09.2012 eliberată de Primăria orașului M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de recurs.
Recurentul F. M., având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, anularea actelor deținute de către intimați și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod de Procedură Civilă. Arată că sentința instanței de fond este nelegală și temeinică, iar intimații dețin acte de proprietate false. De asemenea, învederează instanței că întâmpinarea formulată de către intimați nu a fost depusă în termen legal.
Reprezentantul intimaților depune la dosar plângerea formulată de C. S. împotriva rezoluției nr. 508/P/2011.
Având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 317 și 318 Cod de Procedură Civilă. De asemenea, arată că recurenții în motivarea cererii de recurs au invocat alte motive decât cele prevăzute de disp. art. 317 și 318 Cod de Procedură Civilă. Totodată, solicită instanței obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța nr. 448/01.09.2011.
Având cuvântul în replică, recurentul F. M. învederează instanței că intimații dețin acte false de proprietate.
TRIBUNALUL
La data de 25.11.2011 pe rolul Judecătoriei M. a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect contestație în anulare. În cauză Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 1386 din 02.11.2011 în dosarul nr._/105/2011 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorii F. M., și F. C., prin procurator F. M., împotriva sentinței civ. nr. 725/2010 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. D., B. E. și C. F., în favoarea Judecătoriei M..
În motivarea cererii, intitulate inițial revizuire, s-a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
S-a precizat că din dispozitivul hotărâri rezulta ca se admite in parte acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ si respinge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 5 mp si admite de asemenea acțiunea de ieșire din indiviziune ce face obiectul dosarului_ si admite cererea de grănițuire a proprietăți in raportul de expertiza lotizare varianta 1, fiind obligați sa strămute hotarul dinte cele doua proprietăți din punctele 10,14 si 22, deoarece exista gard ce delimitează cele doua proprietăți cu nr. 105 si 107.
S-a arătat că în realitate se pierde din dreptul de proprietate ce îl dețin cu acte reale de peste 60 de ani, iar reclamanți B. D. si E. nu au un act valabil real, actele lor sunt fabricate, au cumpărat 5/8 de la numita C. S. fara act scris asa cum rezulta din actele lor.
S-a mai menționat că instanța de fond nu a avut rol activ pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului si nu s-au administrat toate probele, a ignorat decizia cu nr. 1601/ 06-11-2009 a Tribunalului Prahova și a dispus conexarea dosarului_ la dosarul la dosar nr._ fara motivare, F. M. nefiind de acord cu conexarea dosarului.
Se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C.p.civ. admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii, iar in subsidiar, solicită varianta 2 de lotizare, ca fiind temeinica si legala, eventual trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria M..
La termenul de judecată din data de 02.11.2011 revizuenții, fără a indica temeiul de drept, au arătat că nu au investit instanța de judecată cu revizuire, ci cu o contestație în anulare ce vizează atât sentința civilă pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei M., conexat cu dosarul nr._ al aceleiași instanțe, cât și decizia Tribunalului Prahova pronunțată în dosar nr._ .
Tribunalul a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva sentinței nr. 725/03.06.2010 a Judecătoriei M. și înaintarea cererii la compartimentul Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, formându-se dosarul nr._/105/2011.
La data de 06.12.2011 contestatorii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care solicită obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul împreună cu toate construcțiile situat în M., ..107, jud. Prahova, deoarece sunt proprietarii legali ai suprafeței de 131,25 mp pe care l-au dobandit de la autorul lor F. C., așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9928/1982 și a schiței de plan și așa cum rezultă și din expertiza topo varianta 2 I. G.. Contestatorii susțin că dețin suprafața de teren cu acte de peste 60 de ani astfel că solicită varianta 2 din expertiza topo expert I. G. pe care o consideră temeinica și legală.
In continuare contestatorii arată că actele pârâților sunt false îar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestor acte, arătând cre sunt actele false respectiv certificatul de moștenitor nr.24 din 30.01.1996, conractul de vânzare cumpărare nr.476 din 14.07.1997, iar prin petiția nr._ din 09.03.2011 numita C. S. săvârșește infracțiunea de fls în declarații și uz de fals.
De asemenea se susține că pârâții sunt de rea credință, au intrat singuri în proprietatea lor prin construirea gardului de către B. D. si E. în anul 2001 a hotarului din partea de est așa cum precizează expertul I. G., că hotarul este frânt în interiorul pârâților în punctele:15,16,17,21punctul 9 fiind punct fix, ir pârâții nu au obținut linia de hotar dreaptă unde și-au intrat singuri în proprietate.
Anexat acestei cereri contestatorii au depus in copii înscrisuri filel 8-15.
La data de 11.01.2012 au depus o nouă cerere intitulată contestație în anulare sub control judiciar prin care solicită anularea sentinței civile nr.725/2010 deoarece hotărârea a fost dată în temeiul unor înscrisuri false, anularea înscrisurilor false reluând motivarea din cererea depusă la data de 06.12.2011.
La termenul de judecată din data de 18.01.2012 intimații B. D., B. E. și C. F. au depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării formulate intimații susțin că niciunul din motivele invocate de contestatori nu se regăsesc în art.317 și 318 C.p.civ., neinvocându-se vreun motiv cu privire la procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina, sau vreun motiv privind competența în sensul că hotărârea s-ar fi dat cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența.
De asemenea se menționează că în contestație nu se arată dacă sentința civilă nr.725 din 03.06.2010 ar fi rezultatul unei greșeli materiale sau că instanța, respingând recursul, a omis, din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Intimații arată că în contestație se reiau aceleași motive pe care le-au invocat și în apelul declarat cât și în contestația în anulare introdusă la Tribunalul Prahova, din care a fost disjuns dosarul prezent iar cu privire la varianta 1 omologată în sentința civilă contestată, aceasta era singura posibilă în cauză.
Cu privire la susținerile contestatorilor intimații arată că sunt simple susțineri nedovedite și pe care pretind ca instanța să le preia ca un adevăr indubitabil.
P. sentința civilă nr. 208/1.03.2012, Judecătoria M. a admis excepția privind inadmisibilitatea contestației în anulare și în consecință a respins contestația formulată de contestatorii F. M. și F. C. împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010, pronunțată de Judecătoria M., în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. D. și B. E. și C. N. F., ca fiind inadmisibilă.
A obligat contestatorii la plata către intimatul B. D. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamanții B. D., B. E. și C. N.F., au chemat în judecată pârâtul F. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. G..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat de la numita C. S., cota de ½ din suprafața de 263 m.p. și casa ridicată pe acest teren, restul cotei de ½ din același teren aparținând pârâtului, fiind dobândit de la F. C., fratele autorului reclamanților C. G..
La data de 25.08.2009, pe cale de întâmpinare pârâtul F. M. arată că reclamantul B. D. nu are nici un drept real și pentru care ar putea să îl cheme în judecată într-o acțiune de partaj succesoral, cu privire la averea rămasă de pe urma defunctului C. G., deoarece nu este moștenitorul legal al acestuia, a semnat în numele tuturor reclamanților, iar pârâtul C. F. nu cunoaște faptul că l-a chemat pe pârât în judecată.
A mai arătat pârâtul F. M. că reclamantul B. D. nu a cumpărat cota de ½ din suprafața de 263 m.p., că actele deținute de reclamanți au vicii și nu se pot explica în sensul exercițiului dreptului indiviz, fiind de natură să creeze echivocul.
Pârâtul a mai menționat că numita C. S. împreună cu reclamanții sunt de rea credință, denaturând actele și fiind ajutați la fabricarea acestora pentru a vinde cota de 5/8 reclamantului B. D. fără un act scris, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.476/14 iulie 1997.
În continuare, pârâtul a precizat că reclamanții au făcut masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. G., care nu a recunoscut actul din anul 1951, invocând că a cumpărat fără act scris, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.24/30.01.1996.
De asemenea, pârâtul a arătat că tatăl său, F. C., este în viață, el fiind proprietarul potrivit legii, având un drept real de folosință asupra terenului pe care l-a cumpărat împreună cu defunctul C. G., că acest autor i-a vândut pârâtului, după actul original din anul 1951, o suprafață cu dimensiuni în față și în spate de 5,25 m.l. și pe lungime de 25 m.p., deci 5,25 x 25 = 131,25 m.p.
Același pârât a depus la dosar, pe lângă întâmpinare și o cerere intitulată „cerere reconvențională”, instanța de fond luând act că aceasta are tot caracter de întâmpinare, întrucât pârâtul nu a indicat pe această cale „pretenții” proprii.
Instanța de fond a reținut că în această a doua cerere, pârâtul F. M. a arătat în plus față de întâmpinare faptul că reclamantul B. D. a cumpărat cota de 5/8 fără act scris, de la C. S., care nu avea dreptul de a vinde și care fiind de rea credință nu a ținut cont de actul din anul 1951 (fiind pasivi).
La data de 03.09.2009, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au arătat că solicită de fapt ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 263 m.p., categoria curți-construcții, situat în M., ..105-107, județul Prahova, operațiune care trebuie să se realizeze între cei 3 reclamanți și numiții F. M. și F. C..
Au precizat reclamanții că suprafața de 263 m.p. a fost cumpărată de autorul acestora C. G. și pârâtul F. C., care au fost frați, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.171/17.11.1951, în cote de ½ fiecare, pe cele 2 loturi de teren fiecare dintre cei doi cumpărători construindu-și câte o casă.
De asemenea, reclamanții au mai precizat că potrivit certificatului de moștenitor nr.24/30.01.1996 eliberat cu privire la defunctul autor al reclamanților C. G., au rămas ca moștenitori ai acestuia soția supraviețuitoare C. S., cu cota de 2/8 din moștenire, reclamanții C. N. F. și B. E., cu o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală compusă din ½ din suprafața de 136 m.p. și din construcția ridicată pe teren de către defunct împreună cu C. S., situată la nr.105.
Au mai arătat reclamanții că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.476/14 iulie 1997 reclamanții B. D. și B. E. au cumpărat de la numita C. S. cota sa parte de 5/8 din imobilul compus din suprafața de 136 m.p. și casa ridicată pe teren.
La termenul de la data de 24 septembrie 2009, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D., invocată de pârâtul F. M. și urmare a precizării acțiuni realizate de reclamanți în sensul că solicită ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 263 m.p., situat în M., ..105-107 și a analizei actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D., ca fiind neîntemeiată.
La același termen de judecată instanța a admis cererea reclamanților, formulată prin apărătorul acestora, privind introducerea în cauză în calitate de pârât, a tatălui pârâtului F. M., numitul F. C..
La data de 21.10.2009, pe cale de întâmpinare, pârâtul F. C. a arătat că solicită să se rețină că față de masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. G. (fratele său) are un drept de folosință, așa cum rezultă din actul autentic din anul 1951, că acesta este proprietar și moștenitor cu vocație pentru că proprietatea și posesia se dobândește și se transmite prin succesiune de la momentul morții defunctului, că numita C. S. nu putea să vândă deoarece nu era proprietară, aceasta sustrăgând actele, respectiv certificatul de moștenitor nr.24/30 ianuarie 1996 și contractul de vânzare-cumpărare nr.4766/14 iulie 1997.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul F. C. a solicitat partajul succesoral al averii rămase de pe urma fratelui acestuia C. G..
La termenul de la data de 29 octombrie 2009 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei interesului pârâtului F. C. de a solicita partajul succesoral al averii rămase de pe urma fratelui acestuia F. G., excepție ce a fost admisă motivat de faptul că moștenitorii cu vocație succesorală utilă ai defunctului C. G. sunt reclamanta C. S., în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții B. E. și C. N. F., în calitate de fii.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, au fost luate interogatorii pârâților și a fost realizată o expertiză tehnică în specialitatea topografie.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria M., prin sentința civilă nr.725/03.06.2010, a admis în parte, acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, a admis acțiunea de ieșire din indiviziune ce face obiectul dosarului nr._, formulată de reclamanți și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I din Raportul de expertiză topografie realizat de expert N. N., stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit graniței stabilite prin aceeași variantă de lotizare.
Totodată, a luat act că pârâții reclamanți B. D., B. E. și C. N.F. sunt de acord să permită reclamantului pârât F. M. să execute lucrări de reparații pentru consolidarea peretelui din spatele locuinței acestuia și a respins cererea privind revendicarea suprafeței de 5 m.p., teren categoria curți-construcții și obligarea pârâților-reclamanți din Dosarul nr._ la a-și muta cișmeaua și bazinul de apă din curtea acestora și din spatele locuinței reclamantului-pârât F. M., ca și obligarea acestora la a-și astupa șanțul de scurgere a apei, obligând reclamanții-pârâți F. M. și F. C. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții-reclamanți.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții B. D., B. E. și C. N.F., au chemat în judecată pârâtul F. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. G..
La data de 03 decembrie 2009, instanța de fond a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu acțiunea precizată formulată de reclamanții B. D., B. E. și C. N.F. și ca urmare a constatat faptul că suprafața de 263 m.p., situată în M., . nr.99, județul Prahova, în prezent la nr.105-107 a fost dobândită în cote egale de ½ de frații C. G. și F. C., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.171/17.11.1951, suprafață ce a fost împărțită ad hoc de către aceștia în 2 părți pe care fiecare frate coindivizar și-a edificat o locuință.
Tocmai în vederea stabilirii pe cât posibil a celor două părți din terenul în suprafață de 263 m.p., pe care cei doi frați C. G. și F. C., le-au folosit separat ca și curți-construcții, instanța de fond a stabilit ca obiectiv pentru expertul desemnat să evidențiere construcțiile edificate de-a lungul timpului proprietarii succesivi (de regulă moștenitorii primilor proprietari) ai celor două suprafețe de teren, inclusiv părțile din prezenta cauză.
La data de 6 mai 2009, instanța a dispus conexarea Dosarului nr._, ce avea ca obiect grănițuirea proprietăților părților, la Dosarul nr._, ce avea ca obiect ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 263 m.p., situată în M., ..105-107, dobândită în indiviziune și în cote egale de frații C. G. și F. C..
Suprafața reală găsită la măsurători a fost de 255 m.p.și nu de 263 sau 262,5 m.p., cu stabilise instanța prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 06 decembrie 2009, iar față de faptul că pe de o parte părțile nu au făcut dovada existenței unui litigiu cu vecinii celor două suprafețe de teren ce ar fi avut ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren, iar pe de altă parte locuința edificată de pârâții F. C. și F. M. este cea care delimitează exact limita maximă a posesiei suprafeței de teren stăpânită de pârâtul F. C., instanța a apreciat că configurația reală a celor două suprafețe de teren pe care cei doi frați C. G. și F. C., este cea propusă în varianta I de lotizare.
La cercetarea locală efectuată în cadrul desfășurării procesului de grănițuire ce a făcut obiectul dosarului conexat nr._ instanța a luat act de faptul că distanța dintre construcțiile părților este suficient de mică pentru a permite o bună folosință a locației construcției reclamanților B. D. și B. E., astfel că a stabili o graniță conform variantei a 2-a de lotizare (grănițuire) cu practicarea unui gard pe aliniamentul 10 – a nu numai că ar reduce și mai mult terenul din fața locuinței reclamanților, pe care se află un cămin și o cișmea, dar l-ar face și inutil motivat de faptul că l-ar împiedica pe proprietarul locuinței actuale F. M. să efectueze reparații la spatele acestei locuințe.
Instanța de fond a apreciat că varianta a I-a de lotizare din raportul de expertiză efectuat de expert I. G., reprezintă cea mai judicioasă modalitate de ieșire din indiviziune asupra suprafeței totale măsurate de 255 m.p., cât și de grănițuire a proprietății actualilor proprietari ai construcțiilor.
În baza disp. art.728 cod civil și 584 Cod civil a admis atât acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții B. D., B. E. și C. N.F., asupra terenului în suprafață măsurată de 255 m.p., situată în M., ..105-107, cât și acțiunea de grănițuire formulată de reclamantul pârât F. M. (care deține conform titlului său de proprietate cu titlu legal numai suprafața de 121 m.p.) conform variantei I de lotizare din Raportul de expertiză tehnică topografică realizat de expert I. G., stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit graniței propuse prin aceeași variantă de lotizare.
S-a luat act că pârâții reclamanți B. D., B. E. și C. N. F. sunt de acord să permită reclamantului pârât F. M. să execute lucrări de reparații pentru consolidarea peretelui din spatele locuinței acestuia.
Avându-se în vedere că pe de o parte faptul că între autorul pârâtului F. M., F. C. și fratele acestuia C. G. (autorul reclamanților din procesul de ieșire din indiviziune, obiect al dosarului nr._ ) nu a avut loc până în prezent o ieșire din indiviziune, existând deci o posesie indiviză, deci echivocă a tuturor părților, asupra suprafeței măsurate de 255 m.p., ca și faptul că reclamantul pârât F. M. deși deține cu titlu legal numai 121 m.p., acesta folosește suprafața de 127 m.p., conform variantei I de lotizare și posesiei actuale asupra terenului curți-construcții, instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamantul-pârât F. M., privind revendicarea suprafeței de 5 m.p., teren categoria curți-construcții pretins ocupat de reclamanți.
Argumentul reclamantului pârât F. M. că în trecut lățimea terenului la . fațadă) era de 10,50 m. și adâncimea (lungimea) terenului în suprafață de 263 m.p. (de 255 m.p. ca suprafață măsurată) a fost înlăturat de instanță atât pentru aceea că nu a putut fi regăsită întreaga suprafață de teren pretins cumpărată prin Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.171/17.11.1951, act care nu este însoțit de o schiță de plan edificatoare, cât și pentru aceea că lățimea terenurilor folosite de frații C. G. și F. C. la . inegală de 6,02 m.p.și respectiv de 4,47 m.p.
Având în vedere că lățimea mult prea redusă a curții reclamanților B. D., B. E. și C. N.F., de altfel singura porțiune de teren categoria curți-construcții nu permite practicarea în altă parte a unei cișmele și a căminului de apă, instalații absolut necesare gospodăriei reclamanților-pârâți B. D., B. E. și C. N.F., instanța de fond a respins și cererea pârâtului-reclamant F. M. privind desființarea acestora.
Avându-se în vedere însăși necesitatea protejării zidului peretelui din spate al locuinței pârâtului-reclamant F. M., ca și constatările efective făcute de instanță cu ocazia cercetării locale, a fost respinsă și cererea acestuia privind desființarea șanțului rigolă de scurgere a apei de la cișmeaua reclamanților pârâți.
În baza dispozițiilor art.274 și 276 C.p.civ., instanța de fond a obligat reclamanții-pârâți din acțiunea în grănițuire F. M. și F. C. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții-reclamanți (reclamanții pârâți din acțiunea de ieșire din indiviziune) B. D., B. E. și C. N.F..
Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din data de 03.12.2009 au declarat apel pârâții F. M. și F. C. prin procurator F. M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 29.07.2010.
Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul având în vedere valoarea obiectului partajului, sub 100.000 lei.
Recurenții pârâți critică încheierea întrucât arată aceștia, în mod eronat instanța de fond a admis în principiu acțiunea precizată, reclamanții neavând un titlu de proprietate valabil, actele acestora sunt viciate pentru că au cumpărat de la numita C. S. fără act scris.
Se arată că autorul terenului loc de casă este F. C. care are drept de moștenire cu vocație succesorală utilă la succesiunea fratelui decedat.
Menționează recurenții pârâți că numita C. S. a fost ajutată la fabricarea actelor pe care le dețin reclamanții, în baza dispozițiilor legale solicitând anularea actelor false pe care le dețin intimații reclamanți.
P. încheierea de ședință din data de 26.11.2009 se precizează că reclamanții nu s-au prezentat la interogatoriu sens în care instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp. art. 225 C.p.civ.
Recurenții precizează că prin cererea reconvențională au arătat că F. C. are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 262.5 mp așa cum rezultă din actul din 1951 și faptul că au solicitat instanței de fond să se respecte dreptul de proprietate de 5, 25 m față și spate de 5, 25 m pe lungimea de 25 m cumpărată de la autorul acestora F. C. ce a stăpânit împreună cu F. J. de peste 30 de ani.
Precizează recurenții că ieșirea din indiviziune s-a făcut în anul 1952 de către organul administrativ competent la vremea respectivă când s-a eliberat autorizație de construcție.
Recurenții critică sentința arătând că instanța de fond nu a luat în considerare pe autorul de drept al acestui teren cumpărat de F. C. ce a rămas moștenitor cu vocație utilă după defunctul C. G. .
Recurenții susțin că instanța de fond ignoră decizia Tribunalului Prahova nr. 1601 din 06.11.2009 care a casat încheierea de ședință din 03.06.2009 pentru a fi depus raportul de expertiză N. C., expertiză ce nu a mai fost depusă.
De asemenea se menționează că nu a fost de acord cu conexarea dosarului deoarece intimații reclamanți dețin acte false.
Instanța de fond a luat act că suprafața reală găsită la măsurători este de 255 mp și nu de 265,5 mp, casa edificată de autorul său F. C. nu este pe hotar așa cum motivează instanța de fond, pentru că avea gard în spatele casei ce delimitează cele două proprietăți pe o lungime de aproximativ 15 ml.
În continuare arată recurenții pârâți că instanța de fond a favorizat pe intimații reclamanți pentru că actele pe care le dețin aceștia sunt false, în ambele dosare au refuzat să răspundă la interogatoriu.
Se arată că în anul 1952 s-a făcut ieșirea din indiviziune de către F. C. și C. G. și așa cum rezultă, casele sunt separate cu numere diferite 105 și 107.
În recurs au fost depuse acte.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare la recursurile declarate împotriva încheierii interlocutorii și a sentinței civile în baza disp. art. 308 alin. 2 C. pr. civ. prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate având în vedere că varianta I omologată de instanța de fond este singura posibilă în situația concretă în care se află ca vecini părțile din dosar, prezentând avantaj pentru ambele părți, deci chiar și pentru recurenții pârâți.
Între cele două proprietăți nu a existat niciodată un gard despărțitor datorită configurației speciale a terenului.
P. decizia nr. 609/19.04.2011 Tribunalul a respins recursurile declarate de recurenții – pârâți F. M. și F. C. prin procurator F. M. împotriva încheierii interlocutorii pronunțată la data de 03.12.2009 de Judecătoria M. în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. 1093/259/03.06.2009 în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D., B. E., C. N. F. și a obligat în solidar pe recurenți la 600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii interlocutorii din data de 03.12.2009, Tribunalul a constatat că intimații reclamanți au solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului C. G. compusă din terenul în suprafață de 263 mp, curți construcții situat în M., star. M. B., nr. 105-107, teren ce a fost cumpărat de C. G. In timpul vieții acestora și de recurentul pârât F. C. conform contractului de vânzare cumpărare nr. 171/17.11.1951 în cote de ½ fiecare .
Recurentul pârât nu are vocație succesorală la succesiunea defunctului C. G. pentru că la succesiunea acestuia vin C. S., soție supraviețuitoare, pârâții B. E. și C. N. F. In calitate de fii, recurentul având calitatea de frate al defunctului.
Recurentul pârât nu are cum să aibă vocație succesorală utilă la succesiunea defunctului C. G. pentru că este înlăturat de la moștenire de succesorii în gard mai apropiat, respectiv soția supraviețuitoare și copii acestuia.
Astfel succesorii vin la moștenire în ordinea claselor, iar cei din clasa de rang preferat de lege înlătură de la moștenire pe cei din clasele următoare, chiar dacă aceștia din urmă ar fi rude de grad mai apropiat cu defunctul. Transmiterea moștenirii sau devoluțiunea legală se face într-o anumită ordine de chemare, pe clase de moștenitori și în raport de un anumit grad de rudenie.
Moștenitorii sunt chemați la succesiune în ordinea claselor de moștenitori legali (excepție face soțul supraviețuitor care nu este înlăturat de aceste clase și nici nu înlătură).
Susținerea recurenților pârâți că intimații reclamanți au cumpărat de la C. S. care nu are act scris și că actele sunt false este nejustificată nefiind făcută nici o dovadă în acest sens.
Cu privire la interogatoriul propus de recurenții pârâți, Tribunalul constată că la instanța de fond la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2009, a fost luat interogatoriul intimatului reclamant B. D., iar în ce privește pe ceilalți intimați, instanța de fond la pronunțarea încheierii și a sentinței recurate având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr._ ce are ca obiect grănițuirea proprietăților părților cu dosarul de față având în vedere strânsa legătură între cele două dosare.
Pentru a fi aplicabilă conexitatea trebuie să fie îndeplinite anumite condiții.
Prima condiție se referă la existența a două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiași instanțe, sau în instanțe diferite de același grad, în care să existe cel puțin o parte comună.
În legătură cu această condiție esențială a conexității vizează părțile din cele două sau mai multe acțiuni. Din acest punct de vedere, legea impune cerința ca cel puțin una din părți sa fie . sau mai multe acțiuni pendinte în fața instanțelor judecătorești. Cerința enunțată este statornicită printr-o exprimare neechivoca a legiuitorului, art. 164 alin (1) din codul de procedură civilă referindu-se la posibilitatea conexării pricinilor în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți. P. urmare, dacă într-o cauză civilă nu figurează cel puțin una dintre părțile dintr-un alt proces conexitatea este inoperantă.
A doua condiție se referă la existența unei strânse legături de obiect și cauză între cele două sau mai multe procese.
Tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni nu este cerută în cazul conexității, așa cum ea este impusă de lege în cazul litispendenței sau al autorității lucrului judecat, fapt pentru care prin conexare acțiunile își păstrează întreaga lor individualitate și nu se realizează o contopire a acestora într-un singur proces. P. conexare acțiunile sunt și rămân distincte, doar judecata lor se face de aceeași instanță. Ca atare, pretențiile formulate în cele două acțiuni nu trebuie să fie sprijinite cu necesitate pe aceleași motive de fapt și de drept, fiind suficient un izvor comun juridic sau numai același obiect ori numai aceeași cauză. Situațiile care pot justifica conexarea pricinilor civile pot fi dintre cele mai diverse. Cu titlu exemplificativ, menționăm câteva asemenea situații: cazul unei acțiuni pentru executarea prestației stabilite de părți într-un contract și al celeilalte părți pentru anularea sau rezilierea acelui contract; cazul a două acțiuni exercitate de victimele unui accident de circulație împotriva aceluiași pârât; acțiunea de partaj succesoral și acțiunea promovată de unii dintre moștenitori pentru reducțiunea donațiilor excesive etc.
Totuși, între cele două sau mai multe cauze trebuie să existe o asemenea legătură încât conexarea cauzelor să se impună spre a se asigura o mai bună judecată, anume în sensul de a se evita posibilitatea pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii și pentru a se realiza economie de timp și de cheltuieli.
Conexarea pricinilor revine în exclusivitate instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de conexitate. Pentru a se pronunța asupra excepției, instanța va trebui să aprecieze dacă reunirea cauzelor este de natură să conducă la o mai bună administrare a justiției. Acest drept de apreciere nu are un caracter nelimitat.
Susținerea recurenților că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că terenul găsit la măsurători este de 255 mp și nu de 265,5 mp este nejustificată având în vedere că actul de vânzare cumpărare din anul 1951 nu are atașată și o schiță de plan și pe de altă parte aceasta este suprafața de teren care reiese din acest act.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert I. N. rezultă că suprafața totală a terenului delimitată este de 265 mp, iar suprafața din actul de înstrăinare din 1951 este de 263 mp.
Totodată în ce privește susținerile recurenților reclamanți în sensul că imobilul edificat de F. C. nu este pe hotar nu poate fi avută în vedere pentru că la instanța de fond a fost efectuată și o cercetare la fața locului din care a rezultat că distanța dintre construcțiile părților este suficient de mare încât să permită buna folosință a imobilului, aspect reținut în considerentele sentinței recurate.
Referitor la varianta de lotizare reținută de instanța de fond, Tribunalul constată că în mod corect a omologat varianta a I a din raportul de expertiză întocmit în cauză pentru că în această varianța se asigură o mai judicioasă împărțire a bunurilor succesorale, sunt respectate dispozițiile art. 741 Cod civil și art. 6739 C.p.civ. În varianta a doua solicitată de recurenți ar fi necesar construirea unui gard despărțitor.
Cât privește suprafața de teren de 5,25 mp față și 5,25 mp spate, se constată că această suprafață nu a fost regăsită și actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 171/17.11.1951nu este însoțit de o schiță de plan ,iar lățimea terenurilor folosite de frații C. G. și F. C. la . inegală de 6.02 mp și respectiv de 4,47 mp.
La data de 10.05.2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ cererea de revizuire formulată de revizuentul F. M., in nume propriu si in calitate de procurator al paratului F. C. a deciziei pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Prahova și a sentinței civile pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei M. .
La termenul de judecată din data de 02.11.2011 revizuenții, fără a indica temeiul de drept, au arătat că nu au investit instanța de judecată cu revizuire, ci cu o contestație în anulare ce vizează atât sentința civilă pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei M., conexat cu dosarul nr._ al aceleiași instanțe, cât și decizia Tribunalului Prahova pronunțată în dosar nr._ .
În cauză Tribunalul Prahova prin decizia nr.1386 din 02.11.2011 în dosarul nr._/105/2011 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorii F. M., și F. C., prin procurator F. M., împotriva sentinței civ. nr. 725/2010 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. D., B. E. și C. F., în favoarea Judecătoriei M..
Luând act de susținerea contestatorilor, în raport cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, având în vedere că nu a fost indicat și temeiul de drept al contestației, instanța a apreciat că se impune soluționarea cauzei în raport cu dispozițiile art. 317 C.p.civ.
În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva sentinței nr. 725/03.06.2010 a Judecătoriei M. în dosar nr._, instanța a reținut următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de lart. 317 C.p.civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării ) iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
De asemenea potrivit art. 317 C.p.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putu fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită dacă aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Pe cale contestației în anulare contestatorii solicită reaprecierea probelor, analizarea mai multor înscrisuri, respectiv certificatul de moștenitor nr.24/30.0l.l996, contractul de vânzarea-cumpărare nr. 476/14.07.1997, petiția cu nr._/09.05.2011, apărări formulate și în fața instanței de recurs, or, așa cum rezultă din considerentele deciziei 609/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, instanța de recurs a răspuns și acestor criticilor formulate în recurs,
Fiind o cale de retractare si nu de cenzura judiciara, contestatia in anulare nu poate fi exercitata pentru alte motive decat ele prevazute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discutie a unor probleme de fond ce au fost solutionate de instanta si care s-a pronuntat asupra motivelor de casare invocate de parte.
De altfel instanța a reținut că instanta de recurs a cercetat si a raspuns la toate motivele de modificare sau casare invocate în recursul declarat împotriva Sentintei civile nr. 725/2010 a Judecatoriei M..
În raport de aceste considerente, instanța a constatat ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 317 C.proc.civ., motiv pentru care a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.
In baza disp.art.274 alin.1 C.p.civ., a dispus obligarea contestatorilor la plata către intimatul B. D. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenții-contestatori au arătat că, în considerentele sentinței, instanța a reținut că au solicitat reaprecierea probelor, respectiv analizarea mai multor înscrisuri și anume, certificat de moștenitor nr. 24/30.01.1996 și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 476/14.07.1997, deși au solicitat expres și constant că acestea fiind false, indicând autorul și complicele falsului, așa cum rezultă din petiția nr._/9.05.2011, prin care numita C. S. săvârșește infracțiunea de fals în declarații și uz de fals, ceea ce denotă că sunt dovezi adevărate, urmând a fi anulate certificatul de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare.
Au menționat că instanța a interpretat greșit aceste acte, arătând că aceste apărări au fost formulate și în fața instanței de recurs care a răspuns și acestor critici, deși nu rezultă din nicio hotărâre dintre cele vizate în considerente că instanțele s-au preocupat și s-au pronunțat cu privire la cererile lor de aplicare a procedurii prevăzute de art. 183 C.pr.civ.
Au arătat că instanța nu a făcut o minimă diligență, prin solicitarea unor relații de la P. și Poliția orașului M. cu privire la plângerea penală făcută, pentru infracțiunile de fals, uz de fals și complicitate, care viza exact actele defăimate ca fiind false și, în consecință, de natură a schimba soluțiile pronunțate în cauză.
Au afirmat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, contravenind flagrant însăși deciziei nr. 1386/2.11.2011 a Tribunalului Prahova, care a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Au menționat că atât decizia de declinare a competenței, pronunțată de Tribunalul Prahova cât și sentința pronunțată de Judecătoria M. sunt nelegale, întrucât Tribunalul, pe de-o parte, cu totul nejustificat a disjuns judecata cauzelor conexate, respectiv din dosarul nr._ cu dosarul nr._ de către Judecătoria M., care a apreciat că există o strânsă legătură între cele două dosare, pronunțând în cauză sentința civilă nr. 725/3.06.2011, iar Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 609/19.04.2011, a respins recursurile declarate împotriva acestei sentințe, Tribunalul având competența de soluționare a contestației în anulare a unei hotărâri irevocabile, conform art. 317 alin. (1) C.pr.civ., situație în care Judecătoria nu putea soluționa o contestație în anulare a unei hotărâri care nu era irevocabilă.
Au arătat că, atunci când unul dintre proprietari stăpânește separat cu titlu de proprietate un bun, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra aceluiași bun.
Au precizat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a strămutat hotarul dintre cele două proprietăți din punctele 10, 14 și 22, deoarece există gard ce delimitează cele două proprietăți, fiind părți vătămate, obligați să cedeze din dreptul lor de proprietate pe care îl dețin de 60 de ani, făcând dovada cu adeverință emisă de Primăria M. că sunt proprietari ai suprafeței de 131,25 m.p. ce se află la dosarul cauzei.
Au solicitat instanței, în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice sentința pentru motivele arătate și pentru a dispune obținerea relațiilor necesare privind modul de soluționare a plângerii penale arătate și anularea actelor false.
În subsidiar, au solicitat varianta a doua de lotizare.
P. întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 317 alin. (1) C.proc.civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.”
Potrivit alineatului (2) al aceluiași text legal „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
În cauză, astfel cum a reținut prima instanță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 317 C.proc.civ., nefiind incident niciunul dintre motivele prevăzute de acest text legal.
P. contestația în anulare formulată, contestatorii nu au invocat nelegalitatea procedurii de citare pentru ziua în care a avut loc judecata cauzei sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența.
Criticile privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de aplicare a procedurii prevăzute de dispozițiile art. 183 C.proc.civ. sau de a solicita relații cu privire la plângerea penală formulată de către contestatori nu reprezintă motive care cad sub incidența dispozițiilor art. 317 C.proc.civ.
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, contrar susținerilor recurenților, nu contravine în niciun fel deciziei nr. 1386/2.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Criticile aduse măsurii disjungerii dispuse de către Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 1384/2.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, nu pot fi analizate în cadrul soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 208/1.03.2012 pronunțată de Judecătoria M..
În ceea ce privește afirmația conform căreia Judecătoria M. nu putea soluționa o contestație în anulare a unei hotărâri care nu era irevocabilă, se observă că sentința civilă nr. 725/3.06.2010, pronunțată de Judecătoria M., a devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor, la data de 5.04.2011, prin respingerea recursurilor declarate împotriva acesteia.
Contestația în anulare a fost promovată la data de 10.05.2011, ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 725/3.06.2010.
Afirmațiile din cuprinsul cererii de recurs privind posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune sau strămutarea hotarului dintre proprietăți, din punctele 10, 14, 22, nu se circumscriu unor motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
P. urmare, în mod legal a fost respinsă contestația în anulare ca inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenții la plata către intimatul B. D. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr._/1.09.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-contestatori F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova și F. C. P. P. F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 208/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Lizil, în contradictoriu cu intimații B. D., B. E., ambii cu domiciliul în București, ., sectorul 3 și C. N. F., domiciliat în M., .. 84, județul Prahova ca nefondat.
Obligă recurenții la plata către intimatul B. D. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2012.
Președinte, Judecători,
I. N. C. R. I. C. L. C. D.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./29.11.2012
Df._ Judecătoria M.
Jf. T. N.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1150/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1374/2012. Tribunalul... → |
|---|
