Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR.17
Ședința publică din data de 12.01.2016
Președinte - N. C.
Judecător - A. G. H.
Grefier - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – intimată C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - prin Direcția Regională de D. și Poduri București, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr._/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - contestator P. F., domiciliat în ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..av.A. F.&A. A., cu sediul în B., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/22.09.2015 anulat și atașat la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Totodată, tribunalul, având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 482 rap. la art.394 C.pr.civ, rămâne in pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.02.2015 sub numărul_, contestatorul P. F. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite începute la cererea intimatei de S. P. și M. în dosarul nr. 5459/2014, solicitând admiterea contestației, anularea actelor de executare efectuate în dosar.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că procesul-verbal . nr._/17.06.2011 nu constituie titlu executoriu, întrucât acesta a fost comunicat prin afișare și nu a luat cunoștință de acesta.
Contestația a fost motivată în drept pe disp. 711 și urm. C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat cererii de chemare în judecată documentele primite de la executorul judecătoresc.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu. Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând faptul că procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic conform legii 455/2001. A învederat instanței faptul că în cauză nu poate fi aplicată Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată ulterior aplicării sancțiunii contravenționale și comunicării procesului-verbal.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat întâmpinării procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și dovada de comunicare a acestuia prin afișare.
În drept, și-a motivat întâmpinarea pe disp. art. 205-208 C.proc.civ.
Instanța a recalificat excepția inadmisibilității contestației cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu în apărări pe fondul cauzei.
A fost încuviințată și administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. D. oficiu, instanța a dispus depunerea de către executorul judecătoresc a dosarului de executare.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/23.09.2015, prin care a admis contestația la executare, și, în consecință, a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr. 5459/2014 de S., P. și M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în data de 17.06.2011 a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, prin care se reținea săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, faptă pentru care contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și a fost obligată la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro. Procedura de comunicare s-a realizat prin afișare, conform procesului-verbal din data de 08.07.2011.
Pentru suma de 28 de euro menționată și neachitată, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei, la S.C.P.E.J. P. și M. înregistrându-se dosarul de executare nr. 5459/2014.
În data de 27.01.2015, contestatorului i-a fost adusă la cunoștință declanșarea executării silite împotriva sa.
Potrivit disp. art. 517 alin. 4 C.proc.civ., „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Art. 632 alin. 1 C.proc.civ., „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”.
Art. 723 alin. 1 C.proc.civ., „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
În continuare, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 27: „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Totodată, potrivit disp. art. 37 din același act normativ, „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Conform Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”.
„Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Instanța de fond a constatat că înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu executoriu, trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Termenul la care face trimitere textul citat este cel de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în care contravenientul poate face plângere contravențională, potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat cu plângere contravențională în termen de 15 zile de la comunicare. Comunicarea procesului-verbal constituie, astfel, o premisă pentru curgerea termenului de contestare și, pe cale de consecință, pentru dobândirea ulterioară a caracterului de titlu executoriu.
Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare este subsidiară celei realizate prin poștă cu confirmare de primire. În lumina acestei interpretări, obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că prezentul proces-verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, comunicarea făcându-se direct prin afișare. Pe cale de consecință, termenul de formulare a plângerii contravenționale prevăzut de art. 31 nu a început să curgă.
Cum potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat în termenul legal, întrucât, în cauză, termenul legal de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă, prima instanță a constatat că procesul-verbal de contravenție nu a dobândit caracterul de titlu executoriu.
În legătură cu efectele Deciziei nr. 10/2013, invocate de către intimată, prin întâmpinare, Deciziile pronunțate în interesul legii nu au caracter de acte normative, însă acestea au rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării, instanțele naționale sunt obligate să interpreteze respectiva problemă de drept doar în sensul care a fost stabilit prin recursul în interesul legii. Aplicarea legii în timp nu este incidentă în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că, prin acestea, nu se modifică legea, ci doar se stabilește modul corect de interpretare.
Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în prezent, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă și instanțele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afișare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poștă cu confirmare de primire.
Deci intimata nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligația comunicării prin poștă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăși norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. În temeiul acestor considerente, afirmația intimatei privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este corectă.
Ca urmare a constatării faptului că procesul-verbal R11 nr._/17.06.2011 nu a dobândit niciodată caracterul de titlu executoriu, instanța va anula executarea silită efectuată în dosarul nr. 5459/2014 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M., întrucât aceasta a fost efectuată în lipsa unui titlu executoriu.
Față de toate aspectele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât procesul-verbal . nr._/17.06.2011 nu a fost comunicat, în mod legal, contravenientei, astfel că nu constituie titlu executoriu și, prin urmare, executarea silită și toate actele emise în dosarul de executare întocmit în baza sa sunt nelegale. Totodată, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - prin Direcția Regională de D. și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței civile nr._/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca netemeinică și nelegală; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M." în baza titlului executoriu PVCC . nr._/17.06.2011 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinica; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civila Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind in mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în mod legal debitorului, acesta neconstituind titlu executoriu.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientei, în conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273. alin. (2) NCPC. potrivit cărora ..mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2010, aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, inainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, rezultă că cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferință între ele (din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă).
Pe cale de consecință, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia în M. Of.), de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (CEDO. Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit 1979).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Astfel, procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, art. 665, alin. (6) NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Comunicarea procesului - verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare așa cum rezultă din dovada de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273. alin. (2) NCPC. potrivit cărora ..mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Astfel, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2010, aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, inainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Așa fiind, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferință între ele (din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă).
În acest sens, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia în M. Of.), de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (CEDO. Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit 1979).
Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție devin obligatorii de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Așa fiind, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite apelul conform disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ., va schimba în tot sentința apelată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ. va obliga intimatul să plătească apelantei 20 lei cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – intimată C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - prin Direcția Regională de D. și Poduri București, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr._/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - contestator P. F., domiciliat în ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..av.A. F.&A. A., cu sediul în B., ..3, ., . și, în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Obligă intimatul să plătească apelantei 20 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.N.C.
4 ex./18.01. 2016
D.f. nr._ - Judecătoria PLOIEȘTI
J.f. A. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 37/2016. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 197/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
