Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 226/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.226

Ședința publică din data de 12.02.2014

PREȘEDINTE: A. G. H.

JUDECĂTORI: N. C.

C. A. M.

GREFIER: M. Ș.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenților contestatori P. C. și P. E. ambii domiciliați în comuna Domnești, ., jud. I. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. H. M. N. și Asociații cu sediul București, în sector 3, Grawe Business Center, ., nr.98, Cam.1, împotriva sentinței civile nr.759/16. 09.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, sector 3, ..5 ..3, B. C. R. SA - sector 3, București, ..5, B. P. A. - Ploiești, ., .. 2, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 102,00 lei conform chitanței . nr.435 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că s-au depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, o notă de ședință formulata de recurenta P. E. prin care solicită judecarea cauzei in lipsă, precum și întâmpinare formulată de intimata ., după care:

Tribunalul ia act că intimata ., a formulat, in baza disp.art.308 alin.2 C.pr.civilă întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, menținerea actelor privind executarea silită și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, având in vedere și nota de ședință formulată de recurenta contestatoare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la 05.03.2013, sub nr._, contestatorii P. C. și P. E., în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. - S.R.L., B. C. R. - S.A. și Biroul Executorului Judecătoresc P. A., au formulat contestație la executare împotriva raportului de evaluare întocmit de evaluatorii PFA P. M. N. și PFA C. V., în dosarul de executare silită nr. 689/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc P. A., privind bunurile imobile construcții C1, C2 și terenul aferent acestora, în suprafață de 1.247 m.p., situate în orașul Azuga, .. 27, jud. Prahova, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.

S-a mai solicitat de către contestatori să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații; să se constate că valoarea stabilită imobilelor urmărite în urma efectuării evaluării acestora de către evaluatorii PFA P. M. N. și PFA C. V. este cu totul derizorie, cele 3 imobile fiind evaluate la suma de 426.134 lei - contestatorii arătând și că executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze bunul cu acordul părților, iar în caz contrar să solicite efectuarea unei expertize.

Au precizat contestatorii că nu au fost înștiințați despre efectuarea expertizei și nu au putut să-și desemneze un expert parte care să participe la evaluarea bunurilor, lucrarea fiind făcută în lipsa lor, iar la data de 15.02.2013 li s-a comuniat un exemplar al raportului de evaluare întocmit de evaluatorii PFA P. M. N. și PFA C. V..

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 399 alin. 1 și alin. 2, art. 400 alin. 1 art. 401 alin. 1, lit. a și art. 404 alin. 1 C.pr.civ.

În dovedirea cererii s-au depus la dosar înscrisuri (f. 8-60).

S-a solicitat totodată administrarea probatoriului cu înscrisuri și expertiză evaluări imobiliare.

Intimații au fost legal citați și s-au depus întâmpinări de către intimații B. C. R. - S.A. și S.C. S. C. - S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare.

Intimata BCR a invocat totodată excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând ca a cesionat creanța sa către intimata ..

La solicitarea instanței de fond, s-a atașat dosarul execuțional (filele 71 – 342 dosar fond).

Prin sentința civilă nr. 759/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria S., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR, invocata de aceasta, iar pe cale de consecință, s-a respins contestația la executare formulata împotriva intimatei menționate, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

Totodată, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii P. C. și P. E., în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. - S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc P. A., ca neîntemeiată și s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că contestatorii P. C. si E. au formulat contestatia la executare de fata invocând ca unic motiv nulitatea raportului de evaluare întocmit de evaluatorii PFA P. M. si PFA C. V..

In fata instanței de fond s-a administrat, la cererea contestatorilor, proba cu un nou raport de expertiza pentru evaluarea proprietății imobiliare, constatându-se că între cele doua expertize de evaluare exista diferențe in ce privește evaluarea imobilului in litigiu, însa prima instanță a acordat preferință evaluării întocmite in etapa execuționale pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 500 alin. 2 Cod procedura civila prevăd că executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar in cazul in care consideră necesar va cere părerea unui expert - dispozitiile art. 411 alin. 3 Cod procedura civila fiind aplicabile, iar potrivit acestora din urmă, bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație; o copie a raportului se comunica si debitorului.

S-a mai reținut de instanța de fond că executorul judecătoresc a procedat conform dispozițiilor legale enunțate, in sensul ca a apelat la experți pentru evaluarea imobilului, raportul de evaluare a fost comunicat contestatorilor, iar acest raport exprima o valoare de circulație bine argumentata.

S-a apreciat în consecință de prima instanță că afirmația contestatorilor în sensul ca nu au fost înștiințați despre efectuarea lucrării nu se susține, ea neavând nicio baza legala, neexistând așadar o obligație a executorului in etapa execuțională să înștiințeze partea despre acest act, ci numai obligația de a comunica lucrarea administrata - lucru îndeplinit în cauză – astfel că, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția invocata de intimata BCR, s-a reținut de prima instanță că această intimată a cesionat creanța sa creditoarei urmăritoare, astfel ca excepția a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă.

De asemenea, cu privire la cererea de suspendare a executării, s-a reținut că ea nu a mai fost susținuta de contestatori, rămânând totodată fără obiect, față de soluția pronunțată pe fond.

Împotriva sentinței civile nr. 759/16.09.2013 au declarat recurs contestatorii P. E. și P. C., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, precizând totodată că nu face obiectul recursului admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR SA, soluție pe care o consideră corectă și pe care nu înțeleg să o conteste pe calea prezentului recurs.

În motivarea recursului, recurenții-contestatori au arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art 304 pct 9 C.proc.civ. - menționând că principalul motiv pentru care au contestat actul de executare reprezentat de Raportul de evaluare a Imobilului l-a reprezentat faptul că valoarea stabilită în cuprinsul acestuia nu este cea reală, fiind o valoare inferioară celei de piață a Imobilului, doar în subsidiar și în treacăt amintind faptul că nu au fost convocați în vederea participării la efectuarea Raportului de evaluare – acest fapt rezultând inclusiv din economia cererii introductive în care, din cele patru pagini, argumentul privind lipsa înștiințării cu privire la întocmirea actului de executare contestat ocupă doar patru rânduri!

Au mai arătat recurenții că față de motivele invocate, instanța a administrat, pentru analizarea motivului privind lipsa înștiințării subsemnaților cu privire la efectuarea expertizei, proba cu înscrisuri, respectiv a verificat dosarul de executare pentru a stabili în ce măsura actul de executare respectă aspectele procedurale incidente; iar pentru analizarea motivului privind valoarea cuprinsă în actul de executare contestat, a fost administrată proba cu expertiză tehnică evaluatorie, aceasta fiind, de altfel, singura probă prin care se putea analiza temeinicia susținerilor noastre în acest sens.

Astfel, în urma probatoriului administrat, instanța a constatat că raportul de evaluare a fost comunicat recurenților (aspect pe care aceștia arată nu l-au contestat niciodată, ci chiar au învederat acest lucru în cadrul contestației la executare) și că nu era necesară convocarea acestora pentru a participa la întocmirea Raportului de evaluare contestat;

S-a mai arătat că, față de considerentele sentinței atacate, rezultă că instanța de fond nu numai că a înlăturat în mod nelegal din cadrul probatoriului expertiza judiciară administrată în cauză, dar nici măcar nu a motivat această decizie, acordând întâietate expertizei administrate în faza executării silite în detrimentul celei administrate în fața instanței de judecată.

Astfel, recurenții au arătat că expertiza judiciară întocmită de expertul C. C. efectuată în fața instanței de fond a fost administrată în condiții de contradictorialitate și de nemijlocire. Mai mult decât atât, concluziile acestei expertize au fost acceptate de toate părțile din proces, niciuna dintre acestea neformulând obiecțiuni împotriva raportului de expertiză. Totodată, expertiza administrată în fața instanței de judecată se bucură inclusiv de independența, obiectivitatea și imparțialitatea expertului care a întocmit-o, întrucât acesta a fost desemnat de către instanța de judecată, prin tragere la sorți. Or, în aceste condiții, se susține că instanța de fond trebuia să confere prevalență acestei expertize, iar nu celei administrate în faza executării silite, expertiză care nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, numirea expertului fiind făcută de către executorul judecătoresc.

Au mai arătat recurenții că, concluziile expertizei administrate în fața instanței de fond au confirmat afirmațiile susținute prin cererea de judecată în cadrul contestației la executare, arătând faptul că valoarea rezultată din actul de executare contestat este inferioară valorii de piață a imobilului și nici o altă probă nu combate cele stabilite prin raportul de expertiză.

Recurenții-contestatori au mai susținut că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea de a înlătura din cadrul probatoriului expertiza administrată, în condițiile în care a încuviințat-o, întrucât a apreciat că este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

S-a mai arătat că fiecare probă în parte trebuie analizată de judecător, respectiv, "în etapa deliberării, judecătorul trebuie să aprecieze probele administrate de toate părțile, sub sancțiunea schimbării (în apel) sau modificării (în recurs) a hotărârii" – cu mențiunea că atunci când nu se coroborează cu celelalte probe administrate, instanța de judecată poate înlătura, doar motivat, o probă - or, în cauza de față, este evident că instanța de judecată a înlăturat din cadrul probatoriului expertiza întocmită de expertul C. C., întrucât, în situația în care soluția ar fi fost fundamentată pe probele administrate era firesc ca soluția să fie de admitere a contestației la executare. Mai mult decât atât, instanța de judecată nu numai că nu avea nici un motiv pentru care să înlăture din cadrul probatoriului expertiza administrată, prin raportare Ia motivele invocate la pct. i), dar avea obligația, în cazul înlăturării, să motiveze această soluție.

Recurenții au mai arătat că, potrivit doctrinei, „în principiu, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect."

Așadar, menționează recurenții, indiferent dacă acceptă sau nu concluziile expertului, instanța trebuie să-și motiveze opinia. Dacă în cauză au fost efectuate mai multe expertize ale căror concluzii sunt contradictorii, instanța trebuie să accepte motivat una din ele sau să le înlăture pe toate, însă în speță, instanța nu specifică motivul pentru care a înlăturat proba expertizei propusă de către contestatori, ci motivează superficial soluția precizând că evaluarea din etapa execuționala este „bine argumentată", fără a indica în mod precis aceste argumente și care sunt neajunsurile expertizei în detrimentul evaluării din etapa execuționala și nici ce criterii au determinat-o să ajungă la această concluzie.

Recurenții-contestatori au mai precizat totodată că, faptul că în subsidiar, prin cererea de chemare în judecată, s-au referit la faptul că nu au fost înștiințați de efectuarea expertizei extrajudiciare - situație în care ar fi desemnat un expert, asigurându-ne astfel că se va stabili o valoare corectă, iar acest motiv a fost apreciat de instanța de judecată ca neîntemeiat, nu poate constitui un argument pentru a înlătura conținutul probei expertizei, pe care la momentul introducerii instanța a calificat-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă. Instanța de fond a confundat astfel aspectele ce țin de modalitatea procedurală de întocmire a unui raport de expertiză (cum ar fi înștiințarea părților, comunicarea raportului de expertiză), cu cele ce țin de concluziile efective ale unei expertize, de aspectul substanțial pe care îl implică efectuarea unei expertize, respingând argumentele pe care recurenții le-au invocat cu privire la valoarea stabilită prin actul de executare contestat prin aspecte de procedură.

Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 29.10.2013.

Intimata B. Comerciala R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, arătând că, față de întâmpinarea formulata la dosarul de fond în același sens, excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost admisă in mod corect de către prima instanță, având in vedere cesiunea de creanța intervenita intre B. Comerciala R. SA si . prin Contractul de cesiune de creanțe înregistrat la BCR SA sub nr. J1044/30.11.2010 (anexa 1 ia întâmpinarea formulata pe fondul cauzei), cu privire creanțele băncii rezultate din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/ 03.11.2008 încheiat cu contestatorul P. C..

Urmare acestei cesiuni, in temeiul art. 1396 din vechiul Cod Civil, in vigoare ia data realizării cesiunii, cesionarul . a devenit titularul creanței cesionate si ai garanțiilor constituite pentru garantarea rambursării creanțelor cesionate, B. Comerciala R. SA neavând nici o calitate in cadrul executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 689/2011 al B. P. A. din Ploiești, executare declanșata la cererea noului creditor ., iar nu la cererea băncii.

Or, începând cu data cesiunii creanțelor rezultate din contractul de credit încheiat cu debitorul împrumutata! si garant ipotecar P. C. si cu debitoarea garant ipotecar P. E. către ., B. Comerciala R. SA nu mai are nici un fel de calitate in ceea ce privește acest credit, cel care poate dispune cu privire la obiectul garanției in cauza fiind noul creditor (cesionarul).

Astfel, raportul de evaluare contestat de către recurenții - contestatori in prezenta cauza a fost întocmit in cadrul executării silite declanșată la cererea ., părțile raportului juridic născut in cadrul executării silite fiind numai debitorii si creditorul/creditorii urmăritori.

Totodată, intimata menționată a solicitat a se avea in vedere si faptul ca prin recursul declarat in cauza, deși acesta este formulat in contradictoriu inclusiv cu B. Comerciala R. SA, in fapt recurenții nu au invocat nici un motiv de recurs cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA admisa de instanța de fond.

Intimata S.C. S. C. S.R.L. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței instanței de fond, menținerea actelor de executare si a executării silite, precum și acordarea cheltuielilor de judecata - arătând că în speță, creanța născută în urma neexecutării contractului de credit este certă, lichidă și exigibilă, iar motivele de recurs invocate de contestatoare sunt neîntemeiate.

Tribunalul examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:

Recurenții-contestatori au criticat sentința instanței de fond sub aspectul motivării acesteia pe un motiv invocat în subsidiar prin cererea de chemare în judecată și înlăturării nemotivate a raportului de expertiză judiciară efectuat în dosarul instanței de fond.

În ce privește prima critică formulată de recurenți, tribunalul constată că, în ciuda încercării actuale de minimalizare a susținerilor făcute prin contestația la executare formulată în fața instanței de fond, aceștia au invocat inițial ca un motiv de nulitate a raportului de expertiză evaluatoare întocmit în cadrul dosarului de executare, faptul că nu au fost înștiințați despre efectuarea expertizei asupra imobilelor lor, fiind împiedicați a-și desemna un expert parte care să participe efectiv la realizarea evaluării, care s-a făcut în lipsa acestora, la o valoare apreciată de recurenți ca fiind “cu totul derizorie”.

Cu privire la acest prim aspect criticat în contestația la executare formulată în dosarul de fond, prima instanță s-a pronunțat, apreciind în mod corect că raportul de expertiză evaluatoare dispus în cadrul dosarului de executare a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 500 alin. 2 și aplicarea disp. art. 411 alin. 3 c.pr.civ. – reglementări legale ce nu prevăd obligația executorului judecătoresc în etapa execuțională, de a însțiința partea despre acest act, ci numai obligația expresă de a comunica debitorului lucrarea astfel întocmită – prevedere ce a fost respectată în cauză, debitorilor-contestatori fiindu-le comunicat raportul de expertiză evaluatoare menționat, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 271 dosar fond.

În ce privește contestarea raportului de evaluare sub aspectul valorii imobilelor stabilite de experții desemnați în cadrul dosarului de executare, instanța de fond a luat practic act că contestatorii nu au invocat neregularități concrete ale raportului de expertiză evaluare și nici nu au indicat care ar fi fost eventualele prevederi legale încălcate de executorul judecătoresc ori de expertul evaluator la momentul întocmirii raportului de evaluare - care eventual să poată fi analizate corespunzător de instanța de fond - contestatorii-recurenți rezumându-se la a afirma că imobilul ar avea o valoare mai mare decât cea din raportul contestat.

Pe de altă parte, comparând raportul de expertiză evaluatoare întocmit în dosarul de executare cu cel întocmit în cadrul contestației la executare, se constată că cel dintâi a fost efectuat cu precizarea expresă că a avut la bază recomandările și metodologia de lucru recomandată de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.), prezentând detaliat caracteristicile avute în vedere, metodele de stabilire a valorii, starea tehnică, gradul de uzură - iar cu privire la teren, având în vedere la stabilirea valorii de piață, informațiile culese de la reprezentanții Primăriei Azuga, Studiul de evaluare imobile întocmit la solicitarea Camerei Notarilor Publici,publicații de specialitate - atașându-se oferte – rezultând o mai bună fundamentare a concluziilor expertizei evaluatoare față de cea realizată în dosarul instanței de fond – cu atât mai mult cu cât, din compararea celor două rapoarte de expertiză, se constată că cea dintâi, efectuată în dosarul de executare, stabilește valori mult mai mari decât cea de a doua, efectuată în soluționarea contestației la executare, cu privire la cele două construcții, respectiv, stabilește o valoare de 83.208 lei pentru locuința C1, față de 53.430 lei cât stabilește expertiza judiciară C. C.; o valoare de 53.300 lei pentru locuința C2, față de 28.000 lei stabilită de expertiza C.; acesta din urmă stabilind însă o diferență foarte mare și neconvingător justificată cu privire la terenul în suprafață de 1247 m.p., pe care îl evaluează la suma de 577.130 lei, față de 289.626 lei, cât a stabilit expertiza evaluatoare contestată în cauză – în condițiile în care, prin trecerea timpului, în prezent este de notorietate tendința de scădere drastică a valorilor imobiliare, pe fondul crizei economice generale.

Cum deci, din prezentarea detaliată a criteriilor și modalității concrete de stabilire a valorilor arătate, expertiza evaluatoare întocmită în dosarul de executare apare ca fiind mai temeinic fundamentată, în raport de modalitatea de întocmire și concluziile expertizei tehnice judiciare C. C., tribunalul apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond apare ca fiind una temeinică și legală.

Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenții-contestatori în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 759/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria S., ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenților contestatori P. C. și P. E. ambii domiciliați în comuna Domnești, ., jud. I. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. H. M. N. și Asociații cu sediul București, în sector 3, Grawe Business Center, ., nr.98, Cam.1, împotriva sentinței civile nr. 759/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, sector 3, ..5 ..3, B. C. R. SA - sector 3, București, ..5, B. P. A. - Ploiești, ., .. 2, jud. Prahova, ca nefondat.

IREVOCABILĂ,

Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. G. H. N. C. C. A. M.

GREFIER

M. Ș.

operator date cu caracter personal 5595

red. CAM/ tehnored. CAM

2 ex./07.10.2014

d.f._ Judec. S.

j.f. A. M. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul PRAHOVA