Contestaţie la executare. Decizia nr. 1651/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1651/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1651/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1651
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTORI: M. N.
G. M.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - contestatoare D. G. REGIONALĂ A F. P. P., cu sediul în Ploiești, .. 22, J. P., împotriva sentinței civile nr._/ 05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata G. M., domiciliată în com. Floresti, ., Jud. P., prin procurator I. V., domicilat în com. Florești, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, de către recurenta - contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor P. P. copia O.P. nr. 2/12.02.2013 privind plata sumei de 132.410 lei către B. D. M., dovada declarării în termen a recursului formulat de D.G.R.F.P. Ploiești, precum și practică judiciară,
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. contestația la executare înregistrată cu nr._ /28.11.2012 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor P. P. a chemat în judecată pe intimata G. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, anularea somației din data de 14.11.2012 a procesului verbal de actualizare debit, a procesului verbal de cheltuieli de executare, acte întocmite în dosarul de executare nr. 235/2012/s al B. D. M..
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită cu încălcarea disp. art.117 lit.f cod pr. fiscală, fără să se țină seama de posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, nefiind necesară executarea sa silită, încărcarea bugetului de stat cu cheltuieli de executare, devenind incidente disp. art.3711 alin. 1 cod pr. civilă, privind executarea de bună voie a obligațiilor prin formularea unei cereri în acest sens și că în baza OG nr.22/2002, Legii nr.110/2007 s-a prevăzut un termen de 6 luni înăuntrul căruia să se efectueze toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația, fiind o procedură specială care instituie în favoarea sa un termen de grație de 6 luni, termen recunoscut și de practica CEDO, mai ales că debitor al obligației este Ministerul Finanțelor P. și nicidecum contestatoarea, iar onorariul stabilit în favoarea executorului în sumă de 8295,56 lei are un caracter exagerat.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/ 05.07.2013 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei, fiind respinsă și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza deciziei civile nr.1178/2011 a Curții de Apel Ploiești a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor P., prin contestatoare să plătească intimatei suma de 132.410 lei reprezentând preț actualizat al unui imobil, decizie în temeiul căreia s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, fiind emise acte de executare în scopul constrângerii contestatoarei de a-și executa obligația, acte îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale în materie, constând în somația din 14.11.2012, procesele verbale de actualizare debit de cheltuieli de executare, iar susținerile contestatoarei privind existența în favoarea sa a unor acte normative care instituie o procedură specială privind acordarea unui termen de grație de 6 luni, a imposibilității executării sale silite, sunt nejustificate în condițiile în care termenul de 6 luni invocat de către contestatoare în baza OG nr. 22/2002 curge de la data la care a primit somația de plată, putându-se acorda un termen de grație doar de către creditor, mai ales că doctrina și jurisprudența CEDO au stabilit că în lipsa oricărui motiv pertinent care să justifice refuzul autorităților competente de a executa o hotărâre judecătorească irevocabilă, debitorul are obligația să execute de bună voie o hotărâre judecătorească, într-un termen rezonabil, care să nu reprezinte o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor.
S-a menționat că onorariul executorului judecătoresc are un caracter rezonabil în sumă de 6300 lei plus 1% ce depășește suma de 100.000 lei ținându-se seama de neexecutarea de bună voie a obligației de către contestatoare, asigurând proporționalitatea între valoarea obiectului urmărit și cuantumul onorariului, nefiind depășită limita maximă a acestuia, în raport de valoarea creanței, iar procesele verbale întocmite cu ocazia executării silite au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ținându-se cont de neachitarea debitului de la data înregistrării cererii de executare și până în prezent, contestatoarea având obligația să achite toate cheltuielile de executare în integralitatea lor generate de neexecutarea la scadență a obligației instituită în sarcina acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare, anularea tuturor actelor de executare, motivându-se că în baza disp. art. 105 alin. 2 c.pr.civ. sentința este nulă atât timp cât calitatea de debitor stabilită în baza deciziei civile nr.1178/11.11.2011 aparține Statului Român, reprezentat de MFP, față de care există creanța, actele de executare fiind întocmite eronat față de DGFP P. și că eronat executorul s-a a formulat cerere direcției care nu a fost parte în litigiul respectiv, asigurând doar reprezentarea Statului Român prin MFP, în baza unui mandat, mai ales că actele de executare sunt lovite de nulitate atât timp cât somația, procesele verbale contestate au fost emise de către executor împotriva contestatoarei fără să se țină seama de titularul obligației de plată, adică MFP, iar contestația la executare s-a soluționat cu nerespectarea disp. art. 460 alin.2 c.pr.civ. privind citarea creditorului, debitorului și a terțului poprit, deci a MFP, care s-a aflat în imposibilitate de a formula apărări, în temeiul principiului contradictorialității, având loc o vătămare a drepturilor procesuale ale acestuia care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței.
În continuare, contestatoarea a arătat că eronat s-a considerat necesitatea executării voluntare a obligației atât timp cât în baza disp. art.117 lit.f cod pr. fiscală, există posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, prin formularea unei simple cereri la contestatoare, evitându-se încărcarea bugetului general consolidat al statului cu cheltuieli inutile de executare, neexistând niciun refuz din partea sa cu privire la restituirea sumei pentru a se justifica executarea silită și că, numai în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația, se procedează la executarea silită a acestuia în baza disp. art. 3711 alin.2 cod pre. civilă, mai ales că intimata a stat în pasivitate un an de zile de la emiterea titlului executoriu, apelând la serviciile unui executor fără să formuleze o cerere în prealabil de restituire a sumei, să indice contul în care putea fi virată suma, aflându-se în imposibilitate legală de a vira suma și că intimata nu a efectuat niciun demers în vederea executării de bună voie a obligației instituită în sarcina contestatoarei.
De asemenea, contestatoarea a precizat că a transmis documentația la MFP la 29.11.2012 primind avizul de legalitate pentru virarea sumei la 05.02.2013, achitând debitul la 12.02.2013 și că eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de executare de 8295,56 lei, fără să se țină seama de posibilitatea formulării cererii de către intimată privind restituirea sumei în baza disp. art.117 lit.f cod pr. fiscală, sumă care nu a respectat valoarea maximală pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, reglementată de OMJ nr.2550/2006, impunându-se anularea și a procesului verbal de actualizare a debitului, nefiind indicat temeiul juridic în baza căruia suma a fost reactualizată, fără să se țină seama de dispozitivul deciziei civile nr. 1178/2011, privind plata neactualizată a sumei de 132.410 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.10.2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 cod pr. civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
P. decizia civilă nr. 1178/11.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă, a fost admis recursul declarat de intimată împotriva deciziei civile nr. 264/05.05.2011 a Tribunalului P. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. și contestatoare, au fost modificate în tot această decizie și sentința civilă nr.777/10.06.2010 a Judecătoriei S. și a fost admisă acțiunea formulată de intimată, fiind obligat Statul Român prin MFP prin DGFP P. să plătească intimatei suma de 132.410 lei, reprezentând prețul actualizat al unui apartament achiziționat inițial de către intimată situat în S., ..59, jud. P..
Conform cererii nr.235/26.10.2012, încheierii din 08.11.2012, proceselor verbale din 14.11.2012, somației din 14.11.2012, înștiințărilor existente la dosar, ordinului de plată din data de 12.02.2013, intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei în baza deciziei sus menționate privind încasarea sumei de 132.410 lei, precum și a cheltuielilor de executare, cerere încuviințată la data de 08.11.2012, în urma căreia a fost somată contestatoarea să achite intimatei suma totală de 147.884,54 lei din care 138.997,24 lei reprezentând debit actualizat, în baza disp. art.3712 alin.3 cod pr. civilă și 8295,56 lei cheltuieli de executare respectiv onorariu executor, inclusiv TVA, 591,74 lei, alte cheltuieli de executare, contestatoarea achitând la data de 12.02.2013 în favoarea intimatei suma de 132.410 lei.
Disp. art. 399 cod pr. civila, stipulează ca persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silita însăși sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
De asemenea, disp. art.3711 și urm. cod pr. civilă, prevăd că orice obligație stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, în caz contrar, procedându-se la executarea silită a debitorului, executare care vizează și obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani.
Totodată, disp. art.2 și urm. din OG nr.22/2002 stabilesc că în cazul în care executarea unei creanțe instituită prin titluri executorii, nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului, urmând să aibă loc executarea silită în temeiul dreptului comun, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că potrivit deciziei civile nr.1178/11.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, a fost obligat Statul Român prin MFP, prin contestatoare să plătească intimatei suma de 132.410 lei reprezentând preț actualizat al unui imobil, decizie în temeiul căreia intimata a formulat o cerere de executare silită a contestatoarei cu nr.235/26.10.2012 în vederea constrângerii intimatei de a-și executa obligația stabilită în sarcina acesteia, cerere admisă la data de 08.11.2012, ocazie cu care au fost efectuate acte de executare silită constând în somația din 14.11.2012, procesele verbale de stabilire de cheltuieli de executare, de actualizare debit din data de 14.11.2012, în baza cărora s-au stabilit cu titlu de debit actualizat sumele de 138.997,24 lei și cheltuieli de executare-onorariu executor de 8.295,56 lei, fiind somată în acest sens contestatoarea care a achitat la data de 12.02.2013 în favoarea intimatei suma de 132.410 lei, neachitând diferența de debit actualizat și cheltuielile de executare.
Ca atare, atât timp cât prin decizia civilă nr. 1178/11.11.2011 s-a dispus obligarea Statului Român reprezentat de MFP, prin intermediul contestatoarei, să plătească intimatei suma de 132.410 lei reprezentând prețul actualizat al unui imobil, înseamnă că în realitate aceasta din urmă are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de contestatoare în calitate de debitoare, deoarece existența în sine a obligației de plată reiese din cuprinsul hotărârii judecătorești sus menționate, fiind stabilit clar cuantumul exact al sumei datorate, sumă ajunsă la scadență în urma rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 1178/201
De altfel, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1178/2011 s-a instituit în favoarea intimatei o creanță certă, lichidă și exigibilă, și, deci, o obligație de plată în sarcina contestatoarei, având ca obiect plata sumei totale de 132.410 lei, înseamnă că această hotărâre judecătorească, reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu, întrucât stabilește în sarcina contestatoarei obligația de a achita o sumă de bani constituind o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea intimatei, iar din cuprinsul acestei decizii reiese în mod cert calitatea de debitoare a contestatoarei atât timp cât aceasta figurează ca parte în cuprinsul acestui titlu executoriu, în temeiul unui mandat dat de Statul Român prin MFP, în favoarea acesteia, mandat în baza căruia contestatoarea a exercitat toate drepturile procesuale recunoscute de lege în favoarea Statului Român, inclusiv calea de atac a recursului.
De fapt, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 1178/2011 la stabilirea obligației de plata a sumei de 132.410 lei în sarcina contestatoarei, în favoarea intimatei, s-a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată, Legii nr. 112/1995, Legii nr. 1/2009, dispoziții care stabilesc cu caracter imperativ modalitatea de plată a despăgubirilor materiale acordate persoanelor îndreptățite, în urma aplicării acestor legi, prin intermediul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în temeiul deciziei civile nr. 1178/2011, ținându-se cont de dispozițiile legilor speciale ce reglementează drepturile persoanelor la restituirea diferenței dintre valoarea încasată de către stat, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului respectiv, dispoziții de la care părțile nu pot deroga, iar contestatoarea nu poate invoca inexistența calității sale de debitoare în ceea ce privește plata sumei de 132.410 lei stabilită în favoarea intimatei conform deciziei sus menționate.
Mai mult chiar, atât timp cât decizia civilă nr. 1178/2011, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu, instituind în sarcina contestatoarei obligația privind plata unei sume de bani în calitate de debitoare, înseamnă că în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în baza deciziei sus menționate, deoarece contestatoarea avea obligația, în calitate de debitoare, să-și îndeplinească de bună voie obligația, constând în plata sumei de bani datorată de 132.410 lei în favoarea intimatei, după rămânerea definitivă și irevocabilă a deciziei, iar în urma neexecutării de bună voie a obligației, intimata are dreptul să procedeze la executarea silită a contestatoarei în scopul constrângerii acesteia de a-și executa obligația, întocmindu-se acte de executare cu respectarea normelor legale în materie constând în somație, procese verbale de cheltuieli de executare, de actualizare debit.
În condițiile în care decizia civilă nr. 1178/2011 reprezintă un titlu executoriu ce atestă în favoarea intimatei existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, instituind în sarcina contestatoarei o anumită obligație de plată, nu există niciun impediment legal în vederea punerii în executare silită a acestei decizii, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina intimatei obligația de a parcurge o anumită procedură anterior formulării cererii de executare silită executorului judecătoresc, disp. art.3711 alin.2 cod pr. civilă, instituind obligativitatea executării de bună voie a obligației, în caz contrar, creditorul având dreptul să procedeze la executarea silită a debitorilor fără nicio altă formalitate, în scopul constrângerii acestora de a-și executa obligația.
Existența disp. art.2 și urm. din OG nr.22/2002 modificată și completată prin Legea nr.110/2007, privind efectuarea unor demersuri de către instituțiile publice în vederea executării unor obligații într-un termen de 6 luni, nu instituie obligația intimatei de a formula, în prealabil, contestatoarei cereri anterior executării silite, ci, pur și simplu, aceste dispoziții prevăd posibilitatea instituțiilor bugetare de a întreprinde anumite acțiuni în scopul găsirii unor soluții în vederea executării unor obligații de plată, dispoziții care au un caracter facultativ și care exced normelor ce reglementează materia executării silite.
Pretențiile contestatoarei conform cărora valoarea onorariului de executor ar avea un caracter exagerat, nefiind justificat, depășind onorariile maximale privind serviciile prestate de executori, sunt neîntemeiate, în condițiile în care onorariul executorului a fost stabilit proporțional cu debitul datorat de către contestatoare, în raport de activitatea prestată efectiv, de forma de executare ce implică efectuarea mai multor acte de executare vizând poprirea în scopul satisfacerii creanței intimatei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare, ca neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.399 cod pr. civilă privind desființarea actelor de executare în condițiile în care contestatoarea are calitatea de debitoare față de intimată în temeiul deciziei civile nr. 1178/2011, decizie reprezentând titlu executoriu ce instituie în sarcina contestatoarei plata unei sume de bani constituind o creanță, certă, lichidă și exigibilă, în favoarea intimatei, iar toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea normelor ce reglementează procedura executării silite, neexistând nicio împrejurare care să determine desființarea acestora, ținându-se cont de natura și specificul obligației care a făcut obiectul executării silite.
Susținerile contestatoarei în sensul că sentința ar fi nulă în baza art.105 alin.2 cod pr. civilă, atât timp cât calitatea de debitor, potrivit deciziei civile nr. 1178/2011 aparține Statului Român, reprezentat de MFP, actele de executare fiind întocmite eronat față de DGFP P., reprezentat de MFP, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită, analizând în cuprinsul considerentelor toate împrejurările deduse judecății, neexistând niciun motiv de anulare a sentinței, iar în baza deciziei sus menționate contestatoarea are calitatea de debitoare, calitate în raport de care au fost întocmite în mod legal actele de executare.
Împrejurările invocate de către contestatoare conform cărora eronat executorul s-a adresat direcției care nu a fost parte în litigiul respectiv, asigurând reprezentarea Statului Român prin MFP, în baza unui mandat și că la întocmirea actelor de executare nu s-a ținut seama de titularul obligației de plată, fiind lovite de nulitate atât timp cât au fost întocmite față de direcție, constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale contestatoarei, fără niciun efect juridic, întrucât decizia civilă nr. 1178/2011, atestă cu certitudine calitatea de parte a contestatoarei, calitate în temeiul căreia s-a instituit în sarcina acesteia obligația de plată a sumei de 132.410 lei, indiferent de modalitatea în care a devenit parte contestatoarea, iar actele de executare au fost întocmite legal, ținându-se seama de calitatea contestatoarei de debitoare a acestei obligații, de specificul și natura acesteia.
Afirmațiile contestatoarei potrivit cărora contestația la executare s-ar fi soluționat cu nerespectarea disp. art. 460 alin.2 c.pr.civ. privind citarea creditorului, debitorului și a terțului poprit, deci a MFP, care s-a aflat în imposibilitate de a formula apărări, în temeiul principiului contradictorialității, având loc o vătămare a drepturilor procesuale ale acestuia care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței, nu au relevanță în cauză în condițiile în care contestatoarea a fost cea care a stabilit cadrul procesual în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil instituit de Codul de procedură civilă, procedându-se la citarea tuturor părților în raport de modalitatea în care a fost formulată contestația la executare, caz în care nu devin incidente dispozițiile sus menționate, mai ales că recurenta se află în imposibilitate legală de a-și invoca propria culpă în ceea ce privește neindicarea tuturor persoanelor fizice sau juridice față de care a emis pretenții, diferite apărări la data formulării contestației în primă instanță pentru a obține desființarea sentinței în calea de atac a recursului.
Criticile contestatoarei în sensul că în eronat s-a considerat necesitatea executării voluntare a obligației, existând în baza disp. art.117 lit.f cod pr. fiscală, posibilitatea restituirii la cererea intimatei a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, evitându-se încărcarea bugetului general consolidat al statului cu cheltuieli inutile de executare, neexistând niciun refuz din partea sa cu privire la restituirea sumei pentru a se justifica executarea silită sunt nefondate, deoarece toate aceste împrejurări reprezintă simple aprecieri ale contestatoarei care exced executării silite în condițiile în care debitoarea nu și-a executat de bună voie obligația, iar, în cazul în care instituțiile publice nu-și execută obligațiile, statul are obligația să suporte și cheltuielile de executare, în calitate de debitor, indiferent de sarcinile care grevează bugetul general consolidat al statului.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că numai în cazul neexecutării de bună voie a obligației, se procedează la executarea silită a statului în baza disp. art. 3711 alin.2 cod pre. civilă și că intimata a stat în pasivitate un an de zile de la emiterea titlului executoriu, apelând la serviciile unui executor fără să formuleze o cerere în prealabil de restituire a sumei, să indice contul, neefectuând niciun demers în vederea executării de bună voie a obligației de către contestatoare, sunt neîntemeiate întrucât contestatoarea avea obligația să execute titlul executoriu încă de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 1178/11.11.2011, dată de la care a fost pusă în întârziere, iar intimata, în calitate de creditoare, avea dreptul să decidă în ce măsură procedează la executarea silită a contestatoarei, neavând obligația să formuleze, în prealabil, vreo cerere la contestatoare, să indice în mod expres un anumit cont, debitoarea contestatoare fiind cea care avea obligația să înștiințeze intimata că înțelege să-și execute obligația, să o someze pe aceasta din urmă pentru a indica contul în care urma să vireze suma datorată.
Apărările contestatoarei privind achitarea debitului la 12.02.2013, după virarea sumei și că eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de executare de 8295,56 lei, fără să se țină seama de posibilitatea formulării cererii de către intimată privind restituirea sumei în baza disp. art.117 lit. f cod pr. fiscală, sunt nejustificate, deoarece disp. art.3711 cod pr. civilă stabilesc în mod cert obligația unui debitor de a executa de bună voie obligația, dispozițiile legale sus menționate instituind pur și simplu doar dreptul unui creditor de a formula direct anumite cereri instituțiilor bugetare, dispoziții care nu condiționează declanșarea procedurii executării silite de formularea unor asemenea cereri, intimata având dreptul să decidă în ceea ce privește modalitatea de executare a titlului executoriu și nicidecum contestatoarea însăși, iar achitarea debitului de 132.410 lei la 12.02.2013, deci ulterior emiterii somației, nu o exonerează pe contestatoare de obligația de a suporta cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul executoriului.
Aspectele invocate de către contestatoare în sensul că onorariul executoriului de 8295,56 lei nu ar respecta valoarea maximală pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, reglementată de OMJ nr.2550/ 2006 și că se impune anularea și a procesului verbal de actualizare a debitului fără nicio motivare în drept, nefiind indicat temeiul juridic în baza căruia suma a fost reactualizată, fără să se țină seama de dispozitivul deciziei civile nr. 1178/2011, privind plata neactualizată a sumei de 132.410 lei, nu au niciun temei legal întrucât la stabilirea onorariului executoriul s-a ținut cont de procentul aplicat în raport de valoarea creanței ce face obiectul executării silite, onorariu care a fost stabilit proporțional în funcție de valoarea obiectului urmărit, munca, activitatea prestată de executor, fiind respectate dispozițiile OMJ nr. 2550/2006, iar în speță, în ceea ce privește actualizarea debitului, devin incidente disp. art.3712 alin 3 cod pr. civilă care instituie în favoarea creditorilor dreptul de a solicita actualizarea unei creanțe certe, lichide și exigibile stabilită printr-un titlu executoriu pentru prejudiciile cauzate între data rămânerii irevocabile a deciziei și îndeplinirea efectivă a obligației de către un debitor, indiferent de conținutul propriu-zis al titlului executoriu privind actualizarea sau nu a debitului.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de art.304 pct.1-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata G. M., domiciliată în com. Floresti, ., Jud. P., prin procurator I. V., domicilat în com. Florești, ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. N. G. M.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored MC
2 ex/12.03.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. I. M. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3081/2013.... | Reziliere contract. Decizia nr. 1637/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
