Fond funciar. Decizia nr. 1576/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 1576/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: D. G.
Judecător: C. R.
Judecător: M. N.
Grefier: M. M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant B. I., domiciliat în Ploiești, .. 27, . civile nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți C. LOCALĂ DE F. F. I. prin PRIMAR cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P. prin PREFECT cu sediul în Ploiești, .-4, Palatul Administrativ, județ P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant reprezentat de avocat N. M., lipsă fiind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, sens în care depune la dosar adeverința nr. 8591/27.11.2013.
Tribunalul încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, având în vedere motivele invocate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 26.03.2012, pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. I. prin Primar și C. Județeană de F. F. P. prin prefect, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 8435/14.07.2011 emisă de C. Județeană P., obligarea Comisiei Județene la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,78 ha, obligarea Comisiei Locale I., la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare emiterii titlului și obligarea pârâtei C. Județeană la întocmirea unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafață. Cu obligarea celor două pârâte la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autoarea acestuia, B. M. decedată la data de 27.09.1995, a deținut o suprafață de teren de 1,07 ha, în . rezultă din Registrul agricol pe anii 1959-1963, dar în realitate suprafața totală a fost de 1,85 ha, teren ce a fost preluat de fostul CAP.
Terenul a fost situat în mai multe puncte, respectiv în țarină -0,50 ha, „lângă casă - 0,15 ha, peste vale - 0,25ha, Boraneasa - 0,07ha, curți și clădiri 0,10 ha, totalizând 1,07 ha.
În anul 1991, în baza legii 18/1991, autoarea a formulat cerere de reconstituire, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,07 ha, dar folosind întreaga suprafață de 1,85 ha, cu care figurează și în prezent.
La apariția legii 247/2005, în calitate de moștenitor al defunctului, a formulat cerere de reconstituire, pentru diferența de 0,78 ha, teren ce se regăsește în punctele curți-clădiri și peste vale, terenurile din puncte respective aparținând numitului N. I., bunicul autoarei B. M..
Terenul în suprafața de 5000 mp din punctul țarină, provine din suprafața de 1,1821 ha, teren ce a fost cumpărat de B. Ș. conform actului de vânzare-cumpărare din anul 1909 și atribuit în ..
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta C. L. de F. F. I., legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar întrega documentație ce a stat la baza emiterii hotărrârii nr. 8435/2011.
În cauză a fost încuviințată, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr._/03.07.2013 Judecătoria Ploiești a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamant, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea de reconstituire formulată de numita B. M., înregistrată la Primăria Comunei I. sub nr. 280/06.03.1991 (fila 39 dosar), aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,07 ha.
În urma acestei cereri de reconstituire, înregistrată sub nr. 280/06.03.1991, a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene nr. 38/18.07.1991 –fila 84, prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale I., privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,07 pe numele lui B. M..
Astfel cum rezulta din adresa nr.2062/26.03.2013 (fila 71 dosar) emisa de Primăria I. nu s-a procedat la punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,07 ha întrucât moștenitorul defunctei B. M., B. I. a inițiat o acțiune in justiție prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1,85 ha (ce face obiectul prezentei cauze), astfel ca urmează a se proceda la întocmirea documentației necesare după rămânerea definitivă si irevocabilă a sentinței judecătorești.
P. cererea de reconstituire formulata de reclamantul B. I. înregistrată la Primăria Comunei I. sub nr. 96/12.09.2005 (fila 37 dosar), acesta a solicitat reconstituirea de pe urma defunctei B. M. a suprafeței de 7800 mp.
P. sentința civila nr.1250/08.02.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, definitive prin respingerea recursului, C. L. I. a fost obligate sa analizeze cererea nr. 96/2005 formulata de reclamantul B. I. și să comunice acestuia soluția dispusă.
P. memoriul justificativ nr.2491/12.04.2011 (fila 45 dosar) Primăria Comunei I. a propus anularea anexei nr.2 a/6 la Legea 18/1991 pe numele B. M. si întocmirea Anexei nr.3 modificatoare cu moștenitor unic B. I., pentru o suprafața de 1,85 ha. In motivarea memoriului, Primăria a arătat faptul ca, urmare a analizării cererii nr.96/2005, conformei sentinței civile nr.1250/08.02.2011, s-au deplasat la domiciliul reclamantului, la punctual,,acasă,, unde s-a găsit la măsurători o suprafața de 5216 mp., cu 2716 mp. in plus fata de cei 2500 mp solicitați prin cererea 280/1991, iar in punctual ,,peste vale,, s-a găsit la măsurători o suprafața de 7584 mp de pășune fata de 2500 mp solicitați in cererea de reconstituire la legea 18/1991.Totodata a mai menționat Primăria in memoriul mai sus menționat faptul ca cele doua puncte măsurate sunt împrejmuite de peste 30 ani, nefiind revendicate de nici unul dintre vecini, nu exista cereri de reconstituire cu privire la acestea in temeiul Legii 18/1991 si nu exista litigii.
P. HCJ nr.8435/14.07.2011 (fila 53 dosar) C. Județeana P. a invalidat propunerea Comisiei Locale I. privind reconstituirea dreptului de proprietate conform datelor cuprinse in pozițiile din Anexa 3, memoriul nr.2991/2011, R 5147/2011. Astfel cum rezulta din procesul verbal al ședinței din 14.07.2011 (filele 17-18 dosar) C. Județeana P. a respins propunerea Comisiei Locale cu privire la reclamantul B. I. întrucât atât in cererea de adeziune GAC cat si in registrul agricol defuncta B. M. figurează cu suprafața de 1,07 ha iar martorii autori ai declarațiilor nu îndeplinesc condiția prev. de art. 6 alin.1/3 din Legea nr.1/2000, întrucât dovada faptului ca martorii sunt proprietari vecini se face cu acte de proprietate si nu prin simple declarații date in fata Comisiei Locale.
Împotriva HCJ nr.8435/14.07.2011 reclamantul B. I. a formulat plângere in conformitate cu disp. 53 din Legea nr.18/1991 ce face obiectul prezentei cauze, solicitând instanței anularea HCJ nr.8435/14.07.2011, obligarea Comisiei Județene P. la reconstituirea suprafeței de 0,78 ha, obligarea Comisiei Locale I. la întocmirea documentației necesare si emiterea acesteia către C. Județeana P. in vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1,85 ha si obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului de proprietate pentru întreaga suprafața de teren de 1,85 ha.
Instanța retine faptul ca potrivit art. 8 din legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta.
Potrivit art. 11 din lege, suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Potrivit registrul agricol comunal privind . 1959-1963, figurează înscrisa B. M. capul gospodăriei, cu următorii membrii în componența gospodăriei: B. S. - sora, cu o suprafață de 1,07 ha din care arabil 0,72 ha, pășuni 0,25 ha si curți – clădiri 0,10 ha (fila 73).
P. adeziunea GAC defuncta B. M. s-a înscris în GAC cu suprafața de teren total de 1,07 ha (fila 38 dosar).
Astfel instanța retine faptul ca autoarea reclamantului a figurat în registrul agricol în anul 1959 cu suprafața de 1,07ha și a adus în Gospodăria Agricolă Comunală prin cererea de adeziune din 14.03.1962 o suprafața de 1,07 ha, iar în urma cererii acesteia de reconstituire din data de 06.03.1991 i s-a reconstituit prin HCJ nr. 38/18.07.1991 suprafața de 1,07 ha adică toată suprafața de teren care a fost adusă în patrimoniul GAC.
Instanța retine totodată ca, deși, astfel cum susține C. L. prin memoriul justificativ, terenul solicitat suplimentar este posedat de către autoarea reclamantului si reclamant de peste 30 ani nefiind revendicat de nici unul dintre vecini, neexistând cereri de reconstituire cu privire la acestea in temeiul Legii 18/1991 si nici litigii, acest fapt nu justifica si nu îl îndreptățește pe reclamant la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, atât timp cat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991 prevăd in mod clar faptul ca reclamantul având la dispoziție alte cai legale in vederea reconstituirea dreptului de proprietate, are ca obiect terenuri care se găseau la data intrării în vigoare a legii în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, de beneficiile acestei legi beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție, recunoașterii dreptului sau de proprietate.
F. de toate cele mai sus reținute, având in vedere faptul ca autoarei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul cu care aceasta s-a înscris in GAC, iar reclamantul nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită in ceea ce privește suprafața suplimentara de 0,78 solicitata, respectiv nu a făcut dovada faptului că anterior cooperativizării terenul solicitat se afla în patrimoniul defunctei B. M. și nici că aceasta a adus în GAC suprafața de teren solicitată, dar nici faptul preluării abuzive a terenurilor, instanța reține că Hotărârea Comisiei Județene nr. 8435/14.07.2011 este legală și temeinica, motiv pentru care instanța urmează a respinge cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurentul – reclamant că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, respectiv s-a pronunțat doar asupra unui singur capăt de cerere, deși acțiunea a avut 5 (cinci) capete de cerere, iar instanța s-a pronunțata doar asupra primului capăt de cerere care privea anularea Hotărârii nr. 8435/14.07.2011 emisa de C. Județeană P..
Recurentul – reclamanta a susținut că in ceea ce privește singurul
punct asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond, hotărârea este nelegală.
Hotărârea pronunțata a fost data fără ca instanța să analizeze toate susținerile si toate probele administrate și să arate argumentele de fapt și de drept pentru care le admite sau le respinge, având in vedere întreg probatoriul administrat.
Recurentul a mai arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin respingerea probei cu expertiza tehnica in specialitatea topografie, solicitata, proba care era necesara si utila cauzei.
O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, pentru fiecare capăt de cerere in parte, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (l)pct. 5 C. proc. civ.
Conform primului capăt de cerere s-a solicitat anularea hotărârii comisiei județene, hotărâre considerată de reclamantul-recurent nelegala, deoarece a respins in mod nejustificat propunerea comisiei locale de reconstituire a dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorilor, teren care a fost in perimetrul fostului CAP, fiind preluat fără forme legale.
Așa cum rezulta din motivarea comisiei județene, transmisa instanței de judecata, fila 14 dosar, propunerea comisiei locale a fost invalidata „având in vedere ca martorii autori ai declarațiilor nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1/3 din Legea 1/2000 cu modificările si completările ulterioare, întrucât dovada faptului ca martorii sunt proprietarii vecini nu se poate face prin simple declarații date in fata Comisiei locale, deoarece aceste declarații nu fac dovada dreptului de proprietate, dovada faptului ca martorii sunt proprietarii vecini se face cu acte de proprietate..."
Instanța nu a analizat si nu a motivat daca soluția comisiei județene este întemeiată, dar a analizat si s-a pronunțat pe alte aspecte, nesolicitate a fi analizate.
Instanța, daca ar fi analizat motivarea invalidării comisiei județene ar fi constatat si ar fi trebuit sa se pronunțe dacă art. 6 din legea 1/2000 nu este incident prezentei cauze. Legea 1/2000 vizează cererile privind reconstituirile dreptului de proprietate pentru suprafețe de teren peste 10 ha, pe când legea 18/1991, așa cum a fost modificata si completata vizează reconstituirile dreptului de proprietate pentru suprafețe de teren pana in 10 ha. Este o greșeala si o eroare frecventa in ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate.
Incidente in prezenta cauza sunt următoarele articole (similare art. 6 din Legea 1/2000) din Legea 18/1991: art. 11 și art. 27, prevederi legale care nu au fost avute in vedere si analizate de către instanța de judecata.
In ceea ce privește susținerea Comisiei județene ca "dovada faptului ca martorii sunt proprietarii vecini nu se poate face prin simple declarații date in fata Comisiei locale, deoarece aceste declarații nu fac dovada dreptului de proprietate, dovada faptului ca martorii sunt proprietarii vecini se face cu acte de proprietate..." este total nefondata si sau intenționata si denota lipsa de profesionalism si de pregătire, sau reaua intenție, având in vedere prevederile Art. 27, alin. (2) care prevede că în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
De asemenea, daca s-ar fi analizat și Actul de vânzare transcris la judecătorie cu nr. 128 din 15.05.1909", act depus atât la comisia județeană cat si in instanța, se putea constata ca vecinii înscriși in acest act, sunt autorii persoanelor care au dat declarațiile, aceștia fiind decedați in prezent, dar terenurile respective au fost reconstituite moștenitorilor sau succesorilor legali.
Recurentul a mai susținut că la data de 10.01.2013, la solicitarea instanței a făcut precizări cu privire la terenurile autoarei sale, în sensul că suprafața de teren cu care a figurat in registrul agricol autoarea sa, B. M., a fost de 1,85 ha., cu precizarea ca terenul din punctul „peste vale” care se afla in prelungirea celui de acasă, are aceleași vecinătăți care le-a avut si in anul 1909 când a fost cumpărat prin act autentic de către N. I., acesta, fiind, potrivit actelor de stare civila,, bunicul autoarei sale B. M..
Conform actului autentic de vânzare cumpărare din 15 mai 1909, N. I. a cumpărat un loc in mărime de "jumătate hectar", cu vecinătățile: "răsărit E. I.", "apus G. M.", "miaza-noapte cu mine cumpărătorul", "miaza-zi cu locurile Bisericii Plavia".
Așa cum este menționat in act, terenul se afla la "miaza-noapte" fata de terenul pe care acesta îl deținea si care era in fapt curtea unde își avea casa.
Ceilalți vecini, "la apus G. M." in prezent nu mai trăiește, dar terenul 1-a moștenit M. M. care recunoaște vecinătatea conform declarației date, anexate, iar la "miaza-noapte locurile Bisericii", vecinătate recunoscuta de preotul paroh prin adeverința anexată.
Totodată, B. Ș. care a fost tatăl autoarei B. M., a cumpărat tot prin act autentic suprafața de 1,1821 ha teren din fosta moșie I. Mihulet, așa cum rezulta din actul depus.
Terenul la care era îndreptățită autoarea recurentului si pentru care C. locala de fond funciar a propus reconstituirea dreptului de proprietate este in suprafața totala de 1,85 ha si se compune din:
- 1,1821 ha teren agricol din fosta moșie I. Mihulet teren cumpărat de B. Ș. tatăl autoarei mele.
- 0,50 ha terenul cumpărat de N. I. bunicul autoarei mele, situat "la miaza-noapte" de terenul pe care îl deținea adică terenul de acasă.
- Terenul de acasă, care reprezintă diferența pana la 1,85 ha, teren care reprezintă curtea pe care este casa si anexele gospodărești.
Pentru toate aceste terenuri recurentul susține că a depus actele doveditoare și că instanța, prin motivarea făcuta, în sensul că reclamantul are la dispoziție alte cai legale in vederea recunoașterii dreptului de proprietate, dar fără sa analizeze si sa concluzioneze argumentat, daca terenul respectiv s-a aflat in perimetrul fostului CAP sau a fost folosit in calitate de individuali de către autorii reclamantului
In condițiile in care comisia locala a propus reconstituirea dreptului de proprietate, era evident faptul ca terenul respectiv este teren la dispoziția acesteia, si face obiectul legilor fondului funciar, cu atât mai mult cu cat nici motivația Comisiei județene nu sutimea ca terenul nu ar fi făcut parte din perimetrul fostului CAP.
Pentru totate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
În drept, recurentul a invocat art. 304, pct. 7, 9 și 10 C.p.c.
Deși legal citate, intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt expusă, în motivarea sentinței, respectiv, că autoarei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul cu care aceasta s-a înscris in GAC, iar reclamantul nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită in ceea ce privește suprafața suplimentara de 0,78 solicitata, respectiv nu a făcut dovada faptului că anterior cooperativizării terenul solicitat se afla în patrimoniul defunctei B. M. și nici că aceasta a adus în GAC suprafața de teren solicitată, dar nici faptul preluării abuzive a terenurilor.
În raport cu această situație de fapt, în mod legal și temeinic, instanța de fond, apreciind ca legală și temeinică hotărârea Comisiei Județene P. nr. 8435/14.07.2011, a respins acțiunea formulată de către recurentul reclamant B. I., ca neîntemeiată, dând eficiență juridică disp. art.8, 11 și 53 din legea nr. 18/1991.
Motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Într-un prin motiv de recurs, recurentul – reclamant a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, respectiv s-a pronunțat doar asupra unui singur capăt de cerere, deși acțiunea a avut 5 (cinci) capete de cerere, iar instanța s-a pronunțata doar asupra primului capăt de cerere care privea anularea Hotărârii nr. 8435/14.07.2011 emisa de C. Județeană P..
Este adevărat că acțiunea reclamantului cuprinde mai multe capete de cerere și anume: anularea hotărârii nr. 8435/14.07.2011 emisă de C. Județeană P., obligarea Comisiei Județene la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,78 ha; obligarea Comisiei Locale I., la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare emiterii titlului; obligarea pârâtei C. Județeană la întocmirea unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafață; obligarea celor două pârâte la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
În afara primului capăt de cerere, celelalte cereri, potrivit art. 64, alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 5 din HG nr. 890/ 2005, sunt subsecvente/ sunt condiționate de existența unei reconstituiri a dreptului de proprietate printr-o hotărâre a Comisiei Județene P. sau o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că respingerea primului capăt de cerere și menținerea hotărârii Comisei Județene ce respinge reconstituirea dreptului de proprietate, implică respingerea întregii acțiuni, așa cum de altfel s-a pronunțat și instanța de fond.
În aceste condiții, economia de text nu echivalează cu o nemotivare, astfel că aceste critici privitoare la hotărârea instanței de fond sunt nefondate.
Din cuprinsul motivării soluției instanței de fond, așa cum s-a arătat mai sus, Judecătoria Ploiești a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar iar respingere probei cu expertiza tehnica in specialitatea topografie, solicitată de către reclamantul – recurent, a fost motivată de lipsa legăturii de cauzalitate cu obiectul cauzei, respectiv utilitatea acesteia în raport cu obiectul cererii deduse judecății.
Astfel, tribunalul constată că sunt nefondate și susținerile recurentului potrivit cărora hotărârea pronunțata a fost data fără ca instanța să analizeze toate susținerile si toate probele administrate și să arate argumentele de fapt și de drept pentru care le admite sau le respinge, având in vedere întreg probatoriul administrat sau cele că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin respingerea probei cu expertiza tehnica in specialitatea topografie, solicitata.
În ce privește proba cu declarațiile de martori depuse anexate cererii de reconstituire, în ce privește dreptul de proprietate pentru suprafața de teren solicitată în plus de către reclamant, tribunalul reține că prin hotărârea Comisiei Județene P. s-a respins în mod legal și întemeiat această probă, cu motivarea că aceste declarații nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 din legea nr. 1/2000. Într-adevăr, martorii autori ai declarațiile de martori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1/3 din Legea 1/2000 cu modificările si completările ulterioare, întrucât nu s-a făcut dovada că aceștia sunt proprietarii vecini cu terenul pretins, dovadă care se face cu actele acestora de proprietate sau dacă aceștia sunt moștenitorii proprietarilor vecini, pe lângă actele de proprietate trebuie făcută și dovada calității de moștenitor.
Având în vedere că în speță nu s-a făcut nici una dintre aceste dovezi precum și toate celelalte considerente, tribunalul, constatând ca neîntemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul - reclamant, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 312 C.p.c., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. I., domiciliat în Ploiești, .. 27, . civile nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți C. LOCALĂ DE F. F. I. prin PRIMAR cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P. prin PREFECT cu sediul în Ploiești, .-4, Palatul Administrativ, județ P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
D. G. C. R. M. N.
GREFIER,
M. M. M.
Operator date cu caracter personal 5595 |
Red./tehnored. N.M./ M.E. |
3 ex./ 16.01.2014 |
d.f. nr._ |
j.f. I. A. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1584/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3081/2013.... → |
|---|
