Contestaţie la executare. Decizia nr. 1476/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1476/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1476/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1476
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare N. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7263/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. FINANȚE L., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la prima strigare a cauzei lipsa părților, iar la a doua strigare se prezintă recurenta-contestatoare personal și asistată de avocat G. I., lipsind intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 19,50 lei, conform chitanțelor nr._/13.11.2013 și nr._/13.11.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-contestatoare nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, precum și că intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pentru neindicarea temeiului de drept și a motivelor de nelegalitate și excepția tardivității formulării recursului, după care
Apărătorul recurentei-contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că a luat la cunoștință întâmpinarea formulată de intimat.
Tribunalul pune în discuție excepția nulității recursului, pentru neindicarea temeiului de drept și a motivelor de nelegalitate și excepția tardivității formulării recursului, invocate de intimat, prin întâmpinare.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată, având în vedere că sentința este atacabilă doar cu recurs, iar neindicarea expresă a motivelor prevăzute de art. 304 cod proc. civilă nu atrage nulitate recursului. Totodată, solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului, având în vedere că sentința atacată a fost comunicată contestatoarei la data de 01.07.2013, iar recursul a fost depus prin poștă la data de 16.07.2013, termenul de recurs calculându-se conform art. 101 cod proc. civilă, respectiv prima și ultima zi a termenului de 15 zile nu se iau în calcul. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că, referitor la excepția tardivității formulării contestației la executare, contestatoarea a primit titlul executoriu odată cu somația de plată, iar intimatul nu a făcut dovada comunicării acesteia la o dată anterioară, instanța aflându-se astfel în eroare, încă din anul 2003 statul se judecă cu recurenta, care nu este proprietara imobilului, fiind respinsă acțiunea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și a foi de adjudecare, recurenta aflându-se în imposibilitatea obiectivă de a i se comunica titlul executoriu, întrucât nu este proprietara imobilului, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției tardivității formulării contestației la executare, toatele probele fiind comune fondului cauzei. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, arată că în cazul în care recurenta ar fi fost proprietara imobilului ar fi datorat impozitul aferent, însă este coproprietară cu frații săi, asupra unui imobil dobândit în anul 2003, în urma unui partaj succesoral, obligația impozitului este astfel comună coproprietarilor; mai mult, trebuia făcută dovada executării numai a contestatoarei, iar nu și a fraților săi. Pe de altă parte, recurenta nu datorează nimic statului, pentru că nu este proprietara imobilului, neputând fi impozitată ca fiind a doua proprietate, întrucât nu este vorba despre o a doua proprietate, simpla expresie că „sunt proprietară” reprezintă o simplă exprimare a voinței, întrucât recurenta nu a avut și nu are 2 proprietăți, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare ca fiind întemeiată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.10.2012 sub nr. de dosar_, contestatoarea N. M. a formulat în contradictoriu cu intimatul S. P. Finanțe L., contestație la executare, prin care a solicitat anularea înștiințării de poprire comunicate la data de 10.10.2010, anularea formelor de executare începute împotriva sa în baza titlului executoriu nr. 3103/25.07.2011, anularea titlului executoriu nr.3103/25.07.2011 emis de intimat care nu i-a fost comunicat niciodată, precum și suspendarea executării începute împotriva sa pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații la executare, cu fixarea unei cauțiuni in limite legale.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 10.10.2012, a fost comunicata de către intimata înștiințarea popririi, prin care i se aducea la cunoștința ca, asupra pensiei lunare pentru limita de vârsta pe care o încasează de la Casa Județeană de Pensii Prahova, s-a dispus măsura popririi in baza titlului executoriu emis de intimata, respectiv nr.3103/25.07.2011, pentru suma de 300 lei reprezentând impozit pentru clădire si teren, neachitat pentru anul 2011.
A precizat contestatoarea că titlul executoriu amintit in înștiințarea de poprire pe care a primit-o, nu i-a fost niciodată comunicat, si, in plus, nici nu putea fi obligata sa plătească aceasta suma, întrucât, pe de o parte, imobilul alcătuit din casa si teren situat in Ploiești, ., jud. Prahova a fost proprietatea părinților săi, aceștia fiind decedați de mai multa vreme, iar in calitate de moștenitori au rămas contestatoarea, împreuna cu 3 frați, din care, in prezent, unul este decedat - astfel incit, după moartea proprietarilor inițiali, o eventuala impunere, si deci si un titlu executoriu in caz de neplata a obligațiilor fiscale, nu putea fi, in mod obligatoriu, emis decât pe numele tuturor moștenitorilor, dat fiind ca nici pana in acest moment nu exista o hotărâre irevocabila prin care instanța de judecata sa fi statuat asupra unei eventuale ieșiri din indiviziune.
Pe de alta parte, a învederat contestatoarea împrejurarea ca pe rolul Judecătoriei Ploiești au existat spre soluționare mai multe cauze in care moștenitori, s-au judecat cu statul, prin organele abilitate, dat fiind ca pentru averea succesorala rămasa de pe urma defuncților autori s-a emis un certificat de vacanta succesorala, in așa fel incit, nici după ce au produs dovezile necesare, si nici in acest moment, nu putea fi obligata nici contestatoarea, si nici ceilalți moștenitori, la plata impozitului pe teren si clădire, cita vreme nu au depus la organul fiscal un act din care sa rezulte ca sunt proprietari, chiar si in indiviziune, asupra bunurilor imobile supuse impozitării.
In aceste condiții, a arătat contestatoarea, simpla declarație, chiar si in situația in care aceasta ar fi existat, depusa la organul fiscal, câta vreme nici in prezent litigiile dintre ei si statul roman nu sunt irevocabil finalizate, nu poate suplini un titlu de proprietate, care sa constituie baza impunerii fiscale.
F. de aceste considerente, a solicitat sa se dispună anularea înștiințării popririi asupra veniturilor sale lunare, comunicata la data de 10.10.2012, anularea formelor de executare începute împotriva sa, precum si anularea titlului executoriu nr.3103/25.07.2012, care nu i-a fost niciodată comunicat.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 399,400 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
In motivarea excepției, intimatul a arătat ca in baza prevederilor art. 173 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când contestatoarea a luat cunoștința de executarea ori de actul de executare, contestația se poate face in termen de 15 zile de la data comunicării somațiilor, in speța comunicarea realizându-se prin posta la data de 05.08.2011 si prin afișare pe site in data de 18.08.2011, iar contestația la executarea fiind înregistrata la Judecătoria Ploiești conform portalului, la data de 19.10.2012, peste termenul legal.
A arătat intimatul ca împotriva contestatoarei a emis somațiile si titlurile executorii nr._/06.04.2006 si 3103/25.07.2011 pentru suma totala de 404 lei reprezentând impozit clădire si teren, contestatoarea in data de 05.11.2007 a achitat cu chitanța nr._ suma cuprinsa in somația si titlul executoriu nr._/06.04.2006.
A precizat intimata cu privire la prescripția dreptului de e cere executarea silita a creanțelor fiscale că se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept si urmare a neachitării obligațiilor cuprinse in somație s-a conținut procedura de executare silita prin emiterea si transmiterea adresei de înființare a popririi nr._.6/15.10.2012 la Casa de Pensii Prahova contestatoarea fiind înștiințata prin adresa nr._.1/02.10.2012.
A învederat intimatul ca N. M. nu a invocat nici un motiv de nulitate formala a somației nr. 3103/25.07.2011, iar din analiza acesteia se poate observa ca respecta dispozițiile legale imperative ale art. 43 si art. 141 din OG 92/2003, iar in ceea ce privește majorările de întârziere acestea au fost calculate in baza dispozițiilor art. 119 si 120 din OG 92/2003 pentru neplata in termen a obligațiilor fiscale, in speța impozitul clădire si teren.
In ceea ce privește suspendarea executării silite, a arătat intimatul, contestatoarea nu a făcut dovada achitării unei cauțiuni astfel cum este stipulata in dispozițiile art. 403 C.pr.civ. dar si a iminentei produceri a unui prejudiciu ireparabil si nu exista nici o justificare obiectiva a necesitații suspendării executării silite, astfel încât nu se încadrează in prevederile legale privind suspendarea executării silite.
A solicitat intimatul respingerea contestației la executare in principal ca tardiv formulata si in subsidiar ca neîntemeiata si să se mențină ca legale si temeinice somația si titlul executoriu nr. 3103/25.07.2011 si obligarea contestatoarei la plata impozitului pe clădire si teren.
La termenul de judecată din 30.01.2013, instanța a luat act de împrejurarea că petenta a renunțat la cererea de suspendare a executării silite si a încuviințat la solicitarea acesteia proba cu acte, respingând ca nefiind concludenta proba cu interogatoriul intimatului - în cadrul probei cu acte contestatoarea depunând la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 52 – 126 dosar.
Prin sentința civilă nr.7263/17.04.2013, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la cererea privind anularea titlului executoriu nr. 3103/25.07.2011 și a respins acest capăt de cerere ca tardiv formulat, respingând in rest contestația la executare ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.173 alin.1 lit. a din Ordonanța 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, împotriva actelor de executare se poate formula contestație in termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria in raza căreia își are sediul organul fiscal care a emis actul de executare contestat.
În cauza de față s-a solicitat anularea titlului executoriu nr.3103/25.07.2011 emis de intimată, anularea formelor de executare efectuate împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu 3103/25.07.2011 și a înștiințării de poprire din data de 02.10.2012, prezenta contestație fiind formulata si depusa la Judecătoria Ploiești, la data de 19.10.2012.
Astfel, s-a reținut că, din actele dosarului, a rezultat ca titlul executoriu nr.3103/25.07.2011 a fost comunicat contestatoarei la data de 25.07.2011 prin publicare pe pagina de internet, ca urmare a faptului ca scrisoarea recomandata cu confirmare de primire prin care i-a fost comunicata decizia a fost restituita cu mențiunea destinatar mutat, iar, având în vedere actele depuse din care a rezultat ca prezenta contestație împotriva titlului executoriu nr.3103/25.07.2011 a fost formulată după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.172 din ordonanța 92/2003, instanța de fond a apreciat ca întemeiata excepția tardivității formulării contestației la executare invocata si, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca tardiv formulat.
Cu privire la celelalte capete de cerere, față de data la care au fost comunicate actele contestate (10.10.2012) prima instanța a apreciat că prezenta contestație a fost formulată în termen, si pe cale de consecință a respins excepția tardivității, cu privire la anularea înștiințării de poprire.
Pe fond, instanța a retinut ca înștiințarea de poprire din 02.10.2012 a fost emisa ca urmare a constatării de către organele fiscale a unor obligații fiscale neachitate, obligații stabilite prin titlul executoriu nr.3103/25.07.2011, iar, întrucât împotriva titlului executoriu nr.3103 din 25.07.2011 nu a fost formulată în termen legal, conform dispozițiilor art.172-173 din Ordonanța 92/2003 privind codul de procedură fiscală contestație, sumele stabilite ca obligații de plata sunt datorate.
Având in vedere actele dosarului, întrucât titlul executoriu nr.3103 din 25.07.2011 in baza căruia a fost emisa înștiințarea de poprire din 10.10.2012, nu a fost modificat sau anulat, sumele pentru care au fost emise actele de executare, rezulta ca sunt datorate de către contestatoare, instanța de fond a apreciat ca, sub acest aspect, al cuantumului sumei datorate, nu se impune anularea actelor de executare contestate, retinând, totodată, ca actele de executare cuprind toate mențiunile legale prevăzute de dispozițiile art.43 din Ordonanța 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cuprind denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.
Având în vedere considerentele sus menționate, și actele dosarului, întrucât nu au fost identificate nelegalități ale actelor de executare contestate, si nu s-a făcut dovada anularii titlul executoriu nr.3103/25.07.2011 care a stabilit sumele datorate, instanța de fond a apreciat contestația formulata ca fiind neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs contestatoarea N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta – contestatoare a arătat că, în mod greșit, s-a pronunțat instanța de fond, atât pe excepția tardivității formulării contestației la executare in contra titlului executoriu nr.3103/25.07.2011, cât si pe netemeinicia demersului judiciar inițiat, cu privire la anularea formelor de executare emise in baza titlului executoriu contestat.
Astfel, a susținut recurenta că, în ceea ce privește tardivitatea formulării contestației la executare in contra titlului executoriu nr.3103/25.07.2011, a arătat încă prin petitul acțiunii formulate ca acest act de executare nu a fost comunicat niciodată recurentei, până la data la care a fost comunicata înștiințarea de poprire, si, deși aceasta excepție a fost invocata prin întâmpinare de către intimata, aceasta din urma nu a produs la dosarul cauzei niciun fel de act din care sa rezulte ca acest act s-a comunicat anterior înființării popririi, prin adresa din data de 10.10.2012.
În consecința, recurenta a menționat că a luat cunoștința de existenta titlului executoriu a cărei anulare a solicitat-o, odată cu înștiințarea înființării popririi pe veniturile sale lunare, si ca atare, era in termen la data formulării contestației la executare sa solicite anularea titlului executoriu.
Cum pentru data la care s-a adus la cunoștința recurentei despre existenta titlului executoriu nu exista nici un fel de alta dovada ca aceasta s-ar fi făcut la o alta data decât cea pretinsa si indicata de recurenta contestatoare, si cum pentru celelalte forme de executare a căror anulare s-a solicitat, recurent a arătat că, instanța de judecata a apreciat contestația la executare ca fiind formulata in termenul legal, printr-o interpretare logica, si anularea titlului executoriu s-a solicitat in termenul prevăzut de lege, motiv pentru care in mod greșit a fost admisa excepția de tardivitate invocata de intimata prin întâmpinarea formulata, solicitând, pe acest aspect, admiterea caii de atac formulate, modificarea in parte a hotărârii pronunțate in fond si respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare pentru titlul executoriu nr.3104/25.07.2011 ca neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, a apreciat recurenta că, de asemenea, soluția instanței de fond este neîntemeiata, in raport de probatoriul administrat in cauza, întrucât a arătat, dar a si dovedit in speța ca, la data de 10.10.2012, a fost comunicata de către intimata înștiințarea popririi, prin care contestatoarei i se aducea la cunoștința ca asupra pensiei lunare pentru limita de vârsta pe care o incasa de la Casa Județeană de Pensii Prahova s-a dispus măsura popririi in baza titlului executoriu emis de intimată, respectiv nr.3103/25.07.2011, pentru suma de 300 lei reprezentând impozit pentru clădire si teren, neachitat pentru anul 2011.
De asemenea, recurenta a mai menționat că, a dovedit în cadrul probatoriului cu acte, pe care instanța de judecata l-a încuviințat la solicitarea contestatoarei, că titlul executoriu amintit in înștiințarea de poprire pe care aceasta a primit-o, nu i-a fost niciodată comunicată, si, in plus, nici nu putea fi obligata sa plătească aceasta suma, întrucât, pe de o parte, imobilul alcătuit din casa si teren situat in Ploiești, ., jud. Prahova a fost proprietatea părinților contestatoarei, iar calitate de moștenitori, odată ce succesiunea nu a fost niciodată dezbătută neemițându-se certificat de moștenitor in acest sens, au rămas nu numai contestatoarea din prezenta cauza.
În continuare, recurenta a arătat că, părinții lor, așa cum rezulta din actele care au fost depuse la dosarul cauzei sunt decedați de mai multa vreme, iar in calitate de moștenitori a rămas contestatoarea - recurenta, împreuna cu 3 frați, din care, in prezent, unul este decedat, astfel incit, după moartea proprietarilor inițiali, o eventuala impunere, si deci si un titlu executoriu in caz de neplata a obligațiilor fiscale, nu putea fi, in mod obligatoriu, emis decât pe numele tuturor moștenitorilor, dat fiind ca nici până in acest moment nu exista o hotărâre irevocabila prin care instanța judecata sa fi statuat asupra unei eventuale ieșiri din indiviziune.
Mai mult decât atât, a susținut recurenta că, pe de o parte, certificatul de moștenitor de pe urma părinților contestatoarei nu s-a întocmit, întrucât la momentul decesului celor doi, imobilul pentru care se pretinde plata impozitului doar de la contestatoare nu exista in patrimoniul acestora, după cum in patrimoniul moștenitorilor a intrat numai ca urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțata de instanța la nivelul anului 2003, si prin care s-a stabilit componenta masei succesorale rămasa de pe urma tatălui contestatoarei, P. G., precum si calitatea de moștenitori a copiilor defunctului.
Pe de alta parte, chiar daca după anul 2003, având la baza hotărârea judecătoreasca arătată, s-ar fi întocmit certificat de moștenitor, nu s-a ieșit niciodată din indiviziune, prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile . succesoral, astfel încât este impropriu la acest moment, atâta vreme cit exista trei persoane abilitate prin lege, care au cota parte din proprietatea asupra imobilului, cota stabilita prin dispoziție legala, ca numai una dintre aceste persoane, in speța contestatoarea, sa fie obligata la plata impozitului pentru imobil.
Recurenta a mai susținut că, față de împrejurările arătate, intimata ar fi trebuit sa emită, in raport de cota fiecarei persoane îndreptățite si in situația în care baza sa de date era actualizata, cuantumul impozitului ce urma sa fie stabilit anual pentru imobil, raportat tot la cota parte pe care fiecare ar fi avut-o asupra imobilului.
Pe de alta parte, a învederat instanței de judecata împrejurarea ca pe rolul Judecătoriei Ploiești au existat spre soluționare mai multe cauze in care, în calitate de moștenitori, s-au judecat cu statul, prin organele abilitate, dat fiind ca pentru averea succesorala rămasa de pe urma defuncților autori s-a emis un certificat de vacanta succesorala, in așa fel incit, nici după ce a produs dovezile necesare, si nici in acest moment, nu putea fi obligata nici contestatoarea, si nici ceilalți moștenitori, la plata impozitului pe teren si clădire, cita vreme nu au depus, nici unul dintre ei, la organul fiscal un act din care sa rezulte ca sunt proprietari, chiar si in indiviziune, asupra bunurilor imobile supuse impozitării.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin S. Registratură la data de 12.11.2013, intimatul S. P. Finanțe Ploiești a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor nulității și tardivității recursului, și în subsidiar, respingerea recursului, ca nefundat.
În ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimat, motivat de faptul că nu se indică temeiul de drept și motivele de nelegalitate ale sentinței recurate, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, recurenta a expus criticile formulate împotriva sentinței instanței de fond, care, în raport de modalitatea de redactare, pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304, ceea ce, potrivit art. 306 alin. (3) Cod procedură civilă, nu e de natură a atrage nulitatea recursului.
De asemenea, referitor la excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimat, tribunalul constată că nici această excepție nu poate fi admisă, în condițiile în care, la calcularea termenului de decdlarare a recursului, nu are relevanță înscrierea din extrasul de pe portalul instanței, invocată de intimat, ci dovada de expediere a recursului, conform plicului de corespondență, depus la fila 7 dosar recurs, și care poartă ștampila de expediere din data de 15.07.2013.
Pe de altă parte, conform dovezii de comunicare a hotărârii recurate, depusă la fila 140 dosar fond, rezultă că aceasta a fost comunicată recurentei-contestatoare la data de 01.07.2013, astfel încât ultima zi a termenului legal de recurs era, potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, 17.07.2013.
Rezultă, în consecință, că expedierea motivelor de recurs de către recurenta-contrestatoare în data de 15.07.2013 a fost făcută în cadrul termenului legal.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta-contestatoare a criticat sentința instanței de fond sub un prim aspect vizând admiterea, în opinia sa, în mod greșit, a excepției tardivității formulării contestației la executare cu privire la anularea titlului executoriu nr. 3103/25.07.2011, invocând faptul că, după cum a arătat și în fața instanței de fond, în realitate, nu a luat cunoștință de existența titlului executoriu a cărui anulare a solicitat-o decât odată cu înființarea popririi, astfel că, respectivul titlu nefiindu-i comunicat niciodată până la acel moment, nu avea cum formula contestație la executare împotriva acestuia anterior și era, ca atare, în termenul de a formula această contestație de la momentul luării la cunoștință de înființarea popririi prin adresa din data de 10.10.2012.
Sub acest aspect, tribunalul constată că instanța de fond a reținut că titlul executoriu nr. 3103/25.07.2011, emis de intimat, a fost comunicat contestatoarei-recurente la data de 25.07.2011 prin publicare pe pagina de Internet (fila 32 dosar fond), ca urmare a faptului că scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, prin care i-a fost comunicată decizia, a fost restituită cu mențiunea „Destinatar mutat” (fila 29 dosar fond).
Or, verificând înscrisurile arătate, se constată că cele două înscrisuri invocate atestă indicarea adresei recurentei-contestatoare, ca fiind Ploiești, ., în condițiile în care, în toate celelalte înscrisuri din dosarul de executare, figurează adresa acestuia ca fiind Ploiești, . – această ultimă adresă figurând, de altfel, încă din declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri dată de contestatoare la 12.01.1995.
De altfel, aceeași adresă corectă a contestatoarei figurează și în titlul executoriu nr. 3103/25.07.2011, în somația emisă la aceeași dată, precum și în adresa de înființare a popririi, care i-a fost comunicată la adresa din ., conform copiei recipisei poștale depuse la aceeași filă 29 din dosarul de fond.
Astfel, constatând că titlul executoriu menționat i-a fost comunicat contestatoarei, în mod greșit, la o altă adresă decât cea la care aceasta domicilia efectiv, este evident că acesta nu i-a putut parveni, pentru a fi contestat în termenul legal – împrejurarea arătată echivalând cu necomunicarea legală a titlului, astfel că, față de aceste considerente, admiterea de către instanța de fond a excepției tardivității formulării contestației la executare cu privire la cererea de anulare a titlului menționat apare ca fiind nelegală și netemeinică.
Având, totodată, în vedere că respingerea în rest a contestației la executare formulate de recurenta-contestatoare a fost motivată prin aceea că respectiva executare a fost pornită în baza unui titlu executoriu valabil, necontestat și nemodificat, este evident că și sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond este greșită.
În consecință, tribunalul, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-contestatoare N. M. împotriva sentinței civile nr. 7263/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității și excepția tardivității recursului, invocate de intimat prin întâmpinare.
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare N. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7263/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. FINANȚE L., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. C. A. P. –A. A. Ș. O. C.
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează președintele instanței
GREFIER,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.C.A./Tehnored.B.A.
3 ex/01.07.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. P. A. D.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 505/2013.... | Reziliere contract. Decizia nr. 1289/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
