Contestaţie la executare. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 463/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ /2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
Ședința publică din data de 20.03.2013
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTORI – A. G. H.
- N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare S.C. S. W. I. SRL cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata P. A. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - contestatoare reprezentată prin av. M. E. C. si intimata reprezentată prin av. M. M..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare.
Recurenta - contestatoare prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 47,00 lei si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata prin apărător depune la dosarul cauzei întâmpinare care este comunicată.
Tribunalul ia act că recurenta - contestatoare depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 47,00 lei conform chitanței nr._/14.03.2013 si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate, iar intimata a depus la dosar întâmpinare care este comunicată.
Recurenta - contestatoare prin apărător solicită instanței proba cu înscrisuri, în cadrul căreia solicită emiterea unei adrese pentru a se obține relații cu privire la unitatea bancară unde societatea contestatoare are deschise conturi bancare, din ce cont s-a efectuat debitarea.
Tribunalul pune în discuția părților proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - contestatoare.
Intimata prin apărător solicită instanței respingerea cererii de probatorii formulată de recurentă, întrucât informațiile solicitate rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei si din dosarul de executare.
Având în vedere proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - contestatoare, tribunalul o respinge apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Tribunalul pune în discuția părților excepția de conexitate a prezentei cauze la dosarul nr._/281/2012, invocată prin cererea de recurs.
Recurenta – contestatoare, prin apărător, solicită instanței admiterea excepției.
Intimata prin apărător solicită instanței respingerea excepției întrucât sunt două hotărâri judecătorești în baza căror s-a procedat la executarea silită.
Tribunalul respinge excepția de conexitate invocată de recurenta - contestatoare întrucât între cele două cauze nu există o legătură suficientă care să justifice judecarea cauzelor împreună.
Pe rând părțile, prin apărători, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta - contestatoare prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului conform mențiunilor cuprinse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată ce urmează a fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatoarea S.C. S. W. I. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata P. A. C., contestație la executare prin care a solicitat anularea procesului verbal de executare din data de 27.04.2012 și diminuarea onorariului executorului judecătoresc – dosar executare nr. 125/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. S..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civila nr. 2156 din data de 03.10.2011 a fost obligată să plătească intimatei P. A. C. "o despăgubire legala cu salariile indexate, majorate si actualizate, cat si cu celelalte drepturi cu care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective, respingând cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca nemotivată."
A arătat că a formulat recurs împotriva acestei sentințe, și urmare a respingerii recursului, a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A mai precizat că, în data de 25.04.2012, a achitat aceste cheltuieli de judecată prin mandat poștal. La doua zile după achitarea acestei sume, respectiv la data de 27.04.2012, a fost emis un proces-verbal prin care au fost stabilite cheltuieli de judecata in cuantum de 1020 lei.
A mai menționat faptul că nu a primit niciodată acest proces-verbal prin care au fost înscrise cheltuielile de executare și că a aflat de acest proces-verbal în data de 08.05.2012, în momentul în care i-a fost comunicat un proces-verbal prin care se dispunea poprirea pe conturile societății la toate băncile din România.
De asemenea, a arătat ca nu a înțeles modul de calcul față de munca depusă, de complexitatea dosarului Biroului Executorului Judecătoresc, care a somat-o sa plătească cheltuieli executare in suma de 1020 lei, întrucât acestea puteau fi stabilite la maxim 200 lei, considerând suma de 1020 lei, reprezentând cheltuieli executare excesiv de mare, având in vedere obligațiile bănești la care a fost obligată a le achita creditoarei.
A mai apreciat contestatoarea ca s-a perceput maximul onorariului permis de lege pentru un act de executare, suma executată, perceperea unui asemenea onorariu având caracter abuziv, considerând că instanța poate cenzura aceste cheltuieli de executare, având în vedere ca executorii judecătorești, care sunt învestiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, în mod nejustificat, pe una dintre părțile procedurii de executare silită.
A menționat că, raportat la munca depusă și la valoarea creanței pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este nelegal și nejustificat, apreciind că se impune reducerea acestuia.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile 399 si urm. C.proc.civ.
În dovedirea contestației, au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 22.08.2012 contestatoarea a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu P. A. C., în calitate de intimată.
De asemenea, a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc în baza art. 373 C.proc.civ. raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 188/2000. Având în vedere că art. 373 C.proc.civ. și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 specifică faptul că hotărârile judecătorești se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar sediul principal al societății se află în București, iar al terțului poprit tot în București și executarea silită s-a efectuat de un executor din Ploiești, contestatoarea a apreciat că această executare a fost efectuată de către un executor judecătoresc necompetent, motiv pentru care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită.
A arătat că, pentru a stabili în mod clar caracterul acestei norme de competență a executorului judecătoresc și modul de sancționare a încălcării acestora trebuie să se aibă în vedere și prevederile art. 399 alin. 2 C.proc.civ.
Totodată, a solicitat întoarcerea executării silite în baza art. 401 C.proc.civ. prin restituirea sumelor executate în dosarul de executare silită. Având în vedere faptul că societatea a fost executată pentru suma de 1020 lei în data de 11.05.2012 reprezentând cheltuieli de executare, contestatoarea a solicitat restituirea acestei sume.
Un ultim capăt de cerere privește conexarea prezentei cauze la dosarul nr._/281/2012 având ca obiect contestație la executare – dosar executare nr. 116/2012, întrucât dosarele nr. 116/2012 și 125/2012 au fost formulate în baza a două hotărâri judecătorești pronunțate în același dosar, respectiv dosarul nr._ .
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 10.10.2012, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind necompetența teritorială a executorului judecătoresc invocată prin precizarea la acțiune a menționat că executarea silită a fost efectuată prin poprirea conturilor de disponibilități bancare la terții popriți reprezentați de bănci cu sediul în Ploiești, respectiv în aria de competență a Biroului Executorului Judecătoresc M. S..
Mai mult decât atât, debitoarea a recunoscut în cuprinsul contestației că a achitat de bună voie suma de 2000 lei, astfel încât executarea silită propriu zisă nu a fost materializată. În aceste condiții în care debitoarea a înțeles să-și îndeplinească singură obligația fără a o executa, intimata a apreciat criticile invocate în cuprinsul prezentei contestații șicanatorii, actele de executare fiind întocmite potrivit dispozițiilor legale.
Cu privire la critica contestatoarei în ce privește onorariul executorului judecătoresc datorat în dosarul de executare nr. 125/2012, în cuantum de 1020 lei, intimata a solicitat respingerea acesteia întrucât însăși contestatoarea a învederat instanței că onorariul executorului este încadrat în limitele impuse prin legea executorilor judecătorești, prin urmare acest onorariu fiind unul legal. În acest sens a statuat și practica judiciară în materie.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 13.698/15.10.2012, Judecătoria Ploiești a respins exceptia privind necompetența teritoriala a executorului judecătoresc ca neintemeiata.
A respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 1 C.pr.civ., „daca bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripția mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.”
Totodată, a reținut și dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cu care „poprirea se înființează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”.
A constatat că intimata a formulat cerere de executare silita la B.E.J. M. S., prin poprire asupra conturilor bancare deschise la unitățile bancare ce âși au sediul pe raza administrativ-teritoriala a Municipiului Ploiesti.
Prin urmare, instanța a apreciat că excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc, invocată de contestatoare, este neîntemeiată respingând-o ca atare, urmând să respingă și capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită pentru aceleași considerente, nefiind îndeplinite conditiile impuse de art. 399 alin.2 C.pr.civ.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ., „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 alin.1 C.pr.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Verificând actele de executare întocmite in dosarul de executare nr.125/2012 al B. M. S., a reieșit ca acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale in materie, nici unul din motivele invocate de contestatoare prin contestația la executare formulată neregăsindu-se în situațiile care ar putea conduce la anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare mai sus menționat.
A reținut instanța de fond că, că la data de 18.04.2012, urmare a cererii formulate de B.E.J. M. S., instanța a încuviințat executarea silită privind pe debitoarea S.C. S. W. I. S.R.L.
Abia la data de 25.04.2012, prin mandat poștal, a constatat instanța de fond, debitoarea a achitat suma de 2000 lei creditoarei-intimate, deci după ce intimata a făcut cheltuieli privind executarea silita, astfel încât apare justificată cererea acesteia de a se continua executarea silită pana la concurența sumei de 1020 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Instanța a reținut că, din totalul sumei de 1020 lei reprezentând cheltuieli de executare, suma de 500 lei reprezintă onorariul avocatului angajat de creditoare, aceasta fiind o suma modică, cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc fiind conforme prevederilor legale in materie, instanța respingând cererea contestatoarei de a le reduce. In consecința, instanța a respins și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor executate, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea contestației.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-contestatoare a arătat că instanța de fond a plecat de la ideea că societatea și-a îndeplinit obligația de bunăvoie și a respins excepția necompetenței executorului judecătoresc ca șicanatorie, considerând necesar a nu analiza această excepție, însă a respins-o.
A afirmat recurenta-contestatoare că instanța de fond nu a înțeles datele aflate în această cauză.
A precizat că a achitat obligația de plată a sumei de 2000 lei înainte de a cunoaște de executarea silită.
A menționat că a ridicat excepția necompetenței executorului judecătoresc pentru executarea silită propriu-zisă, întrucât prin executare s-a ridicat suma de 1020 lei din conturile societății.
A invocat și pe această cale excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc, în baza art. 373 C.proc.civ., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 188/2000.
A arătat că aceste texte legale specifică faptul că hotărârile judecătorești se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar sediul său principal se află în București și cel al terțului poprit tot în București, executarea silită efectuându-se de către un executor din Ploiești.
A afirmat că executarea a fost efectuată de către un executor necompetent, motiv pentru care solicită anularea tuturor actelor de executare silită.
A arătat că, pentru a se stabili în mod clar caracterul acestei norme de competență a executorului judecătoresc și modul de sancționare a încălcării acesteia, trebuie să se aibă în vedere și prevederile art. 399 alin. (2) C.proc.civ.
Codul de procedură civilă, a precizat recurenta-contestatoare, sancționează în mod expres cu nulitatea încălcarea dispozițiilor imperative privind efectuarea executării silite, fiind astfel în situația art. 105 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ., nulitatea actelor efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale operând fără a fi necesară dovedirea existenței vreunei vătămări.
A precizat că, potrivit motivării instanței de fond, excepția menționată a fost respinsă întrucât B.E.J. M. S. s-a adresat unităților bancare care își au sediul pe raza administrativ-teritorială a Municipiului Ploiești.
A menționat că nu a avut niciodată cont la vreo bancă din Ploiești.
Cu privire la cheltuielile de executare, a arătat că nu cunoaște din ce se compun acestea, dar consideră suma ca fiind excesivă.
A afirmat că nu înțelege modul de calcul, față de munca depusă, de complexitatea dosarului executorului, cheltuielile de executare putând fi stabilite la maxim 200 lei.
A arătat că s-a perceput maximul onorariului permis de lege pentru un act de executare, suma executată, perceperea unui asemenea onorariu, având caracter abuziv.
A precizat că instanța poate cenzura aceste cheltuieli de executare, având în vedere că executorii judecătorești, care sunt învestiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, în mod nejustificat, pe una dintre părțile procedurii de executare silită.
A menționat că, raportat la munca depusă și la valoarea creanței pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este nelegal și nejustificat, impunându-se reducerea acestuia.
A solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr._/281/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 20.03.2013, instanța a respins excepția de conexitate invocată de către recurenta-contestatoare.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei-contestatoare în sensul că instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc fără a analiza această excepție, nu pot fi reținute.
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a analizat pe larg afirmațiile contestatoarei privind excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc, răspunzând argumentelor acesteia.
Această apărare nu reprezintă în realitate o excepție, ci un motiv al contestației la executare, întrucât excepțiile procesuale nu pot fi invocate prin cererea de chemare în judecată ci de către pârât, prin întâmpinare, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 112 și art. 115 C.proc.civ.
Cu privire la această motiv, reiterat prin cererea de recurs, se observă că, potrivit art. 373 alin. (1) teza I C.proc.civ., „dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea (...)”.
Executarea silită poate avea loc nu doar la domiciliul sau sediul debitorului ci și la acela al terților popriți.
Prin cererea de executare silită adresată B.E.J. M. S., intimata-creditoare a solicitat executarea deciziei civile nr. 1006/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin poprire asupra conturilor bancare deschise la unitățile bancare ce își au sediul pe raza administrativ-teritorială a municipiului Ploiești ale debitoarei S.C. S. W. I. S.R.L.
Prin urmare, executarea silită urma a se efectua în circumscripția Curții de Apel Ploiești, la solicitarea creditoarei.
Astfel cum rezultă din cuprinsul adreselor aflate la filele 30 și 32, în dosarul de fond, emise de B.E.J. M. S., dispozițiile de poprire și solicitarea de deblocare a conturilor debitoarei au fost comunicate către sucursalele din Ploiești ale mai multor unități bancare: Piraeus Bank-Sucursala Ploiești, Raiffeisen Bank-Agenția Ploiești, C.E.C. Bank S.A.-Sucursala Ploiești, Banca Comercială Română, Sucursala Prahova-Ploiești, Marfin Bank S.A.-Sucursala Ploiești, ING Bank-Sucursala Ploiești, Banca Comercială „Carpatica”-Sucursala Ploiești, Garanti Bank S.A.-Sucursala Ploiești, etc.
În consecință, nu se poate reține că actele de executare nu au fost emise de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care s-a efectuat executarea.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, invocat de către recurenta-contestatoare, „executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
Astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile de poprire au fost emise către sucursalele sau agențiilor din Ploiești ale unităților bancare, astfel încât executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile în circumscripția Curții de Apel Ploiești.
Prin urmare, susținerile recurentei-contestatoare privind necompetența executorului judecătoresc nu pot fi reținute, având în vedere conținutul actelor de executare din dosarul nr. 125/2012 al B.E.J. M. S..
În ceea ce privește motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de executare, de 1020 lei, instanța constată că acestea se compun din: 248 lei onorariu executor, incluzând T.V.A., 248 lei cheltuieli de executare conform Hotărârii nr. 2/2007, publicată în M.Of. partea I, nr. 164 din 7.03.2007, privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, 24 lei taxe de timbru și taxe poștale, 500 lei onorariu avocat.
Cheltuielile de executare, potrivit Hotărârii nr. 2/2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, sunt constituite din cheltuielile pentru înregistrarea și formarea dosarului, redactarea adreselor, întocmirea proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii, emiterea adreselor de poprire, etc.
Aceste cheltuieli sunt justificate prin înscrisurile din dosarul de executare silită, ce dovedesc efectuarea activităților sus-menționate.
Sumele reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar nu au fost contestate, fiind achitate pentru legalizarea hotărârii puse în executare și încuviințarea executării silite.
În ceea ce privește cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, achitat în cadrul procedurii executării silite, în cuantum de 500 lei, sunt aplicabile, dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată.
În raport de activitățile efectuate de către avocat în cadrul acestei proceduri, constând în redactarea și depunerea cererii de executare silită și a înscrisurilor necesare constituirii dosarului de executare, onorariul în cuantum de 500 lei nu poate fi considerat excesiv, neimpunându-se reducerea acestuia.
De asemenea, nu este excesiv onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 248 lei, incluzând T.V.A., acesta fiind calculat în conformitate cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, publicat în M.Of. nr. 936 din 20 noiembrie 2006.
Biroul Executorului Judecătoresc M. Sebaastian a efectuat demersuri pentru executarea silită a titlului executoriu, a formulat cerere de încuviințare a executării silite și a emis adrese de înființare a popririi către mai multe unități bancare.
În raport de activitățile efectuate de către executorul judecătoresc, instanța nu poate reține afirmația recurentei-contestatoare în sensul că onorariul acestuia are caracter abuziv.
Recurenta-contestatoare și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1006/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, la data de 25.04.2013, ulterior începerii executării silite și încuviințării acesteia, prin încheierea de ședință din data de 18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2012.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. S. W. I. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata P. A. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.03.2013.
Președinte, Judecători,
R. I. C. A. G. H. N. C.
fiind în C.O. semnează fiind în C.O. semnează
Președintele instanței, Președintele instanței,
Grefier,
R. C.
fiind în C.O. semnează
P.-grefier,
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehn. C.R.I.
d.f._ Jud. Ploiești
j.f. N. L. A.
2 ex/12.07.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 881/2013.... | Grăniţuire. Sentința nr. 233/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
