Contestaţie la executare. Decizia nr. 1324/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1324/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 1324/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1324
Ședința publică din data de 21.10.2014
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată B. C. C. SA cu sediul în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu și prin cabinet avocat R. & M. SPARL cu sediul în București, ., nr. 31, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 590/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul contestator G. G. N. cu domiciliul ales la C..Av.V. M. C. cu sediul în București, ., nr. 53, . și în S., .. 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se prezintă în instanță numita Cinileanu A. M., care depune concluzii scrise din partea intimatului contestator și arată că, deși nu a primit mandat de reprezentare din partea Cabinetului de Avocatură, arată că recursul declarat de recurentă ar fi tardiv, față de actele procedurale existente la dosar.
Tribunalul învederează că persoana prezentă din partea apărătorului intimatului nu are delegație de reprezentare, având un mandat restrâns numai cu privire la depunerea concluziilor scrise, însă instanța are obligația din oficiu să verifice toate actele procedurale și să stabilească modalitatea de formulare a recursului, inclusiv termenul înăuntrul căruia a fost formulat.
De asemenea, tribunalul învederează că președintele de complet nu a înțeles să formuleze cerere de abținere atât timp cât împrejurările în raport de care s-a soluționat în primă instanță cauza privind perimarea executării au un caracter nou, aspect recunoscut de contestator cu ocazia invocării excepției perimării, considerată total diferită de excepția precedentă, aspecte care rezultă la filele 9,10 dosar fond, motiv pentru care președintele de complet a considerat să nu și-a spus părerea asupra împrejurărilor invocate în urma rejudecării, cu ocazia pronunțării deciziei civile nr. 1451/2013, mai ales că însuși contestatorul la momentul invocării excepției a pretins invocarea unor acte noi.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. contestația la executare înregistrată cu nr. 1751/ 310/09.08.2011, la Judecătoria S., contestatorul G. G. N. a chemat în judecată pe intimata B. C. C. SA Sibiu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea încheierii Judecătoriei Sectorului 1 București privind învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin . 3AA_ în valoare de 780.110,66 lei emis la data de 24.12.2008, anularea executării silite a titlului executoriu constând în biletul la ordin sus-menționat, a actului de executare, respectiv adresa nr. 151 CL/859/12.07.2010 de înființare a popririi, în dosarul de executare nr. 151 CL/2010 al executorilor bancari ai intimatei, a executării silite înseși.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin din data de 24.12.2008, care nu constituie titlu executoriu valabil, nefiindu-i opozabil, în calitate de garant avalist, bilet emis în alb, urmând a fi folosit și completat conform contractului de credit bancar nr. 142/24.12.2008 și că . bilet la ordin diferă de numărul biletului la ordin înscris în contractul de credit care este C. 3AA_, mai ales că, în mod nelegal, s-a procedat și la executarea sa silită atât timp cât contractul de credit bancar nu a fost semnat de persoana sa, în calitate de garant, nu există un exemplar original în acest sens, iar executarea silită s-a declanșat în baza unui bilet la ordin și nicidecum a unui contract de credit nr. 142/21.12.2008, a actelor adiționale aferente, fiind emisă adresa de înființare a popririi până la concurența sumelor de 19.028,92 lei, 182.890,93 Euro deși, biletul la ordin a vizat suma de 780.110,66 lei.
La data de 29.08.2011, intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare atât timp cât toate actele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, procedându-se în mod corect la executarea silită a contestatorului în calitate de debitor, în baza unui bilet la ordin care constituie titlu executoriu.
P. sentința civilă nr. 1055/21.09.2011 a Judecătoriei S. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de contestator împotriva intimatei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținându-se că din punct de vedere teritorial, competentă să soluționeze în primă instanță contestația este Judecătoria Sectorului 1 București, ținându-se seama de locul plății ca fiind București, indicat în titlul executoriu, respectiv biletul la ordin din data de 24.12.2008.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată cu nr._/299/28.10.2011.
În baza sentinței civile nr. 6694/12.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei S. și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunându-se înaintarea dosarului la I.C.C.J. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Primindu-se dosarul al I.C.C.J., cauza a fost înregistrată cu nr._/299/18.06.2012.
În conformitate cu decizia civilă nr. 3575/20.09.2012 a I.C.C.J., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., motivându-se că din punct de vedere teritorial competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței în raza căreia își are domiciliul contestatorul în calitate de debitor, ținându-se seama că sediul terțului poprit se află în Bușteni, localități aflate în raza teritorială de activitate a Judecătoriei S. și nicidecum a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Primindu-se dosarul al Judecătoria S., cauza a fost reînregistrată cu nr._/310/06.10.2011.
Pe de altă parte, prin contestația la executare înregistrată cu nr. 1647/310/17.08.2012, contestatorul G. G. N. a chemat în judecată pe intimata B. C. C. SA Sibiu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea încheierii de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin . 3AA_/24.12.2008, anularea executării silite a titlului executoriu constând în biletul sus-menționat ce face obiectul dosarului nr. 145/2012 al B.E.J. Tărean C., a actelor de executare întocmite în acest dosar, respectiv somația din data de 26.07.2012, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 26.07.2012, adresa din data de 26.07.2012 privind înființarea popririi, a tuturor adreselor de înființare a popririi, în raport de cei 34 de terți popriți.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că biletul al ordin din 24.12.2008 a fost emis în alb, fiind completat ulterior, numărul acestuia fiind total diferit de numărul biletului înscris în contractul de credit, contractul de credit bancar invocat de către intimată nefiind semnat de persoana sa în calitate de garant, neexistând un exemplar original în ceea ce-l privește, fapt ce atrage nevalabilitatea biletului la ordin subsecvent contractului de credit și că biletul la ordin a fost completat nelegal, încălcându-se prevederile contractului de credit, neexistând nicio notificare prealabilă, motiv pentru care încheierea de învestire a biletului la ordin este nelegală, mai ales că încheierea de încuviințare a acestui bilet la ordin a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor codului de procedură civilă, neexistând nicio încuviințare silită pentru o sumă de bani în Euro, nefiind un titlu executoriu.
P. încheierea din data de 06.03.2013 s-a dispus conexarea dosarului cu numărul mai mare la dosarul cu numărul mai mic și anume dosarul nr._, la prezenta cauză, ținându-se seama că între părți există două dosare cu același obiect și aceeași cauză.
La data de 10.04.2013, contestatorul și-a completat contestațiile la executare, solicitând să se constate că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 151 CL/2010 al Corpului Executorilor Bancari ai intimatei, continuată în dosarul de executare nr. 145/2012 al B.E.J. Ț. C. s-a perimat de drept, invocându-se excepția perimării executării silite, solicitându-se desființarea acestei executări în condițiile în care, ultimul act de executare silită întocmit în dosarul nr. 151 CL/2010 îl reprezintă adresa nr. 151CL/859/12.07.2010 de înființare a popririi, adresă în raport de care nu s-a mai efectuat nici un act de executare silită, trecând mai mult de 6 luni până la următoarele acte de executare efectuare la 26.07.2012, mai ales că în dosarul nr. 145/2012 nu s-a început o nouă executare silită, ci a fost continuată executarea silită pornită inițial, dovadă în acest sens fiind încheierea din data de 17.07.2012 prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 469/15.05.2013 a Judecătoriei S., a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestator împotriva intimatei și s-a dispus anularea formelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 151CL/_ al Corpului Executorilor Bancari ai intimatei, continuată de B.E.J. Ț. C. în dosarul de executare 145/2012, ca fiind perimată de drept, respingându-se în rest celelalte capete de cerere ale contestației.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, obiectul ce formează executarea silită îl reprezintă titlul executoriu constând în contractul de credit nr. 142/21.12.2008, actele adiționale aferente acestuia, biletul la ordin . 3AA_ privind suma de 780.110,66 lei emis la data de 24.12.2008 avalizat de către contestator, învestit cu formulă executorie, iar prin încheierea nr. 369/30.05.2011 s-a dispus încuviințarea executării silite a acestui bilet la ordin, declanșându-se executarea silită în dosarul nr. 150 CL/2010, întocmindu-se un act de înființare a popririi la data de 12.07.2010, executare continuată în dosarul nr. 145/2012 al B.E.J. Ț. C., în cadrul căruia s-au întocmit acte de executare la data de 26.07.2012, astfel încât, intimata creditoare a lăsat să treacă o perioadă mai mare de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare silită, perimare în urma căreia executarea silită este desființată de drept, în baza disp.art. 389 pct. 1 C.pr.civ., mai ales că în cadrul dosarului de executare nr. 145/2012 nu s-a solicitat suspendarea executării silite de către intimată, nu s-au formulat alte cereri de reluare a executării, de începere a unei noi executări silite, ci pur și simplu s-a solicitat continuarea executării pentru recuperarea penalităților neacoperite.
S-a menționat că în baza disp.art. 3731 alin. 5, art. 399 alin. 1 C.pr.civ. încheierea privind încuviințarea executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, ceea ce înseamnă că pe calea contestației la executare nu se poate contesta o asemenea încheiere, iar în raport de art. 389 pct. 1 C.pr.civ. a fost admisă în parte contestația la executare și au fost anulate formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 150 CL/_ continuate în dosarul nr. 145/2012, ca fiind perimate de drept, respingându-se în rest celelalte capete de cerere al contestației conexate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației la executare, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că în mod greșit s-a procedat la perimarea executării silite fără să se țină seama că în baza disp.art. 5 din legea nr. 287/2011, instituțiile de credit, financiar nebancare pot începe executări silite noi, în temeiul titlului executoriu aparținând acestor instituții, de la data intrării în vigoare a legii până la data numirii în funcția de executor judecătoresc a executorilor bancari, inclusiv în cazul executărilor silite declanșate anterior intrării în vigoare a acestei legi, actele de executare întocmite de către aceștia fiind valabile și că pentru a opera perimarea este necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile prev. de disp.art. 248-254 C.pr.civ. privind începerea urmăririi silite, rămânerea în nelucrare timp de 6 luni a acesteia datorită culpei creditorului, condiții neîndeplinite în cauză atât timp cât primul act de executare silită emis de către executor a fost somația din data de 26.07.2012, somație întocmită în baza disp.art. 387 alin. 1 C.pr.civ care marchează declanșarea efectivă a executării silite.
În continuare, intimata a arătat că în baza disp.art. 387 alin. 1 C.pr.civ. termenul de 6 luni se împlinește de la data ultimului act de executare, adică un act specific procedurii de executare silită, dată de la care se analizează culpa creditorului privind inactivitatea acestuia în ceea ce privește continuarea executării silite, culpa inexistentă în cauză, atât timp cât actele de executare realizate de executorul bancar rămân valabile în perioada cuprinsă între data transmiterii actelor de executare de la executorul bancar la executorul judecătoresc și că, în speță, emiterea somației de către executorul judecătoresc are ca efect începerea unei noi executări silite, obligație care aparține în exclusivitate executorului judecătoresc, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 389 alin 1 C.pr.civ privind perimarea executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 20.06.2011.
La data de 13.09.2013 contestatorul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a constatat perimată executarea silită datorită culpei intimatei în ceea ce privește declanșarea executării silite.
P. decizia civilă nr.1541/21.11.2013 Tribunalul Prahova a admis recursul, a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis în parte contestația la executare principală, sens în care a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 151CL7210 al executorului bancar înregistrat cu nr._ al Judecătoriei, fiind perimate de drept și a menținut restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește respingerea celorlalte capete ale contestației la executare principală.
P. aceeași decizie tribunalul a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza la Judecătoria S. în vederea continuării judecății în ceea ce privește contestația la executare conexată, potrivit considerentelor deciziei.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că între părți au intervenit contracte de credit bancar, de ipotecă, în temeiul cărora intimata ar fi acordat cu titlu de împrumut suma de 150.00 Euro, în favoarea . SRL, ocazie cu care contestatorul a garantat în calitate de avalist biletul la ordin C. 3AA0063114, în temeiul căruia societatea respectivă s-ar fi obligat să achite intimatei suma de 780.110,66 lei la data de 04.03.2011, sumă pe care intimata pretinde că nu ar fi fost achitată de către societatea debitoare, de către contestator, motiv pentru care intimata a procedat la notificarea contestatorului în vederea executării obligațiilor asumate, formulând o cerere de încuviințare a executării silite prin intermediul executorului bancar C. L. A., în cadrul dosarului de executare nr.151 CL/2010, vizând biletul la ordin sus menționat, cerere admisă prin încheierea din 30.05.2011 a Judecătoriei S. și în urma căreia au fost efectuate acte de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 151CL/859/2010 al executorului respectiv, constând în adresa de înființare poprire din data de 12.07.2011, adresa nr. 5005/_/ 15.05.2011 privind obținerea informațiilor referitoare la societatea la care figurează salariat contestatorul.
A mai reținut tribunalul că, pe de altă parte, potrivit probelor existente la dosar, la data de 21.06.2012, intimata a formulat o nouă cerere de executare silită prin intermediul B.E.J. Ț. C. privind executarea silită a contestatorului în baza biletului la ordin sus menționat, cerere respinsă prin încheierea din 17.07.2012, în temeiul căreia s-a stabilit imposibilitatea intimatei de a solicita încuviințarea executării silite a aceluiași titlu executoriu de două ori, producând efecte juridice sub acest aspect încheierea din 30.05.2011, motiv pentru care a fost întocmit dosarul de executare nr.145/2012, dosar în cadrul căruia au fost efectuate acte de executare silită, inclusiv prin poprire față de contestator, constând în somație, proces verbal de cheltuieli de executare, înștiințări, adrese de înființare poprire întocmite la 26.07.2012 și comunicate contestatorului.
A concluzionat instanța de recurs că, astfel, atât timp cât între părți au intervenit contracte de credit bancar în temeiul cărora contestatorul a garantat plata sumei de 780.160,66 lei în baza unui bilet la ordin în temeiul căruia s-a obligat să achite în favoarea intimatei suma sus menționată, înseamnă că în realitate acest bilet la ordin reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu, dând naștere la drepturi și obligații reciproce între părți constând în asumarea obligației de către contestator de a achita la termenul scadent prevăzut în cuprinsul biletului la ordin suma respectivă, instituind în favoarea intimatei o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei existență și al cărei cuantum reiese din cuprinsul biletului la ordin, fiind ajunsă la scadență în urma expirării termenului de plată stipulat în cuprinsul biletului la ordin.
S-a motivat totodată că, de altfel, în condițiile în care biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu, instituind în sarcina contestatorului o obligație de plată în favoarea intimatei înseamnă că un asemenea bilet la ordin pentru a deveni susceptibil de executare silită se impune investirea acestuia cu formulă executorie în scopul declanșării executării silite, ceea ce înseamnă că în mod corect s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a acestui bilet la ordin ținându-se seama de disp. art.3731 și urm. cod pr. civilă, și implicit la încuviințarea executării silite prin încheierea inițială din data de 30.05.2011 a Judecătoriei S..
A precizat tribunalul că, de fapt, analizându-se actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.151/CL/2010 al executorului bancar înregistrat cu nr. 1108/310/ 2011 la Judecătoria S., reiese cu certitudine că prima cerere de executare silită formulată de către intimată a fost înregistrată la data de 23.05.2011, cerere admisă la data de 30.05.2011, efectuându-se acte de executare în dosarul sus menționat constând în adresa nr. 5005/_/15.05.2011 în scopul obținerii unor informații referitoare la angajatorul contestatorului, adrese de înființare poprire la 12.07.2011, ceea ce înseamnă că de la data efectuării ultimului act de executare, respectiv 12.07.2011 și până la data 21.06.2012, data formulării unei noi cereri de executare silită, în dosarul sus menționat, au trecut 11 luni, depășindu-se deci termenul de 6 luni prevăzut de lege înăuntrul căruia intimata avea obligația să solicite executarea silită a contestatorului, caz în care, în urma expirării termenului de 6 luni prev. de disp. art.389 pct.1 cod pr. civilă, actele de executare din dosarul sus menționat au fost perimate de drept, perimare în urma căreia se impune anularea acestor forme, fiind considerate desființate de drept.
În ceea ce privește actele de executare întocmite începând cu data formulării noii cereri de executare silită la data de 21.06.2012, în cadrul dosarului sus menționat, înregistrat cu nr. 145/2012 la B. Ț. C., tribunalul a arătat că acestea au fost încheiate în baza principiului disponibilității exprimat de către intimată, constând în continuarea executării silite în urma formulării cererii din data de 21.06.2012, cerere care a avut ca efect înlăturarea efectelor actelor de executare întocmite până la 12.07.2011, aspect confirmat de toate dovezile de comunicare existente la dosar și continuarea executării silite de la data formulării noii cereri față de contestator, cerere în temeiul căreia au fost emise acte noi de executare silită constând în somație, proces verbal de cheltuieli de executare, înștiințări, adrese de înființare poprire la 26.07.2012.
A mai arătat instanța de recurs că, mai mult chiar, în condițiile în care, la cererea intimatei, în baza manifestării de voință a acesteia din urmă, s-a procedat la declanșarea executării silite față de contestator, în cadrul dosarului de executare nr.145/2012, procedură demarată în urma unei noi cereri de executare silită din data de 21.06.2012, iar ultimele acte de executare au fost întocmite la 26.07.2012, acte în raport de care s-a formulat contestația la executare conexată, înregistrată cu nr.1647/ 310/2012, înseamnă că în realitate termenul de 6 luni prevăzut pentru perimare nu a operat, deoarece între data întocmirii ultimului act de executare silită și data formulării contestației la executare conexată nu au trecut 6 luni, neexistând nicio dovadă la dosar care să ateste că intimata nu ar fi manifestat interes, nu și-ar fi exprimat voința de a continua executarea silită a contestatorului, caz în care în ceea ce privește această contestație la executare în raport de actele contestate prin intermediul acesteia, nu a avut loc o soluționare efectivă a pretențiilor formulate în cadrul acesteia, neoperând perimarea, mai ales că instanța de fond avea obligația să se pronunțe efectiv și să soluționeze în mod distinct ambele contestații la executare și anume atât contestația principală, cât și contestația conexată.
S-a motivat totodată că, faptul că prin încheierea din 17.07.2012 a fost respinsă cea de-a doua cerere de încuviințare a executării silite din data de 21.06.2012, stabilindu-se imposibilitatea încuviințării de două ori a aceluiași titlu executoriu și că s-a procedat la continuarea executării silite în dosarul nr. 145/2012 în raport de prima executare nr. 151CL/2010, nu înseamnă în mod automat că perimarea actelor de executare din primul dosar are ca efect perimarea actelor de executare din cel de-al doilea dosar, deoarece cea de-a doua cerere formulată la 21.06.2012 constituie prin însă-și natura sa o cerere distinctă în baza căreia intimata și-a manifestat voința de a proceda la executare silită a contestatorului, având ca efect întocmirea altor acte de executare față de primele acte de executare întocmite în primul dosar, iar încheierea sus menționată atestă imposibilitatea încuviințării de mai multe ori a aceluiași titlu executoriu și nicidecum imposibilitatea intimatei de a-l executa pe contestator, perimarea de drept și a actelor noi de executare silită întocmite în baza celei de-a doua cerere de executare silită.
Primindu-se dosarul la Judecătoria S., cauza a fost reînregistrată la nr._, la data de 02.04.2014.
La data de 14.05.2014 contestatorul G. G. N. a invocat excepția perimării executării silite pornită în dosarul de executare nr. 145/2012 al B. Ț. C., susținând că, după adresele de înființare a popririi emise de către executorul judecătoresc la data de 26.07.2012, au mai fost emise trei acte de executare constând în adresa din data de 07.01.2013 către Direcția Fiscală Primăria S., adresa din data de 07.01.2013 către Casa Națională de Asigurări Sociale a Județului Prahova și procesul-verbal din data de 23.08.2013 de încetare a executării silite.
A menționat contestatorul că, astfel, de la data emiterii actelor de executare constând în adrese din data de 07.01.2013 și până la emiterea procesului-verbal din data de 26.08.2013 de încetare a executării silite au trecut mai mult de 6 luni, aspect care atrage perimarea de drept și desființarea executării silite pornită în dosarul de executare sus-menționat.
P. sentința civilă nr. 590/18.06.2014 Judecătoria S. a admis contestația la executare și a anulat formele de executare întreprinse în dosarul de executare silită nr. 145/2012 al B. Ț. C. ca fiind perimate de drept.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că actuala excepție de perimare invocată în rejudecare de către contestatorul G. G. N. este diferită de excepția de perimare anterioară, deoarece prezenta excepție de perimare se referă la trecerea unei alte perioade de 6 luni în care nu s-au efectuat acte de urmărire silită, perioadă ulterioară celei invocate inițial, în primul ciclu procesual.
A motivat prima instanță că, din studierea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod indubitabil rezultă că după adresele de înființare a proprii, emise de executorul judecătoresc la data de 26.07.2012, au mai fost emise următoarele acte de executare: adresa din data de 07.01.2013 către Primăria S. - Direcția Fiscală, adresa din data de 07.01.2013 către Casa Națională de Asigurări Sociale a Județului Prahova; Procesul verbal din data de 26.08.2013 de încetare a executării silite, astfel încât, între cele două adrese din data de 07.01.2013 și procesul verbal din data de 26.08.2013 de încetare a executării silite au trecut indubitabil mai mult de 6 luni de zile, aspect care atrage perimarea de drept și desființarea executării silite pornite în Dosarul de executare nr. 145/2012 al B. Ț. C. conform prevederilor art. 389 alin. 1 c.pr.civ care stipulează că, în această situație, « executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei ».
S-a mai susținut de către prima instanță că încheierea din data de 26.08.2013 de încetare a executării silite a fost emisă după depășirea termenului de 6 luni de la data ultimului act de executare, din 07.01.2013, prin urmare executarea silită s-a perimat de drept, înainte de pronunțarea încheierii din 26.08.2013 de încetare a executării silite, caz în care se impune admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare întreprinse în dosarul de executare silită cu nr. 145/2012 al Biroul Executorului Judecătoresc TĂREAN C. ca fiind perimate de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. C. C. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art.389 c.pr.civ. care prevede că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, și a ignorat dispozițiile art. 390 c.pr.civ. conform cărora dispozițiile legale sus-menționate nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație.
A precizat recurenta că, astfel, perimarea este condiționată de pasivitatea debitorului or, în speță, nu i se poate imputa nici cea mai ușoară culpă în condițiile în care executarea silită se derula prin poprirea conturilor debitorului contestator.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 08.08.2014.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 c.pr.civ., constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform cererii de executare silită nr. 145/21.06.2012 formulată de către intimată prin B. Ț. C., încheierii nr. 389/17.05.2012 a Judecătoriei S., somației nr. 145/26.07.2012, la data de 21.06.2012 intimata a solicitat executarea silită a contestatorului în baza biletului la ordin din data de 24.12.2008, contractului de credit nr.142/2008, actelor adiționale nr.1/2009, 2/2009.
Cererea de executare silită a fost respinsă motivat de faptul că prin încheierea din data de 30.05.2011 a fost admisă încuviințarea executării silite a biletului la ordin sus-menționat, fiind imposibilă formularea ulterioară a unei alte cereri în acest sens, astfel încât, în baza noii cereri de executare silită s-a procedat la continuarea executării silite a debitorului în cadrul dosarului de executare nr. 145/2012, întocmindu-se acte de executare constând în înființarea popririi asupra conturilor pe care acesta le-ar avea la diferiți terți popriți, pentru suma totală de 207.459,69 euro.
Astfel, la data de 26.07.2012 s-a emis somația nr. 145, adrese de înființare poprire din aceeași dată, 26.07.2012, procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 145/26.07.2012, două adrese din data de 07.01.2013 emise de către executorul judecătoresc către Direcția Fiscală Primăria S. și către Casa Națională de Asigurări Sociale a Județului Prahova, cererea creditoarei din data de 18.04.2013 prin care a solicitat executorului judecătoresc ca, prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție, să stăruie în executarea silită în vederea recuperării debitelor și procesul-verbal din data de 23.08.2013 de încetare a executării silite.
Potrivit art. 399 c.pr.civ., persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, astfel încât, nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită însăși sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
De asemenea, disp. art. 389 cod pr. civilă prevăd că executarea silită se perimă de drept în cazul în care creditorul a lăsat să treacă o perioadă mai mare de timp de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare silită, fiind vorba deci de un act al procedurii de executare, fie la începutul procedurii, fie în cursul ei și anume ultimul act de executare de la care creditorul a rămas inactiv și nu a mai continuat executarea însă, o dată ce aceasta a fost săvârșită, nu mai poate interveni perimarea.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că în cadrul dosarului de executare nr.145/2012 al B. Tărean C. s-au întocmit acte de executare constând în somația nr.145/26.07.2012, proces verbal de cheltuieli de executare nr.145/26.07.2012, două adrese emise la data de 07.01.2013 de către Executorul Judecătoresc către Direcția Fiscală Primăria S. și către Casa Națională de Asigurări Sociale a Județului Prahova, cererea creditoarei din data de 18.04.213 prin care a solicitat executorului judecătoresc ca prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție să stăruie în executarea silită a debitorului în vederea recuperării debitelor și procesul verbal din data de 23.08.2013 de încetare a executării silite.
Astfel, analizându-se actele de executare sus menționate întocmite în baza noii cereri de executare silită din data de 21.06.2013, se constată că între data emiterii somației nr.145 și adreselor de înființare poprire toate din data de 26.07.2012 și până la data de 07.01.2013 când executorul judecătoresc a emis cele două adrese către Direcția Fiscală Primăria S. și Casa Națională de Asigurări Sociale a Județului Prahova, au trecut mai puțin de 6 luni, termen care s-ar fi împlinit la data de 26.01.2013, astfel încât în realitate acest termen de 6 luni prevăzut de lege pentru perimare nu a operat.
Totodată, între data de 07.01.2013 și data de 23.08.2013 când s-a emis procesul verbal de încetare a executării silite, creditoarea a formulat o cerere către Executorul judecătoresc la data de 18.04.2013 prin care și-a manifestat în mod expres voința de a se continua executarea silită împotriva debitorului, sens în care a solicitat executorului ca prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție să stăruie în executarea silită în vederea recuperării debitelor, împrejurare care este de natură să înlăture perimarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.145/2012 al B. Tărean C., neexistând astfel nicio dovadă a pasivității, a neglijenței creditoarei de a lăsa să curgă o perioadă mai mare de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare fără a mai fi efectuat demersuri în scopul continuării acesteia.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus anularea formelor de executare întreprinse în dosarul de executare silită nr.145/2012 ca fiind perimată de drept, întrucât din probele administrate reiese că intimata creditoare a efectuat demersurile necesare în vederea continuării executării silite față de contestator în dosarul de executare sus menționat, neoperând astfel perimarea.
Criticile recurentei în sensul că în mod eronat instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat formele de executare având în vedere demersurile efectuate de ea în vederea continuării executării silite a contestatorului sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, nu există nicio dovadă la dosar că intimata ar fi stat în pasivitate, nu și-ar fi exprimat în mod expres voința de a se continua executarea silită a contestatorului, dovadă în acest sens fiind adresa din data de 18.04.2013, prin care a solicitat executorului judecătoresc ca prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție să stăruie în executarea silită în vederea recuperării debitului, împrejurare în raport de care nu poate opera perimarea, întrerupând cursul acesteia.
Susținerile recurentei conform cărora instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 390 c.pr.civ. conform cărora dispozițiile art. 387 și ale art. 389 nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, nu pot fi avute în vedere întrucât susținerile recurentei privind executarea fără somație vizează acele situații în care chiar în dispozitivul titlului executoriu se menționează că acesta se execută fără somație sau fără trecerea vreunui termen, situații care nu se confundă cu întocmirea actelor de executare în cadrul executării silite prin poprire în baza unui titlu executoriu care nu poartă mențiunea fără somație sau trecerea vreunui termen, executare silită în cadrul căreia operează instituția perimării reglementată de disp. art. 389 c.pr.civ., neexistând nicio dispoziție legală care să înlăture perimarea în cazul executării silite prin poprire.
Afirmațiile recurentei conform cărora perimarea este condiționată de pasivitatea debitorului or, în speță, nu i se poate imputa nici cea mai ușoară culpă în condițiile în care executarea silită se derula prin poprirea conturilor debitorului contestator, sunt justificare deoarece din actele existente la dosar reiese că recurenta creditoare a efectuat toate demersurile necesare în vederea continuării executării silite, adresa formulată în acest sens la data de 18.04.2013 reprezentând prin însăși natura sa o manifestare expresă de voință din partea creditoarei de a fi executat silit debitorul, fiind astfel de natură a întrerupe cursul perimării.
Astfel, în speță, sancțiunea perimării nu a operat în ceea ce privește actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 145/2012 al B. Tărean C. în condițiile în care cursul perimării a fost întrerupt prin formularea de către creditoare a adresei din data de 18.04.2013, prin care a solicitat executorului judecătoresc ca prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție să stăruie în executarea silită în vederea recuperării debitului, neexistând astfel pasivitatea creditoarei de a lăsa dosarul de executare în nelucrare mai mult de 6 luni pentru a interveni perimarea actelor de executare.
P. urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, și constatând că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că, în cauză, nu a operat perimarea, în temeiul art. 312 alin.1, 2 și 3 cod pr. civilă, va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza la Judecătoria S. spre rejudecare, ocazie cu care instanța de fond va analiza pretențiile deduse judecății în raport de temeinicia sau netemeinicia acestora, ținând seama inclusiv de procesul-verbal de încetare a executării silite.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta intimată B. C. C. SA cu sediul în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu și prin cabinet avocat R. & M. SPARL cu sediul în București, ., nr. 31, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 590/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul contestator G. G. N. cu domiciliul ales la C..Av.V. M. C. cu sediul în București, ., nr. 53, . și în S., .. 6.
Casează în tot sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria S. spre rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. R. C. E. C. D.
Cu opinie separată, în sensul
admiterii recursului, casării
sentinței recurate cu consecința
reținerii pentru continuarea
judecății.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
3 ex/10.12.2014
D.f. -_ - Judec. S.
J.f. - M. Ș. V..
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 233/2013. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1316/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
