Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 363/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică din data de 03.06.2014
PREȘEDINTE – A. G. HarhoiJUDECĂTOR – C. D. E.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - contestatoare S.C. F. T. S.R.L. cu sediul în S., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 173/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI S. prin P. cu sediul în S., .. 47, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată prin cons.jr. I. M., lipsă fiind apelanta contestatoare.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 65,00 lei.
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei, fila 12, s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 65,00 lei conform chitanței .-S nr._/16.04.2014 ce a fost anulată.
Apelanta – reclamantă prin curator depune la dosarul cauzei notă de ședință și un set de înscrisuri.
Intimata, prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile intimatei, prin apărător, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea apelului ca nelegal și în consecință menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică întrucât instanța de fond a reținut corect că somația și titlul executoriu au fost emise potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
De asemenea arată că, în speță, obligația de plată este reprezentată de un act normativ local și anume hotărârea de consiliu, iar apelanta era obligată a se conforma organului local.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 27.11.2013 sub nr._, contestatoarea S.C. F. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata P. orașului S. prin P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite și a actelor de executare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 13.11.2013, a primit prin serviciul poștal, somația nr._/01.11.2013 și titlul executoriu nr._/01.11.2013 emise de Serviciul Venituri și cheltuieli din cadrul Primăriei orașului S., prin care a fost înștiințată că este înregistrată cu un debit în sumă de 1.765 lei, reprezentând taxă liniște PJ.
A mai arătat contestatoarea că titlul executoriu și somația sunt netemeinice și nelegale, întrucât nu au fost completate în mod corespunzător, în sensul că nu i s-a comunicat care este titlul de creanță în baza căruia ar datora anumite sume de bani care este natura acestor sume și temeiul legal în baza căruia titlul executoriu are putere executorie.
În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 722, art. 711 și urm. C.pr.civ. nou.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, care au fost depuse la filele 6-8.
Legal citată, intimata s-a prezentat în instanță prin reprezentant legal și a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică. S-a invocat prin întâmpinare lipsa capacitații procesuale si a calității procesuale pasive a entității P. S.. Pe fond s-a arătat ca este datorata de contestatoare taxa pentru creșterea gradului de liniște aprobata prin hotărâre de consiliu local si aceasta nu a depus declarația obligatorie pana la 31 ianuarie in fiecare an, ceea ce nu o exonerează de plata.(file 15, 16)
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri fiind atașat si dosarul execuțional, file 18 – 38.
P. Sentința civilă nr. 173/24.02.2014 Judecătoria S. a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei, ca neîntemeiate și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. F. T. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Consiliul Local al orașului S. a aprobat prin hotărârile nr. 245/2010, nr.177/2011, nr. 156/2012 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anii 2011, 2012 si 2013 plata unei taxe specifice datorata de toți agenții economici care desfășoară activitate pe raza orașului S..
Astfel, prin respectivele hotărâri s-a aprobat „taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranța in desfășurarea activităților economice pe raza orașului S.. S-a stabilit ca fiind plătitori agenții economici care obțin venituri din activitatea hoteliera, restaurante, baruri, alimentație publica pe raza orașului S.. Cuantumul taxei s-a fixat la suma de 480 lei pe an plătibilă în doua transe. S-a stabilit și modul de individualizare, prin declarare, pana la 31 ianuarie și termenul plații ca fiind 31 martie și 30 septembrie.
Contestatoarea nu a îndeplinit obligația de a depune declarația aferenta.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Codul de procedura fiscala dreptul de creanța fiscala si obligația fiscala corelativa se nasc in momentul in care se constituie baza de impunere care le generează. In cauza hotărârea de consiliu local care a aprobat plata taxei este – la nivel local – un act normativ cu forța de a crea efecte juridice in materia reglementată și căruia subiecții, destinatarii de drepturi si obligații, nu i se pot sustrage atâta timp cat nu au contestat respectivele hotărâri. Declarația pe care contestatoarea se impunea sa o depună constituia in ceea ce o privește pe aceasta si titlul de creanța fiscala. Cum însă nu a depus aceasta declarație nu poate susține contestatoarea ca nu datorează si ca se poate sustrage obligațiilor de plata. De altfel contestatoarea cunoaște acest lucru întrucât in apărările sale face trimitere la art. 85 Cod procedura fiscala potrivit căruia obligațiile de plata se stabilesc prin declarație fiscala sau decizie emisa de organul fiscal. In lipsa declarației fiscale care sa constituie titlu de creanța, declarație nedepusa prin culpa contestatoarei, nu se poate susține ca nu mai exista obligația plății. Aceasta subzista și își are temeiul in hotărârea de consiliu local contestatoarea neputând sa invoce propria culpa pentru ocrotirea unui drept.
Astfel fiind, s-a reținut că actele de executare emise în cauză sunt legale și își au izvorul în hotărârile de consiliu local nominalizate.
Astfel fiind, văzând și art. 711 Cod procedura civilă, a respins contestația ca neîntemeiată.
În baza art. 32, art. 36 si art. 40 și art. 56 Cod procedură civilă, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile legate de capacitatea procesuală respectiv de calitatea procesuala a intimatei ca neîntemeiate. S-a reținut că aceasta este organul beneficiarul creanței si emitentul formelor de executare având calitate procesuala pasiva in cauza; pe de alta parte, cu privire la capacitate se va retine ca potrivit art. 56 alin 2 Cod procedura civila pot sta in judecata si entități fără personalitate juridica daca sunt constituite potrivit legii, ori in cauza este cert ca intimata este constituita și funcționează în baza Legii nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea ., criticând-o pentru netemeinicie pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea în fapt a cererii, apelanta-contestatoare a învederat că prin contestația la executare pe care a promovat-o a indicat motivele de nulitate ale titlului, cât și ale actelor de executare, pe care le va relua pe scurt.
Astfel, în cadrul primului motiv de apel, apelanta-contestatoare a susținut că un prim motiv de anulare al titlului executoriu care a stat la baza emiterii somației este faptul că, potrivit art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003: "Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii al titlului", conțin doar anumite mențiuni vagi, lipsind cu desăvârșire elemente esențiale și obligatorii potrivit dispozițiilor mai sus menționate.
În continuare, apelanta-contestatoare a susținut că nu le-a fost comunicat care este titlul de creanță în baza căruia ar datora anumite sume de bani către bugetul statului, scadența acestor obligații, care este natura acestor sume și temeiul legal în baza cărui act denumit titlu executoriu are putere executorie.
Mai mult, apelanta-contestatoare a susținut că titlul de creanță-actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine unei persoane care are calitatea de contribuabil și se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal al statului și cărora le revine competența de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat și, deci, cu alte cuvinte, titlul de creanță fiscală este actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală.
Totodată, apelanta-contestatoare a susținut că, din interpretarea art. 43 alin. 2 coroborat cu art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță și titlul executoriu sunt două acte distincte, unul de natură administrativ-fiscală, iar cel de-al doilea, act de executare emis în vederea executării actului administrativ fiscal.
În plus, apelanta-contestatoare a susținut că este adevărat că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau stabilit de organul competent, dar pentru ca un titlu de creanță să devină titlu executoriu, este necesar în primul rând ca acesta să existe.
Or, apelanta-contestatoare a susținut că acest titlu de creanță nu există, atâta timp cât nu a fost comunicat societății nici până în prezent.
De asemenea, apelanta-contestatoare a susținut că un alt motiv de anulare a actelor emise de intimată este faptul că nici în titlul executoriu și nici în somație nu sunt evidențiate în mod clar sumele aferente fiecărei perioade fiscale și perioadă de calcul al accesoriilor.
Față de înscrisurile a cărei anulare o solicită, apelanta-contestatoare a susținut că rezultă faptul că titlul executoriu emis trebuia să aibă la bază o declarație fiscală sau o decizie de impunere prin care să fie stabilită contribuția contribuabilului
Astfel că, apelanta-contestatoare a susținut că instanța de fond face o greșită aplicare a art. 32, 36, 40 și 56 Cod procedură civilă deoarece ea nu a invocat lipsa calității procesuale, ci lipsa calității de organ fiscal al intimaților, având în vedere următoarele:
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, apelanta-contestatoare a susținut că sunt în situația unei proceduri contencioase speciale privind executarea silită de către un organ de executare în materia fiscalității.
Or, apelanta-contestatoare a susținut că potrivit documentelor depuse de intimata în speță declarațiile de decont și declarațiile de impunere, organul fiscal este P. S. identificată cu C.I.F. RO2844103, cont IBAN RO56TREZ__ deschis la Trezoreria S. - beneficiar P. S..
În acest sens, având în vedere aceste aspecte, apelanta-contestatoare a considerat că a identificat corect persoana ce trebuie să stea în instanță.
În acest sens, legat tot de calitatea procesuală, apelanta-contestatoare a solicitat să se constatate că atât somația, cât și titlul au fost emise de un organ fiscal necompetent sau mai bine spus inexistent deoarece aceste două documente au fost emise de Orașul S. folosind datele de identificare fiscală ale Primăriei S. și așa cum chiar intimata a arătat, între P. S. și Orașul S. nu poate fi pus semn de egalitate, aceste două entități fiind entități distincte.
Pentru toate aceste considerente, având in vedere argumentele prezentate, apelanta-contestatoare a solicitat să se admită apelul așa cum a fost formulat și să se modifice sentința civilă pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii contestației.
În drept, apelanta-contestatoare a invocat disp. art. 480 pct. 2 NCPC.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscalã, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
In considerentele Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, datã de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în desfășurarea activităților economice, ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, a fost aprobată de către Consiliul Local al Orașului S. prin hotărârile nr. 245/2010, nr.177/2011 și nr. 156/2012 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anii 2011, 2012 și 2013.
Potrivit acestor hotărâri aduse la cunoștința agenților economici prin afișare la sediul Primăriei S., taxa mai sus menționată, se datorează de toți agenții economici care obțin venituri din activitatea hotelieră, restaurante, baruri și alimentație publică, care își desfășoară activitatea pe raza Orașului S..
Conform art. 84 alin 4 din OG 92/2003 nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Este adevărat faptul că în cauză intimata nu a emis decizie de impunere prin care să se stabilească suma datorată, însă stabilirea din oficiu a obligațiilor fisale a fost făcută chiar prin emiterea titlului executoriu, iar vătămarea produsă de lipsa emiterii deciziei de impunere a fost înlăturată ca urmare a analizării de către instanța de judecată a titlului executoriu, analiza ce s-a efectuat ca urmare a fomulării contestației la executare.
Tribunalul reține că apelanta a cunoscut obligația de plată, respectiv cea menționată prin Hotărârea Consiliului Local S. și a omis să depună declarația fiscală, astfel că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că actele de executare emise în cauză sunt legale, motiv pentru care va respinge apelul ca fiind nefondat.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia actele de executare au fost emise de un organ fiscal necompetent, Tribunalul reține că este nefondată, întrucât titlul executoriu este emis de către Orașul S., iar orașul S. este reprezentat prin primar în fața instanțelor de judecată.
Astfel, potrivit art.21 din Legea nr. 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin.1 Cod proc.civ. respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta - contestatoare S.C. F. T. S.R.L. cu sediul în S., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 173/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI S. prin P. cu sediul în S., .. 47, județul Prahova, ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2014.
Președinte, Judecător,
H. A. G., E. C. D.
fiind în CO semnează
Președintele Tribunalului
Prahova
Grefier,
R. C.,
fiind în CO semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
red. E.C.D./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./ 16.07.2014
d.f. nr._ - Judecătoria S.
j.f. A. M. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1280/2014. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
