Fond funciar. Decizia nr. 1111/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1111/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1111
Ședința publică din data de 26.06.2013
Președinte: M. C.-A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE F. F., cu sediul în Ploiești, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 2282/6.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M. și G. D., domiciliați în Ploiești, ., jud. P., și intimații-pârâți P. JUDEȚULUI P. și C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F., cu sediul în Ploiești, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă, prin consilier juridic O. A., și intimatul-reclamant G. D. personal și asistat de avocat D. A., care reprezintă și intimata-pârâtă G. M., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, după care
Tribunalul comunică recurentei-pârâte, prin consilier juridic, un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, și apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, având în vedere că terenul nu se încadrează în dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, având în vedere că instanța de fond a verificat condițiile de admisibilitate a acțiunii, respectiv: existența unei cereri noi și existența construcției la momentul apariției Legii nr. 18/1991, luând în considerare și faptul că nu a fost depusă la dosar decizia de atribuire în folosință din anul 1957, făcându-se astfel aplicarea autorității lucrului judecat, raportat la sentința nr. 4895/1999, definitivă și irevocabilă, astfel încât o altă instanță judecătorească nu se mai poate stabili altceva, astfel fiind îndeplinite condițiile reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului funciar de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanții G. M. și G. D. au formulat, în contradictoriu cu pârâții P. M. Ploiești – reprezentant al C. L. de Aplicare a Legilor Fondului F. și P. Județului P., acțiune prin care au solicitat obligarea paraților la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 387,47 mp situați in Ploiești .. județul P. și obligarea primarului M. Ploiești in calitate de reprezentant al C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului F., prin Primar la plata de daune cominatorii in cuantum de 100 de lei per zi de întârziere de la data rămânerii ca definitivă si irevocabilă a sentinței ce se va pronunța pana la data trimiterii efective a propunerii către prefect in conformitate cu prevederile art. 36 alin 6 din Legea 18/1991 Legea privind fondul funciar.
În motivarea acțiunii a arătat că în data de 28.06.1999, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 966, au dobândit de la vânzătorul O. C. construcțiile situate in Ploiești, ., jud. P., compuse din locuința din cărămidă acoperita cu carton având trei camere, bucătărie si antreu si anexa din chirpici, acoperita cu carton având bucătărie si garaj. Aceste construcții de aflau la momentul vânzării pe un teren in suprafața de 387,47 mp, teren ce nu a făcut obiectul contractului fiind proprietatea statului.
Terenul menționat a făcut parte dintr-o suprafața de 690 mp, suprafață ce a fost repartizată autorilor fostului proprietar de către Fostul Sfat Popular Orășenesc Ploiești in anul 1957, teren pe care autorii vânzătorului au edificat doua corpuri de casă, din care unul vândut reclamanților.
În anul 2006, în data de 03 martie, prin cerere înregistrată la registratura Primăriei M. Ploiești sub numărul 3290, au solicitat C. L. de Aplicare a Legii 18/1991 Legea privind fondul funciar, constituirea dreptului de proprietate in conformitate cu art. 36 alin. 2.
De la momentul depunerii cererii de constituire și până în prezent, pârâta C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului F. Ploiești nu a procedat la verificarea situației juridice a terenului în speță și nici nu a înaintat propunerea către P. Județului P., în vederea atribuirii in proprietate a acestui teren.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin 2 și alin 6 și art. 52 alin 2 din legea 18/1991.
Pârâtul P. Județului P., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pentru ca o persoana sa poată beneficia de prevederile art. 36 alin 2 din Legea 18/1991, este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: existenta unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit dreptul de folosința, act care trebuie sa provină de la autoritățile publice competente, situație in care titularului dreptului de folosința i se va elibera un titlu de folosința asupra terenului atribuit pe durata existentei construcției, pe baza deciziei de atribuire emisa individual sau in comun de către fostele Comitete executive al consiliilor populare; persoana beneficiara a actului de atribuire sa fi edificat construcția in vederea căreia a fost emis actul de atribuire; construcția sa existe la data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991; existenta unei cereri pentru constituirea dreptului de proprietate.
Ori, astfel cum rezultă din actele depuse, rezultă că petenții nu pot face dovada atribuirii terenului in folosință, respectiv a unei decizii de atribuire a folosinței terenului, decizie de atribuire care sa provină de la autoritățile publice competente.
În drept, a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ. și leGea 18/1991.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, C. Județeană de F. F. P..
In cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului P. M. Ploiești, iar pentru pârâtul P. M. Ploiești, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2282/06.02.2013 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat P. Județului P. la emiterea unui ordin prin care să atribuie în proprietate reclamanților terenul în suprafață de 387,47 mp situat în Ploiești, ., județul P..
De asemenea a fost obligată pârâta C. Județeană de F. F. P. la eliberarea titlului de proprietate pentru respectivul teren, iar C. Locală de F. F. Ploiești la punerea în posesie a reclamanților pentru terenul respectiv.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 4895/10.07.1991 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5108/1991 a admis acțiunea formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu Primăria M. Ploiești și a constatat că reclamantul a construit pe un teren în suprafață de 600 mp situat în Ploiești, . atribuit în folosință de fostul Consiliul Orășenesc Ploiești 2 corpuri de casă, unul din chirpici compus din 2 camere și vestibul și altul compus din 3 camere și bucătărie.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6041/23.10.1998 de BNP I. C. numiții O. I. și O. I. vând lui O. C. locuința situată în Ploiești, ., județul P., terenul aferent locuinței, în suprafață de 387,47 mp fiind proprietate de stat urmând regimul prevăzut de art. 35 din Legea nr.18/1991.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 966/28.06.1999 de BNP Asociați L. M. și L. M.-L., numitul O. C. a vândut reclamanților G. M. și G. D. construcțiile situate în Ploiești, ., județul P. pe un teren în suprafață de 387,47 mp, teren ce nu face obiectul contractului, fiind proprietate de stat.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcțiilor, în vederea construirii de locuințe proprietate personală….trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral, sau după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Conform dispozițiilor alin. 6 al aceluiași articol „atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.
Astfel, pentru ca o persoană să beneficieze de constituirea dreptului de proprietate sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act care să provină de la autoritățile publice competente; persoana beneficiară a actului de atribuire să fi edificat construcția în vederea căruia a fost emis actul de atribuire; construcția să existe la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991; existența unei cereri pentru constituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește cea de-a doua și a treia condiție instanța de fond a reținut că prin înscrisurile depuse de către reclamanți la dosarul cauzei (sentința civilă nr. 4895/10.07.1991 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5108/1991 și adresa emisă de Serviciul Public Finanțe L.-fila 67 dosar) s-a făcut dovada îndeplinirii și acestor condiții.
Cu privire la cea de-a patra condiție, instanța de fond a constatat că prin cererea de constituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr._/03.03.2006 (fila 16 dosar) reclamanții au solicitat emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 387,47 mp, în baza art.36 din Legea 18/1991.
Cu privire la prima condiție instanța de fond a reținut că reclamanții au invocat faptul că terenul solicitat a fost atribuit în folosință foștilor proprietari ai construcției printr-o Decizie din anul 1957 a fostului Sfat Popular Orășenesc Ploiești. Urmare a demersurilor efectuate, prin adresa emisă Arhivele Naționale - Serviciul Județean P. au precizat faptul că decizia de atribuire în folosință cu privire la O. I. și O. I. nu a fost identificată.
Instanța de fond a mai reținut faptul că, deși Decizia de atribuire la folosință din anul 1957 a fostului Sfat Popular Orășenesc Ploiești nu a fost depusă la dosarul cauzei, atât prin sentința civilă nr. 4895/10.07.1991 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5108/1991, cât și în contractele de vânzare-cumpărare subsecvente, se menționează existența acestei decizii și faptul că terenul în litigiu este proprietate de stat, urmând regimul prevăzut de art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, s-a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 4895/10.07.1991 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5108/1991, definitivă prin nerecurare, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu Primăria M. Ploiești și a constatat că reclamantul a construit pe un teren în suprafață de 600 mp situat în Ploiești, . atribuit în folosință de fostul Consiliul Orășenesc Ploiești 2 corpuri de casă, unul din chirpici compus din 2 camere și vestibul și altul compus din 3 camere și bucătărie.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6041/23.10.1998 de BNP I. C. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 966/28.06.1999 de BNP Asociați L. M. și L. M.-L. proprietarii construcției au înstrăinat construcția și terenul în suprafață de 387,47 mp (parte din terenul de 600 mp, astfel cum rezultă și din istoricul de rol fiscal-fila 67 dosar).
Instanța de fond a reținut că autoritatea de lucru judecat al unei hotărâri cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, atunci când efectul hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în cel de-al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, pentru a se asigura ordinea și stabilitatea juridică, evitându-se astfel contrazicerile între considerentele hotărârii judecătorești.
Față de cele mai sus expuse s-a constatat faptul că, deși Decizia de atribuire la folosință din anul 1957 a fostului Sfat Popular Orășenesc Ploiești nu a fost depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține în prezenta cauză că aceasta nu a existat și că terenul în litigiu nu a fost atribuit în folosință fostului proprietar de către Fostul Consiliu Orășenesc Ploiești, întrucât s-ar lipsi de efectele lucrului judecat o hotărâre judecătorească anterioară (sentința civilă nr. 4895/10.07.1991 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5108/1991) prin care s-a stabilit irevocabil că, construcția ce este acum proprietatea reclamanților a fost construită de fostul proprietar pe un teren atribuit în folosință de Fostul Consiliu Orășenesc Ploiești.
Astfel, prima instanță a reținut faptul că și prima condiție privind existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act care să provină de la autoritățile publice competente, este îndeplinită.
Față de toate cele mai sus, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 387,47 mp situat în Ploiești, ., județul P., motiv pentru care a admis acțiunea și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul P. Județului P. la emiterea unui ordin prin care să atribuie în proprietate reclamanților terenul în suprafață de 387,47 mp situat în Ploiești, ., județul P., pârâta C. Județeană de F. F. P. la eliberarea titlului de proprietate pentru respectivul teren, iar C. Locală de F. F. Ploiești la punerea în posesie a reclamanților pentru terenul respectiv
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. Locală Ploiești de aplicare a legilor fondului funciar, pe care o consideră nelegală si netemeinică, susținându-se că potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, terenurile proprietate de stat situate in intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existentei construcției, in vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia comparării de la stat a unor asemenea locuințe, trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, in proprietatea acestora, integral sau după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție .
Prin adresa nr._/2009, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietarilor consideră că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991 republicata este necesar a fi îndeplinite doua condiții: Solicitantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinația de locuință și să existe o decizie de atribuire in folosința veșnica a terenului aferent locuinței sau pe durata existentei construcției.
Ca atare, menționează pârâta, prin adresa nr. 3290/2007 i s-a solicitat d-lui G. D. Decizia din anul 1957 a fostului Sfat Popular Orășenesc Ploiești, prin care a fost atribuita in folosința suprafața de 600 mp din Ploiești ., așa cum reiese din Sentința Civila nr. 4895/1001 a Judecătoriei Ploiești.
Pentru verificarea situației juridice a terenului din Ploiești, ., s-a efectuat verificării in arhiva municipiului, s-au transmis adrese la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale P., la Serviciul Public Finanțe L. Ploiești, la Direcția Evidenta si Valorificare Patrimoniu din cadrul instituției pârâte, însă în arhivele acestor instituții nu s-a identificat Decizia care sa aibă ca obiect atribuirea in folosința a terenului din Ploiești, ., si nici un alt document in plus fata de cele depuse de petenți.
Ca atare, potrivit art. 36 aliniat 2 din Legea nr. 18/1991, republicata cu modificările si completările ulterioare, cererea reclamanților poate fi soluționată favorabil pe cale administrativă, doar cu condiția identificării unei Decizii administrative care sa aibă ca obiect atribuirea in folosința a terenului din Ploiești ..
Având in vedere ca nici in fata instanței de judecată reclamanții nu au depus Decizia menționată, pârâta a solicitat admiterea recursului iar pe fond respingerea acțiuni ca neîntemeiata.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. la data de 24.04.2013, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, nr._ /2011.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-pârâtă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum toate părțile au afirmat, tribunalul constată că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, conform cărora”terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
În fapt, în cauza de față în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege și a procedat la obligarea la emiterea unui titlu de proprietate în favoarea reclamanților în baza Legii 18/1991, prin care să se stabilească în favoarea acestora dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 387,47 mp, situat în Ploiești, ., jud. P.
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 966/28.06.1999 de BNP L. M.-L., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în Ploiești, ., jud. P., compuse din casă de locuit și anexă, amplasate pe un teren în suprafață de 387,47 mp, ce nu a făcut obiectul acelui contract, fiind proprietate de stat.
La rândul său, vânzătorul din acel contract a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor respective, conform contractului autentificat sub nr. 6041/1998 de BNP I. C., prin cumpărare de la cei care au edificat această construcție, respectiv O. I. și O. I..
Prin sentința civilă nr. 4895/10.07.1995 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat că numiții O. I. și O. I. au edificat pe un teren în suprafață de aproximativ 600 mp, situat în Ploiești, ., atribuit în folosință de fostul Consiliu Orășenesc Ploiești două construcții – case de locuit, printre care și construcția ce face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare menționate anterior.
Prin urmare, așa cum în mod corect a subliniat și instanța de fond, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată în contradictoriu chiar cu Primăria mun. Ploiești, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că acest teren, în litigiu, în suprafață de_ mp, parte din suprafața totală de circa 600 mp, a fost atribuit în folosință de fostul Consiliu Popular al mun. Ploiești, în folosință veșnică, pe durata construcțiilor.
în consecință, urmează a fi înlăturată critica pârâtei din motivele de recurs, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada deplină a faptul că lor sau autorilor lor li s-a atribuit în folosință acest teren.
Este adevărat că în cauza de față, reclamanții nu au fost în măsură să depună la dosar această deciziei de atribuire în folosință veșnică a terenului în litigiu, dar tribunalul subliniază că această atribuire nu s-a realizat către reclamanți, ci către persoanele care au edificat propriu-zis acele construcții, respectiv numiții O. I. și O. I..
De asemenea, așa cum a remarcat și instanța de fond, faptul că instituțiile din cadrul Primăriei mun. Ploiești, respectiv Prefecturii P., nu au găsit în arhivele lor acest înscris nu înseamnă că el nu există, din moment ce se face vorbire despre această situație într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, având astfel putere de lucru judecat.
De altfel, tribunalul mai constată că la fila 69 dosar fond Primăria Mun. Ploiești atestă faptul că cei doi care au edificat aceste construcții, O. I. și O. I., figurează cu aceste construcții înscrise la rol încă din anul 1962 (proces verbal 1958/13.07.1962), or, în situația în care nu li s-ar fi atribuit acest teren în folosință în vederea edificării unei case de locuit, nu s-ar fi putut înscrise cu acea clădire la rol.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Locală Ploiești de fond funciar împotriva sentinței civile nr. 2282/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
De asemenea, se va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE F. F., cu sediul în Ploiești, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 2282/6.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M. și G. D., ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. P., și intimații-pârâți P. JUDEȚULUI P. și C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F., cu sediul în Ploiești, jud. P., ca fiind nefondat.
Ia act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
Președinte Judecători
M. C.-A. P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier
N. L.-E.
Red. O.C.Ș
2 ex/08.11.13
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. I. A.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1132/2013. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1179/2013. Tribunalul... → |
|---|
