Fond funciar. Decizia nr. 1158/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1158/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1158/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1158
Ședința publică din data de 27 Iunie 2013
PREȘEDINTE - C.-A. M.
- C. N.
JUDECĂTORI - G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile, având ca obiect „fond funciar”, declarat de recurentele – pârâte C. LOCALĂ A MUNICIPIULUI PLOIESTI DE A. A LEGII F. F., cu sediul în Ploiești, județ P. și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, .-2, județ P., împotriva sentinței civile nr. 4239/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant E. P. - moșt. def. E. D., domiciliat în Ploiești, ., județ P..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea contestatorilor să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 iunie 2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 07.10.2011 sub nr._ reclamantul E. D. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ A MUN. PLOIEȘTI DE A. A LEGILOR F. F. și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE, a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 8428 emisă la data de 14.07.2011 de C. Județeană P., solicitând instanței anularea acesteia ca nelegală, deja cererea sa formulată în baza Legii nr. 44/1994 fiind soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 2124/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În motivarea plângerii sale, reclamantul a arătat că este veteran de război fiind decorat cu medalia „Serviciul Credincios” cu Spade clasa a III conform certificatului nr. E.35/13.04.2006 emis de Ministerul Apărării Naționale UM_/Pitești și conform Legii nr. 44/1994 a formulat cerere în vederea împroprietăririi sale cu teren potrivit art. 13 litera b din lege, solicitare înregistrată sub nr._/29.06.2009, însă în ciuda numeroaselor solicitări atât la C. Locală a Mun. Ploiești cât și la Comisiile învecinate, cererea sa nu a fost soluționată, răspunzându-se în permanență că nu există teren disponibil.
Față de răspunsurile primite, a formulat cerere la Judecătoria Ploiești prin care a solicitat obligarea celor două comisii locale și județene de a întocmi documentația necesară și de a elibera titlul de proprietate în scopul împroprietării sale cu 500 mp, pentru loc de casa în mun. Ploiești, potrivit Legii nr. 44/1994 - cerere ce a format obiectul dosarului nr._/281/2009.
In cadrul acestui dosar, față de susținerile Comisiei Locale de Fond F. a mun. Ploiești în sensul că nu există teren extravilan sau intravilan ce i se poate atribui în natura, i s-au calculat despăgubiri, conform raportului de expertiză, în cuantum de 600.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 2124/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a admis cererea sa, s-a constatat că este persoana îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 44/1994 și s-a obligat pârâta Instituția Prefectului să-i acorde despăgubiri urmând ca M. să aloce suma necesară acordării despăgubirilor.
Față de cele prezentate, consideră că HCJ nr. 8428 emisă la data de 14.07.2011, ulterior pronunțării hotărârii judecătorești, este nelegală, nemaifiind investită cu soluționarea cererii sale, aceasta fiind soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 2124/2011 - cele două pârâte fiind obligate să respecte ordinea de drept statuată prin hotărârea judecătorească, aceasta intrând în autoritatea de lucru judecat, iar „propunerea” Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Ploiești de a i se atribui în natura un teren de 500 mp fiind cu atât mai bizară cu cât aceasta în cadrul dosarului, menționează că nu are la dispoziție nici teren extravilan și nici intravilan.
În acest sens, a mai arătat reclamantul, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se poate cere unui individ care a obținut o creanță de la stat în baza unei proceduri judiciare, să se angajeze apoi într-o nouă procedură pentru a obține reparațiile menționate – statuând totodată, în repetate rânduri ca dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai la pronunțarea hotărârii ci până la executarea acesteia, iar statul are obligația „de a plia” unei hotărâri judecătorești pronunțate contra sa, Curtea menționând și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu și lipsit de eficiență practica dacă ordinea juridică internă a statului care respecta preeminența dreptului ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână neexecutată în detrimentul unei părți.
În drept plângerea nu a fost întemeiată.
Anexat plângerii s-au depus: tabel nominal și HCJ nr. 8428/2011, filele 8-9.
La termenul de judecată de la data de 28.02.2012 pârâta C. Locală de Fond F. a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii HCJ nr. 8428/ 14.07.2011, filele 25-36.
La data de 10.04.2012 pârâta C. Județeană P. a depus în copie, sentința civilă n. 2124/01.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/281/2009, filele 47-50.
La termenul de judecată de la data de 21.09.2012, având în vedere că la dosar s-a depus certificatul de deces . nr._, din care rezulta că reclamantul a decedat la data de 8.07.2012, instanța a dispus în temeiul art.243 alin 1 pct. 1 suspendarea de drept a cauzei, partea interesată nesolicitând termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului E. D. - cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată de la data de 25.01.2013.
Prin concluziile depuse la dosar pârâta C. Județeană de Fond F. P., s-a solicitat respingerea plângerii formulate de către numitul E. D., decedat pe parcursul procesului - cerere însușită de către succesorul acestuia, E. P., introdus în cauză după repunerea cauzei pe rol - ca neîntemeiată și nelegală având în vedere prin plângerea formulată la Judecătoria Ploiești, reclamantul a solicitat anularea HCJ nr. 8428/14.07.2011 prin care s-a atribuit în proprietate defunctului E. D. în calitate de veteran de război suprafața de 500 mp teren intravilan situat în mun. Ploiești - menționându-se că acordarea unor drepturi veteranilor de război în sensul împroprietării cu o suprafață de teren, potrivit legii nr. 44/1994, republicată cu modificările și completările ulterioare, se face în condițiile legii nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai aratat ca numitul E. D. s-a adresat cu cerere Comisiei Locale de fond funciar a mun. Ploiești căreia îi revenea obligația să propună Comisiei Județene de Fond F. atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren, pentru ca aceasta la rândul ei, potrivit prevederilor legale, sa adopte o hotărâre în acest sens, insa dat fiind că reprezentantii Comisiei Locale de fond funciar Ploiești nu și-au îndeplinit obligația care le revenea, de a transmite o propunere de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren, într-o perioada de timp rezonabilă, motivat de faptul că încă nu s-au finalizat procedurile privind reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar precum și a retrocedării imobilelor potrivit legii nr. 10/2000, reclamantul din cauză s-a adresat direct instanței de judecată cu solicitarea de a dispune atribuirea unui teren sau de a se stabili despăgubiri pentru terenul în suprafață de 500 mp intravilan, fără să fie îndeplinită procedura administrativă, astfel încât instanța a pronunțat o hotărâre definitivă cu nr. 2124/2011 prin care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în valoare de 600.000 lei pentru un teren situat în centrul mun. Ploiești și evaluat de către expert la prețul de circulație pe piața liberă.
Înainte de a rămâne irevocabilă hotărârea judecătorească sus menționată, C. Locală de Fond F. Ploiești a identificat o suprafață de teren intravilan de 500 mp, liber de sarcini și a propus atribuirea acestuia în proprietatea defunctului E. D., iar C. Județeană de fond funciar a adoptat HCJ nr. 8428/14.07.2011 care face obiectul prezentului dosar.
A solicitat a se observa că la momentul adoptării hotărârii de către C. Județeană, sentința civila nr. 2124/2011 nu era irevocabilă, dar fiind executorie, a fost obligata să efectueze plata sumei stabilite, sub sancțiunea executării silite - precizand totodata că împotriva sentintei mentionate a formulat recurs, a carui judecare a fost suspendată, până la soluționarea prezentului dosar.
A mai aratat parata C. J. P. ca in baza HCJ nr. 8428/2011 a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 186/23.08.2011, act pe care reclamantul nu l-a contestat - mentionand si ca într-adevăr, cererea defunctului a fost soluționată cu întârziere, dar înainte să fie pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă de către instanța de judecată în dosarul nr._/281/2009.
De altfel, textul de lege prevede că acordarea despăgubirilor se face numai în situația în care nu se atribuie terenul fizic și nu există stipulată posibilitatea de a opta între atribuirea terenului sau acordarea despăgubirilor - apreciind că în mod deliberat reclamantul a încercat să tergiverseze desfășurarea prezentului proces până la încasarea sumei de 600.000 lei, având în vedere faptul că a purtat și o corespondență cu cele două comisii de fond funciar în ideea că ar putea primi un alt amplasament pentru terenul atribuit, amplasamentul situat în centrul municipiului având o valoare mult mai mare decât cel care a fost atribuit prin HCJ, tot intravilan și cu facilități.
În drept a invocat prevederile legii nr. 18/1991, republicată cu completările și modificările ulterioare, HG nr. 890/2005, legea nr. 44/1994 modificată și completată cu legea nr. 303/2007, HG n. 1217/2003.
In cauza, s-a administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentința civila nr. 4239/08.03.2013 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea civilă având ca obiect « fond funciar » formulată de către reclamantul E. D., decedat, pe parcursul procesului civil, cererea de chemare în judecată fiind continuată de către moștenitorul acestuia E. P., a fost anulată hotărârea nr. 8428/14.07.2011 a pârâtei C. Județeană P. de Fond F., anexa 4, poziția 2 privind pe E. D. si s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit documentației care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, transmise în copie la dosarul cauzei de Primăria Municipiului Ploiești, filele 38 și urm., s-a reținut că numitul E. D. a formulat cererea nr._/29.06.2009 prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate, în calitate de veteran de război, conform prevederilor legii nr. 44/1994, art. 13, pentru o suprafață de teren loc de casă în mun. Ploiești sau, în cazul în care nu este posibil, 1 ha. teren arabil extravilan.
S-a mai retinut ca numitul E. D. a făcut mai multe demersuri în vederea rezolvării acestei cereri - respectiv cu cererile nr._/ 16.07.2009, 6130/20.06.2009, 6737/16.07.2009, 6179/16.07.2009, 5982/07.07.2009, s-a adresat și unităților administrative limitrofe Municipiului Ploiești, în vederea depistării pe raza acestor unității a unor terenuri disponibile, însă fără un rezultat favorabil, așa cum rezultă din răspunsurile primite, filele 91 - 100 – astfel ca, văzând că cererea sa nu primește o rezolvare favorabilă din partea autorităților, numitul E. D. s-a adresat instanței de judecată solicitând recunoașterea dreptului său consacrat de art. 13 din legea nr. 44/1994 și acordarea de despăgubiri, față de poziția constatată a autorităților care au susținut că nu există teren în natură disponibil în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 2124/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2009, filele 86 și urm. s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamantul E. D. și a fost obligată Instituția Prefectului P. să acorde reclamantului despăgubiri în valoare de 600.000 lei reprezentând contravaloarea terenului la care acesta era îndreptățit conform Legii nr. 44/1994 rep. și HG 1217/2003, conform raportului de expertiză G. E., întocmit în cauză. Totodată, a fost obligată pârâta M. să aloce suma necesară acordării despăgubirilor către reclamant - împotriva sentinței civile nr. 2124/2011 pârâta formuland recurs, a carui judecare a fost suspendată, până la soluționarea prezentului dosar.
A mai retinut prima instanta ca la data de 14.07.2011, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2124/01.03.2011, C. Județeană P. de Fond F. a emis Hotărârea nr. 8428, contestată prin prezenta acțiune si a validat propunerea Comisiei Locale Ploiești privind constituirea dreptului de proprietate privată persoanei prevăzute în anexa 4, poz. 2, respectiv E. D., cu suprafața de 500 mp. - în baza HCJ nr. 8428/2011 fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 186/23.08.2011, pe care reclamantul nu l-a contestat în instanța dar nici nu l-a semnat la rubrica „proprietar”.
La data de 08.07.2012 a decedat numitul E. D., așa cum se atestă de certificatul de deces . nr._ depus la dosar, acțiunea fiind continuată de moștenitorul acceptant, E. P..
Instanta de fond a mai retinut de asemenea ca după pronunțarea sentinței civile nr. 2124/01.03.2011 de catre Judecătoria Ploiești, autoritățile competente, în loc să execute această hotărâre care era executorie, prin pârâta C. Locală au depistat o suprafață de teren intravilan, liberă din punct de vedere juridic și a propus Comisiei Județene P. atribuirea acesteia către defunctul E. D..
Prima instanța a constatat că potrivit art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil și că de la depunerea cererilor sale, formulate în temeiul legii nr. 44/_09 au trecut aproximativ 4 ani, fără ca vreo instanță să se fi pronunțat definitiv asupra dreptului său, constituirii dreptului de proprietate, punerii în posesie sau eliberarii titlului de proprietate.
A mai apreciat instanta de fond ca neîndeplinirea de către autorități - C. Locală, C. Județeană P. - a obligațiilor legale de soluționare a cererii de constituire într-un termen anume stabilit nu este sancționată de către legiuitor, astfel încât, în aceste condiții, nu i se poate opune reclamantului rezolvarea cererii sale, în forma acceptată de către autorități, după trecerea a trei ani și cu obligarea acestuia de a renunța la recunoașterea dreptului său, astfel cum a fost făcută printr-o hotărâre judecătorească executorie chiar dacă nu și irevocabilă, dar care acestuia i se pare acceptabilă.
Astfel, prima instanta a considerat ca respingerea prezentei acțiuni echivalează cu tergiversarea soluționării cererii de recunoaștere a dreptului pretins, deoarece s-ar ajunge la o prelungire în continuare a perioadei de timp scurse de la data depunerii cererii și așa destul de îndelungate, până la data când acesta ar fi în posesia actului de proprietate, știut fiind că la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie și până la data primirii titlului de proprietate sunt de parcurs mai multe etape (întocmirea documentației, transmiterea ei la OCPI, avizarea de către OCPI, transmiterea la Prefect pentru emiterea și semnarea titlului de proprietate etc.) fiecare dintre acestea având durate de ordinul lunilor de zile.
P. toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat cererea reclamantului ca fiind întemeiată si a admis-o ca atare, dispunand anularea hotărârii nr. 8428 / 14.07.2011 a pârâtei C. Județeană P. de Fond F., anexa 4, poziția 2 privind pe E. D. si luand act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atat C. Județeana pentru S. Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor P., cat si C. L. de A. a Legii nr. 18/1991 Ploiesti, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Astfel, in ce priveste recursul declarat de parata C. Județeana pentru S. Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor P., aceasta nu a fomulat critici concrete fata de hotararea primei instante, reluand doar in totalitate situatia de fapt prezentata cronologic si in cuprinsul concluziilor scrise depuse in dosarul de fond - si solicitand in final admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei civile 4239/2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, iar pe fond, repingerea plangerii reclamantului.
Totodata, recurenta-parata mentionata a invocat, in drept, prevederile Legii nr. 44/1994 rep., cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr. 1301/2004, Legea nr. 18/1991 rep., modificata si completata, art. 299, 304 al 7,8 si 9 c.pr.civ.
Prin recursul declarat de C. L. de A. a Legii nr. 18/1991 Ploiești, aceasta a invocat art 304.pct 7 c.pr.civ., respectiv faptul ca hotararea pronuntata ar fi lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii – aratand ca autorul intimatului, E. D., a formulat in baza Legii nr. 44/1994 o cerere de atribuire in proprietate a unei suprafețe de teren, fara a respecta si urma procedura administrativa prealabila obligatorie instituita prin art. 22 din Legea nr. 44/1994, ci a recurs direct la prezentul demers judiciar, fara a respecta nici prev. art. 109 alin. 2 c.pr. civ.
S-a mai aratat in motivarea recursul aratat ca potrivit art. 22 din Legea nr. 44/1994 „suprafețele de teren necesare improprietaritilor prevăzute la art. 13 se asigura prin grija autorităților administrației publice din municipiile, orașele sau comunele în care veteranii de război isi au domiciliul sau din alte localități cand nu exista teren disponibil in cele unde domiciliază, in condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare" – astfel ca, pe cale de consecința, in speța era necesar a fi urmata procedura administrativa prevăzuta de Legea nr. 18/1991 (analizarea cererilor veteranilor de război de către comisiile locale de fond funciar, intocmirea propunerii de validare a dreptului in ceea ce piveste acordarea terenului sau acordarea de despăgubiri - la cererea expresa a beneficiarilor potrivit HG nr. 1217/2003, transmiterea propunerii comisiilor județene in vederea analizării si adoptării unei hotărâri.)
A mai sustinut recurenta C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Ploiesti ca petentului E. D. i s-a adus la cunoștința prin adresa din 19.08.2009 faptul ca Municipiul Ploiești nu deține teren arabil in extravilan, iar la momentul respectiv, cat si in prezent se afla in desfășurare procedurile de retrocedare a unor bunuri, potrivit Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietății si justiției, prioritara fiind acordarea masurilor reparatorii persoanelor indreptatite potrivit actelor normative menționate. De asemenea, a aratat ca in incercarea reala de a soluționa cererea petentului, având in vedere si cele mai sus menționate, a formulat in data de 09.12.2012 adresa către Instituția Prefectului Județului P.- C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor Agricole si Forestiere prin care a solicitat sprijin prin punerea la dispoziție de teren arabil in extravilanul altei localități din județ, insa nu li s-a oferit un răspuns de natura a rezolva cererea reclamantului.
Cu toate ca beneficiarul Legii nr. 44/1994 nu are posibilitatea conferita de lege, de a-si alege direct categoria de teren ce urmează a-i fi atribuit, iar potrivit art. 7 din H.G. nr. 1217/2003 pentru apobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. 3 si 4 din Legea nr. 44/1994 „Persoanele îndreptățite potrivit legii primesc ca despăgubire suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul", fara a se distinge in mod expres intre categoriile de teren-intravilan sau extravilan, instanța de fond a pronunțat o hotărâre definitiva prin care a obligat parata Instituția Prefectului P. si M. sa acorde si respectiv sa aloce suma necesara acordării de despăgubiri in cuantum de 600.000 lei către reclamant, hotărâre suceptibila de a fi atacata cu recurs si impotriva căreia Instituția Prefectului P. si-a exercitat acest drept, judecata recursului fiind supendata pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentului litigiu.
Recurenta aratata a mai sustinut ca pe parcursul fazei procesuale a fondului, insa dupa pronunțarea instanței, C. locala de fond funciar Ploiești a identificat o suprafața de teren de 500 mp intravilan si a propus atribuirea acestuia in proprietatea defunctului E. D., iar la data de 14.07.2011 C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor Agricole si Foresteriere a adoptat Hotărârea nr. 8428, in baza careia a fost întocmit procesul verbal de punere in posesie nr. 186/23.08.2011, act pe care reclamantul nu 1-a semnat, refuzând amplasamentul si propunând acordarea unor alte amplasamente situate in centrul Municipiului Ploiești, pe .>
A mai precizat recurenta ca Hotărârea Comisiei Județene nr. 8428/14.07.2011 a fost adoptata in temeiul legii, pe baza prevederilor legale in vigoare si a cererii petentului E. D. – astfel ca prin propunerea Comisiei locale si adoptarea Hotărârii nr. 8428/14.07.2011 de către C. județeană s-a răspuns răspuns intocmai solicitării petentului, in sensul atribuirii unui teren si pe cale de consecința cele doua comisii si-au îndeplinit obligațiile legale.
Recurenta Comsia L. Ploiesti a mentionat deci ca ințelege sa critice hotărârea pronunțata de instanța de fond, care in motivarea sentinței pronunțate s-a rezumat sa reia aceleași „argumente" folosite de către reclamant in cuprinsul acțiunii sale, care nu a fost intemeiata in drept, iar in fapt a fost motivata, nu pe critici vizând cauzele de nulitate absoluta, ci pe imprejurarea ca printr-o hotărâre judecatoareasca definitiva si cu mult mai convenabila intimatului, cererea acestuia fusese soluționata, chiar daca nu irevocabil.
A mai aratat recurenta mentionata ca motivarea instanței in sensul ca respingerea prezentei plângeri ar echivala cu tergiversarea soluționării cererii de constituire a dreptului de proprietate este subiectiva si neargumentata legal, de vreme ce hotărârea prin care s-a validat propunerea privind constituirea dreptului de proprietate a fost adoptata inca din data de 14.07.2011, reclamantul fiind cel care a refuzat semnarea procesului-verbal de punere in posesie – precizand totodata ca la acest moment, documentația fiind intocmita, emiterea titlului de proprietate se poate realiza . timp redus, astfel ca dubiile privind tergiversarea soluționării cererii nu se justifica.
F. de motivele de fapt si de drept expuse, recurenta-parata C. L. de A. a Legii nr. 18/1991 Ploiești a solicitat admiterea recursului formulat si modificarea in tot a sentinței civile recurate, in sensul respingerii plângerii ca neintemeiate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, la data de 17.05.2013.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Examinând sentința recurată in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 C.pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constată si retine următoarele:
În ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor, tribunalul constată că acesta nu reprezintă de fapt decât o copiere a concluziilor scrise depuse în dosarul instanței de fond, fără a conține critici concrete față de sentința civilă nr.4239/2013 pronunțată de prima instanța, ci numai o nouă prezentare cronologică a împrejurărilor cauzei, cu invocarea apărărilor formulate și în fața instanței de fond.
Astfel, invocarea faptului că textul de lege prevede că acordarea despăgubirilor se face numai în situația în care nu se atribuie terenul fizic, neexistând posibilitatea opțiunii între atribuirea terenului sau acordarea despăgubirilor - ar reprezenta mai mult o critica adusă sentinței civile nr. 2124/2011 care a stabilit acordarea de despăgubiri către intimatul-reclamant – însă această critică nu poate face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, considerarea motivării instanței de fond în sensul că respingerea plângerii ar echivala cu tergiversarea soluționării cererii de constituire a dreptului de proprietate - ca fiind un motiv nefondat si subiectiv, nu poate fi reținută, în condițiile în care soluția instanței de fond a sancționat practic tocmai tergiversarea soluționării cererii petentului de către Comisiile pârâte timp de peste doi ani, având în vedere că cererea intimatului a fost formulată la 29.06.2009, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la 7.10.2011.
Cum alte critici concrete, punctuale, față de sentința recurată nu au fost formulate de recurenta-pârâtă C. Județeană P., Tribunalul va aprecia recursul declarat de aceasta ca nefiind fondat.
În ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Locală de A. a Legii nr. 18/1991 Ploiești, tribunalul constată, pe de o parte, că o parte din criticile formulate sunt comune cu cele invocate de C. Județeană P. - cum este de pildă cea privind aprecierea instanței de fond privind echivalarea respingerii plângerii formulate cu tergiversarea soluționării cererii de constituire a dreptului de proprietate – ce a fost deja analizată anterior.
Pe de altă parte, se constată că prin motivele de recurs formulate în prezenta cauză, recurenta-pârâtă C. Locală Ploiești readuce în discuția instanței aspecte deja soluționate în alte cauze, precum prematuritatea formulării cererii intimatului-reclamant de atribuire in proprietate a unei suprafețe de teren în baza Legii nr. 44/1994 prin neparcurgerea procedurii administrative prealabile obligatorii instituite de art. 22 din legea menționată – aspecte ce, de asemenea, nu pot face obiectul prezentei cauze, ci pot constitui eventuale critici doar in raport de sentința civilă nr. 2124/2011 – ca si aspectele privind admisibilitatea acordării de despăgubiri si cuantumul acestora.
Astfel, singurele critici aduse efectiv sentinței recurate in prezenta cauză pot fi considerate cele privind pretinsa reluare în motivarea sentinței instanței de fond a argumentelor folosite de reclamant, care nu și-ar fi întemeiat în drept acțiunea și nu ar fi invocat motive de nulitate absolută a hotărârii contestate.
Sub acest aspect, însă, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că, după formularea cererii inițiale nr._/29.06.2009, autorul intimatului reclamant, E. D., a făcut mai multe demersuri în vederea rezolvării acestei cereri, respectiv cu cererile nr._/16.07.2009, 6130/20.06.2009, 6737/16.07.2009, 6179/16.07.2009, 5982/07.07.2009, s-a adresat și unităților administrative limitrofe Municipiului Ploiești, în vederea depistării pe raza acestor unității a unor terenuri disponibile, însă fără un rezultat favorabil, așa cum o atestă răspunsurile primite, conform înscrisurilor depuse la filele 91 – 100 dosar fond.
Astfel, s-a reținut că petentul s-a adresat instanței, solicitând recunoașterea dreptului său consacrat de art. 13 din legea nr. 44/1994 și acordarea de despăgubiri, numai după ce a constatat că cererea sa nu primește o rezolvare favorabilă din partea autorităților, față de poziția constată a autorităților care au susținut că nu există teren în natură disponibil sensul solicitării reclamantului.
Mai mult, numai după pronunțarea sentinței civile nr. 2124/01.03.2011 - executorie - care a stabilit acordarea de despăgubiri reclamantului reprezentând contravaloarea terenului la care acesta era îndreptățit, autoritățile competente, prin pârâta C. Locală au identificat o suprafață de teren intravilan, liberă din punct de vedere juridic și a propus Comisiei Județene P. atribuirea acesteia către defunctul E. D..
Astfel, la data de 14.07.2011, ulterior pronunțării sentința civilă nr. 2124/01.03.2011, C. Județeană P. de Fond F. a emis Hotărârea nr. 8428, contestată în prezenta cauză, a validat propunerea Comisiei Locale Ploiești privind constituirea dreptului de proprietate privată persoanei prevăzute în anexa 4, poz. 2, respectiv E. D., cu suprafața de 500 mp. – în baza hotărârii menționate întocmindu-se procesul verbal de punere în posesie nr. 186/23.08.2011, pe care autorul intimatului nu l-a contestat în instanța dar nici nu l-a semnat la rubrica „proprietar”.
Or, în raport de împrejurările arătate, instanța de fond a reținut în mod just că potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul avea dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil și că de la depunerea cererilor sale, formulate în temeiul legii nr. 44/_09 au trecut aproximativ 4 ani, fără ca vreo instanță să se fi pronunțat definitiv asupra dreptului său, respectiv asupra constituirii dreptului de proprietate, punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate.
S-a mai constatat în mod corect de către prima instanță că neîndeplinirea de către autorități - pârâtele din prezenta cauză - a obligațiilor legale de soluționare a cererii de constituire într-un termen anume stabilit nu este sancționată de către legiuitor, dar în aceste condiții nu i se poate opune reclamantului rezolvarea cererii sale, în forma acceptată de către autorități, după trecerea a cca. trei ani și cu obligarea acestuia de a renunța la recunoașterea dreptului său, astfel cum a fost făcută printr-o hotărâre judecătorească executorie, chiar dacă nu și irevocabilă, dar care acestuia i se pare acceptabilă – nejustificându-se prelungirea în continuare a perioadei de timp - și așa destul de îndelungate - scurse de la data depunerii cererii, până la data când acesta va intra în posesia actului de proprietate, știut fiind că la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie și până la data primirii titlului de proprietate mai sunt încă de parcurs mai multe etape, constând în întocmirea documentației, transmiterea ei la OCPI, avizarea de către OCPI, transmiterea către Instituția Prefectului pentru emiterea și semnarea titlului de proprietate etc.) fiecare dintre acestea având durate de ordinul lunilor de zile.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul apreciază că motivele de recurs formulate de recurentul-contestator în cauză sunt nefondate, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va respinge ambele recursuri declarate în cauză de recurentele - pârâte C. Locală a Municipiului Ploiești de A. a Legii F. F. și C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și Forestiere împotriva sentinței civile nr. 4239/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondate.
În temeiul art. 274 cod pr. civilă va lua totodată act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele – pârâte C. LOCALĂ A MUNICIPIULUI PLOIESTI DE A. A LEGII F. F., cu sediul în Ploiești, județ P. și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, .-2, județ P., împotriva sentinței civile nr. 4239/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant E. P. - moșt. def. E. D., domiciliat în Ploiești, ., județ P., ca nefondate.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-A. M. C. N. G. M.
Fiind in CM, semneaza
Presedintele Tribunalului
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C.A M./tehnored. C.A M.
Ex.2/19.06.2014
d.f._ Judecătoria Ploiesti
j.f. N. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1904/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 1153/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
