Fond funciar. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-01-2012 în dosarul nr. 113/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 113
Ședința publică din data de 25.01.2012
Președinte: L. E.
Judecător: N. A.
Judecător: A. M. L.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant N. N., domiciliat în comuna Șirna, ., împotriva sentinței civile nr. 6503/8.06.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. LOCALĂ ȘIRNA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat A. I., lipsind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar: cerere de repunere în termenul de recurs de către recurentul-reclamant și întâmpinare de către intimata-pârâtă C. Locală Șirna de Fond Funciar, după care
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar un set de acte medicale, din care reiese că reclamantul este bolnav, chiar internat în spital înainte de data de 07.09.2011, și, având cuvântul, arată că acesta a luat la cunoștință sentința recurată de la o persoană din . la dosar reieșind că reclamantul locuiește la fiul său la București, astfel că instanța urmează a se pronunța asupra excepției tardivității declarării recursului invocată de oficiu.
Tribunalul acordă cuvântul și în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar un set de înscrisuri, în original, respectiv procesul-verbal de punere în posesie din 13.10.1994, chitanța încheiată între B. E. și reclamant, certificatul nr. 1771/25.11.1994 și o filă din registrul agricol aferent anului 1979, din care reiese că s-a făcut o rectificare, în sensul că s-a tăiat B. E. și s-a trecut reclamantul, nemaifiind emis titlul de proprietate, înscrisuri din care reiese că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă intimata C. Locală Șirna de Fond Funciar a susținut, la fond, că B. E. este persoană îndreptățită, deși nu a formulat cerere de reconstituire, a încheiat cu reclamantul o chitanță de mână, reclamantul folosind terenul încă din anul 1994, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 28.09.2010, sub nr._ reclamantul N. N. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. S. DE A. A L. F. FUNCIAR și C. J. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea paratei la emiterea titlului de proprietate pentru o suprafața de teren de 1469 mp teren intravilan, teren cu care a fost pus in posesie si pentru care i s-a emis la data de 13.10.1994 proces verbal.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 13 octombrie 1994 s-a emis de către C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 proces verbal de punere in posesie pentru o suprafața de teren de 1469 mp, teren situat in intravilanul comunei S., ..
A mai menționat că acest teren are, potrivit procesului verbal, nr. cadastral 486 și are ca vecinătatea: la S – câmp, la E – D. G., la N – drum, la V – N. C..
A mai precizat că în anul 2004 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 2 ha, 2700 mp-terenul care face obiectul prezentei cereri nefiind menționat in titlul de proprietate cu nr._.
De asemenea, a mai arătat că întrucât terenul in suprafața de 1469 mp intravilan s-a emis un proces verbal separat de acela care însoțește TP nr._/2004 nu solicita anularea parțiala absoluta a acestuia pentru ca a fost menționata o suprafața mai mica decât cea cuvenita, ci solicita eliberarea unui alt TP pentru aceasta din urma suprafața.
În drept, reclamantul au invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000.
Parata C. L. Locală S. de aplicare a L. F. Funciar a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, arătând ca potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 persoana care se considera îndreptățită la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa urmeze o anumita procedura administrativ-jurisdictională si anume depunerea unei cereri, stabilirea și înaintarea ei către C. Județeană a propunerii, validarea/invalidarea propunerii de către C. Județeana.
A mai precizat că pentru suprafața de teren de 1469 mp reclamantul nu a urmat procedura administrativ-jurisdicționala prevăzuta de legea nr. 18/1991.
A mai menționat că nu se poate retine faptul că procesul verbal de punere in posesie emis la data de 13.10.1994 dovedește parcurgerea procedurii administrativ - jurisdicționale prevăzute de Legea nr. 18/1991, motiv pentru care acțiunea este inadmisibila.
Cu privire la fondul cauzei pârâta a arătat că la data de 14.07.2004 a fost emis titlul de proprietate nr._ prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu o suprafața totala de 2 ha 700 mp și că titlul a fost emis doar asupra acestei suprafețe de teren întrucât doar aceasta a putut fi dovedita. Pentru suprafața de teren de 1469 mp nu exista probe care sa confirme ca aceasta ar fi fost stăpânita de reclamant, ori, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusa in cooperativa agricola de producție se probează cu orice mijloc de probă – in primul rând cu actele de proprietate, carte funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei, iar in situația in care acestea nu exista, cu orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115 C.p.c..
În ședința publică din 01.06.2011, instanța de fond a calificat excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâta C. Locală Șirna ca fiind o veritabilă apărare de fond.
De asemenea, la solicitarea reclamantului, instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv cele de puse la dosarul cauzei.
După administrarea probelor încuviințate parților, prin sentința civila nr.6503/03.06.2011 Judecătoriei Ploiești s-a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele C. locala Șirna de aplicare a legilor fondului funciar, și C. judeteana P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că, în urma cererii de reconstituire înregistrată la Primăria Șirna sub nr. 1698/15.03.1991 a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene nr. 202/20.02.1992 prin care au fost validate propunerile Comisiei Locale Șirna cu privire la stabilirea suprafețelor de teren cer se atribuie în proprietate reclamantului, conform anexei 7, poziția 1 suplimentul 1, pentru suprafața de 2,27 ha, emițându-se în acest sens și titlul de proprietate nr._/14.07.2004.
La data de 13.10.1994 C. de A. a Legii 18/1991 a emis procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul situat în Com. Șirna, . de 1469 mp-fila 5.
La data de 25.11.1994 Consiliul Local al . certificatul nr. 1771în care se menționează că în registrul agricol Vol. I, fila122 reclamantul figurează cu suprafața de 1469 mp arabil.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană P. la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1469 mp, menționată în procesul-verbal de punere în posesie încheiat în 13.10.1994.
Analizând cererea reclamantului prin prisma probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,27 ha fără a se ține cont de vechile amplasamente iar acesta nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._/14.07.2004. ( a se vedea HCJ nr. 202/20.02.1992, cererea de reconstituire nr. 1698/15.03.1991, copie registru agricol -1959-1963.) De asemenea, instanța de fond a reținut faptul că pentru terenul în suprafață de 1399 mp format din parcelele A486/1 (478 mp) și Vh.486 (921 mp), reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire iar din evidențele pârâtelor rezultă că nu a fost emisă nicio Hotărârea a Comisie județene de validare a propunerilor efectuate de C. Locală Șirna și de asemenea nu există nicio propunere de validare a Comisie Locale pentru această suprafața de teren de 1399 mp. De asemenea, potrivit susținerilor pârâtei terenul nu a fost atribuit niciunei persoane îndreptățite.
Potrivit Dispozițiilor legii 18/1991 și HG 131/1991 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor (dispoziții în vigoare la data emiterii procesului-verbal din 13.10.1994) punerea în posesie se face de către C. Locală după validarea de către C. Județeană a propunerilor făcute, eliberându-se procesul-verbal de punere în posesie.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de punere în posesie nu a fost întocmit în baza unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate, motiv pentru care a apreciat că este emis în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs recurentul reclamant N. N. criticând sentința de fond pentru nelegalizate și netemeinicie.
Acesta a arătat că, instanța de fond a considerat în mod greșit că nu sunt îndeplinite cerințele legii nr. 18/1991 pentru a i se putea emite titlul de proprietate pentru terenul pe care îl folosește în urma punerii în posesie. Procesul verbal prezentat ca probă în instanță este considerat ca fiind ilegal, acesta nefiind acoperit de documente justificative.
Arată recurentul că, la ultimul termen de judecată s-a solicitat de către apărătorul său comunicarea răspunsurilor și înscrisurilor care au fost puse de pârâtă la dosar, insă acestea fiind depuse într-un singur exemplar, nu s-au putut comunica, dar nici nu i s-a permis dosarul la bară pentru o a doua strigare a cauzei.
Mai arată recurentul că, fără a cunoaște răspunsul pârâtei, în speranța că aceasta a trimis ceea ce i s-a cerut, s-au pus concluzii oral arătându-se că în chiar cuprinsul procesului verbal emis de pârâtă, aceasta precizează că înscrisul eliberat în baza Legii 18/1991, la cererea petentului ori, chiar lipsa cererii pentru constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate înțelege că ar fi impedimentul față de care pârâta intimată nu-și poate exercita obligația de emitere a unui titlu de proprietate.
De asemenea, recurentul arată că dovezile care însoțesc o cerere și care probează dreptul de a fi împroprietărit cu terenul, pârâta ar fi trebuit să cunoască acordul pe care aceasta l-a încheiat cu Primăria Poienarii Burchii, în sensul în care, acestuia i se elibera titlu de proprietate de către C. S. deși i s-ar fi cuvenit teren în . numitei B. E. care avea teren în S., și elibera teren în . acord a fost încheiat la propunerea recurentului și a numitei B. E. cu care avea încheiate convenții sub semnătură privată. Astfel, cum avea fiecare dintre ei domiciliul în . avea terenul, au convenit acest schimb cu participarea Comisiilor de A. a Legii de fond funciar.
De asemenea, situația celeilalte persoane a fost clară, B. E. reușind să obțină actele care i-au permis între timp să-și vândă terenul, însă recurentului i s-a propus de către C. S. obținerea unei sentințe care să țină loc de act de vânzare cumpărare acțiune pe care o consideră inadmisibilă deoarece B. E. nu are titlu de proprietate pe teren pe care i l-a cedat iar o instanță nu poate decât să constate că este un vânzător neproprietar. Astfel, uzucapiunea este de asemenea inadmisibilă terenul fiind în domeniul public, la dispoziția comisiei pentru emiterea de titlu de proprietate persoanelor îndreptățite.
Apreciază că persoana îndreptățită în sensul legii să obțină acest teren, este recurentul, față de situația mai sus arătată, situație cunoscută de pârâta care ar fi trebuit să răspundă în acest sens instanței.
La data de 18.01.2012, recurentul N. N. a formulat cerere de repunere în termenul de recurs.
În motivarea acesteia a arătat că în luna aprilie 2010, după decesul soției sale, a trebuit să locuiască împreună cu fiul său la București, vârsta și sănătatea împiedicându-l să locuiască singur. Întrucât la un interval maxim de o săptămână, venea la domiciliu, a rugat un vecin să supravegheze proprietatea în cazul în care primea soluția instanței, să-l anunțe.
Termenul lung în care s-a făcut comunicarea și împrejurarea că venera sporadic acasă, a făcut ca terenul de recurs să fie depășit, neavând în posesie nici o dovadă de comunicare cu ștampila poștei.
La termenul de judecată din data de 02.11.2011 Tribunalul a invocat excepția tardivității declarării recursului, iar recurentul a solicitat repunerea în termenul de recurs.
În motivarea cererii s-a arătat că în luna aprilie 2010, după decesul soției sale, a locuit în București, la domiciliul fiului său, vârsta și starea de sănătate împiedicându-l să locuiască singur.
A mai arătat recurentul că la un interval de maxim o săptămână venea la domiciliul său, situație în care a rugat un vecin să-i supravegheze proprietatea și să i se aducă la cunoștință dacă primea hotărârea instanței.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Examinând excepția invocată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, tribunalul constată și reține în fapt următoarele:
Potrivit disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Conform disp. art. 301 C.pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de recurs este un termen imperativ, astfel încât, în caz de încălcare intervine sancțiunea decăderii.
În speța dedusă judecății Tribunalul reține că recurentului reclamanat i s-a comunicat sentința recurată la data de 22.08.2011(fila 70 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de10.09.2011(fila 5 dosar recurs), cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de disp. art. 301 C.pr. civ.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin alin. 2 al art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, se prevede că în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen vor fi arătate și motivele de împiedicare.
Potrivit acestor prevederi legale, pentru a se putea cere repunerea în termen, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective.
Împrejurarea invocată de recurentul reclamant în sensul că la data comunicării sentinței de către instanța de fond, datorită vârstei și stării de sănătate, (așa cum rezultă din actele medicale întocmite în cursul anului 2010) locuia la domiciliul fiului său, în București, iar decesul soției a perturbat interesul său pentru orice altceva, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voința părții care să-l fi împiedicat să exercite calea de atac a recursului, din moment ce pe parcursul judecării cauzei nu și-a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu, cu atât mai mult cu cât, așa cum a menționat, datorită vârstei și stării de sănătate, nu locuia singur, nefiind astfel în imposibilitate obiectivă de a declara calea de atac a recursului.
În condițiile în care recurentul reclamant avea reședința în altă localitate, putea să solicite până la soluționarea fondului cauzei, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură la acea adresă, însă atâta timp cât nu a procedat în acest fel, nu își poate invoca ulterior propria culpă.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca fiind neîntemeiată, va admite exceptia tardivitatii declararii recursului, invocata de instanță din oficiu și va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca fiind neîntemeiată.
Admite excepția tardivității declarării recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant N. N., domiciliat în comuna Șirna, ., împotriva sentinței civile nr. 6503/8.06.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. LOCALĂ ȘIRNA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. P., ca fiind tardiv formulat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi, 25.01.2012.
P., JUDECATORI,
L. E. N. A. A. M. L.
Grefier,
L. E. N.
Operator cu caracter de date personal 5595
Red. NA/tehnored.LD
2ex./07.02.2012
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecator fond- E. C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 112/2012. Tribunalul PRAHOVA | Anulare act. Decizia nr. 153/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
