Fond funciar. Decizia nr. 172/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 172/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 172
Ședina publică din data de 02.02.2012
PREȘEDINTE - C. R. I.
JUDECĂTORI - C. I.
- C. M.
GREFIER - M. A. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta – pârâtă C. LOCALA PLOIEȘTI de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1760/22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți C. N., cu domiciliul în Ploiești, ., ., și I. P., cu domiciliul în Ploiești, . A, ., ., intimatele –pârâte C. JUDEȚEANĂ P. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în .-4, jud.P., și INSTITUȚIA P. P.- prin P., .-4, jud. P. cu sediul în Ploiești, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă reprezentată de consilier juridic O., și intimații – reclamanți reprezentați de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei – pârâte depune la dosar Sentința civilă nr. 1760 a Judecătoriei Ploiești.
Părțile, având cuvântul pe rând învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată, și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentei – pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor de recurs.
Apărătorul intimaților – reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, cu mențiunea că de la fila 63 din dosarul de fond rezultă suprafața de teren de 1400 mp, pentru care s-a plătit impozit, fiind indicat și în raportul de expertiză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civila înregistrata cu nr._ /23.02.2010 la Judecătoria Ploiești, reclamanții C. N., I. P. au chemat in judecata pe paratele C. Locala Ploiesti de aplicare a legilor fondului funciar, C. Județeană P. de aplicare a legilor fondului funciar solicitând instanței ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispună obligarea pârâtelor să le elibereze proces verbal de punere în posesie pentru terenul de 1200 mp. situat în Ploiesti ., titlu de proprietate pentru acest teren, după înaintarea documentației in acest scop.
În motivarea acțiunii reclamanții au aratat ca în baza Ordinului nr.195/1993 s-a constituit în favoarea autorului lor dreptul de proprietate asupra unui teren de 1200 mp. situat in Ploiești, ., insă paratele nici pana în prezent nu le-a emis proces verbal de punere în posesie si titlu de proprietate.
La data de 22.02.2011, reclamantii si-au precizat actiunea solicitand modificarea Ordinului nr.195/1993 în ceea ce priveste întinderea suprafetei de teren de la 1200 mp. la 1460 mp. conform raportului de expertiza efectuat in cauza, tinandu-se seama de suprafata de teren pentru care s-au achitat taxele si impozitele.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrica, prin sentința civila nr. 1760/22.02.2011 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea precizata formulata de reclamanți împotriva pârâților si s-a dispus modificarea Ordinului prefectului nr. 195/03.12.1993 în ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea autorului reclamanților de la 1200 mp. la 1460 mp. situat in Ploiești, ., obligarea pârâtei C. Locala Ploiești să emită proces verbal de punere în posesie în favoarea reclamanților în calitate de moștenitori ai autorului lor, I. N. pentru terenul sus menționat, obligarea pârâtei C. Județeana P. sa emită titlu de proprietate pentru terenul sus mentionat după înaintarea documentației aferente de către C. Locala Ploiești.
P. a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, raportului de expertiza tehnică topometrica, sentinței civile nr.3042/2009, autorul reclamanților este proprietarul unei construcții situată în Ploiești, ., în calitate de constructor de buna credinta, motiv pentru care in baza Legii nr.18/1991 s-a constituit in favoarea acestuia dreptul de proprietate pentru terenul pe care se află amplasata construcția de 1200 mp., însă în urma efectuării raportului de expertiza s-a constatat că întregul teren de 1460 mp. constituie suprafața aferenta casei de locuit, neexistând modificări ale semnelor de hotar, ale gardului, motiv pentru care in baza art. 36 din Legea nr.18/1991, modificata si completata a fost admisa acțiunea precizată, s-a dispus modificarea Ordinului nr.195/1993 în ceea ce priveste suprafața de teren de la 1200 mp. la 1460 mp., obligarea celor doua parate la emiterea titlului de proprietate si a procesului verbal de punere in posesie pentru acest teren.
Ulterior, prin cererea din data de 05.05.2011 reclamantul I. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele și reclamanta C. N. îndreptarea erorii materiale în ceea ce privește adresa la care se află situat terenul, respectiv 109 B în loc de 109, cerere care a fost admisă în baza încheierii din data de 10.05.2011 a Judecătoriei Ploiești, încheiere în temeiul căreia s-a dispus rectificarea sentinței civile nr.1760/2011 în ceea ce priveste adresa la care se află situat terenul de 1460 mp. în sensul că acesta este situat în Ploiesti . B și nicidecum Ploiești, ..
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C. Locala Ploiești de aplicare a legilor fondului funciar, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței in sensul respingerii acțiunii, motivându-se ca reclamanții au formulat o acțiune de drept comun privind terenul de 1400 mp., constatându-se prin sentința civila nr.3042/2009 calitatea lor de constructori de buna credința cu privire la construcția situata in Ploiești, . și că expertul la momentul efectuării expertizei nu a respectat suprafața de 1200 mp. stabilita ca obiectiv al expertizei, identificând o suprafața mai mare, incluzând diferența de 260 mp. care aparține domeniului privat al localității T.34 în suprafața totala de 1460 mp.
În continuare, recurenta pârâtă a arătat că terenul din T.34 a fost preluat în proprietatea publică a localității în baza HG nr.327/2006, trecând ulterior în domeniul privat al localității, conform HCL nr.196/2006 și că adeverința nr.5689/1991 a vizat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1200 mp., deși autorul reclamanților a figurat înscris în evidențele fiscale potrivit procesului verbal nr.2824/1963 cu un teren de 600 mp., reclamanții neavând dreptul la atribuirea unei suprafețe mai mari de teren.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.09.2011.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente
Conform Ordinului nr.195/03.12.1993, adeverinței nr. 5639/1991, actelor de stare civilă depuse la dosar, autorului reclamanților I. N. i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 1200 mp. situat in Ploiești, ., ținându-se seama de . acestui teren in temeiul Decretului nr.246/1960.
P. sentința civilă nr.3042/13.03.2009 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea precizata formulata de reclamanți împotriva pârâtului și s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii construcției situată în Ploiești, . B, fiind constructori de bună credință, construcție amplasată pe terenul acestora.
În cuprinsul procesului verbal nr.2824/1963,s-a menționat că autorul reclamanților a figurat înscris in evidentele fiscale ale localității cu un imobil situat in Ploiești, ., compus dintr-o construcție si un teren de 600 mp., imobil în raport de care au fost achitate impozitele si taxele, figurând înscris în 1995 cu un teren de 1200 mp. și o construcție situate în Ploiești, ..
Potrivit adresei nr._/06.07.2010, . 260 mp. situată în Ploiești, . aparține domeniului privat al localității, aflându-se în T.34, fiind ocupata nejustificat de către reclamanți.
Din raportul de expertiza tehnică topometrică, inclusiv completare, reiese că terenul situat in Ploiești, . B, are suprafața totala de 1460 mp., fiind împrejmuit pe toate laturile, ocupat parțial de o construcție, anexe gospodărești aparținând reclamanților și nu există semne vechi de hotar care să ateste modificarea gardului, o suprafață de teren deținută de o altă persoana.
Disp. art.36 din Legea nr.18/1991 modificata si completata, stipulează ca terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor locuitorilor acestora sau in vederea edificării unor locuințe, trec la cererea proprietarilor actuali ai construcțiilor în proprietatea acestora integral sau proporțional cu cota deținută din construcție.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză, rezulta ca autorul reclamanților a figurat inscris in evidentele fiscale incepand cu anul 1963 cu un imobil situat in Ploiești, . (fost nr.109), compus dintr-o construcție si un teren de 600 mp., constatându-se prin sentința civila nr.3042/2009 calitatea de constructori de buna credinta a reclamanților asupra construcției sus menționate, dreptul de proprietate al acestora asupra construcției, insa în urma intrării in vigoare a Legii nr.18/1991 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamanților asupra unui teren de 1200 mp. situat in Ploiești, ., ținându-se seama de atribuirea acestui teren în favoarea autorului reclamanților în temeiul Decretului nr.246/1960, astfel încat terenul situat la adresa sus menționata pe care se află amplasate construcțiile reclamanților are suprafața de 1460 mp.
Ca atare, atat timp cat autorului reclamanților li s-a atribuit în temeiul Decretului nr.246/1960 un teren de 600 mp, în vederea edificării unei constructii, teren cu care a figurat înscris în evidentele fiscale începând cu anul 1963, iar in urma intrării in vigoare a Legii nr.18/1991 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamanților asupra unui teren de 1200 mp., tinandu-se seama de edificarea construcției amplasată pe acest teren, înseamnă ca in realitate suprafața reala a terenului atribuit în vederea edificării construcției a fost inițial de 600 mp. si nicidecum de 1460 mp., atribuindu-i-se acestuia în urma constituirii o suprafața mai mare decât cea predata inițial, respectiv 1200 mp. în raport de intinderea reala a terenului la data constituirii.
Faptul că în urma efectuării raportului de expertiza tehnică topometrica ing. P. D. s-a constatat că terenul situat in Ploiești, . ar avea suprafața totala de 1460 mp. in loc de 1200 mp, nu înseamnă in mod automat că reclamanții au dreptul în calitate de moștenitori legali ai autorului lor la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 1460 mp. si nicidecum de 1200 mp., deoarece în realitate la stabilirea întinderii reale a suprafetei de teren la care au dreptul reclamanții se tine seama de terenul atribuit în anul1960 în vederea edificarii unei locuinte in favoarea autorului acestora, teren care era în suprafața de 600 mp., iar în urma intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991 la data constituirii dreptului de proprietate terenul aferent construcțiilor edificate avea suprafața de 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp., aspect necontestat la data constituirii, respectiv 03.12.1993 de către autorul reclamanților.
De altfel, in conditiile in care terenul asupra caruia s-a constituit dreptul de proprietate in urma intrării in vigoare a Legii nr.18/1991, aferent constructiilor edificate, avea la data constituirii suprafata de 1200 mp. iar în prezent reclamantii folosesc o .., înseamna ca in realitate suprafața reala reprezentand curtea, grădina gospodăriei reclamanților o reprezinta . 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp., întrucat aceasta . natura sa suprafata ce revine de drept, automat în proprietatea reclamanților în calitate de moștenitori legali ai autorilor lor, suprafata care asigură o folosinta normala corespunzătoare a constructiilor, fiind destinata exclusiv acestora, mai ales că există o diferență de 260 mp pe care reclamantii au fost in imposibilitate de a o justifica în ceea ce priveste modalitatea in care au inteles să o folosească si sa exercite o posesie asupra acesteia.
Apărările reclamanților in sensul că suprafata reala a terenului reprezentand curtea, gradina acestora, o constituie .. și că nu există elemente care să ateste modificarea gardului care împrejmuiește terenul, a semnelor vechi de hotar nu pot fi avute in vedere deoarece in realitate autorul reclamantilor a dobândit initial in vederea edificarii construcțiilor o suprafata de teren de 600 mp si nicidecum de 1460 mp., iar în urma intrării in vigoare a Legii nr.18/1991, statul roman a inteles sa recunoasca in favoarea autorului reclamanților in urma constituirii dreptului de proprietate un asemenea drept asupra unei suprafete mai mari de teren decat cea atribuita initial de 600 mp, reprezentand terenul aferent constructiei edificate in suprafața reala de 1200 mp si nicidecum de 1460 mp.
Este greu de crezut că dacă terenul atribuit initial in 1960 în vederea edificării construcției ar fi avut suprafata de 1460 mp. in loc de 1200 mp ar fi însemnat ca la momentul constituirii si emiterii adeverinței nr.5639/1991 autorul reclamantilor să conteste întinderea suprafeței de teren asupra careia i s-a constituit dreptul de proprietate, ceea ce insa nu s-a întâmplat, împrejurare care atesta ca in realitate reclamanții au acaparat de-a lungul timpului diferența de teren de 260 mp. aparținând paratului, profitând de existența vecinătăților pe o latura a domeniului privat al localității.
Astfel, in mod greșit instanta de fond a reținut situația de fapt si a admis acțiunea precizata, a modificat Ordinul nr.195/1993, în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren, in litigiu, de la 1200 mp. la 1460 mp. si a obligat cele doua parate sa elibereze in favoarea reclamanților proces verbal de punere in posesie, titlu de proprietate pentru terenul de 1460 mp, fara însă sa tină seama in realitate de întinderea reala a terenului ce revine de drept autorului reclamanților, in urma constituirii dreptului de proprietate in suprafața de 1200 mp. in loc de 1460 mp.
Susținerile recurentei pârâte în sensul că reclamanții au formulat o acțiune de drept comun privind terenul de 1400 mp., constatându-se prin sentința civila nr.3042/2009 calitatea lor de constructori de buna credința cu privire la construcția situata in Ploiești, ., au relevanță în cauza deoarece aceste împrejurări se analizează in strânsă legătură cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv procesul verbal de nr.2824/1963 care atesta modalitatea de atribuire în favoarea autorului reclamanților a unei suprafețe de 600 mp. in scopul edificării unei construcții și nicidecum a unei suprafețe mai mari de teren.
Împrejurările invocate de către recurenta – pârâtă în sensul că expertul la momentul efectuării expertizei nu ar fi respectat suprafața de 1200 mp. stabilita ca obiectiv al expertizei identificând o suprafața mai mare, incluzând diferența de 260 mp. care aparține domeniului privat al localității T.34 în suprafața totala de 1460 mp., demonstrează ca în realitate reclamanții folosesc nejustificat o suprafață mai mare de teren decât suprafața atribuită în 1960 în vederea edificării construcției și decat suprafața ce a făcut obiectul constituirii, existand o diferență de 260 mp. pe care reclamanții au fost in imposibilitate din punct de vedere legal sa justifice modalitatea în care au intrat in posesia acesteia.
Motivele invocate de catre recurenta parata conform cărora terenul din T.34 a fost preluat în proprietatea publică a localității în baza HG nr.327/2006, trecând în domeniul privat al localității conform HCL nr.196/2006 și că adeverința nr.5689/1991 a vizat atribuirea terenului de 1200 mp., deși autorul reclamanților a figurat înscris în evidențele fiscale cu un teren de 600 mp., reclamanții neavând dreptul la atribuirea unei suprafețe mai mari de teren sunt întemeiate, întrucât, . 260 mp. folosit nejustificat de către reclamanți face parte din domeniul privat al localității, iar adeverinta sus menționată atestă dreptul autorului reclamanților la atribuirea unui teren in urma constituirii in suprafata de 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp.
In raport de aceste considerente, tribunalul tinand seama de disp. art.304 pct.8-9 cod pr. civilă și examinand cauza sub toate aspectele in temeiul disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza art.312 alin. 1, 2, 3 cod pr. civila, va admite recursul și va modifica in tot sentinta recurata, îndreptata prin incheierea sedintei Camerei de consiliu din data de 10.05.2011 în sensul că va admite in parte actiunea precizata și în baza art.36 din Legea nr.18/1991 modificata si completată, HG nr.890/2005, va obliga parata C. Locala Ploiesti de fond funciar sa emita in favoarea reclamanților, in calitate de moștenitori ai defunctului I. N. cu privire la terenul situat in Ploiești, . B, jud.P. in suprafata de 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp., proces verbal de punere in posesie și va obliga parata C. Județeana P. să emita titlu de proprietate in favoarea reclamanților pentru terenul sus mentionat de 1200 mp, in loc de 1460 mp. dupa înaintarea documentației aferente de catre C. Locala Ploiesti.
Totodată, tribunalul va respinge capătul acțiunii precizate privind modificarea Ordinului P. nr.195/03.12.1993 ca neîntemeiat, deoarece reclamanții au dreptul în calitate de moștenitori legali ai autorului lor la constituirea dreptului de proprietate asupra unei parcele de teren de 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp.
P. aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă C. LOCALA PLOIEȘTI de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1760/22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți C. N., cu domiciliul în Ploiești, ., ..8, ., și I. P., cu domiciliul în Ploiești, . A, ., ., intimatele –pârâte C. JUDEȚEANĂ P. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în .-4, jud.P., și INSTITUȚIA P. P.- prin P., .-4, jud. P. cu sediul în Ploiești, jud. P. si in consecința:
Modifica in tot sentința recurata, îndreptata prin incheierea sedintei Camerei de consiliu din data de 10.05.2011 în sensul că admite in parte actiunea precizata.
Respinge capătul acțiunii precizate privind modificarea Ordinului P. nr.195/03.12.1993 ca neîntemeiat.
Obligă parata C. Locala Ploiesti de fond funciar sa emita in favoarea reclamanților, in calitate de moștenitori ai defunctului I. N. cu privire la terenul situat in Ploiești, ., jud.P. in suprafata de 1200 mp. si nicidecum de 1460 mp., proces verbal de punere in posesie și obliga parata C. Județeana P. să emita titlu de proprietate in favoarea reclamanților pentru terenul sus mentionat de 1200 mp, in loc de 1460 mp. dupa înaintarea documentației aferente de catre C. Locala Ploiești.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. I. C. I. C. M.
Fiind în CO semnează,
Președintele instanței
GREFIER
M. A. C.
Operator date cu caracter personal 5595
Red MC/ tehnored. TS
2 ex/07.06.2012
d.f._ Judec. Ploiesti
j.f. L. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2012. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 166/2012.... → |
|---|
