Fond funciar. Hotărâre din 30-01-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 173/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 173
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - M. C.
- M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă FLEICUȘ E., domiciliată în București, ., nr.8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 483/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații - pârâții C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. P., C. L. F. DE A. A L. F. FUNCIAR cu sediul în ., E. P., cu domiciliul în Ploiești, ..6, ., ., E. M., cu domiciliul în București, ., nr. 77 A, sector 1, Ș. E., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, N. P., cu domiciliul în ., D. I., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, D. R. C., cu domiciliul în București, .. 100 F, ., D. G. M., cu domiciliul în București, .. 170 A, ., ., sector 6, N. A., cu domiciliul în ., .. 3A, județul I., N. S. N., cu domiciliul în București, .. 15 A, ., I. C. E., cu domiciliul în București, ., nr.8, ., ., sector 2, D. M. cu domiciliul în B., ., .. A, ., jud. P., N. E., domiciliată în București, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 23.01.2014, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2014 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /24.10.2012 la Judecătoria M., reclamanta Fleicuș E. a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană P. de A. a L. F. Funciar, Consiliul Județean P., Primaria Comunei Fantanele, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absoluta a titlurilor de proprietate emise nr._/07.05.1997 și nr._/07.05.1997.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că titlurile de proprietate sus menționate au fost emise nelegal constând în reconstituirea terenurilor în favoarea unor persoane neîndreptățite, neavând calitatea de foști proprietari, fiind chiar renunțători expres la succesiunea autorului al cărui patrimoniu urma a fi reconstituit și anume D. R. P., în prezent decedat, nu a deținut terenurile în litigiu în proprietate, terenuri care au aparținut soției acestuia, D. F., fiind bunurile proprii ale acesteia, dobândite prin înzestrare sau moștenire de la părinții săi, astfel încât titlul de proprietate nr._/07.05.1997 privind terenul de 2 ha, reconstituit numitei D. R. E., a aparținut în realitate, conform registrului agricol numitei I. E., mama autoarei sale, D. F., terenuri care în urma decesului acesteia au figurat la partida de rol a numiților P. D., F. D., mai ales că și terenurile de 1.500 mp pct. Acasă, 1,5 ha vie, pct. Vadul Săpat descrise în titlul nr._/07.05.1997 au fost dobândite de defuncta D. F. de la tată său I. C. conform actului dotal din anul 1942
La data de 05.11.2012 paratul Consiliul Judetean P. a formulat o întampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive motivându-se că obiectul acțiunii vizează constatarea nulitatii absolute a titlurilor de Proprietate nr._/07.05.1997,_/07.05.1997 de catre Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar constituite la nivelul Primariei Fantanele si ale Consiliul Judetean P., neavând atribuții în materia fondului funciar.
La data de 06.11.2012, reclamanta si-a modificat acțiunea in judecata in sensul ca a chemat în judecată și pe C. Județeană P. de A. a L. F. Funciar, C. locală F. de A. a L. F. Funciar, numiții E. R. Z., D. R.P., L. R.E..
La data de 27.11.2012 reclamanta și-a precizat actiunea, solicitând introducerea în cauză a moștenitorilor defuncților E. R.Z., D. R.P., L. R. E. și anume E. P., E. M., Ș. E., N. P., D. I., D. R. C., D. G. M., N. A., N. S. N., I. C. E., D. M., N. E., cerere încuviințată de către instanță la data de 06.11.2012, dată la care s-a dispus introducerea în cauză a persoanelor sus menționate în calitate de pârâți.
La data de 08.01.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea, menționându-se că se impune constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate în condițiile în care D. P. era renunțător expres față de succesiunea soției sale, nemaiavând calitatea de a cere, de a exercita drepturi pe care autoarea sa le-ar fi avut, inclusiv reconstituirea dreptului de proprietate aflat, inițial, în patrimoniul sotiei sale, deoarece ceea ce nu a fost niciodată constituit nu poate fi nici reconstituit
La data de 12.02.2013, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește Primăria Comunei F. și Consiliul Județean P., motivându-se că potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, calitate procesual pasivă nu au decât instituțiile implicate în emiterea titlului de proprietate, respectiv C. L. F. de A. a L. F. Funciar, C. Județeană P. de A. a L. F. Funciar, precum și persoanele menționate în cuprinsul titlurilor de proprietate contestate, Primăria Comunei F., Consiliul Județean P. nefiind implicate în îîntocmirea documentației, a actelor premergătoare emiterii titlurilor de proprietate.
La data de 19.03.2013, paratul D. R. C. a formulat o întampinare, solicitând respingerea acțiunii, motivându-se că reclamanta nu este moștenitoarea defunctului D. P., având doar drepturile conferite de certificatul de moștenitor emis în urma defunctei D. F., drepturi înscrise în masa succesorala rămasă în urma decesului acesteia, respectiv 500 mp intravilan situat în ., caz în care reclamanta nu are nicio justificare legala pentru a solicita drepturi de moștenire de pe urma lui D. P., întrucât nu are calitate de moștenitoare, existând și autoritate de lucru judecat.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.483/30.04.2013 a Judecătoriei M., a fost admisă în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul D. R. C. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/07.05.1997 pentru terenul de 1,5 ha vie, existând autoritate de lucru judecat, fiind respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr.613/25.04.2001 a Judecatoriei M., a fost admisă inițial în parte acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/7.05.1997 privind terenul de l,50 ha indiviz din suprafața totală de 3,40 ha, motivându-se, printre altelle, că autoarea reclamantei, D. F., a dobândit la data căsătoriei cu numitul D. P. terenul de 1,5 ha, vie, teren cu care a figurat înscrisă în registrul agricol în perioada 1951- 1954 la partida numitului D. P., caz în care în mod corect s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia în condițiile în care acesta a fost cel care a figurat înscris la rolul agricol, formulând cerere de reconstituire, nefiind necesară o cerere și din partea soției sale, însă, ulterior, prin decizia civila nr.2024/03.12.2001 a Tribunalului P., în urma admiterii unor apeluri, a fost schimbată în totalitate sentința sus menționată în sensul că a fost respinsă acțiunea.
S-a menționat că în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 2024/2001 s-a reținut că defuncta D. F., soția numitului D. P. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind emis în favoarea acestuia din urmă titlul de proprietate nr._/7.05.1997 privind terenul de 5,41 ha, teren din care 8424 m.p, astfel încât în urma analizării pretențiilor deduse judecății, conținutului hotărârilor judecătorești sus menționate există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.613/25.04.2001 în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/07.05.1997 în temeiul disp. art. 1201 Cod Civil, fiind aceleași părți, același obiect și anume anularea parțială a titlului de proprietate nr._/7.05. 1997 privind terenul de l,50 ha teren indiviz din cei 3,40 ha.
De asemenea, s-a specificat că în baza sentinței civile nr.64/ 22.01.2007 a Judecătoriei Mitil definitiva si irevocabila prin decizia nr.322/13.03.2007 a Tribunalului P., a fost admisa in parte plângerea reclamantei, dispunandu-se anularea hotararii nr.4397/2006, obligarea Comisiei Judeteana P. de a solutiona pe fond contestatia, fiind respins capatul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate ca fiind prematur introdus, iar în speță nu s-a facut dovada privind solutionarea in fond a contestației, ceea ce înseamnă că interesul reclamantei de a solicita nulitatea absoluta a titlurilor de proprietate nr._/07.05.1997,_/07.05.1997, nu s-a nascut, mai ales că la baza acțiunii privind constatarea nulitatii absolute a acestor titluri de proprietate s-a invocat fraudarea legii, emiterea acestora în favoarea unor persoane neîndreptățite, neavând calitatea de fost proprietar, motiv pentru care a fost respinsă actiunea ca neintemeiata în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/07.05.1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul anulării titlurilor de proprietate lovite de nulitate absolută, motivându-se că sentința cuprinde considerente contradictorii, nereale, contrazise de actele dosarului, fiind lipsită de temei legal, încălcându-se Legile nr.18/1991, 169/1997, dispozițiile Codului civil atât timp cât defuncta D. F. a întocmit în favoarea sa un testament în baza căruia i-a testat toate bunurile pe care le-a dobândit în timpul vieții, inclusiv terenurile de la autorii săi, la data căsătoriei cu numitul D. P.- 06.06.1942 și că eronat nu s-a ținut seama de actul dotal din data de 02.06.1942 în baza căruia bunurile dobândite de autoarea sa erau bunuri proprii, nefiind bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei cu D. P., în temeiul Codului familiei în vigoare anterior anului 1989, fiind cea care a acceptat succesiunea defunctei în urma decesului acesteia, conform certificatului de moștenitor nr.70/1994 în cuprinsul căruia s-a menționat că soțul supraviețuitor a renunțat la succesiune.
În continuare, reclamanta a arătat că în baza Legii nr.18/1991, foștii proprietari au avut dreptul să-și redobândească terenurile preluate de către CAP, posibilitate recunoscută numiților- D. F., D. P. în baza unor cereri formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, impunându-se constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr._/07.05.1997,_/07.05.1997, în urma cărora pârâții au obținut terenuri la care nu aveau vocație succesorală, niciun drept, fiind ignorate toate actele existente la dosar și că a îndeplinit cerințele prev. de art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, având un interes legitim privind admiterea acțiunii, considerându-se eronat că pârâții au calitatea de moștenitori, considerentele sentinței vizând aspecte străine de natura și obiectul cauzei.
De asemenea, reclamanta a precizat că eronat a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, considerându-se că nu are interes legitim în promovarea acțiunii, neexistând autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 613/25.04.2005, schimbată în totalitate prin decizia civilă nr.202/2001 în cadrul căreia s-au invocat alte motive față de motivele prezentei acțiuni privind inexistența calității de fost proprietar a defunctului D. P., calitatea de persoane îndreptățite la restituire a foștilor proprietari I. C., I. E., D. F. și că nu s-a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, excepție în temeiul căreia s-ar fi soluționat cauza, încălcându-se principiile contradictorialității, dreptului la apărare, sentința fiind lovită de nulitate absolută, cauzându-i-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței, mai ales că eronat nu s-a ținut seama de decizia civilă nr.15/17.10.2011 a ICCJ privind interesul legitim al persoanelor îndreptățite la reconstituire, de respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pe care a formulat-o datorită emiterii titlului de proprietate în favoarea pârâților persoane fizice.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 18.06.2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza certificatului de moștenitor nr.70/04.05.1994, declarației autentificate nr.262/26.04.1994, actelor de stare civilă existente la dosar, de pe urma defunctei D. F. a rămas ca moștenitoare testamentară, respectiv legatar universal, reclamanta, în calitate de nepoată de frate, D. P. în calitate de soț supraviețuitor, fiind străin de succesiune prin renunțare expresă, precum și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ½ din imobilele situate în . teren de 1000 mp. și construcții, restul dreptului indiviz de ½ din aceste bunuri reprezentând cota bun comun a soțului supraviețuitor.
În cuprinsul actului dotal din data de 02.06.1942 s-a menționat că numitul C. I. a înzestrat-o pe fiica sa D. F. cu ocazia căsătoriei cu Dumnitrescu P. cu diferite bunuri constând, printre altele, dintr-un teren de 1,50 ha., vie situat în .. Fundul Viilor.
În baza titlului de proprietate nr._/07.05.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. R. P. asupra terenurilor de 3,41 ha. situate în . din care 2,8516 ha. extravilan și 5584 mp. intravilan, în timp ce prin titlul de proprietate nr._/07.05.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctei D. S. E. respectiv E. Z., D. P., L. E. asupra terenurilor de 1,8730 ha. situate în ..
În conformitate cu adresele nr.2639/20.12.2005, 1761/30.05.2007, extrasele din registrele agricole, cererile existente la dosar, terenul de 1,50 ha, vie solicitat de reclamantă a fost reconstituit parțial prin titlul de proprietate nr._/1997, respectiv 8924 mp. vie, în favoarea numitului D. P., fiind inclus în titlul de proprietate și terenul de 1,20 ha. cu care acesta a figurat înscris în 1955 în registrul agricol, teren care a aparținut soției defunctului, respectiv D. F., însă numitul D. P. a figurat înscris în perioada 1951-1955 cu terenuri în suprafață totală de 3,95 ha., 5,95 ha. și respectiv 4,15 ha., înscriindu-se în CAP în anul 1962 cu terenurile de 1,50 ha, fiind cel care a formulat cerere de reconstituire la 19.11.1991 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 6,05 ha., în timp ce numita D. F. a figurat înscrisă la rolul agricol în anii 1951, 1954, cu terenuri de 2 ha. trecute ulterior la partida de rol a numitului D. P..
Prin sentința civilă nr.897/21.08.2012 a Judecătoriei M. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților privind ieșirea din indiviziune asupra terenurilor descrise în titlurile de proprietate nr._/07.12.2001,_/07.05.1997 de 20.000 mp., 3,41 ha. situate în ., reținându-se că reclamanta nu poate pretinde sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor sus menționate atât timp cât aceasta nu are vocație succesorală legală la succesiunea defunctului D. P., fiind moștenitoarea defunctei D. E..
Potrivit sentinței civile nr.1851/19.11.2009 a Judecătoriei M., rămasă definitivă și irevocabilă, au fost admise în parte acțiunile conexate formulate de reclamantă și de pârâții - persoane fizice și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.05.1997 privind terenul de 500 mp. T.2, P.78, dispunându-se anularea parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr.47/30.06.2005 în ceea ce privește includerea în masa succesorală a acestui teren, fiind respinse capătul acțiunii referitor la anularea certificatului de moștenitor, cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.70/1994, a testamentului întocmit de către defuncta D. F. în favoarea reclamantei.
În cuprinsul considerentelor sentinței sus menționate, s-a specificat, printre altele, că singurul care a formulat cerere de reconstituire si de la care s-au preluat terenurile în litigiu de către fostul CAP, a fost D. P., spre deosebire de D. F. care, deși era în viață la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, nu a formulat cerere de reconstituire în nume propriu în baza căreia să pretindă un drept de proprietate asupra unor terenuri înscrise la partida de rol a soțului său, stabilindu-se că niciodată autoarea reclamantei nu a dobândit în proprietate exclusivă terenurile descrise în cele două titluri de proprietate, nu a pretins preluarea acestor terenuri de către fostul CAP din patrimoniul său exclusiv, caz în care s-a decis irevocabil că reclamanta nu poate pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor reconstituite defunctului D. P. în lipsa unui drept de proprietate al autoarei sale, decedată anterior soțului său, mai ales că prin decizia civilă nr.2024/2001 a Tribunalului P. în baza căreia a fost respinsă acțiunea reclamantei privind nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.2680/1997 cu privire la terenul de 1,5 ha., s-a stabilit lipsa oricărui drept de proprietate al reclamantei asupra terenurilor reconstituite în favoarea defunctului D. P..
Totodată, prin sentința civilă nr. 763/24.06.1999, a Judecătoriei M. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva numitului D. P. și s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit variantei a II-a de la raportul de expertiză tehnică construcții ing. D. A. constând în atribuirea în lotul reclamantei a imobilului situat în . compus dintr-un teren de 500 mp., două camere dintr-o construcție, în timp ce numitului D. P. i s-au atribuit restul încăperilor din locuința sus menționată, o parcelă de teren de 500 mp., iar prin sentința civilă nr.64/22.01.2007 a Judecătoriei M., a fost admisă în parte plângerea formulată de către reclamantă și s-a dispus anularea Hotărârii nr.4397/19.05.2006 a Comisiei Județene P. și obligată această comisie să soluționeze pe fond contestația formulată de către reclamantă.
Conform disp. art. 1201 cod civil nemodificat, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă acel efect al hotărârii constând în instituirea unei prezumții de adevăr cu privire la situația de drept reținută, o nouă cerere între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză neputând fi dedusă judecății ulterior.
Disp.art.8-11 din Legea nr.18/1991 modificata, stipulează ca stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate in patrimoniul CAP-urilor, in favoarea persoanelor fizice indreptatite se face tinandu-se seama de suprafata adusa in CAP care reiese din actele de proprietate, Cartea Funciara, cadastru, cererile de inscriere in CAP, registrul agricol de la data intrarii in CAP, evidentele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel incat terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, fara inscriere in CAP sau de stat, fara niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente daca sunt libere.
De asemenea, disp.art.39 din Legea nr.18/1991 modificata, art.16 din Legea nr. 1/2000 modificata, prevad ca persoanelor ale caror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 si al oricaror acte normative de expropriere sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate, in natura, in limita suprafetei de teren trecuta in proprietatea statului.
În baza disp. art.III lit.a pct.i, ii, din Legea nr. 169/1997 modificată și completată, sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, acele acte emise cu incalcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptuluid e proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite in baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la CAP, la stat, care nu au mostenit asemenea terenuri in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari solicitate de catre acestia in termen legal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că prin titlul de proprietate nr._/1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâților- persoane fizice, D. P. asupra terenului de 3,41 ha., titlu de proprietate menținut prin decizia civilă nr.2024/2001 a Tribunalului P. în urma respingerii acțiunii reclamantei privind nulitatea absolută parțială a acestuia, referitoare la terenul de 1,5 ha., titlu desființat parțial numai cu privire la terenul de 500 mp. T2, P.78, conform sentinței civile nr.1851/2009, menținută definitiv și irevocabil, prin deciziile civile nr.84/2011, 1131/2011 ale Tribunalului P., Curții de Apel Ploiești, în timp ce potrivit titlului de proprietate_/1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctei D. E., respectiv E. Z., D. P., L. E. asupra terenului de 1,8730 ha.
Ca atare, atât timp cât prin decizia civilă nr.2024/2001, sentința civilă nr.1851/2009 s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1997 numai cu privire la terenul de 500 mp., titlu menținut cu privire la suprafața în litigiu de 1,5 ha. vie, constatându-se că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar și că singura persoană îndreptățită la reconstituire era defunctul D. P. și nicidecum D. F., înseamnă că în realitate există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește prezenta acțiune formulată de către reclamantă, deoarece pretențiile deduse judecății constând în nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate, invocându-se fraudarea legii constând în încălcarea dispozițiilor legilor fondului funciar, inexistența calității numitului D. P. de persoană îndreptățită la reconstituire sunt identice cu pretențiile care au făcut obiectul unei analize pe fond, a drepturilor invocate de către aceleași părți cu ocazia pronunțării celor două hotărâri judecătorești sus menționate, temeiul juridic fiind același.
De fapt, analizându-se modalitatea de formulare a acțiunii, obiectul propriu-zis al acesteia, temeiul juridic, ținându-se seama de decizia civilă nr. 2024/2001, sentința civilă nr.1851/2009, reiese cu certitudine că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunile soluționate în baza acestor hotărâri judecătorești și prezenta cerere, fiind îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat întrucât părțile sunt aceleași, respectiv reclamanta și pârâții, obiectul este identic, respectiv nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate, cauza fiind similară și anume temeiul juridic referitor la dispozițiile legilor fondului funciar, la titularul dreptului la reconstituire, împrejurările de fapt fiind identice, ceea ce înseamnă că reclamanta se află în imposibilitate legală de a solicita prin prezenta acțiune nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate, mai ales că prin decizia civilă nr.2024/2001 s-a stabilit în mod irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, inexistența unui drept de proprietate în favoarea autoarei reclamantei asupra terenului în litigiu de 1,5 ha. vie.
De altfel, în condițiile în care, în timpul vieții, autoarea reclamantei D. F. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, formulând cerere de reconstituire numiții D. P., E. Z., L. E., în calitate de moștenitori ai defunctei D. E., care a figurat înscrisă în registrele agricole cu terenurile de 1,87 ha. în perioada 1951-1955, fiind mama numitului D. P., înseamnă că în realitate în mod legal s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate și la emiterea titlului de proprietate nr._/1997 în favoarea moștenitorilor defunctei D. E., deoarece nu există nicio dovadă la dosar că terenul respectiv ar fi aparținut defunctei D. F., ar fi fost preluat de către CAP de la aceasta din urmă și că autoarea reclamantei ar fi formulat cerere de reconstituire cu privire la acest teren, caz în care reclamanta nu are niciun drept să pretindă constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate cu privire la terenul de 1,87 ha care niciodată nu s-a aflat în patrimoniul autoarei sale.
Împrejurarea că autoarea reclamantei ar fi primit in 1942 cu titlu de dotă un teren de 1,5 ha, teren cu care ar fi figurat înscrisa in evidentele agricole in 1951, 1954, nu constituie prin însăși natura sa o dovadă certă că terenul de 1,5 ha a fost proprietatea exclusiva a defunctei și că acest teren ar fi fost preluat de catre CAP de la aceasta, deoarece încheierea unui act dotal nu conferă un drept de proprietate exclusiv în favoarea defunctei in condițiile in care terenul de 1,50 ha a fost înscris la partida de rol a defunctului D. P., fiind singurul care s-a înscris în CAP cu acest teren, caz in care terenul este supus reconstituirii dreptului de proprietate in exclusivitate in temeiul legilor fondului funciar și nicidecum dreptului comun, respectiv Codului familiei.
Faptul că defuncta era căsătorită cu D. P. la data dobândirii unor terenuri si că în calitate de cap al familiei D. P. a figurat înscris cu diferite terenuri in registrele agricole, nu înseamnă în mod automat ca toate terenurile reconstituite in cadrul titlurilor de proprietate nr._/1997, nr._/1997 ar fi fost coproprietatea sotilor, fiind dobandite in codevălmășie, iar la data decesului numitei D. F. ar fi rămas în patrimoniul acesteia terenurile în litigiu intrucât, in realitate, singura probă certă privind caracterul de bun comun al unor bunuri o reprezintă actul de vanzare-cumpărare din 10.01.1943 referitor la constructiile si terenul de cca. 1500 mp de la pct. Acasă, împrejurare recunoscută de către D. P. cu ocazia dezbaterii succesiunii sotiei acestuia.
Mai mult chiar, în ceea ce privește terenurile în litigiu nu opereaza prezumtia de comunitate instituita de Codul Familiei, în conditiile în care aceste terenuri, cu exceptia parcelei de 500 mp, au facut obiectul unor legi speciale, legile fondului funciar, care exclud aplicarea Codului Familiei, a altor dispoziții ale dreptului comun, urmând ca numai după emiterea titlurilor de proprietate să devina aplicabil dreptul comun.
O dovadă în acest sens o reprezintă decizia civila nr.2024/2001 a Tribunalului P. in baza careia a fost respinsa actiunea reclamantei privind nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr._/1997 cu privire la terenul de 1,5 ha, decizie care a stabilit in virtutea autoritătii de lucru judecat lipsa oricărui drept de proprietate al reclamantei asupra terenurilor reconstituite in favoarea defunctului D. P. si calitatea acestuia din urmă de unic titular al dreptului la reconstituire cu privire la aceste terenuri.
Astfel în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis excepția autorității de lucru judecat constatând că în speță există tripla identitate de părți obiect și cauză, ținându-se seama de decizia civilă nr. 2024/2001, sentința civilă nr. 1851/2009 în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/07.05.1997 cu privire la terenul de 1,5 ha. vie, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 1201 cod civil nemodificat și a respins capătul acțiunii privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/ 07.05.1997 deoarece, în speță, acesta a fost emis cu respectarea disp. art.8-13, art.39 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar deposedat abuziv de terenurile în litigiu, reclamanta nefăcând dovada că autoarea sa ar fi deținut în proprietate terenul în litigiu sau că ar fi titulara unui drept la reconstituire asupra unei suprafețe de teren pentru a putea pretinde desființarea acestui titlu de proprietate.
Susținerile reclamantei în sensul că sentința ar cuprinde considerente contradictorii, fiind lipsită de temei legal, încălcându-se Legile nr.18/1991, 169/1997, dispozițiile codului civil atât timp cât defuncta D. F. a întocmit în favoarea sa un testament în baza căruia i-a testat toate bunurile pe care le-a dobândit în timpul vieții, inclusiv terenurile de la autorii săi cu titlu de zestre la data căsătoriei în anul 1942, nu pot fi avute în vedere deoarece sentința nu cuprinde considerente contradictorii, descriind situațiile de fapt, de drept deduse judecății, ținându-se seama de raporturile juridice existente între părți, de probele administrate în cauză, iar încheierea în favoarea reclamantei a unui testament nu conferă un drept de proprietate asupra terenurilor descrise în titlul de proprietate nr._/1997 atât timp cât însăși autoarea reclamantei nu era titulara unui asemenea drept la data deschiderii succesiunii testamentare, dispozițiile codului civil, existența unor acte de înzestrare datând din 1942 analizându-se în strânsă legătură cu dispozițiile legilor fondului funciar și nicidecum în mod singular.
Afirmațiile reclamantei în sensul că eronat nu s-a ținut seama de actul dotal din data de 02.06.1942 în baza căruia bunurile autoarei sale erau bunuri proprii, nefiind bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei, în baza Codului familiei, fiind cea care a acceptat succesiunea defunctei, conform certificatului de moștenitor nr.70/1994, nu au relevanță în cauză întrucât dobândirea la un moment dat a unui teren de 1,5 ha. în timpul vieții de către defunctă, nu constituie prin însăși natura sa o dovadă certă că un asemenea bun exista în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia pentru a putea opera transmiterea acestuia în favoarea reclamantei în temeiul testamentului întocmit de către defunctă în timpul vieții, atât timp cât acest teren a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind preluat de către CAP de la D. P., iar acesta din urmă a fost cel care a formulat cerere de reconstituire cu privire la acest teren pe care l-a dobândit în proprietate în urma reconstituirii.
În realitate, dispozițiile codului familiei nu devin incidente în cauză în condițiile în care terenurile în litigiu au făcut obiectul unor legi speciale de restituire care stabilesc anumite norme, dispoziții cu caracter imperativ care derogă de la dreptul comun, instituind anumite obligații în sarcina persoanelor care pretind un drept de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv de către stat sau CAP în perioada 1945-1989.
Motivele invocate de către reclamantă conform cărora în baza Legii nr.18/1991 foștii proprietari au avut dreptul să-și redobândească terenurile preluate de CAP, inclusiv D. F., D. P. care au predat terenuri CAP-ului în baza unor cereri formulate în temeiul legii nr.18/1991, impunându-se constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr._/07.05.1997,_/07.05.1997, sunt neîntemeiate deoarece, în condițiile în care există autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/1997 în raport de terenul de 1,5 ha, vie, reclamanta se află în imposibilitate legală de a repune în discuție modalitatea de emitere a acestui titlu de proprietate
De fapt, nu există nicio dovadă la dosar că terenul de 1,87 ha. descris în titlul de proprietate nr._/ 1997 ar fi aparținut în proprietate defunctei D. F. în perioada 1951-1962, ar fi fost preluat de către stat sau CAP de la aceasta din urmă și că s-ar fi formulat cerere de reconstituire de către defunctă în timpul vieții cu privire la acest teren, caz în care reclamanta nu poate pretinde desființarea acestui titlu de proprietate cu privire la această suprafață de teren.
Criticile reclamantei în sensul că pârâții au dobândit terenuri la care nu au vocație succesorală, nefiind moștenitori, fără să se țină seama de actele existente la dosar, de disp. art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, având un interes legitim privind admiterea acțiunii, considerentele sentinței vizând aspecte străine de natura și obiectul cauzei, sunt nefondate întrucât nu există nicio dovadă la dosar că pârâții, persoane fizice, nu ar fi avut vocație succesorală legală concretă la succesiunile defuncților D. E., D. P., iar, în speță, nu se pune în discuție interesul reclamantei în promovarea acțiunii, admiterea acesteia din urmă, ci, dimpotrivă, în ce măsură reclamanta poate invoca un drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu, sentința descriind toate situațiile de fapt și de drept deduse judecății în raport de natura și obiectul cauzei.
Apărările reclamantei privind existența unui interes legitim în promovarea acțiunii, inexistența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 613/25.04.2005, schimbată în totalitate prin decizia civilă nr.202/2001, motivele fiind diferite față de cele invocate în prezenta cauză referitoare la inexistența calității de fost proprietar a defunctului D. P., la existența calității de persoane îndreptățite a foștilor proprietari- I. C., I. E., D. F., nu au niciun temei legal deoarece în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat atât timp cât prin hotărârile sus menționate s-a stabilit în mod cert legalitatea titlului de proprietate nr._/1997 cu privire la terenul în litigiu de 1,5 ha. vie, calitatea de unică persoană îndreptățită la reconstituire a numitului D. P., împrejurările de fapt, de drept, invocate în cauza respectivă fiind aceleași ca și în prezenta cauză care vizează titularul dreptului la reconstituire, indiferent de persoanele nominalizate de reclamantă, iar împrejurările referitoare la interesul legitim al reclamantei în promovarea acțiunii au vizat dreptul acesteia de a solicita nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/ 1997 și nicidecum excepția lipsei de interes, capătul de cerere referitor la acest titlu de proprietate fiind respins, pe fond, considerându-se netemeinicia unei asemenea pretenții.
Aspectele invocate de către reclamantă conform cărora nu a fost pusă în discuția părților excepția lipsei de interes, încălcându-se principiile contradictorialității, dreptul la apărare, sentința fiind nulă absolut, suferind o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței și că eronat nu s-a ținut seama de decizia civilă nr.15/17.10.2011 a ICCJ privind interesul legitim al persoanelor îndreptățite la reconstituire, de respingerea cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate datorită emiterii titlurilor de proprietate contestate sunt nejustificate întrucât, în realitate, cauza nu a fost soluționată prin prisma excepției lipsei de interes, împrejurările referitoare la interesul reclamantei vizând considerentele care au stat la baza respingerii capătului de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1997 în raport de persoanele nominalizate în cuprinsul acestui titlu, neavând loc o vătămare a drepturilor procesuale ale reclamantei în condițiile în care acest capăt de cerere a fost soluționat pe fond, constatându-se netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
De altfel, modalitatea de soluționare a unei cereri de reconstituire formulată de reclamantă, demonstrează prin însăși natura sa că autoarea reclamantei nu a pretins niciodată în timpul vieții niciun drept de proprietate asupra terenului de 1,87 ha., neformulând cerere de reconstituire asupra acestui teren, fiind singura persoană care ar fi putut invoca anumite drepturi asupra acestui teren și nicidecum reclamanta.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de disp. art.304 pct.1-9 cod pr. civilă, și ținând seama de art.3041 cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă FLEICUȘ E., domiciliată în București, ., nr.8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 483/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații - pârâții C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. P., C. L. F. DE A. A L. F. FUNCIAR cu sediul în ., E. P., cu domiciliul în Ploiești, ..6, ., E. M., cu domiciliul în București, ., nr. 77 A, sector 1, Ș. E., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, N. P., cu domiciliul în ., D. I., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., D. R. C., cu domiciliul în București, .. 100 F, ., D. G. M., cu domiciliul în București, .. 170 A, ., N. A., cu domiciliul în ., .. 3A, județul I., N. S. N., cu domiciliul în București, .. 15 A, ., I. C. E., cu domiciliul în București, ., nr.8, ., ., sector 2, D. M. cu domiciliul în B., ., .. A, ., jud. P., N. E., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, ca nefondat
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. G. M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored.MC
2 ex/12.04.2014
d.f._ - Judec. M.
j.f. T. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
