Fond funciar. Sentința nr. 602/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 602/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3006/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3006
Ședința publică din data de 27.10.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – petentă R. N. cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr. 602/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații C. Locală Teișani de F. F. cu sediul în Teișani, județul P., C. Județeană P. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole și Forestiere cu sediul în Ploiești, ., județul P., C. N. cu domiciliul în com. Teișani, ., C. I. cu domiciliul în com. Teișani, ., județul P., O. C., I. A., C. M. și D. I. toți cu domiciliul în .. Țarina, județul P.
Cererea de apel scutită de taxă judiciară de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri de către apelanta petentă si intimata C. M..
Depune la dosar certificat emis de la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. prin care face dovada că se află în curs de soluționare plângerea penală formulată având în vedere că politia a terminat cercetările de mult, apreciind că procurorul va soluționa cauza după finalizarea prezentei cauze în instanță.
Totodată arată că mai are si alte cereri, în sensul că, obiectul cererii dosarului penal îl reprezintă înscrisul pe care C. M. le depune la dosar, înscrisuri care sunt false, care au produs consecințe juridice în mai multe hotărâri judecătorești, astfel încât solicită suspendarea cauzei întrucât acele înscrisuri care fac obiectul cercetării penale si au contribuit si respectiv au produs consecințe juridice, deci faptul că titlurile de proprietate sunt false sunt ca urmare a acestor înscrisuri.
Mai susține apelanta că intimata C. Județeană P. de fond funciar si primarul care știu că titlurile nu sunt corecte, totuși prin întâmpinare solicită respingerea cererii, deci dacă toți ar fi de acord să se corecteze aceste titluri care ar debloca odată această situație din familia sa care durează de 22 de ani, aceasta ar fi să se constate ca titlurile de proprietate sunt false, cu mențiunea că nu o interesează dosarul penal, sau ca cineva să răspundă penal, ci o soluție corectă.
Tribunalul pune în discuția părților cererea de suspendare formulată de apelanta petentă.
Intimata C. M. arată că nu este de acord cu cererea de suspendare deoarece tot ceea ce se afirmă, nu sunt reale, având în vedere că a depus probe certe la dosar, prin cererea de suspendare nu se dorește decât o tergiversare a soluționării cauzei.
Tribunalul, fată de disp.art. 413 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. respinge cererea de suspendare întrucât apelanta nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale.
Apelanta petentă arată că, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost scrisă personal, cerere în care a menționat toți moștenitorii si care a semnată doar de autoarea sa, însă toți au fost prezenți în fata comisiei de fond funciar, unde au fost identificați ca părți si aceasta a fost singura cerere în baza căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra tuturor moștenitorilor.
Cu privire la certificatele de moștenitor falsificate, respectiv semnătura dată de Cursasu M., soțul acesteia si notarul care în prezent este decedat, nu au fost prezentate în fata comisiei, nu a depus nici sentința 1741 si tot această cerere a stat la baza false reconstituiri a dreptului de proprietate.
Precizează apelanta petentă că, dacă C. M. înțelege să o conteste, pentru că este prezentă în instanță, se supune expertizei grafologice, care reprezintă o probă, întrucât acest fals a stat la baza emiterii adeverinței 1779/1998.
Mai arată că nu este depusă la dosar documentația tehnică, pentru că aceasta nu există, primarul nu are o documentație întocmită, nu există schiță de plan aferentă pentru autenticitate, documentația necesară care se face în baza art. 27 din Legea 18/1991, pentru că, de fapt, nu s-a respectat hotărârea judecătorească, nu s-au făcut măsurători, punerea în posesie a fost făcută de primar, în birou, împreună cu intimata C. M., după o expertiză plătită personal si făcută de C. G., punere în posesie care, nici pe aceea expertiză nu este făcută în mod corect, motiv pentru care solicită a se emite adresă către OCPI pentru depunerea la dosar a documentației ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Solicită instanței îndreptarea erorii materiale întrucât, s-a consemnat eronat în încheierea de ședință că nu a făcut declarația corectă în fals, în sensul că s-a consemnat că apelanta petentă R. N. solicită să se ia act că înțelege să se înscrie în fals cu privire la semnătura aflată pe adeverințe, împrejurare ce nu poate fi reală deoarece nu s-a înscris în fals cu semnătura, declarația sa completă, vis-a-vis de aceste înscrisuri false, este adeverința nr. 2200/1997 si 1779/1998 adeverințe care sunt false în ceea ce privește conținutul lor, sunt semnate de Primarul S. G. si secretară, deci ei sunt autorii, iar C. M. face uz de aceste înscrisuri falsificate în formă continuată așa cum a mai menționat, a produs consecințe juridice în mai multe înscrisuri, inclusiv la emiterea titlului de proprietate.
Apelanta arată că, la termenul anterior la solicitarea instanței dacă mai depune înscrisuri noi, a menționat alte înscrisuri, deci cunoaște că nu poate depune înscrisuri noi pentru că dacă au fost admise excepțiile, motivul de apel a fost că nu s-a cercetat pe fond, cercetare care nu se poate face decât în baza actelor existente la momentul eliberării titlurilor de proprietate, deși intimata C. M. a mai depus alte înscrisuri cu care ar putea să se înscrie în fals.
Tribunalul pune în discuția părților solicitările apelantei.
Intimata C. M. solicită respingerea acestora, întrucât nu sunt relevante, în speță există autoritate de lucru judecat, această situație s-a mai judecat în 2002, s-a cercetat susținerile petentei, nu este de acord să se solicite înscrisuri de la OCPI întrucât asupra acestora există autoritate de lucru judecat.
Mai arată că în 2002 a fost suspendată cauza pentru cercetări, s-a soluționat si oricâte cereri sau plângeri au fost formulate, acestea au fost respinse fiind soluționate irevocabil, sau că au rămas fără obiect, iar titlurile de proprietate corespund registrelor agricole si mai mult, sunt probe la dosar.
Tribunalul respinge solicitarea apelantei-petente de completare a probatoriului cu atât mai mult că aceste solicitări nu au fost formulate prin cererea de apel.
La solicitarea instanței, apelata petentă arată, fată de cererea de înscriere în fals, că înscrisurile sunt false în ceea ce privește conținutul, iar nu semnăturile.
Tribunalul constată că atât adeverința nr. 2200/1997 cât si adeverința nr. 1779/1998 sunt apreciate de apelată că sunt false, în ceea ce privește conținutul acestora, iar semnăturile aparțin primarului S. G. si secretarei.
Apelata petentă arată că nu mai are alte cereri, însă insistă asupra cererii de înscriere în fals, deși la termenul anterior i-a fost respinsă această cerere apreciind că la momentul la care, dacă te înscrii în fals, numești autorul, astfel încât recunoaște că nu a numit autorul, si, pentru că există uzul de fals, infracțiune ce nu este prescrisă, uz de fals făcut în formă continuată, dovadă că aceste înscrisuri sunt depuse si în acest litigiu, împrejurare ce de natură a determina suspendarea, ceea ce nu s-a întâmplat.
Apelanta – petentă, susține că se înscrie în fals cu aceste adeverințe, în ședință publică a menționat si autorii, infracțiunea nu este prescrisă, a produs consecințe juridice în multe hotărâri judecătorești printre care si sentința 624 pronunțată de doamna B. A., sentință care a îngrădit cu totul respectarea hotărârii judecătorești de către statul român.
Se înscrie în fals cu, conținutul adeverințelor având în vedere că intimata C. M. pretinde că în adeverința 2200/1997 terenul nu a aparținut autorului lor si că ar fi proprietară acolo, si a verificat în dispozitiv dacă este realitate, în dispozitiv terenul a rămas chiar dacă în toți acești ani a fost hărțuită să se desființeze actul notarial al autorului lor, act ce a fot desființat dar degeaba, a fost un abuz pentru că Tribunalul B. a stabilit că terenul a fost proprietatea defunctului său tată, astfel încât terenul menționat în dispozitivul hotărârii terenul aparține tatălui său.
Această hotărâre ar fi fost justificată în contextul în care intimatei C. M. i-ar fi fost atribuit de Tribunalul B. terenul menționat în actul de vânzare cumpărare, ceea ce nu s-a întâmplat pentru că actul de vânzare cumpărare a fost întocmit în baza unui fals în declarații tocmai privind proprietarul acestui teren, care a fost tatăl său, nici măcar mama sa.
Intimata C. M. arată că, cunoaște conținutul adeverințelor, care au fost atacate de apelanta petentă si cercetate de cele trei parchete existente în județul P. în care s-au respins plângerile formulate, s-a judecat în baza acestor adeverințe în două hotărâri care, la fel, există hotărâre definitivă si irevocabilă, nu înțelege pentru ce insistă asupra unui lucru pentru care nu mai există nici un temei legal, sunt rămase fără obiect.
Apelanta petentă arată că înțelege să completeze deși această adeverință 156 este eliberată în 2003 si aceasta este falsă si face obiectul cercetării dosarului penal, este consecință a nerespectării hotărârii judecătorești de către primarul S. G. care nu a dorit să opereze în rolul agricol, în contextul în care, dacă acesta ar fi operat corect potrivit hotărârii sale care a fost investită cu formulă executorie necesară pentru demararea procedurii de executare silită a primarului, atunci C. M. nu ar mai fi putut să folosească aceste adeverințe.
Tribunalul respinge cererea de înscriere în fals formulată de apelanta petentă împotriva celor două adeverințe întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de aceasta chiar la acest termen de judecată, cele două înscrisuri fac obiectul cercetărilor penale din 211/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Apelanta petentă arată că există o directă înrâurire în falsificarea titlurilor de proprietate adeverințele emise si aflate la dosar.
Mai arată că se mai înscris în fals în continuare si cu adeverința 156 /2013 care este semnată tot de Primarul S. G., este depusă la dosarul de fond si în prezenta cale de atac.
Tribunalul retine că si adeverința 156 face obiectul înscrierii în fals potrivit susținerilor apelantei si aceasta face obiectul dosarului 211/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Apelanta petentă arată că speța din dosarul penal este destul de complexă pentru că privește si nerespectarea hotărârii judecătorești, toate falsurile legate de acestea si faptul că primarul a mai eliberat adeverințe si bunurile succesorale, mai ales că parte din aceste bunuri deja au fost vândute.
Pe rând părțile arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, considera cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.
Apelata petentă având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., iar pe fond să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate, să se constate că Primarul S. G. nu a respectat sentința 1082 /1999 prin care a fost obligat la o punere efectivă în posesie, deci aceasta punere în posesie nu s-a făcut, s-au eliberat titlurile de proprietate fără ca acest articol de lege să fie respectat, fără efectuarea măsurătorilor în teren, drept consecință, titlurile de proprietate nu corespund mențiunilor din registrul agricol, intimata C. M. a dorit chiar o partajare separată a terenurilor bunicului de cele ale tatălui si astfel a ieșit la iveală faptul că nu au fost respectate mențiunile registrului agricol.
Mai arată apelanta că lipsesc terenuri reconstituite de la bunicul său, astfel că o parcelă de 1000 mp nu a putut fi identificată pentru că de fapt aparținea tatălui său aflată în intravilan, lipsește totodată suprafața de 5000 mp reconstituiți tot ca teren intravilan de la bunicul care nu sunt în titlul de proprietate, fâneața care este a tatălui său de 2,03 ha este de la bunicul; pădurea ce a aparținut bunicului se află înscris la autorul său si tot așa, astfel că nu se poate efectua partajarea terenurilor în mod separat. Din terenul de_ mp din grădina casei, din care trebuia să primească cota sa parte si unde a existat o oarecare împărțire după ce s-au restituit terenurile în 1991, de acolo i-ar fi putut reveni, însă nu o să poată să primească pentru că nu se află menționat în titlul de proprietate. Deci din suprafața de_ mp lipsesc 5000 mp ai bunicului, 8000 mp de la tatăl său, iar diferența a fost acaparată de C. I. care a putut întocmi și un act de vânzare cumpărare cu ajutorul primarului, chiar dacă apare că acesta ar fi renunțat la moștenire, cererea fiind semnată în fals de C. M..
Precizează apelanta că si C. M. ar fi vândut cota sa parte, însă în realitate potrivit tranzacției aceasta nu este vândută, însă nu a fost respectat dispozitivul hotărârii 302/2005 context în care ar fi trebuit să fie pusă în posesie, întrucât a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza acelei cereri si acest teren, teren deținut anterior Legii 18/1991 cu titlu, existent în registrele agricole, teren care face obiectul falsei constituiri cu adeverința nr. 1779/1998, iar primarul a refuzat punerea în posesie, hotărâre care este la dosar, precum si proces verbal încheiat unde C. M. face uz de fals cum că ar fi renunțat la moștenire.
Susține apelanta că la dosar se află si sentința 1728/2004 irevocabilă, trei rapoarte de expertiză care au confirmat că a fost falsificată semnătura, astfel încât solicită să se constate că primarul S. G. nu a respectat nici una din hotărâri cu care ar fi putut să fie pusă în posesie de Statul Român, cu o hotărâre pe care o solicita corectă să nu se ajungă pe la CEDO si pentru care au trecut 22 de ani, să nu ajungă să solicite doamnei C. Kovesi să ceară să redeschidă dosarele de corupție, să sesizeze si CSM-ul, iar după această acțiune, dacă nu se va dispune rectificarea titlurilor știe ce are de făcut mai departe.
În consecință, timp 22 ani se judecată pentru că s-a făcut uz de fals în formă continuată, un sir întreg de infracțiuni, abuz din abuz, fiindu-i imposibil să strămute toate dosarele la B., pentru care a luptat deoarece a văzut că are câștig de cauză.
Mai arată că terenul pentru care ulterior primarul a făcut o falsă constituite în favoarea mamei cu adeverința nr. 1779/1998 teren ce este cuprins la masa succesorală potrivit hotărârii pronunțată de Tribunalul Brasov, însă aici în P. a fost scos de la masa de partaj si s-a făcut o falsă constituire pe care a fost iarăși hărțuită doi ani de zile si fată de care există la DNA plângere împotriva judecătorului B. D. de la Judecătoria Vălenii de M. că a ajuns până la a nu îi recunoaște prezenta în sală ca să se poată apăra în această privință.
Susține deci că această adeverință este falsă, primarul nu a dorit să o pună în posesie pentru ca să poată figura mama sa, iar urmând ca ulterior să valideze documentația, deși mama sa lipsește din certificatul de moștenitor, iar intimata C. M. a omis sau nu a îndrăznit iar să o semneze în fals.
La un moment dat în contencios administrativ instanța a obligat primarul prin sentința 1852/2001 chiar si la plata de daune cominatorii până cât se va proceda la punerea în posesie. Primarul a atacat această hotărâre cu recurs si între termenul de recurs i-au fost eliberate titlurile de proprietate fără ca să se treacă prin prefectură, deci s-a încălcat principiul separației puterilor în stat, au făcut ce au vrut pentru că nu mai putea să se mai lupte, motiv care solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond si pe fond să se constate nulitatea absolută a celor două titluri de proprietate.
Intimata C. M. având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului menținerea hotărârii instanței de fond ca legală si temeinică, având în vedere că pentru toate susținerile apelantei, sunt probe la dosar, în primul rând decizia 302/2005 care se retine că a câștigat este respinsă, fiind respinse toate petitele acestei cereri, iar referitor la hotărârea nr.1728/2004 nu are relevantă în prezenta cauză.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 16.10.2014 sub nr._, petenta R. N. a chemat în judecată intimații C. Locală de fond funciar Teișani, jud. P., C. Județeană de F. F. P., C. N., C. I., O. C., D. I., I. A. și C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._ din 20 decembrie 2001 și nr._ din 20 decembrie 2001 de pe urma defunctului bunic C. I.V. C. și ale defunctului tată C. C. G. și nulitatea absolută a proceselor verbale de „așa-zisă punere în posesie efectivă”, respectiv nr. 239 si 238 din 12 octombrie 2001, care stabilesc faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate.
În motivarea cererii petenta a arătat că titlurile de proprietate a căror desființare se impune pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute au fost eliberat de C. Județeană de fond funciar, fără ca primarul S. G. să se fi achitat de îndatorirea de a respecta sentința civilă nr. 1082/1999 irevocabilă. Prin aceasta a fost obligat la punerea efectivă în posesie conform adeverințelor de reconstituire nr. 2382 din 27 sept.1991, implicit în conformitate cu mențiunile din registrele agricole.
Petenta a mai susținut că, în baza art. 37 alin. 2, C. locală Teișani avea obligația ca după prezentarea hotărârii judecătorești să facă punerea în posesie ținând cont de aceasta, însă punerea în posesie, potrivit art. 27 din Legea 18/1991, nu poate avea loc decât după ce s-au făcut delimitările necesare în teren, prin măsurători, stabilirea vecinătăților, amplasament și întocmirea documentelor constatatoare.
De asemenea, a menționat că schițele de plan, aferente proceselor verbale, nu sunt conforme cu realitatea în teren, cu mențiunile din registrele agricole, cu adeverințele de reconstituire și sentința nr. 1082/1999.
La data de 19 decembrie 2014 intimata I. A. a formulat întâmpinare.
La data de 22 decembrie 2014 intimații O. C. și D. I. au formulat întâmpinare (f. 49), prin care au solicitat respingerea cererii petentei, invocând existenta autorității de lucru judecat.
La data de 22 decembrie 2014 intimata C. M. a formulat întâmpinare (f. 58), prin care a solicitat respingerea cererii petentei, invocând existența autorității de lucru judecat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 29 decembrie 2014 intimata C. Locală de fond funciar T. a formulat întâmpinare (f. 120), prin care a arătat că instanța s-a mai pronunțat asupra nulității titlurilor de proprietate nr._/2001 și nr._/2001, motiv pentru care în prezentul dosar există autoritate de lucru judecat.
La data de 5 ianuarie 2015 intimata C. Județeană de fond funciar P. a formulat întâmpinare (f. 125), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 08.01.2015 a invocat și excepția autorității de lucru judecat
În ședința publică din data de 23 aprilie 2015 instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de intimați.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr. 608 din data de 23.04.2015 prin care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții O. C., D. I., C. M., C. Județeană P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și Forestiere, C. Locală de F. F. și a respins cererea formulată de petenta R. N., în contradictoriu cu intimații C. N., C. I., O. C., D. I., I. A., C. M., C. Locală de F. F. Teișani, C. Județeană de F. F. P., pentru autoritate de lucru judecat.
Prin aceeași sentință, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei C. M. suma de 31,60 lei, cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat potrivit art. 430 alin. 1 C. că există autoritate de lucru judecat în cazul existenței unei hotărâri judecătorești ce a soluționat deja, în tot sau în parte, fondul procesului sau care a statuat asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident.
Din acest text instanța a reținut că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Analizând existența celor trei condiții pentru a aprecia cu privire la excepția invocată, instanța a reținut că, verificând dosarul nr. 837/2002 al Judecătoriei Vălenii de M. soluționat prin sentința civilă nr. 672/24.04.2003, reclamanta R. N. a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate ce fac obiectul prezentei cauze (f. 47 din dosarul nr. 837/2002).
Instanța a constatat astfel că petenta a solicitat prin cererea ce face obiectul cauzei de față aceeași pretenție pe care a solicitat-o și prin cererea completatoare în dosarul nr. 837/2002 soluționat prin sentința civilă nr. 672/24.04.2003, fiind deci identitate de obiect
De asemenea, analizând părțile din cele două dosare, instanța a constatat că există identitate și de părți: R. N., C. N., C. I., O. C., D. I., I. A., C. M., C. Locală de F. F. Teișani, C. Județeană de F. F. P..
Instanța a reținut și că reclamanta a invocat în ambele dosare aceleași motive de nulitate, chiar dacă au fost reformulate. Astfel, instanța a constatat că în ambele dosare se susține faptul că schițele de plan aferente proceselor-verbale de punere în posesie nu sunt conforme cu realitatea din teren, iar primarul S. G. nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de sentința civilă nr. 1082/1999 autoritățile recurgând la abuzuri, documente false.
În consecință, instanța a apreciat că între prezenta cauză și cea înregistrată sub nr. 837/2002 soluționată prin sentința civilă nr. 672/24.04.2003 a Judecătoriei Vălenii de M., există identitate de părți, obiect și cauză.
În temeiul art. 453 C., având în vedere culpa procesuală a părții ce a pierdut procesul, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei C. M. suma de 31,60 lei, cheltuieli de judecată (f. 59 cheltuieli fotocopii).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta R. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanta a arătat că soluția de respingere a cererii sale privind constatarea nulității absolute a Titlurilor de proprietate s-a dat cu încălcarea grava a legii, începând cu încheierea din 23.04.2015, parte integrantă a sentinței civile nr. 602/2015, judecătorul stabilind încă de la primul termen, în lipsa tuturor părților, că dosarul se află în stare de judecată, denaturând adevărul supus dezbaterilor și fără a se avea în vedere că prin notele scrise depuse de petentă a făcut dovada că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. se află dosarul penal nr. 211/P/2015 în care s-a dispus începerea urmăririi penale privind săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătorești: 1082/1999 irev, dec. 302/2005 irev, sent. 1728/2004 irev, abuz în serviciu, fals și uz de fals.
Așadar, petenta a solicitat instanței să dispună suspendarea judecații cauzei până la soluționarea cercetărilor privind infracțiunile săvârșite în forma continuată care au stat la baza eliberării Titlurilor de proprietate de pe urma defuncților C. G. și C. C., dar instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa și nici în ceea ce privește obligația Comisiei Locale Teișani sau O.C.O.T.A Ploiești, de a depune documentația tehnică care a stat la baza eliberării Titlurilor.
În ceea ce privește excepția de autoritate de lucru judecat invocată de C. Județeană de F. F. anterior fixării primului termen de judecată, apelanta a arătat că i s-a cerut să răspundă în scris în termen de 10 zile, astfel că dezbaterea s-a făcut prin corespondență, anexând răspunsului formulat la data de 22.01.2015 dovezi cu înscrisuri.
Apelanta a apreciat că legea a fost fraudată, iar Titlurile de proprietate au fost eliberate fără îndeplinirea condițiilor legale, rezultat al săvârșirii infracțiunilor de nerespectarea sentinței 1082/1999 irevocabilă, abuz în serviciu, fals, uz de fals, iar în această situație a arătat că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, cele două comisii de fond funciar și judecătorii încălcând norme de ordine publică, ceea ce reprezintă, în opinia sa, o excepție absolută cu adevărat.
Potrivit susținerilor apelantei, instanța de fond s-a pronunțat încălcând dreptul la apărare, în lipsa tuturor părților, după 30 de zile de așa-zisă cercetare a dosarului aflat la locul lui în arhivă, fiind îngrădită cercetarea pe fond a infracțiunilor săvârșite privind nerespectarea hotărârilor judecătorești care reprezintă probe ce au existat și la momentul când au fost eliberate Titlurile de proprietate false, dar și când s-a pronunțat sentința nr. 670/24.04.2003 de judecătorul dovedit cu flagrant pentru corupție.
Apelanta a arătat că aspectele susținute anterior s-au concretizat în dosarul nr._, suspendat la data de 20.11.2014 când, cu ocazia efectuării expertizei topo în vederea partajării, au ieșit la iveală falsurile din titlurile de proprietate, iar instanța de fond a ignorat apărarea sa privind excepția de autoritate de lucru judecat cu care a convins C. Județeană P., singura care a solicitat judecata în lipsă, fiind de acord cu solicitările apelantei privind suspendarea judecații cauzei, în vederea cercetării infracțiunilor care au stat la baza eliberării Titlurilor de proprietate, aspect discutat cu ocazia unei audiențe la doamna prefect.
Totodată, apelanta a susținut că admiterea excepției de autoritate de lucru judecat, cu consecința îngrădirii cercetării fondului - a infracțiunilor aflate în curs de cercetare, nu înseamnă că instanța de fond s-a dezinvestit.
Pe fondul cauzei apelanta a arătat că Titlurile de proprietate sunt false, nefiind conforme cu adeverințele de constituire nr. 2382/1991, respectiv cu sentința nr. 1082/1999 irevocabilă, cu mențiunile din Registrele Agricole, cu realitatea din teren, fiind eliberate fără ca dispozițiile art. 27, alin. 1 din legea 18/1991 să fi fost respectate, documentația tehnică, schițele de plan, etc. neputând fi depuse la dosar de C. Locală sau de O.C.O.T.A. pentru autenticitate.
Apelanta a susținut că din Titlul de proprietate al bunicului C. C. lipsesc 5500 mp de teren din grădina casei din punctul Stubeu, care au fost reconstituiți, pădurea de 1 ha al bunicului se afla în Titlul lui C. G., iar cele 2,03 ha fâneață din punctul Curaturi din Titlul bunicului sunt ale lui C. G..
. intravilan din punctul Stubeu nu a putut fi identificată în teren la expertiză, iar expertul a înțeles să ascundă starea de fapt reală, schimbând amplasamentul acesteia, intrând din plin în proprietatea lui C. G..
Apelanta a menționat că anterior s-a dispus partajarea separată doar a terenurilor bunicului, adeverindu-se faptul că sentința 1082/1999 irevocabilă nu a fost respectată, cauza fiind suspendată, iar partajarea imposibil de realizat chiar și după 20 de ani.
În plus, apelanta a precizat că din Titlul de proprietate al tatălui, unicul fiu al lui C. C., lipsesc terenuri ce au fost reconstituite și pe care nu a fost pusă în posesie, respectiv 2500 mp în punctul Săraturi și altele, 1755 mp teren intravilan în punctul Țarina, teren cu construcție pe el, care potrivit deciziei nr. 302/2005 irevocabilă pronunțată de Tribunalul B., compune masa bunurilor succesorale ramase de pe urma defunctului tată C. G..
Apelanta a susținut că Statul R. nui-a respectat această hotărâre judecătorească irevocabila nici după ce a primit despăgubiri de la C.E.D.O, justiția brașoveană investind hotărârea cu formulă executorie pentru a se putea executa silit, contestația admisă în baza legii nr. 247/2205, nr._ din 15.10.2007 nefiind executată corect nici la acest moment.
A fost invocată adresa nr._ din 2207, prin care A.N.R.P. a explicat cum C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a dispus corectarea suprafețelor reconstituite de către C. Locală Teișani, cu cele reale din teren, prin efectuarea de măsurători, aceasta motivând că nu știe cum să execute hotărârea Comisiei Județene P..
În final apelanta a arătat că, deși terenurile sunt folosite pe puncte și în suprafața lor reală care a fost identificată și măsurată în cadrul expertizei topo judiciare efectuată de C. A. în acest litigiu de partaj încă din 1994, suprafețele existente în plus lipsesc din Titlurile de proprietate, fiind acaparate și folosite de ceilalți moștenitori.
În raport de motivele de apel, intimata C. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate, ca fiind legală și temeinică, instanța de fond apreciind în mod corect că există autoritate de lucru judecat și dispunând respingerea acțiunii pentru acest motiv.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătura cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o noua acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Este ceea ce, în mod corect, a făcut instanța de fond atunci când a constatat că prin introducerea unei noi cereri, având ca obiect contestarea nulității absolute a titlurilor de proprietatenr._ și_/20.12.2001, reclamanta tind să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, prin care s-a stabilit irevocabil valabilitatea acestora.
Împrejurarea că în primul proces s-a invocat un anumit motiv al nulității (faptul ca terenurile nu se regăsesc în totalitate), în timp ce in prezentul proces se invocă nerespectarea sentinței nr.1082/1999, nu deschide – contrar aprecierii apelantei – calea unui nou proces.
În realitate, reclamanta nu pretinde o alta cauză juridică a dreptului lor, ci formulează doar o noua apărare, ceea ce nu este permis însă, după ce litigiul a fost tranșat irevocabil.
În consecință, sprijinindu-și judecata pe efectul pozitiv al hotărârii irevocabile anterioare care a tranșat aspectul legat de temeinicia titlurilor de proprietate, instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale în materia autorității de lucru judecat, argumentele care sprijină soluția neavând caracter contradictoriu.
Așa fiind, sub acest aspect criticile apelantei sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile ce vizează fondul cauzei, având în vedere soluția adoptată de instanța de fond, acestea nu pot fi analizate pe calea prezentului apel, ele putând fi primite numai în măsura în care prima instanță ar fi analizat și fondul litigiului.
În ceea ce privește critica apelantei ce vizează nerespectarea dreptului la apărare, tribunalul reține că prin întâmpinarea formulată, intimata C. Județeană de F. F. P. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a soluționat cauza în lipsa părților.
Pe de altă parte, tribunalul constată că apelanta a avut cunoștință de proces, fiind citată legal în acest sens, iar pentru termenul din data de 23.04.2015 apelanta formulând chiar note scrise.
Cum toate garanțiile procesuale au fost respectate, tribunalul constată că și această critică a apelantei este nefondată.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – petentă R. N. cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr. 602/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații C. LOCALĂ TEIȘANI DE F. F. cu sediul în Teișani, județul P., C. JUDEȚEANĂ P. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE cu sediul în Ploiești, ., județul P., C. N. cu domiciliul în com. Teișani, ., C. I. cu domiciliul în com. Teișani, ., județul P., O. C., INSTRATE A., C. M. și D. I. toți cu domiciliul în com. Teișani, .. Țarina, județul P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.R./tehnored. L.F.S.
11 ex.- 16.12.2015.
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. D. G. C. I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Validare poprire. Decizia nr. 3164/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
