Legea 10/2001. Sentința nr. 5055/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5055/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 5055/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5055
Ședința publică din data de 24.10.2012
PREȘEDINTE - L. C. D.
GREFIER - E. G.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect „Legea nr. 10/2001”, formulată de reclamanta T. L. A., domiciliată în municipiul Ploiești, . B, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, prin primar, cu sediul în Ploiești, . – 4, județul Prahova și TABARCA A. – F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2012, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la datele de 22.10.2012 și ulterior, 24.10.2012, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Asupra acțiunii civile de fata, constată următoarele:
P. decizia nr. 2247 din 16 decembrie 2010 a Secției Comerciale si de C. Administrativ si Fiscal a Curții de Apel Ploiești pronunțata in dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de recurenta – reclamanta T. T. L. A. împotriva sentinței nr. 260/18 mai 2010 a Tribunalului Prahova in contradictoriu cu intimații – parați Primăria municipiului Ploiești, prin primar – Direcția de Evidenta si Valorificare Patrimoniu si Tabarca Amedeo F. si s-a casat sentința recurata.
S-a admis excepția de necompetenta funcționala a instanței de fond cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr._/13.10.2008 si s-a trimis aceasta cerere, spre competenta soluționare, Secției civile a Tribunalului Prahova.
P. aceeași decizie s-a admis, in parte, acțiunea completata formulata de reclamanta in contradictoriu cu parații Primăria municipiului Ploiești, prin primar – Direcția de Evidenta si Valorificare Patrimoniu si Tabarca Amedeo F., fiind obligata Primăria municipiului Ploiești, prin primar – Direcția de Evidenta si Valorificare Patrimoniu sa asigure reclamantei accesul la dosarul administrativ nr._/2001.
Decizia de casare, în copie, însoțita de un set de înscrisuri - f. 3 - 108 din dosar a fost înaintata la data de 23 decembrie 2010, fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la aceeași data sub nr._ .
Pentru a decide astfel, Curtea, deliberând asupra recursului declarat, a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta T. L. A. a chemat in judecata pe pârâta Primăria M. Ploiești, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la eliberarea înscrisurilor aflate in dosarul administrativ nr._/2001 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, privind imobilul situat în Ploiești, ., aparținând acesteia și fratelui său, care a fost preluat fără titlu si fără plata despăgubirilor, în baza actului de autoritate nr. 1055/14.06.1946 al PMP – Serviciul C. Administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 25.04.2001 a notificat PMP - Serviciul Urmărire si Evidenta Patrimoniu pentru stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent al imobilului din Ploiești, .. Ulterior, a revenit cu scrisoarea recomandata_/24.06.2002 prin care a notificat decesul proprietarului și, în calitate de moștenitor, a depus înscrisurile necesare, solicitând plata despăgubirilor.
S-a mai arătat că soluționarea dosarului se tergiversează si in prezent, deși la 25.07.2007 a fost chemata pentru soluționarea notificării, ca dispoziția privind plata despăgubirilor trebuia redactată in 10 zile de la redactare, respectiv 5.08.2007, insă aceasta nu s-a redactat nici pană la data formulării prezentei acțiuni, ca reclamanta s-a adresat, in baza disp. Legii 554/2004, Primăriei M. Ploiești cu cererile din 12 si 16 iunie 2008, solicitând comunicarea înscrisurilor din dosarul administrativ nr._/2001 al acestei instituții, aceste înscrisuri fiindu-i necesar in dosarul aflat pe rolul Tribunalului Prahova, având ca obiect obligarea paratului la emiterea dispoziției privind plata despăgubirilor.
Reclamanta a mai arătat că pârâta a refuzat să-i soluționeze cererile.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
La termenul din 02.09.2008, reclamanta si-a completat acțiunea in sensul că a chemat in judecata pe paratul TABARCA AMEDEO, director adjunct al PMP, solicitând obligarea acestuia la plata de daune morale de 1 euro.
Paratul Tăbârca Amedeo F. a formulat întâmpinare, in care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât conform procesului verbal nr. 72/25.07.2007, comisia a adoptat soluția acordării masurilor reparatorii pentru imobilul revendicat si a solicitat petenților depunerea unei declarații notariale cu privire la datele tehnice ale imobilului. Petenții au depus declarația notariala nesusținuta de declarațiile a doi martori si au solicitat despăgubiri doar pentru o parte din imobil.
Pentru faptul că Serviciul aplicarea legilor proprietatii a fost acuzat pentru refuzul pentru a pune in executare hotărârea comisiei s-a solicitat ANRP punctul de vedere. Acest punct de vedere a fost comunicat la 22.08.2008, apreciindu-se că este insuficienta existenta unei autorizații de construire (permisiunea nr._/1937, pentru a dovedit faptul că a existat imobilul descris in autorizație.
Acest punct de vedere i-a fost comunicat reclamantei cu adresa nr._/2.09.2008, aducându-i-se la cunoștința si faptul că pretențiile acesteia nu pot fi soluționate favorabil, întrucât nu sunt susținute decât parțial de contractul de vânzare - cumpărare din anul 1931 si pentru a se emite o dispoziție de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent trebuie să depună o declarație autentificata, susținuta de declarațiile a doi martori privind datele tehnice ale acestei părți din imobilul revendicat.
Paratul a arătat că pana la aceasta data la aceasta solicitare nu a primit răspuns.
In răspunsul la întâmpinarea paratului, reclamanta a arătat că dispoziția de acordare a masurilor reparatorii s-a acordat încă din 25.07.2007, insă paratul Tăbârca Amedeo a refuzat să o redacteze.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriu.
Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 9 si art. 4 alin. 2 din legea 554/2004, art. 26 alin. 1 si 3 din legea 10/2001 si prin decizia nr. 1422 din 5.11.2009 Curtea Constituționala a respins excepția ca neîntemeiata.
Reclamanta și-a completat la 10.05.2010 acțiunea, in sensul că solicita si constatarea nulității absolute a dispoziției nr._/13.10.2008 a Primăriei mun. Ploiești, întrucât a fost emisă cu încălcarea legii, potrivit art. 21 din legea 10/2001, notificarea se soluționează de un organ colegial, comisia pentru aplicarea legii 10/2001. Dispoziția primarului ia act de hotărârea organului colegial si angajează răspunderea patrimoniala a instituției.
P. sentința nr. 260/18.05.2010, Tribunalul Prahova – Secția Comercială si de C. Administrativ II a respins acțiunea, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut ca in ședința Comisiei pentru analiza si soluționarea notificărilor formulate potrivit Legii 10/2001 din data de 25.07.2001, s-a adoptat soluția acordării masurilor reparatorii prin echivalent, sens în care s-a dispus efectuarea unor măsurători pe planurile de situație.
S-a solicitat reclamantei depunerea unei declarații notariale privind datele tehnice ale acestui imobil, existând contradicție între mențiunile din foaia matricola si cele din permisiunea de construire, fiind foarte greu de stabilit dacă imobilul a avut un etaj sau două etaje si mansarda.
Cu adresa nr._/14.03.2008 s-a solicitat reclamantei să depună la dosar o declarație notariala cu privire la datele tehnice ale imobilului revendicat, declarație susținuta de declarațiile a doi martori. De asemenea, s-a solicitat si punctul de vedere al ANRP la data de 20.03.2008.
Prima instanța a mai reținut ca reclamanta și fratele acesteia au depus o declarație nesusținuta de declarațiile a doi martori, solicitând teren in suprafața de 1777,6 m.p., subsol, solicitând expres măsuri reparatorii, ca in ședința comisiei din 27.05.2008 i s-a adus la cunoștința reclamantei că in mod obiectiv dispoziția nu a fost emisă, întrucât nu s-a depus declarația solicitată si nu s-a primit punctul de vedere al ANRP, precum si ca abia la data de 18.07.2008, cu adresa nr._ ANRP a menționat că dispoziția poate fi emisă numai in baza actelor existente la dosar si in aceste condiții a fost emisă dispoziția nr._/13.10.1998 prin care s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Ploiești, ., compus din subsol (90 m.p.), parter (90 m.p.) si o cota de ½ din gangul in suprafața de 24 m.p., cota căreia ii corespunde suprafața de 12 m.p. si teren in suprafața de 177,06 m.p.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a considerat că acțiunea reclamantei completată este neîntemeiata, decizia nu este lovita de nulitate, întrucât întinderea dreptului la masuri reparatorii a fost stabilită potrivit art. 26 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007. Potrivit acestor dispoziții, emiterea unei dispoziții este posibila si in cazul existentei unui litigiu pe rolul instanței de judecata, iar potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, instanța de judecata verifica legalitatea dispoziției emise si in aceste condiții, s-a respectat procedura reglementată de Legea 10/2001. Dispoziția nr._/13.10.2008 a fost emisă de Primarul mun. Ploiești în temeiul disp. art. 21 alin. 4 din legea 10/2001.
Cu privire la refuzul pârâtei Primăria mun. Ploiești de a-i soluționa favorabil cererile privind eliberarea înscrisurilor din dosarul administrativ nr._/2001, tribunalul a reținut ca in dosarul nr._ al Tribunalului Prahova a fost depusă întreaga documentație aflata la dosarul notificării nr._/2001, inclusiv procesele verbale nr. 56 din 15.03.2006, 72/25.07.2007 si 78/27.05.2008 ale ședințelor comisiei pentru analizarea si soluționarea notificărilor formulate conform Legii 10/2001, astfel ca cererea reclamantei este neîntemeiata si cu privire la paratul Tăbârca Amedeo .
Împotriva sentinței precizate a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, in sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost completata.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin respingerea excepției de nelegalitate a dispoziției nr._/13.10.2008 s-a încălcat legea, întrucât dispoziția a fost emisa in regim de putere publica, schimbându-i-se caracterul de act administrativ jurisdicțional in act administrativ unilateral individual, ca dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 permit invocarea excepției de nelegalitate a actului administrativ unilateral de putere cu caracter individual oricând in cursul unui proces, că parata a recunoscut oral si in scris abuzul exercitat prin exces de putere, care i-a încălcat reclamantei drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la apărare si principiul contradictorialității, precum si ca înlăturarea acestor probe (întâmpinarea primăriei depusă în litigiul de fond) de către instanța de fond este nelegală și demonstrează presiunile exercitate probabil asupra justiției.
Recurenta a mai arătat ca dispoziția contestată este reglementata de Legea nr. 10/2001 (act normativ special fata de Legea nr. 554/2004) ca fiind un act administrativ - jurisdicțional – aspect statuat inclusiv de către ICCJ, ca restituirea către persoana îndreptățita se face prin dispoziția motivata a primarului, emisa, nu in calitatea sa de putere executiva, ci in calitatea de conducător ales al comunei, competent sa angajeze patrimoniul primăriei, ca instanța de fond a interpretat greșit dispoziția menționată, precum si ca, admițând excepția de nelegalitate, instanța trebuia sa judece cauza fără a tine cont de aceasta dispoziție.
Recurenta – reclamantă a mai arătat ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a paratei sa depună întregul dosar administrativ, pentru verificarea tuturor documentelor existente in el, mai ales ca însăși parata a arătat ca lipsesc acte pe care le-a depus la dosar, ca nu au fost depuse la dosar actul nr. 3810/20.05.2003 emis de către Consiliul Local Ploiești, cererea înregistrata la nr._/4.08.2005 si actul PMP nr. 7596/31.08.2005, recomandata nr. 461/19.07.2001, actul PMP nr._/13.12.2005, adresa PMP din 28.03.2005, precum si ca parata trebuie sa xeroxeze integral referatul încheiat de către Consiliul Local Ploiești prin care a transmis dosarul către Primăria Ploiești spre soluționare.
S-a mai arătat ca tribunalul a interpretat greșit acțiunea formulata împotriva paratului Tabarca Amedeo F. si nu l-a obligat pe acesta sa înceteze manoperele frauduloase exercitate timp de peste 8 ani, culminând cu emiterea dispoziției prin schimbarea naturii juridice a acesteia, in condițiile in care fusese chemat in judecata de reclamanta in prezenta cauza, astfel ca se afla . interese si trebuia sa își informeze șefii ierarhici si sa se abțină de la luarea deciziilor, tocmai pentru a-si exercita cu imparțialitatea funcția, astfel ca se impunea obligarea sa la daune morale de 1 euro.
Recurenta a mai învederat ca paratul precizat a recunoscut in interogatoriul ce i s-a luat la întrebarea nr. 16 ca a emis o dispoziție cu încălcarea competentei exclusive a instanțelor judecătorești.
P. întâmpinare, intimații - parați Tabarca Amedeo F. si Primăria Mun. Ploiești au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 29.11.2010, la solicitarea instanței de recurs, recurenta a învederat ca obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâților să-i pună la dispoziție dosarul administrativ nr._/2001, anularea dispoziției nr._/2008 si excepția de nelegalitate a acesteia.
La același termen de judecată, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispoziției nr._/2008 si excepția de necompetenta funcțională a secției de contencios administrativ a Tribunalului Prahova de soluționare a cererii de anulare a dispoziției menționate.
În dovedirea recursului, recurenta a solicitat, în cadrul probei cu înscrisuri, obligarea intimaților - pârâți să înainteze instanței de recurs dosarul administrativ nr._/2001, solicitare ce a fost respinsă, la termenul de judecată menționat anterior, întrucât solicitarea menționată constituie chiar obiectul unui capăt de cerere al reclamantei.
La termenul de judecată din data de 13.12.2010, instanța a pus in discuție necesitatea disjungerii cererii de anulare a dispoziției nr._ de restul cauzei, precum si excepțiile menționate anterior si, la solicitarea expresa a recurentei, i-a dat acesteia cuvântul asupra lor, împreuna cu cuvântul pe fondul recursului.
P. decizia nr. 2247/2010, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de recurenta - reclamanta împotriva sentinței nr. 260 din data de 18.05.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații – pârâți Primăria M. Ploiești, prin primar - Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu și Tabarcă Amedeo F., a casat sentința recurată, a admis excepția de necompetență funcțională a instanței de fond cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr._/13.10.2008 și a trimis această cerere, spre competentă soluționare, la Secția civilă a Tribunalului Prahova.
P. aceeași hotărâre, Curtea a admis, în parte, acțiunea completată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu aceeași pârâți, obligând Primăria M. Ploiești - Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu să asigure reclamantei accesul la dosarul administrativ nr._/2001 și, totodată, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului Tăbarcă Amedeo F. la plata daunelor morale, ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 si 9 si art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele considerente ce au stat la baza soluției date în recurs, astfel:
P. cererea introductivă, modificata și completată ulterior, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să îi asigure accesul la dosarul administrativ nr._/2001, anularea dispoziției nr._/2008, precum și obligarea paratului Tabarca Amedeo F., director adjunct al Direcției de Evidenta si Valorificare Patrimoniu a Primăriei Mun. Ploiești, la plata de daune morale de 1 euro.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâților să îi asigure accesul la dosarul administrativ nr._/2001, Curtea a reținut că instanța de fond a respins-o cu motivarea că Primăria Ploiești a depus întreaga documentație aflata în acesta în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova.
Totodată, Curtea a reținut că, în cadrul motivelor de recurs, recurenta reclamanta arată că documentația depusă în dosarul precizat nu este completă, intimata parata nedepunând anumite înscrisuri, nominalizate in cererea de recurs (actul nr. 3810/20.05.2003 emis de către Consiliul Local Ploiești, cererea înregistrata la nr._/4.08.2005 si actul PMP nr. 7596/31.08.2005, recomandata nr. 461/ 19.07.2001, actul PMP nr._/13.12.2005, adresa PMP din 28.03.2005 si referatul încheiat de către Consiliul Local Ploiești, prin care a transmis dosarul către Primăria Ploiești spre soluționare).
De asemenea, Curtea a reținut că Primăria municipiului Ploiești, la întrebarea nr. 15 din interogatoriul ce i s-a luat (f. nr. 176 dosar fond), a răspuns ca nu a identificat aceste înscrisuri, precum si ca, daca reclamanta le deține, sa le depună la dosar.
Totodată, în cuprinsul întâmpinării, intimata parata a învederat ca in cadrul documentației ce se afla in dosarul administrativ menționat anterior se afla si înscrisuri/adrese care, datorita procedurii de lucru a acestei instituții, nu conțin antetul si semnătura.
Or, toate aceste împrejurări, coroborate cu refuzul implicit de asigurare a accesului reclamantei la dosarul administrativ menționat, precum și cu faptul că o mare parte din înscrisurile învederate de recurenta figurează ca fiind emise sau aparțin Primăriei Mun. Ploiești – astfel ca, cel puțin teoretic, față de acestea exista obligația instituției de a le deține si înregistra, au condus Curtea la concluzia ca, fata de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea cererii reclamantei recurente si obligarea paratei Primăria mun. Ploiești sa asigure acesteia acces la dosarul administrativ nr._/2001, ocazie cu care reclamanta urmează sa aibă posibilitatea sa verifice in mod direct conținutul dosarului.
În ce privește cererea de obligare a paratului Tabarca Amedeo F. la plata de daune morale de 1 euro, Curtea a considerat că, în cauză, este neîndoielnică existenta unui prejudiciu generat, in principiu, de refuzul paratei de a asigura accesul reclamantei la propriul dosar format cu ocazia soluționării cererii sale formulata in baza Legii nr. 10/2001, concluzie bazată pe prezumția simpla conform căreia orice persoana este frustrata de refuzul unei autorități sau instituții publice de a-i rezolva o solicitare.
Insă, Curtea a considerat că, deși se poate prezuma existenta unui prejudiciu moral, totuși, pe de-o parte acesta are o întinderea redusa – împrejurare fundamentata pe valoarea extrem de mica a cuantumului daunelor morale solicitata de către reclamanta, iar pe de alta parte, acest prejudiciu a fost practic reparat prin faptul ca parata, urmare a chemării sale in judecata, a fost obligata sa satisfacă solicitarea reclamantei, respectiv sa asigure acces la dosarul administrativ precizat.
Practic, Curtea considera ca, în cauză, asigurarea accesului reclamantei la dosarul administrativ nr._/2001, prin decizia ce urmează a se pronunța, constituie o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de către aceasta, mai ales în condițiile expuse anterior, privind întinderea redusă a prejudiciului, astfel ca, față de dispozițiile art. 998, 999 C. civ. si art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins cererea reclamantei recurente de acordare a daunelor morale de 1 euro, ca neîntemeiată.
In ce privește excepția de necompetență funcțională a Secției comerciale si de C. Administrativ a Tribunalului Prahova de a soluționa cererea de anulare a dispoziției nr._/2008, Curtea a considerat că aceasta este întemeiată, întrucât dispoziția precizată a fost emisă de către Primarul Mun. Ploiești in baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în cadrul cererii moștenitorilor defunctei T. P. (printre care și reclamanta) de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul construcție si teren situat în Ploiești ., imobil care a aparținut defunctei precizate si care a trecut in proprietatea statului in mod abuziv si fără titlu.
Practic, Curtea arată că prin dispoziția menționată s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului menționat anterior și s-a propus acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel ca, potrivit dispozițiilor art. 24 al. 3 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 rep., competenta de soluționare a cererii de anulare a acestei dispoziții revenea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificări, in cauza instanța competenta fiind Secția Civila a Tribunalului Prahova.
De altfel, calea de atac, termenul de exercitare si instanța competenta au fost expres menționate in partea finala a dispoziției contestate.
Curtea a mai reținut că Legea nr. 10/2001 este un act normativ special, astfel că normele sale privind competența de anulare a dispozițiilor emise in procedura reglementată de această lege se aplica cu întâietate si au un caracter derogatoriu de la normele generale de competență prevăzute de legea cadru in materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004.
De altfel, dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevăd in mod imperativ că “nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”
Totodată, Curtea a mai reținut că în același sens este si practica instanței supreme (ex. decizia ICCJ – SCAF nr. 719/20.04.2004 ).
Ca urmare, Curtea a constatat că în mod greșit tribunalul a respins pe fond cererea reclamantei de anulare a dispoziției nr._/2008 emisă de către Primarul municipiului Ploiești, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, în realitate, competența soluționării fondului acestei cereri revenind Secției Civile a Tribunalului Prahova.
Curtea a reținut că, strâns legată de cererea de anulare a dispoziției, reclamanta a invocat, in baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitatea a acesteia, excepție de nelegalitate care, deși a fost consemnata in mod expres in cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării si in cuprinsul considerentelor sentinței recurate, totuși nu a fost soluționată in vreun fel de către instanța de fond.
Curtea a constatat că instanța de recurs a invocat din oficiu inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, pe care a pus-o in discuția reclamantei si față de care a rămas apoi în pronunțare, însă față de soluția ce s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a dispoziției nr._/2008, Curtea a considerat ca nu se mai impune pronunțarea pe inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.
Astfel, Curtea a considerat că, urmare a rejudecării cererii de anulare a dispoziției nr._/2008 de către instanța competentă, aceasta urmează, in condițiile in care reclamanta va stărui in soluționarea excepției de nelegalitate, să analizeze îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, Secția Civila a Tribunalului Prahova fiind singura în măsura sa aprecieze asupra acestor condiții.
De asemenea, față de soluția ce s-a dat în cauză (respectiv, casare cu trimitere pentru cererea de anulare a dispoziției contestate si casare cu reținere pentru cererile de asigurare a accesului la dosarul administrativ si de obligare la plata daunelor morale), Curtea a apreciat că nu se mai impune pronunțarea cu privire la disjungerea primei cereri, precizată mai sus.
În consecință, față de toate considerentele menționate anterior, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 si 9, art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată, a admis excepția de necompetență funcțională a instanței de fond cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr._/2008 si a trimis această cerere, spre competentă soluționare, la Secția Civila a Tribunalului Prahova.
De asemenea, Curtea a admis în parte acțiunea completată și a obligat Primăria municipiului Ploiești – Direcția Evidenta si Valorificare Patrimoniu sa asigure reclamantei accesul la dosarul administrativ nr._/2001 si a respins cererea reclamantei de obligare a paratului Tabarca Amedeo F. la plata de daune morale, ca neîntemeiată.
P. încheierea pronunțata la data de 12 mai 2011, constatând ca prin intermediul notelor scrise înregistrate la datele de 07.03.2011 si 28.03.2011, reclamanta a insistat in soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr._/13.10.2008, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 si întrucât de valabilitatea acestei dispoziții, privita ca act administrativ, depinde soluționarea litigiului pe fond, in temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a sesizat Secția de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Prahova cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției în cauză emisă de Primarul municipiului Ploiești și a suspendat judecata cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul ce va avea ca obiect soluționarea acestei excepții de către instanța de contencios administrativ.
P. cererea formulată la data de 23 februarie 2012, cauza a fost repusa pe rol la stăruința reclamantei, întrucât prin sentința nr. 945/22.11.2011 pronunțata de Tribunalul Prahova – Secția a II – a Civila de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ a fost respinsa ca inadmisibila excepția de nelegalitate a dispoziției nr._/13.10.2008 emisa de Primarul municipiului Ploiești, sentința rămasa irevocabila prin decizia nr. 422/30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, urmare a respingerii recursului declarat de reclamanta împotriva hotărârii primei instanțe.
Cauza a fost repusa pe rol la data de 21 mai 2012 prin încheierea pronunțata la acea data.
P. notele scrise depuse la data de 04.07.2012, reclamanta solicita, in esența, scoaterea cauzei de pe rolul tribunalului, arătând ca soluționarea pricinii pe fond face obiectul altei judecați, cererea fiind reiterată prin notele scrise formulate pentru termenul procesului din 22 august 2012 în cuprinsul cărora, cu privire la fondul pricinii, ar exista trei judecați, reluată în cadrul notelor scrise aferente termenelor ulterioare ale judecății.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
P. decizia de casare nr. 2247/16 decembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de recurenta – reclamanta împotriva sentinței nr. 260 din 18 mai 2010 a Tribunalului Prahova, pe care a casat-o, a admis excepția necompetentei funcționale a instanței de fond cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr._/13.10.2008 si a trimis aceasta cerere spre competenta soluționare Secției civile a acestei instanțe, reținând in considerente ca, strâns legata de cererea de anulare a dispoziției, reclamanta a invocat, in baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a acesteia, excepție care nu a fost soluționata in vreun fel de instanța fondului, deși a fost consemnata in mod expres in cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării si in cuprinsul considerentelor sentinței recurate.
Astfel, Curtea a considerat ca, urmare a rejudecării cererii de anulare a dispoziției nr._/2008 de către instanța competenta, aceasta urmează, in condițiile în care reclamanta va stărui în soluționarea excepției de nelegalitate, să analizeze îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, Secția Civila a Tribunalului Prahova fiind singura in măsura sa aprecieze asupra acestor condiții, fata de care Curtea a considerat ca nu se mai impune pronunțarea sa asupra inadmisibilității excepției de nelegalitate pe care instanța de recurs a invocat-o din oficiu, pe care a pus-o in discuția reclamantei si fata de care a rămas apoi in pronunțare, revenind ulterior asupra pronunțării fata de soluția ce s-a dat cererii de anulare a dispoziției nr._/2008.
Având in vedere considerentul instanței de control judiciar, puterea obligatorie a deciziei de casare si stăruința reclamantei pentru soluționarea acestei excepții de nelegalitate astfel cum a rezultat din cuprinsul notelor scrise depuse la datele de 07 martie 2011, 28 martie 2011 (f. 124 – 134 din dosar) si 12 mai 2011 (f. 142 – 144 din dosar), instanța a suspendat la această ultimă dată judecarea cauzei pănă la rămânerea irevocabila a hotărârii ce se va pronunța de instanța de contencios administrativ cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr._/2008, apreciind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Întrucât de valabilitatea acestei dispoziții depinde soluționarea litigiului pe fond, în temeiul dispoziției legale enunțate, a fost sesizată Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției.
P. sentința nr. 945/22 noiembrie 2011 pronunțată în cauza nr._ s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr._/2008, cercetarea legalității dispoziției primarului pe calea acestei excepții neputându-se face, având in vedere ca aceasta nu este un act administrativ de care depinde soluționarea litigiului pe fond, ci face chiar obiectul acțiunii in anulare cu care a fost investita Secția civila a tribunalului.
Daca legalitatea actului ar fi cercetata pe calea excepției, existând posibilitatea constatării nelegalitatii, dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 nu ar putea fi aplicate si, in plus, prin analiza pe fond a excepției de nelegalitate de instanța de contencios administrativ s-ar incalca si dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, iar decizia irevocabila si obligatorie a Curții de Apel Ploiești nu poate fi lăsata fara nici un fel de efect juridic (considerente sentinței nr. 945/2011 – f. 163 - 165 din dosar).
Curtea de Apel Ploiești investită cu recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 945/2011 a Tribunalului Prahova l-a respins ca nefondat prin decizia nr. 422/30 ianuarie 2012, excepția invocata fiind inadmisibila cat timp obiectul acțiunii este însăși anularea dispoziției in discuție, cum bine a motivat prima instanța.
P. dispoziția nr._/13.10.2008 emisă de Primarul municipiului Ploiești s-a respins cererea de restituire în natură și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fără titlu, privind pe moștenitorii defunctei T. P..
Din conținutul dispoziției se reține că restituirea în natură a imobilului (construcție și teren) solicitat nu mai este posibilă întrucât pe terenul revendicat s-a realizat utilitatea publică, în prezent acesta fiind afectat de construcțiile și amenajările aferente zonei edilitare (centrul civil al municipiului Ploiești), iar construcțiile sunt demolate.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 teza a II - a din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, „măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării”.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În cadrul acțiunii completate și precizate prin care reclamanta solicită constatarea nulității absolute a dispoziției primarului (ce se regăsește, în copie la f. 84 – 87 și 96 – 100 din dosarul cauzei) și invocă motive de nelegalitate ale acesteia, ce nu pot fi însă apreciate ca atare de către instanță. Astfel, reclamanta invocă dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare, ceea ce reprezintă, în opinia reclamantei, un organ colegial, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.
Dispoziția în cauză invocată de reclamantă este însă aplicabilă pentru imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, ceea ce nu este situația în speță, devenind incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 din lege, conform cărora „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean”.
În ceea ce privește susținerile reclamantei calitatea primarului, emitent al dispoziției, în sensul că acesta „nu acționează în calitate de autoritate publică pentru satisfacerea unui interes public, nu emite un act administrativ unilateral și nu soluționează notificarea”, tribunalul reține că prin decizia nr. 1797 din 13 martie 2012 pronunțată de Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat de instanță supremă că „dispoziția emisă de primar în procedura Legii nr. 10/2001 este un act civil, întrucât soluționând notificările de restituire a bunurilor preluate abuziv de către stat, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ - teritorială) deținătoare a bunului. Indiferent de calitatea entității deținătoare a bunurilor imobile (societate comercială, regie autonomă, instituție publică, organizație cooperatistă, unitate administrativ - teritorială) deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat, respectiv, acte juridice civile (mai exact, acte de dispoziție făcute asupra bunurilor din patrimoniu și care, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie)”.
Nici emiterea acestei dispoziții în cursul procesului, aspect criticat, de asemenea, de reclamantă prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din data de 04.11.2008 acordat în cauza nr._ a Tribunalului Prahova, în fața instanței de fond pentru care s-a invocat necompetența funcțională (respectiv în cursul soluționării dosarelor nr._ și nr._ ) nu imprimă dispoziției cercetate caracter nelegal, putând fi emisă și în cazul în care există un proces pe rolul instanței, neexistând vreo opreliște legală.
Critica constând în conflictul de interese de care face vorbire reclamanta, determinat în opinia acesteia, de calitatea de director al Direcției Evidență și Valorificare Patrimoniu a numitului Tabarca A. – F., alături de cea de pârât și, raportat la această dublă calitate, acesta nu putea redacta, verifica sau semna dispoziția contestată nu poate fi primită în cauză. Calitatea procesuală pasivă a acestuia în procesul civil declanșat de reclamantă (reclamantul fiind suveran în stabilirea cadrului procesual și chemării în judecată a persoanelor în contradictoriu cu care înțelege să-și stabilească drepturile) și sub acest aspect, calitatea de parte – pârâtă a numitului Tabarca A. – F. nu determină vreo imposibilitate de semnare a dispoziției emise de primar în cursul procedurii judiciare și nici nu poate fi vorba de un conflict de interese așa cum l-a definit reclamanta, în lipsa unui interes propriu ce ar fi urmărit de cel acuzat de aflarea într-un astfel de conflict.
Nesemnarea dispoziției atacate de către secretarul Primăriei municipiului Ploiești și de reprezentantul Direcției de Dezvoltare Urbană – Serviciu cadastru și pe cale de consecință, nulitatea absolută a dispoziției atacate nr._/2008, așa cum susține reclamanta, invocate ca motive de nulitate absolută a dispoziției, nu pot fi reținute. Secretarul îndeplinește atribuțiile prevăzute în art. 117 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, precum și alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local ori de către P..
Potrivit art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, secretarul unității administrativ – teritoriale avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean, în speță, secretarul acordând viza de legalitate dispoziției date de primar, astfel cum rezultă din mențiunea existentă pe dispoziția nr._/2008, unde se regăsește și semnătura acestuia, și ca atare, motivul invocat al lipsei semnăturii nu poate fi reținut.
În ceea ce privește nesemnarea dispoziției de reprezentantul Direcției de Dezvoltare Urbană – Serviciu Cadastru se constată că dispoziția poartă semnăturile reprezentanților comisiei constituite pentru soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește serviciu cadastru, acesta are, printre activități, și atribuții de identificare a terenurilor si de determinare a suprafețelor fostelor proprietăți conform Legii 10/2001, ceea ce nu determină în mod necesar ca semnătura reprezentantului serviciului să se regăsească pe dispoziția atacată.
Mai mult, dispoziția de restituire în natură a imobilului, rămasă definitivă, fiind un act juridic civil, produce efecte în planul dreptului de proprietate, devenind opozabilă terților prin înscrierea în evidențele funciare și ca atare, având valoarea unui înscris autentic, față de dispozițiile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, poate fi înscrisă în cartea funciara, făcând dovada deplină a dreptului de proprietate.
Neidentificarea completă a imobilului, reclamată de parte a fi limitată la indicarea denumirii străzii și a numărului de imobil (.), deși, reclamanta arată că în toate actele dosarului, chiar și cele emanând de la comisie, imobilul este identificat la această adresă, vechea denumire a străzii fiind „I.G. D.”, nu rezultă din conținutul dispoziției emise.
Ceea ce s-a solicitat petenților de către comisie, și în speță reclamantei, a fost depunerea unei declarații notariale privind datele tehnice ale acestui imobil, existând contradicție între mențiunile din foaia matricolă și cele din permisiunea de construcție, declarație susținută de declarațiile a doi martori, solicitându-se și punctul de vedere al ANRP la data de 20.03.2008 și abia după răspunsul dat de instituția solicitată prin adresa nr._/18.07.2008, în sensul că dispoziția poate fi emisă numai în baza actelor dosarului constituit la comisie, a fost emisă dispoziția nr._/2008.
Imobilul este identificat însă în cuprinsul aliniatului 2 al art. 1 din dispoziție ca fiind compus din „subsol (pivniță cu suprafața de 90 m.p.), parter cu suprafața de 90 m.p. și o cotă de ½ din gangul în suprafață de 24 m.p., cotă căreia îi corespunde suprafața de 12 m.p. și teren în suprafață de 177,06 m.p. situat în Ploiești, ., județul Prahova”, imposibil de restituit în natură și pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că reproșul adus de reclamantă privind neidentificarea imobilului nu se constată a fi real.
P. urmare, dispoziția atacată privind respingerea cererii de restituire în natură și de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri cuprinde motivele de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului (așa cum a statuat Î.C.C.J. – Secția civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr. 2218/2007), a fost identificat imobilul care va face obiectul măsurii reparatorii, apreciindu-se caracterul indisponibil al bunului, în sensul că restituirea în natură a imobilului solicitat, construcție și teren, nu este posibilă, pe terenul revendicat realizându-se utilitatea publică (dispozițiile Legii nr. 10/2001 interzicând restituirea terenurilor ocupate de construcții, în sensul că au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 10 din lege potrivit cu care se pot restitui în natura numai acele terenuri care sunt libere de construcții, neocupate de obiective de investiții si care se găsesc la dispoziția unității notificate).
Constatarea legalității sau nelegalității emiterii dispoziției presupune analizarea procedurii urmate în baza Legii 10/2001 de organul emitent al dispoziției, având în vedere si modul de reglementare a raporturilor specifice vizate de actul normativ analizat, dispoziția cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile Legii nr. 10/2001, nefiind motive care să atragă nulitatea absolută a acesteia, sancțiune solicitată de reclamantă și drept urmare, capătul de cerere privind anularea dispoziției trimis spre soluționare Secției civile a tribunalului prin decizia de casare nr. 2247/2010 apare a fi neîntemeiat și va fi respins ca atare.
Analiza prezentei instanței este limitată de motivele de nulitate absolută ale dispoziției atacate învederate de reclamantă, celelalte aspecte (aplicarea normelor cu caracter reparator ale legii speciale prin raportare la regimul juridic al terenului, îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de lege referitoare la fondul dreptului dedus spre judecată) țin de soluționarea contestației formulate în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 sau de analiza legalității și temeiniciei dispoziției, astfel cum a stabilit Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare nr. 147/2011, când a reproșat instanței de fond că s-a preocupat să analizeze din punct de vedere formal dispoziția, fără a fi analizată pe fondul ei, cu privire la drepturile reclamanților asupra imobilului în litigiu sau fără a fi analizate aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ceea ce a echivalat cu o nepronunțare pe fondul cauzei.
Pe cale de consecință, în opinia instanței, aceste aspecte exced obiectului cauzei de față și sunt aferente cercetării în cadrul unui alt mijloc procesual împotriva dispoziției atacate.
Obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova (aflat în al doilea ciclu procesual de judecată, după ce sentința civilă nr. 87/14.01.2009 a fost desființată în calea de atac a apelului prin decizia nr. 147/08.09.2011 a Curții de Apel Ploiești ce a trimis cauza spre rejudecare) ar consta în cererea reclamantei de soluționare a notificării nr. 3299/2001 ca urmare a refuzului organului administrativ (astfel cum rezultă din notele scrise depuse de aceasta la data de 22 august 2012 – f. 197 dosar și decizia Curții nr. 147/2011 – f. 201 – 203 din dosar) și nu se identifică cu obiectul cauzei de față.
Astfel, reclamanta este în eroare atunci când susține, prin notele scrise repetate depuse pe parcursul procesului, că ar exista judecăți paralele cu privire dispoziția atacată și petitele de cerere constând în anularea acesteia, în realitate, fiecare instanță pronunțându-se în limitele învestirii și raportat la mijlocul procesual ales de partea – reclamantă.
Pentru considerentele arătate și temeiurile reținute, instanța va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată constând în cererea privind anularea dispoziției nr._/2008, cerere înaintată spre competentă soluționare Secției Civile a Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta T. L. A., domiciliată în municipiul Ploiești, . B, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, prin primar, cu sediul în Ploiești, . – 4, județul Prahova și TABARCA A. – F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, D. L. C. G. E.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. D.L.C.
5 exp./ 04.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1303/2012. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1429/2012.... → |
|---|
