Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1429/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1429/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1429/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1429
Ședința publică din data de 23.10.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare . cu sediul ales la C..Av.F. O. în C., .-84, jud.C. împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul petent B. P. A. cu sediul în Ploiești, ., ..2, jud. Prahova și intimata debitoare P. G. cu ultimul domiciliu cunoscut în Ploiești, ., jud.Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ / 10.11.2011 la Judecătoria Ploiești, creditoarea ., prin intermediul petentului B. P. A., a chemat în judecată pe debitoarea P. G., solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1155/7.02.2006 a Judecătoriei C., motivându-se că o asemenea hotărâre judecătorească reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu, susceptibil de executare pe cale silită, iar termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt în condițiile în care anterior a fost formulată o altă cerere de executare silită în cadrul dosarului nr.1005/2008, procedură care a încetat, impunându-se formularea unei noi cereri de executare silită.
După administrarea probei cu acte, prin Încheierea din data de 17.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoare prin intermediul petentului împotriva intimatei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, inițial, creditoarea a sesizat B. P. A. cu o cerere de executare a sentinței civile nr.1165/07.02.2006 pronunțată de Judecătoria C., ocazie cu care s-a constituit dosarul de executare nr.1005/2008, însă, procedura de executare silită care a făcut obiectul acestui dosar a fost întreruptă, a încetat în baza art.371 ind.5 lit.b c.pr.civ. din cauza lipsei bunurilor, caz în care această procedură poate fi reluată printr-o simplă cerere adresată de către creditoare executorului judecătoresc în baza disp art.371 ind.6 alin.1 C.p.civ, astfel încât a fost respinsă cererea, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile privind încuviințarea executării silite, prev. de disp. art. 373 ind. 1 C.pr.civ, modificate prin art.1, pct.1 din OUG nr.42/2009.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii, motivându-se că cererea de executare nu constituie o simplă cerere de reluare a executării silite atât timp cât dosarul inițial de executare nr.1005/2008 a încetat la 09.12.2010, în urma inexistenței bunurilor în patrimoniul debitoarei, constatându-se insolvabilitatea acesteia și că se impune încuviințarea unei noi executări, ținându-se seama de încetarea executării silite inițiale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 02.07.2012.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1155/07.02.2006 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă, învestită cu formulă executorie, a fost admisă cererea formulată de creditoare împotriva debitoarei și a fost somată debitoarea să plătească creditoarei sumele de 239,10 USD echivalent în lei la data plății, reprezentând c/valoare prestări servicii, 7444,72 lei penalități convenționale pe fiecare zi de întârziere, aferente debitului de 239,10 USD plus penalități convenționale de 1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 01.11.2005 și până la data plății integrale a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată de 96,40 lei, sume ce urmau să fie achitate în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinței.
În cuprinsul procesului verbal de constatare din data de 09.12.2010, încheiat de B.E.J. P. A. s-a menționat că, inițial, s-a procedat la executarea silită a debitoarei încă din anul 2008, făcând obiectul dosarului nr.1005/2008, procedură pe parcursul căreia în urma demersurilor efectuate de către executor s-a constatat la data de 22.12.2008 inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, fiind imposibilă executarea silită a acesteia, motiv pentru care la data de 09.12.2010 s-a dispus încetarea procedurii de executare silită față de debitoare datorită imposibilității continuării acestei proceduri determinată de lipsa unor bunuri urmăribile, fiind restituit titlul executoriu în original creditoarei.
Dips. art. 3711, 3712 C.pr.civ., stipulează că orice obligație stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, procedându-se la executare silită, executare ce vizează obligații al căror obiect constă și în plata unor sume de bani, iar în temeiul disp. art. 3731 C.pr.civ., instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilită prin titlu executoriu.
De asemenea, disp art. 3715 C.pr.civ. prevăd că executarea silită încetează în cazurile în care: a) s-a realizat integral obligația prevăzută în titlu executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare și orice alte sume datorate potrivit legii, caz în care executorul va preda debitorului titlu executoriu menționând stingerea totală a obligațiilor; b) numai poate fi efectuată ori continuată executarea din cauza lipsei de bunuri urmăribile, a imposibilității de valorificare unor bunuri, caz în care executorul va remite personal creditorului titlu executoriu menționând cauza restituirii; c) creditorul a renunțat la executare; d) a fost desființat titlu executoriu.
În baza disp. art. 3716 C.pr.civ., în cazurile prev. de art. 3715 lit.b C.pr.civ., se poate solicita reluarea executării silite înăuntrul termenului de prescripție a dreptului a cere executarea silită.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că prin sentința civilă nr.1155/07.02.2006 a fost somată debitoarea să plătească creditoarei sumele de 239,10 USD echivalent în lei la data plății, reprezentând c/valoare prestări servicii, 7444,72 lei penalități convenționale pe fiecare zi de întârziere, aferente debitului de 239,10 USD plus penalități convenționale de 1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 01.11.2005 și până la data plății integrale a debitului, a cheltuielilor de judecată de 96,40 lei, sume ce urmau să fie achitate în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinței, motiv pentru care creditoarea a solicitat executarea silită a debitoarei în cadrul dosarului de executare nr.1005/2008, executare nefinalizată datorită imposibilității debitoarei de a deține în proprietate bunuri mobile, imobile, orice alte venituri, caz în care s-a procedat la încetarea executării silite în dosarul respectiv și a fost predat titlu executoriu în original creditoarei.
Ca atare, atât timp cât sentința civilă nr.1155/2006 a instituit în sarcina debitoarei o obligație constând în plata unor sume de bani cu titlu de c/valoare prestări servicii, penalități, cheltuieli de judecată, înseamnă că în realitate o asemenea hotărâre judecătorească reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu ce instituie în favoarea creditoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă deoarece existența sumelor datorate reiese din cuprinsul sentinței, cuantumul acestora fiind stabilit clar, ajunse la scadență în urma expirării termenului de 30 de zile în vederea achitării de bunăvoie a acestora.
De altfel, în condițiile în care sentința civilă nr.1155/2006 constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu, iar termenul de prescripție de trei ani prevăzut de lege înăuntrul căruia se putea solicita încuviințarea executării silite ar fi fost întrerupt, până la proba contrarie, în anul 2008 în urma formulării primei cereri de executare silită față de debitoare în cadrul dosarului de executare nr.105/2008 înseamnă că nu există niciun impediment în ceea ce o privește pe creditoare de a solicita încuviințarea unei noi executări silite în baza sentinței sus – menționate.
Faptul că, în baza procesului verbal din data de 09.12.2010 încheiat în dosarul de executare nr.1005/2008 s-a procedat la încetarea executării silite declanșată inițial în temeiul sentinței civile nr.1155/2006 față de debitoare, datorită inexistenței în patrimoniul acesteia a unor bunuri susceptibile de a fi urmărite, nu înseamnă în mod automat că recurenta – creditoare are obligația să procedeze la reluarea executării în cadrul dosarului sus-menționat, fiind imposibilă încuviințarea din nou a executării silite față de creditoare întrucât, în realitate, în urma încetării executării silite din dosarul nr.1005/2008 a avut loc închiderea acestui dosar, închidere în urma căreia a fost predat titlul executoriu în original, menționându-se cauza care a stat la baza restituirea acestuia, iar continuarea executării silite constând în reluarea acesteia în cadrul aceluiași dosar nu este posibilă datorită restituirii titlului executoriu și deci închiderii propriu-zise a dosarului.
Mai mult chiar, disp. art. 3716 C.pr.civ., vizează reluarea executării silite constând în formularea unei noi cereri de executare silită înăuntrul termenului de prescripție de trei ani și nicidecum în formularea unei cereri de continuare a executării silite în cadrul dosarului inițial, mai ales că prin noțiunea de reluare se înțelege formularea în mod distinct a unei noi cereri de încuviințare a executării silite și nicidecum pur și simplu a unei cereri de continuare a procedurii de executare silită, iar disp. art. 3716 C.pr.civ. se analizează, se interpretează în strânsă legătură cu disp. art. 3715 lit.b C.pr.civ. care stabilesc în mod cert cu caracter imperativ încetarea efectivă a procedurii de executare silită în cazul imposibilității continuării unei asemenea proceduri datorită lipsei bunurilor aparținând debitorului.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seamă că în realitate sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3731 și urm. C.pr.civ., în ceea ce privește încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.1155/2006 față de debitoarea P. G..
Motivele invocate de către recurentă, conform cărora cererea de executare nu constituie o cerere de reluare a executării silite atât timp cât dosarul inițial de executare nr.1000/2008 a încetat la 09.12.2010, în urma neidentificării bunurilor, veniturilor debitoarei, constatându-se insolvabilitatea acesteia și că se impune încuviințarea unei noi executări, ținându-se seama de încetarea executării silite inițiale sunt întemeiate întrucât, în realitate, încetarea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.1000/2008 a avut ca efect închiderea dosarului, încetarea propriu-zisă a executării silite respective, datorită imposibilității executării debitoarei din punct de vedere obiectiv, iar o asemenea încetare determină, în raport de manifestarea de voință a creditoarei, declanșarea unei noi proceduri prin formularea unei noi cereri de executare silită și deci necesitatea încuviințării acesteia.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 304 pct.8,9 pr.civ. și ținând seama de disp. art. 3041 c.pr.civ., în baza disp. art. 312 alin.1,2,3 c.pr.civ., va admite recursul și va modifica în tot încheierea recurată în sensul că va admite cererea și va dispune în baza disp. art. 3731 și urm. C.pr.civ. încuviințarea executării silite a Sentinței civile nr.1155/07.02.2006 a Judecătoriei C. privind-o pe debitoarea P. G. deoarece această hotărâre judecătorească reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu susceptibil de executare pe care silită, iar în vederea declanșării procedurii de executare silită este necesară formularea unei noi cereri de executare în condițiile în care executarea silită inițială care a făcut obiectul dosarului nr. 1005/2008 a încetat, încetare în urma căreia acesta a fost închis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare . cu sediul ales la C..Av.F. O. în C., .-84, jud.C. împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul petent B. P. A. cu sediul în Ploiești, ., ..2, jud. Prahova și intimata debitoare P. G. cu ultimul domiciliu cunoscut în Ploiești, ., jud.Prahova și în consecință:
Modifică în tot încheierea recurată în sensul că admite cererea.
Încuviințează executarea silită a Sentinței civile nr.1155/07.02.2006 a Judecătoriei C. privind-o pe debitoarea P. G..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. C. F. L. Șalar
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MC/tehnored. MC
3 ex. / 14.12.2012
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. C. Rxandra
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 5055/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1380/2012. Tribunalul... → |
|---|
