Acţiune în constatare. Sentința nr. 4/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 561/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 561
Ședința publică din data de 16.10.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. R. I.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant A. D. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 4997/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata pârâtă G. S. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, A. I. domiciliată în B., ., jud. B., A. R. domiciliată în București, sector 2, ., nr. 40, P. C. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, G. D. E. domiciliată în B., .. 30, ., ., KILKUS (G.) C. L. domiciliată în Ploiești, .. 37, jud. Prahova, G. S. domiciliat în Ploiești, ., ., G. I. domiciliat în B., .. 13, jud. B., M. F. domiciliată în com. Gorgota, .. 268, jud. Prahova, C. D. S. domiciliată în București, P. - Voluntari, E. R. - cartier Azur 1, vila AB 42, nr. 35-39, jud. I., D. (G.) C. domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, G. M. domiciliată în com. Gorgota, ., G. A. domiciliată în mun. Râmnicu V., ., ., jud. V..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2012, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /2998, reclamantul A. D. a chemat în judecată pe pârâții P. C., A. I., G. D. E., Kilkus (G.) C. L., G. S., G. I., M. F., C. D. S., D. (G.) C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 1789/24 iunie 1992 și certificatul de moștenitor nr. 162/14 mai 1996, să se constate calitatea părților din proces de moștenitori legali ai defuncților G. G. și G. F. și să constate că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților se compune din imobile clădiri, respectiv terenuri menționate în cuprinsul cererii, precum și cotele succesorale ale părților.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că de pe urma defuncților G. G. și G. F. au rămas ca moștenitori părțile din proces, însă cele două certificate de moștenitor au fost emise nelegal, fiind omiși o parte dintre moștenitori, astfel încât apar situații de blocaj în calea unei dezbateri succesorale legale și echitabile, precum și îngrădirea nelegală a drepturilor cuvenite moștenitorilor, celor omiși din certificate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod pr. Civilă.
La data de 23 aprilie 2008 au formulat întâmpinare pârâții G. S., Kilkus C. L. și P. C. care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
La data de 10 iunie 2008, pârâtul G. I. a formulat întâmpinare, cerere de chemare în judecată a altor persoane și cerere de suspendare a cauzei, solicitând chemarea în judecată potrivit art. 57 Cod pr. Civilă, a numitei G. S., în calitate de soră a defunctului G. A. și a numitei G. M., soția supraviețuitoare a defunctului G. N..
La data de 10 iunie 2008, pârâtele M. F. și C. D. S. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Pârâtele au invocat și excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește constatarea calității de bun succesoral a unor terenuri agricole și forestiere pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Pârâta G. M. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtelor M. F. și C. D. S., solicitând să se admită cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante.
La termenul din data de 16 sept. 2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâte a numitelor G. M. și G. S., condiții în care pârâtul G. I. a arătat că renunță la cererea de chemare în judecată a intervenientelor G. M. și G. S..
Totodată, s-a dispus introducerea în cauză a numitei G. A., în calitate de moștenitoare a defunctului G. I..
Părțile au solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
La termenul din data de 03.03.2009, instanța a luat act de renunțarea pârâtelor M. F. și C. D. S. la judecarea cererii reconvenționale, precum și de renunțarea intervenientei accesorii, G. M., la judecarea cererii de intervenție accesorie.
Reclamantul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I..
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii și martori, Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 2517 din 5 martie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtele M. F. și C. D. S. prin întâmpinare, pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.1789/24 iunie 1992 eliberat de notariatul de Stat Județean Prahova în dosar nr.2086/1992 și a certificatului de moștenitor nr.162/14.05.1996 emis în dosar nr.81/14 mai 1996 eliberat de N. Public B. Casioara.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.1789/24 iunie 1992 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosar nr.2086/1992 și a certificatului de moștenitor nr.162/14.05.1996 emis în dosar nr.81/14 mai 1996 eliberat de N. Public B. Casioara, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată, astfel cum aceasta a fost modificată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, raportat la obiectul acțiunii și având în vedere calitatea pârâtului G. I. de moștenitor al def. G. P., acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește calitatea procesuală activă a reclamantului, instanța fondului a reținut că acesta nu a dovedit acceptarea de către autoarea sa, A. M., a succesiunii defuncților săi părinți și ca atare nu poate formula acțiune în constarea nulității absolute a celor două certificate de moștenitor.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată, deoarece nu este posibil ca pe calea unei acțiuni în constatare să se stabilească natura de bun succesoral a unor terenuri care au făcut obiectul unor legi speciale.
Soluția primei instanțe a fost menținută de tribunal care, prin decizia civilă nr.223/30 martie 2010, a respins apelul declarat de reclamantul A. D., ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că sunt nefondate criticile invocate de reclamant atât sub aspectul interpretării dispozițiilor legale incidente în cauză cât și sub aspectul aprecierii probatoriilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă arătând că în mod greșit instanța de apel a respins critica vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la dreptul de a ataca cele două certificate de moștenitor deși pârâtele, care invocaseră această excepție, au renunțat în mod expres la cerere, reiterând acest aspect și în fața instanței de apel.
A arătat recurentul că soluția pronunțată este greșită și pe fondul excepției, fiind contrară actelor de la dosar care demonstrează fără echivoc atât faptul că autoarea reclamantului a făcut acte de acceptare a succesiunii părinților săi, dar și acceptarea succesiunii mamei sale în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant.
S-a concluzionat astfel de recurent că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 cu referire la art. 295 alin.1 Cod pr.civilă neurmărind aflarea adevărului în cauza dedusă judecății și fără a verifica, în raport cu susținerile părților în ce măsură a fost stabilită corect situația de fapt de prima instanță.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.650 și urm. cod civil cu referire la art.13 din Legea nr. 18/1991 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a susținut sub acest aspect că instanța de apel nu a analizat criticile invocate vizând admisibilitatea cererii în constatarea calității succesorale a cotei și a masei succesorale, în fapt neexistând niciun argument pentru care o atare cerere nu ar fi admisibilă pe considerentul că o succesiune în care se cuprind bunuri aflate sub regimul Legii nr.18/1991 și al Legii nr.10/2001 ar avea un alt regim juridic decât o succesiune clasică.
În esență, s-a susținut că instanța de apel în mod greșit a respins criticile privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I..
Recurentul a arătat că, deși inițial instanța de apel a reținut că cererea reclamantului viza atât nulitatea celor două certificate de moștenitor cât și constatarea calității de moștenitor, a cotelor și a masei succesorale, la soluționarea criticii referitoare la lipsa calității procesuale pasive a avut în vedere doar nulitatea celor două certificate de moștenitor, deși a susținut că intimatul pârât nu are calitate procesuală pasivă cu privire la constatarea calității de moștenitor al defuncților G. G. și G. F. întrucât autorul său este străin de succesiunea părinților săi.
S-a solicitat pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimații pârâți G. S., P. C., A. I., G. D. E., Kilkus (G.) C. L., G. S., M. F., C. D. S., D. (G.) C., G. A., G. M., au depus în termen legal întâmpinare solicitând admiterea recursului declarat de reclamant, arătând că achiesează la toate criticile invocate de acesta prin cererea de recurs.
Prin decizia nr.821/19.10.2010 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamantul A. D., a casat decizia civilă nr. 223/30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința civilă nr. 2517/5 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Ploiești.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut că deși pârâtele M. F. și C. D. S. Precum și intervenieneta G. M. au renunțat la cererea reconvențională și a cererii de intervenție prin care au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului pentru primul petit al cererii și excepția inadmisibilității acțiunii referitoare la cel de al doilea capăt al acesteia, instanța fondului, prin hotărârea pronunțată a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de cele două pârâte în
în ceea ce privește cererea pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
A susținut instanța de recurs că, ambele soluții sub acest aspect sunt criticabile, modalitatea de soluționare a cauzei de către cele două instanțe echivalând cu o necercetare a fondului de natură să atragă incidența în cauză a motivului de casare înscris în art. 312 alin. 9 c.pr.civ., nefiind precizate argumentele de fapt și de drept pentru care instanța de apel a concluzionat că apelantul nu a făcut dovada acceptării succesiunii părinților de către autoarea sa, mai ales că prin renunțarea expresă a celor două pârâte la judecata cererii lor reconvenționale, instanța nu a mai fost sesizată în acest sens.
Curtea de Apel Ploiești a dispus ca la soluționarea pe fond a capătului de cerere vizând constatarea nulității celor două certificate de moștenitor să aibă în vedere și înscrisurile noi depuse de reclamant în instanța de recurs, iar în funcție de rezolvarea dată acestui capăt de cerere, instanța de trimitere va analiza și cel de-al doilea petit al acțiunii vizând constatarea calității de moștenitori legali ai defuncților G. G. și G. F. precum și masa succesorală și cotele ce revin moștenitorilor acestora, practica judecătorească în materie fiind constantă în sensul că sunt admisibile acțiunile în constatare fondate pe dispozițiile art. 111 Cod pr.civilă și în materie succesorală fără ca partea să fie obligată să solicite ieșirea din indiviziune, ca atare nefiind aplicabilă teza finală a textului de lege citat.
Totodată, instanța de recurs a dispus ca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. să se reanalizeze de către instanța de rejudecare în raport cu soluția ce se va da primului capăt de cerere, dar și avându-se în vedere înscrisurile noi depuse în recurs, cu referire în special la acțiunea și respectiv cererea reconvențională ce fac obiectul dosarului nr._ aflate pedinte la Judecătoria Ploiești.
Primind-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 10.11.2010.
Prin sentința civilă nr. 4997/30.03.2012, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins cererea având ca obiect acțiune în constatare ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, care impune reclamantului să dovedească identitatea dintre subiectul activ al raportului juridic dedus judecății și reclamant, este calitatea procesuală activă, iar calitatea procesuală pasivă este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, care impune reclamantului să dovedească identitatea dintre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și pârât.
A motivat instanța de fond că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul G. I. prin întâmpinarea depusa in rejudecare, în formularea cererii privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.1789/24 iunie 1992 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosar nr.2086/1992 și a certificatului de moștenitor nr.162/14.05.1996 emis în dosar nr.81/14 mai 1996 eliberat de N. Public B. Casioara si a cererilor accesorii privind constatarea masei si a cotelor succesorale ca efect al admiterii cererii principale, cu includerea (sau completarea masei succesorale) bunurilor asupra cărora au fost reconstituite drepturile de proprietate in temeiul legilor speciale de retrocedare, în urma probatoriului administrat in cauza, rezulta că reclamantul nu a dovedit acceptarea de către autoarea sa, A. M., a succesiunilor defuncților G. G. și G. F..
A susținut instanța de fond că, referitor la succesiunea lui G. G., acest fapt rezultă chiar din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1789/24.06.1992, în care se arată că A. M. a confirmat, prin declarația autentică nr.12.010/1992, că nu a acceptat moștenirea defunctului său tată.
A mai precizat prima instanță că reclamantul nu a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a declarației de renunțare la succesiunea formulata de autoarea sa, în consecința mențiunile existente in cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1789/24.06.1992 îi sunt pe deplin opozabile si reclamantului, fiind cert că autoarea sa A. M. nu a acceptat moștenirea defunctului său tată si nici a defunctei G. F..
A arătat instanța de fond că la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 162/14.05.1996, autoarea reclamantului, A. M., era decedată, conform certificatului de deces . nr._, în care se menționează data decesului acesteia ca fiind 07.01.1996 și, prin urmare, fiind în prezența moștenirii prin retransmitere, reclamantul nu a reușit să dovedească faptul că autoarea sa a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de exercitare a dreptului de opțiune succesorală și nici acceptarea sa proprie, în termenul legal, a succesiunii autoarei sale, respectiv a defunctei A. M..
A motivat prima instanță că, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care prezintă interes, caz în care, apreciind că nu s-a dovedit existenței fraudei, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul G. I. prin întâmpinare, in ceea ce privește atât cererea principala având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.1789/24 iunie 1992 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosar nr.2086/1992 și a certificatului de moștenitor nr.162/14.05.1996 emis în dosar nr.81/14 mai 1996 eliberat de N. Public B. Casioara, cat si in ceea ce privește capetele de cerere accesorii, cărora nu li se poate da eficienta in lipsa admiterii cererii principale.
A mai susținut prima instanță că, în mod similar, in ceea de privește succesiunea lui G. G., din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1789/24.06.1992, rezulta ca si numitul G. P. – autorul paratului G. I. a confirmat, prin declarația autentică nr.12.010/1992, că nu a acceptat moștenirea defunctului său tată, caz în care, fiind în prezența renunțării la moștenire de către autorul paratului G. I., acesta din urma nu ar fi avut cum sa accepte succesiunea lui G. G., câtă vreme autorul sau este în viață și nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală prin acceptarea succesiunii autorului său, iar faptul că prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor imobile în favoarea lui G. P. i-a fost recunoscuta calitatea de moștenitor al defunctului G. G., nu are relevanta în cadrul prezentei acțiuni, știut fiind ca dispozițiile speciale sunt de stricta aplicare si interpretare juridica.
În acest sens, instanța de fond a reținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a lui G. I., se impune admiterea acesteia și respingerea cererii îndreptata împotriva acestui parat ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
A precizat instanța de fond că este cert ca ceea ce intenționează reclamantul prin prezenta acțiune este eludarea dispozițiilor legilor speciale de restituire a proprietăților care au un regim juridic diferit, fiind de stricta aplicare și care prevăd la art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 și art.1 din Legea nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere se face numai la cererea persoanelor îndreptățite în condițiile și cu procedura prevăzută de lege, motiv pentru care nu este posibil ca pe calea unei acțiuni în constatare să se stabilească calitatea de bun succesoral a unor terenuri care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, starea de indiviziune asupra unor terenuri creată prin aplicarea legilor fondului funciar nefiind unul și același lucru cu starea de indiviziune rezultată din moștenire, deoarece în acest din urmă caz, bunurile trebuie să se afle în patrimoniul defunctului, la data decesului acestuia.
A motivat prima instanță că, tot astfel, despăgubirile în echivalent la fondul proprietatea, constituie drepturi de creanță, neincluse în masa succesorala menționată, în cele doua certificate de moștenitor contestate, drepturi ce urmează a se încasa ulterior de persoanele îndreptățite, atât despăgubirile în echivalent pentru imobilele ce au fost preluate abuziv de la autorii lor, acordate în temeiul Legii 10/2001, cât și terenurile reconstituite în baza legilor fondului funciar, fiind supuse ieșirii din indiviziune, numai cu privire la moștenitorii care au formulat cereri de reconstituire conform Legii 10/2001 și a legilor fondului funciar și au obținut dreptul de restituire în echivalent, respectiv la reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a mai susținut de către prima instanță că, de bunurile în discuție pot beneficia numai moștenitorii care au formulat cereri și sunt titulari ai dispozițiilor de restituire, respectiv ai titlurilor de proprietate și nu toți moștenitorii, respectiv cei care nu au formulat cereri, în caz contrar ar însemna să se eludeze dispozițiile legilor speciale.
Referitor la casa de locuit situată în ., jud. Prahova, prima instanță a reținut că aceasta este situată pe terenul intravilan reconstituit potrivit Titlului de proprietate nr._/14.02.2000 în T13, P551, adeverința nr.1613/01.04.2008 eliberată de Primăria Gorgota neconstituind titlu de proprietate, iar cu privire la celelalte bunuri arătate, reclamantul nu are calitate procesuala activa care sa-i permite sa solicite completarea masei succesorale precum si constatarea calității de bun succesoral a unor bunuri imobile care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a acceptat succesiunea autoarei sale care, la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 162/14.05.1996 era decedată.
A concluzionat prima instanță că, în aceste condiții, cererea reclamantului are ca unic scop constatarea și completarea masei succesorale și a drepturilor părților, cu bunurile asupra au fost reconstituite drepturi de proprietate în temeiul unor legi speciale doar pe numele unora dintre moștenitorii defunctului.
S-a mai arătat că prin decizia de casare, Curtea de Apel Ploiești a dispus ca se va analiza si cel de-al doilea petit al acțiunii cu trimitere la practica judecătoreasca in materie, in sensul ca sunt admisibile acțiunile in constatare fondate pe dispozițiile art. 111 cpc si in materie succesorala fara ca partea sa fie obligata sa solicite ieșirea din indiviziune însă în cauză, dat fiind ca reclamantul nu are calitate procesuala activa și, având in vedere ca nu s-a solicitat de nici una dintre părți ieșirea din indiviziune succesorala, înseamnă că soluția data cererii principale se menține si cu privire la capetele de cerere accesorii, fiind ., reclamantul nejustificând calitatea procesuala activa, de moștenitor acceptant al succesiunilor autorilor săi, prezenta acțiune fiind formulata de A. D. cu scopul eludării dispozițiilor din legile speciale de retrocedare.
A precizat instanța de fond că potrivit prevederilor art. 8 alin. 3 din Lg. 18/1991 si a art. 1 din Lg. 1/2000, reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere se face numai la cererea persoanelor îndreptățite in condițiile si cu procedura stabilita de lege, ceea ce înseamnă că dreptul de proprietate a terenurilor atribuite in baza legilor fondului funciar aparține numai persoanelor menționate in actele de reconstituire întocmite (adeverințe de proprietate, procese verbale de punere in posesie, titluri de proprietate), sens în care nu este posibil iar reclamantul nu poate justifica calitatea procesuala activa in cadrul unei acțiuni in constatare prin care sa se stabilească calitatea de bun succesoral a unor imobile care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în caz contrar ar însemna să se ofere posibilitatea de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate si a altor moștenitori care nu au formulat în termen legal cerere de reconstituire.
A susținut prima instanță că aceeași este situația și în ceea ce privește așa-zisele bunuri reconstituite in temeiul Lg. nr. 10/2001 deoarece persoanele îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii in baza Lg. 10/2001, respectiv numai unii din moștenitorii lui G. G. si G. F. trebuie sa urmeze procedura prevăzuta de Cap III, solicitând in mod expres restituirea prin formularea unei notificări către unitatea deținătoare, astfel că, în condițiile în care dispozițiile au fost emise numai pentru unii din moștenitori, autoarea reclamantului nefiind unul dintre beneficiari, acesta nu poate solicita sa se constate calitatea de bun succesoral a acestor despăgubiri deoarece ar însemna eludarea dispozițiile legii 10/2001.
Instanța de fond a reținut că starea de indiviziune asupra unor terenuri sau drepturi de creanța constând în despăgubiri de la fondul proprietatea, creanțe rezultate prin aplicarea unor legi speciale cum sunt legile fondului funciar și legea nr. 10/2001, nu este unul si același lucru cu starea de indiviziune rezultata din moștenire, deoarece in acest din urma caz bunurile trebuie sa se afle in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție atunci când a soluționat recursul in interesul legii prin Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, statuând că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune (cum este si situația autoarei reclamantului), motivat de faptul că eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunță, conform art. 696 din Codul civil, devine persoană străină de moștenirea fostului proprietar, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv.
A precizat instanța de fond că, de aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune, prin efectul renunțării, moștenitorul fiind socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată, așa cum este si situația reclamantului in cauza de față.
A concluzionat instanța de fond că regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral, renunțarea vizând atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă, astfel încât, în raport de data reglementării, s-a stabilit că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, atât reclamantul, cat si paratul G. I. fiind persoane străine de succesiunea celor doi defuncți, respectiv G. G. și G. F., și prin urmare nu justifica calitatea procesuala activa/pasiva in susținerea celor învederate in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității sale procesual active, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru ca aceasta să soluționeze cererea formulată în fond.
În motivarea apelului apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a indicat drept cale de atac recursul în condițiile în care primul capăt de cerere neevaluabil în bani iar cel de al doilea capăt de cerere dacă ar fi apreciat că poate fi asimilat cu o cerere evaluabilă în bani atunci valoarea bunurilor solicitate a fi cuprinse în masa de partaj depășeau valoarea de 100 mii lei.
A susținut apelantul că hotărârea este nelegală întrucât instanța a interpretat și aplicat greșit normele de drept incidente în cauză soluționând excepțiile fără a ține seama de decizia de casare a Curții de Apel Ploiești care a precizat că trebuia să se verifice situația excepției ridicată la prima instanță în condițiile în care autoarele acesteia au declarat că nu o mai susțin precum și să se facă aprecierile de rigoare și prin prisma hotărârilor judecătorești prin care s-au mai soluționat cererii ale părților legate de aceleași aspect privind succesiunea defuncților G. G. și F. procese în cadrul cărora nu s-auz contestat calitățile părților.
A precizat apelantul că instanța de fond nu a făcut nicio analiză a celor impuse de instanța de apel admițând cele două excepții deși soluționarea uneia o exclude automat pe cealaltă.
A susținut apelantul că eronat instanța de fond a motivat că prin acțiunea formulată a încercat să eludeze dispozițiile legilor speciale de restituire a proprietăților afirmând că au un regim juridic deosebit deoarece în realitate nu a urmărit decât să creeze o situație de egalitate și echitate între toți moștenitorii actuali ai celor doi defuncți și nu obținerea vreunui beneficiu în plus pentru el în detrimentul celorlalți fiind singurul care a efectuat demersuri pentru ca suprafața de 774 ha pădure să reintre în patrimoniul defuncților.
A criticat apelantul și faptul că în mod greșit instanța de fond, în argumentarea primului capăt al acțiunii vizând nulitatea certificatelor de moștenitori, susține că nu ar fi făcut dovada că mama sa A. M. ar fi acceptat succesiunea tatălui său și a mamei sale și că nu a făcut dovada că a solicitat nulitatea declarației de neacceptare a succesiunii dată de mama sa, deși numai prin exercitarea acțiunii în nulitatea certificatului de moștenitor în care se consemnează mențiunea declarației de neacceptare a succesiunii și nu de renunțare la aceasta se putea ajunge din nou la legalitatea și legitimitatea calității tuturor părților de moștenitori.
A mai arătat apelantul că situațiile sus menționate trebuiau analizate prin prisma împrejurării că mama sa, anterior presupusei declarații de neacceptare a succesiunii tatălui său, a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut celor doi defuncți, caz în care, potrivit legilor speciale de restituire, persoana care nu a făcut dovada acceptării succesiuni este repusă de drept asupra acceptării acesteia conform art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991.
A criticat apelantul și faptul că în mod greșit instanța de fond a argumentat lipsa calității sale procesuale active în ceea ce privește certificatul emis pentru bunica maternă în condițiile în care, pentru succesiunea acesteia, mama sa nu a mai dat o declarație de neacceptare a succesiunii, mai ales că la momentul dezbaterii succesiunii acesteia, mama sa era decedată, în timp ce el și frații săi acceptaseră succesiunea mamei lor, fiind ca atare obligatoriu să fie citați la momentul dezbaterii succesiunii defunctei G. F., ceea ce nu s-a întâmplat, în acest fel legea fiind încălcată, iar ei fiind prejudiciați situație ce atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.
Un alt motiv de apel vizează greșita apreciere a instanței de fond că petitul al doilea al acțiunii nu poate fi acceptat întrucât bunurile supuse procedurii succesorale ar avea o natură specială, respectiv drepturile dobândite asupra lor ar avea o natură juridică specială, apelantul arătând că, în condițiile redobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor, acestea se împart potrivit dreptului comun, astfel încât, în speță, solicitarea de a se stabili o unică masă succesorală, chiar dacă există mai multe acte de reconstituire, nu contravine legii, masă care urmează să se dividă între comoștenitori potrivit cotelor succesorale.
A precizat apelantul că ar fi absurd ca pentru diferite bunuri care au aparținut acelorași persoane care au aceiași moștenitori să se efectueze tot atâtea partaje câte titluri de proprietate ar fi emise or, după raționamentul instanței singurul beneficiar al bunurilor ce au aparținut celor doi defuncți ar trebui să fie G. A., întrucât acesta ar fi singurul acceptant al celor două succesiuni astfel cum susține instanța de fond, soluție ce ar contraveni intereselor părților și împotriva voinței lor, astfel că intervenția instanței în maniera făcută are caracter abuziv.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 02.07.2012.
La data de 03.10.2012 intimatul G. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanțe de fond.
Tribunalul examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit arborelui genealogic, actelor de stare civilă existente la dosar, defuncții G. G. decedat la 25.06.1974 și G. F. decedată la 15.07.1983 au avut 7 copii, respectiv pe G. ( A.) M., decedată la 07.01.1996, având 3 copii - A. D., A. I. și P. C., pe G. I. decedat la 07.06.1988, a cărui moștenitoare este G. D. E., pe G. C. decedat în anul 2000, a cărui moștenitoare este G. (Kilkuș) C., pe G. A. decedat la 07.09.1999 al cărui moștenitor G. S., pe G. P. decedat în anul 2002, cu moștenitor G. I., pe G. N. decedat la 15.06.2000 ale cărui moștenitoare sunt G. (C.) S. D. și G. (M.) F. și pe G. C..
Conform certificatului de moștenitor nr. 1789/24.06.1992, de pe urma defunctului G. G., decedat la 25.06.1974 au rămas ca moștenitori legali acceptanți soția supraviețuitoare G. F., având o cotă de ¼ din succesiune și G. A., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din succesiune, ceilalți copii, respectiv A. M., G. C., G. P., G. N. și D. C. dând declarații autentificate la notar prin care au confirmat în mod expres că nu au acceptat succesiunea defunctului, precum și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ½ dintr-un teren fără construcții în suprafață de circa 500 mp situat în Ploiești, .. 91, județul Prahova.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 62/1996, de pe urma defunctei G. F. decedată la 15.07.1983, a rămas ca unic moștenitor legal acceptant G. A., în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală compusă din dreptul indiviz de 5/8 din terenul sus menționat, ceilalți copii aflați în viață la data dezbaterii succesiunii defunctei, respectiv G. C., G. N., G. P. și D. C. dând declarații autentificate la notar, prin care au confirmat neacceptarea succesiunii defunctei.
Prin Dispozițiile nr._/06.02.2008 de modificare și completare a Dispoziție 6/07.01.2008, nr. 2054 /30.03.2006 emise în baza Legii 10/2001, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru cota de ½ din 90% din imobilul situat în Ploiești, . petenților G. D. E., A. I., P. C., A. D., Kilkuș C. L., G. S., G. S., G. P., G. M., M. Florentinsa, C. D., D. C., precum și pentru imobilul construcție și teren situat în Ploiești, ., imobile imposibil de restituit în natură.
De asemenea, prin titlurile de proprietate nr._/18.11.2002, nr._/14.02.2000, nr._/29.01.2002 s-a reconstituit pe numele G. P., G. D., D. C., A. M., G. N., G. A., G. C., în calitate de moștenitori ai defunctului G. G., dreptul de proprietate asupra a diferite suprafețe de teren situate în . Prahova, . și ..
Prin adeverința nr. 2288/07.03.2010 s-a stabilit dreptul de proprietate pe numele moștenitorilor defuncților G. G. și F., respectiv A. I., A. D., G. D. E., Kilkuș C. L., G. S., G. S., G. I., M. F., C. D. S., Dumitescu C., P. C. și G. M. pentru suprafața totală de 734 ha pădure pentru care s-a formulat acțiune în justiție de către cei cărora li s-a reconstituit acest drept pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, acțiune admisă prin sentința civilă nr.2564/11.03.2011 a Judecătoriei Ploiești.
Opțiunea succesorală reprezintă manifestarea de voință a succesorului în sensul fie a acceptării succesiuni, fie a renunțării la aceasta, nimeni neputând fi obligat să accepte sau să renunțe la o succesiune ce i se cuvine conform art. 686 c.civ. nemodificat.
Potrivit art. 700 alin. 1 c.civ. nemodificat, acest drept de opțiune, respectiv de a accepta sau de a renunța la succesiune, trebuie exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului celui care lasă moștenirea, neexercitarea acestui drept în termenul legal de 6 luni atrăgând stingerea dreptului de a accepta moștenirea și implicit stingerea cu efect retroactiv a titlului de moștenitor, acesta devenind străin de succesiune.
Prin Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a ICCJ cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, s-a statuat că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că defunctul G. G. decedat la 25.06.1974 a avut ca moștenitori legali acceptanți pe G. F. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼ din succesiune și pe G. A. în calitate de fiu cu o cotă de ¾ din succesiune iar de pe urma defunctei G. F. decedată la 15.07.1983 a rămas în calitate de unic moștenitor legal acceptant G. A. în calitate de fiu căruia i-a revenit întreaga masă succesorală.
Reiese totodată că, ceilalți copii aflați în viață la data dezbaterii succesiunii defunctului G. G., în anul 1992, respectiv G. (A.) M., G. C., G. P., G. N. și D. C. au dat declarații autentificate de notar vizând neacceptarea succesiunii acestuia, iar la data dezbaterii defunctei G. F., copii aflați în viață la acea dată, respectiv iunie 1996, și anume cei sus menționați cu excepția autoarei reclamantului, A. M., au dat de asemenea, declarații autentificate de notar prin care au arătat că nu acceptat succesiunea defunctei, pe numele tuturor celor sus-menționați sau a moștenitorilor lor fiind reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar ori s-a constatat dreptul lor de a beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001, sens în care s-au emis titlurile de proprietate nr._/2002,_/2000, nr._/2002, nr._/1999, adeverința nr. 2288/2010, Dispozițiile nr._/2008 de modificare și completare a Dispoziție nr. 6/2008, Dispoziția nr. 2054/2006.
Ca atare, atât timp cât persoanele cu vocație succesorală concretă la succesiunea defuncților G. G. și G. F., respectiv copiii acestora și care erau în viață la data dezbaterii succesiunii defuncților, au dat declarații notariale prin care au confirmat că nu au acceptat succesiunile defuncților lor părinți, înseamnă că aceștia au recunoscut în mod expres că nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală de a accepta succesiunea defuncților în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii, împrejurare care demonstrează, în realitate, inexistența calității lor de moștenitori ai defuncților, cu efect retroactiv, caz în care certificatele de moștenitor au fost emis în mod legal, ținându-se seama de voința tuturor succesibililor vizând acceptarea sau renunțarea la succesiune, neexistând astfel nicio cauză care să atragă nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 1789/24.06.1992 și nr.162/14.05.1996 și care să justifice calitatea procesuală a reclamantului de a solicita nulitatea absolută a acestora.
Astfel, în condițiile în care mama reclamantului a declarat expres că nu a acceptat succesiunea defunctului său tată, înseamnă că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1789/24.06.1992, nefăcând dovada acceptării succesiunii defunctului G. G. de către autoarea sa, A. M., declarația notarială reprezentând o dovadă certă privind manifestarea de voință a mamei reclamantului de a nu accepta această succesiune și de a rămâne străină de succesiunea autorului său.
De asemenea, reclamantul nu are calitate procesuală activă nici în ceea ce privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis pe numele defunctei G. F. deoarece, chiar dacă nu există o declarație notarială din partea mamei sale privind neacceptarea succesiunii acestei defuncte, fiind, de altfel, decedată la data dezbaterii moștenirii defunctei, nu există nicio dovadă la dosar că autoarea reclamantului ar fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii în termenul legal de 6 luni de la deschiderea acesteia.
Împrejurarea că mama reclamantului, A. M., nu a fost cuprinsă în acest certificat de moștenitor iar reclamantul și frații săi, în calitate de moștenitori ai mamei lor, nu au fost citați cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei G. F., nu înseamnă că certificatul de moștenitor sus menționat a fost emis cu fraudarea legii, a intereselor celorlalți moștenitori ai defunctei G. F., inclusiv a reclamantului și fraților săi cât timp nu există nicio dovadă la dosar care să ateste acceptarea expresă sau tacită, a succesiunii defunctei G. F. de către autoarea reclamantului, A. M., având în vedere data decesului defunctei G. F. respectiv în anul 1983, dată la care autoarea reclamantului era în viață, putându-și manifesta dreptul de opțiune succesorală în sensul de a accepta succesiunea mamei sale, lucru pe care însă nu l-a făcut, astfel că, la data dezbaterii succesiunii defunctei G. F., în luna mai 1996, dată la care autoarea reclamantului era decedată, reclamantul nu poate pretinde că era necesară citarea sa cât timp mama sa nu și-a exprimat tacit sau expres voința de a accepta succesiunea autoarei sale.
Or, în condițiile în care reclamantul nu a administrat nicio probă care să ateste cu certitudine acceptarea de către mama sa a succesiunii autorilor săi G. G. și G. F., înseamnă că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității celor două certificate de moștenitor și constatarea calității de moștenitori a părților din proces de pe urma celor doi defuncți și, implicit, calitate procesuală activă de a solicita constatarea masei succesorale rămasă de pe urma celor doi defuncți deoarece, bunurile cu privire la care se solicită să se constate că au calitatea de bunuri succesorale, au făcut obiectul legilor speciale de restituire, titlurile de proprietate fiind emise pe numele tuturor copiilor defuncților, în calitate de moștenitori, ceea ce înseamnă că apelantul nu mai poate pretinde constatarea masei succesorale, neputându-se pronunța o hotărâre judecătorească în acest sens cât timp există deja titluri de proprietate asupra unor bunuri imobile și care atestă, în realitate, existența unei stări de indiviziune între părțile din prezenta cauză cu privire la bunurile respective.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada acceptării succesiunii defuncților G. G. și G. F. de către mama sa, astfel încât nu are calitatea procesuală activă de a contesta aceste acte emise legal, inclusiv constatarea masei succesorale, cât timp aceasta este atestată prin emiterea titlurilor de proprietate emise în baza legilor speciale de restituire.
Critica apelantului în sensul că în mod greșit instanța de fond a indicat drept cale de atac recursul în condițiile în care primul capăt de cerere neevaluabil în bani, iar cel de al doilea capăt de cerere, dacă ar fi apreciat că poate fi asimilat cu o cerere evaluabilă în bani atunci valoarea bunurilor solicitate a fi cuprinse în masa de partaj depășeau valoarea de 100 mii lei, nu se mai impune a fi analizată în condițiile în care calea de atac este dată de lege, astfel încât, indiferent de calea de atac menționată în cuprinsul sentinței atacate sau de cea exercitată de părți, aceasta a fost corect calificată de instanța de apel, ca fiind apelul și nu recursul, în raport de caracterul neevaluabil în bani al capătului principal de cerere, de faptul că litigiul a mai parcurs un ciclu procesual în cele trei grade de jurisdicție.
Susținerile apelantului conform cărora hotărârea ar fi nelegală întrucât instanța ar fi interpretat și aplicat greșit normele de drept incidente în cauză, soluționând excepțiile fără a ține seama de decizia de casare a Curții de Apel Ploiești care a precizat că trebuia să se verifice situația excepției ridicată la prima instanță în condițiile în care autoarele acesteia au declarat că nu o mai susțin, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care, cu ocazia rejudecării, pârâtul G. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție de ordine publică ce poate fi invocată oricând, în orice stadiu al procesului, chiar și în rejudecare după casare cu trimitere.
Pretențiile apelantului că instanța de fond nu ar fi ținut seama de hotărârile judecătorești prin care s-au mai soluționat cereri ale părților legate de aceleași aspecte privind succesiunea defuncților G. G. și F. și în cadrul cărora nu s-au contestat calitățile părților, nu pot fi reținute de instanță întrucât, indiferent de existența sau inexistența altor procese între părți pe rolul instanțelor de judecată, întemeiate pe dispozițiile legilor speciale de restituire și cu ocazia cărora nu s-ar fi contestat calitățile părților, cât timp în prezenta cauză se solicită nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor emise pe numele defuncților G. G. și G. F. în sensul de a se constata calitatea de moștenitori ai acestora a tuturor părților din proces, înseamnă că se impune analizarea legalității sau nelegalității emiterii certificatelor de moștenitor în raport de dispozițiile legale care reglementează dreptul de opțiune succesorală, emiterea acestora cu fraudarea legii, a intereselor moștenitorilor, și nicidecum în raport de contestarea sau necontestarea calității de moștenitori a părților în alte cauze.
Aspectele invocate de către apelant în sensul că instanța de fond nu ar fi făcut nicio analiză a celor impuse de instanța de recurs, admițând cele două excepții care se exclud reciproc, sunt nejustificate, deoarece, pe de o parte, aceste excepții nu se exclud reciproc în condițiile în care în cauză aveau calitatea de pârâți mai multe persoane și nu doar pârâtul G. I., iar pe de altă parte, instanța de fond nu a făcut decât să analizeze excepțiile invocate de părți în raport de probele administrate și textele de lege aplicabile, cu respectarea întocmai a deciziei de casare în sensul interpretării relevanței actelor emise în baza legilor speciale de restituire, inclusiv cele depuse la instanța de recurs, în raport cu pretenția concretă dedusă judecății constând în nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor, constatarea masei succesorale, cu atât mai mult cu cât calitatea de moștenitor nu este determinată de legile speciale de restituire ci dimpotrivă, este dovedită cu certificat de moștenitor sau cu orice alte probe, calitate care atrage calitatea de persoană îndreptățită conform legilor speciale de restituire.
Împrejurările invocate de către apelant în sensul că eronat instanța de fond ar fi motivat că prin acțiunea formulată ar fi încercat să eludeze dispozițiile legilor speciale de restituire a proprietăților afirmând că au un regim juridic deosebit, că în realitate nu a urmărit decât să creeze o situație de egalitate și echitate între toți moștenitorii actuali ai celor doi defuncți, că a fost fiind singurul care a efectuat demersuri pentru ca suprafața de 774 ha pădure să reintre în patrimoniul defuncților, nu au relevanță deoarece, în realitate, calitatea procesuală activă a reclamantului se analizează în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ținând seama de existența sau inexistența unor acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii celor doi defuncți de către autoarea sa și nicidecum în raport de actele emise în baza legilor speciale de restituire, de persoanele care au acționat în baza acestor legi, acte care nu au nicio relevanță în cauză în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii defuncților G. G. și F. de către autoarea reclamantului, A. M..
De altfel, prin actele emise în baza acestor legi speciale s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a tuturor părților din prezenta cauză, calitate ce nu a fost contestată, dar care însă nu poate constitui o cauză de nulitate absolută a celor două certificate de moștenitor care au fost emise în mod legal, cu respectarea manifestării de voință a tuturor succesibililor de a accepta sau nu succesiunile defuncților G. G. și F. și deci nu atrage calitatea procesual activă a reclamantului de a contesta certificatele de moștenitor, cu consecința constatării calității de moștenitori a părților cu privire la bunurile pentru care s-au emis deja titluri de proprietate în baza legilor speciale de restituire.
Criticile apelantului că în mod greșit instanța de fond ar fi susținut că nu ar fi făcut dovada că mama sa, A. M., ar fi acceptat succesiunea părinților săi și că nu a făcut dovada că a solicitat nulitatea declarației de neacceptare a succesiunii dată de mama sa și nu de renunțare la succesiune, sunt nejustificate întrucât mențiunile înscrise în cuprinsul certificatului de moștenitor vizând calitatea de moștenitor fac dovada până la proba contrarie or, în speță, nu există nicio probă că mama apelantului nu ar fi dat declarația de renunțare la succesiunea defunctului său tată sau că ar fi acceptat expres sau tacit succesiunea mamei sale, iar în condițiile în care dezbaterea succesiunilor a avut loc la circa 20 de ani de la deschiderea acestora, succesibilii, inclusiv mama reclamantului, nu mai puteau da declarații de renunțare la succesiune, ci doar declarații prin care să confirme sau să infirme acceptarea succesiunii în termenul legal de opțiune succesorală.
Astfel, pentru a avea calitate procesuală activă de a solicita să se constate nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor, apelantul trebuia demonstreze fără putință de tăgadă că mama sa a acceptat succesiunile defuncților săi părinți, dovadă inexistentă în cauză, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părților din proces sau a autorilor lor, inclusiv a mamei reclamantului, neconstituind în mod automat o dovadă a acceptării succesiunii defuncților.
Susținerile apelantului că instanța de fond nu ar fi ținut seama de faptul că, anterior presupusei declarații de neacceptare a succesiunii tatălui său, autoarea sa a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut celor doi defuncți, caz în care, potrivit legilor speciale de restituire, persoana care nu a făcut dovada acceptării succesiunii este repusă de drept asupra acceptării acesteia conform art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991, sunt neîntemeiate deoarece chiar dacă mama reclamantului, A. M., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, anterior declarației de neacceptare a succesiunii defunctului său tată, cât timp ulterior a declarat în mod expres că nu a acceptat succesiunea defunctului, înseamnă că și-a manifestat în mod expres voința de a fi străină de această succesiune, indiferent de formularea sau nu a cererilor de reconstituire.
Astfel, cât timp declarația de renunțare a fost dată ulterior formulării cererii de reconstituire, înseamnă că, indiferent de rezultatul, de modalitatea de soluționarea a acesteia, mama apelantului a confirmat în mod expres că nu a acceptat succesiunea defunctului său tată, titlul de moștenitor al acesteia desființându-se cu efect retroactiv.
Mai mult chiar, faptul că mama apelantului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu înseamnă că a dobândit de drept calitatea de moștenitoare a defunctului său tată întrucât legile fondului funciar au repus în termenul de acceptare persoanele cu vocație succesorală, repunere care însă nu exclude dreptul persoanelor respective de a decide dacă acceptă sau nu succesiunea unui defunct la momentul deschiderii acesteia, dezbaterii succesiunii, astfel că declarația autentificată dată de mama apelantului ulterior formulării cererii de reconstituire demonstrează manifestarea de voință expresă a mamei apelantului ca, indiferent de cererile formulate în temeiul legilor speciale de restituire, să-și manifeste voința expresă de a nu accepta succesiunea autorului său și de a rămâne străină de această succesiune, voință pe care apelantul nu o mai poate contesta ulterior, neavând niciun drept în acest sens, autoarea apelantului retractând astfel intenția de a i se reconstitui dreptul de proprietate.
Motivul invocat de către apelant în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi argumentat lipsa calității sale procesuale active în ceea ce privește certificatul emis pentru bunica maternă în condițiile în care mama sa nu a mai dat o declarație de neacceptare a succesiunii, fiind decedată la acel moment, iar el și frații săi acceptaseră succesiunea mamei lor, că se impunea citarea lor la momentul dezbaterii succesiunii defunctei G. F. ceea ce nu s-a întâmplat, în acest fel legea fiind încălcată iar ei fiind prejudiciați, este nefondat deoarece apelantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că mama sa a acceptat succesiunea defunctei G. F. în termenul legal de opțiune succesorală de 6 luni, astfel încât, chiar în condițiile dovedirii calității de moștenitor al mamei sale, nu poate pretinde citarea sa la notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii G. F., neavând vocație succesorală concretă la succesiunea acesteia, mai ales că apelantul nu a făcut nicio dovadă privind prejudiciul ce i s-ar fi creat prin emiterea acestui certificat de moștenitor, singura care și-ar fi putut manifesta opțiunea succesorală la data deschiderii succesiunii defunctei G. F. fiind mama apelantului care era în viață la data respectivă și nicidecum apelantul și frații săi.
Criticile apelantului conform cărora în mod greșit ar fi apreciat instanța de fond că petitul al doilea al acțiunii nu ar putea fi acceptat întrucât bunurile succesorale și drepturile asupra acestora ar avea o natură juridică specială, cât timp, în condițiile redobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor, acestea se împart potrivit dreptului comun, urmând să se dividă între comoștenitori potrivit cotelor succesorale, sunt nejustificate deoarece, în condițiile în care titlurile de proprietate au fost emise pe numele tuturor copiilor defunctului G. G. în calitate de moștenitori ai acestuia, înseamnă că apelantul nu mai poate pretinde constatarea masei succesorale, neputându-se pronunța o hotărâre judecătorească în acest sens cât timp există deja titluri de proprietate asupra unor bunuri imobile.
Afirmațiile apelantului că ar fi absurd ca pentru diferite bunuri care au aparținut acelorași persoane care au aceiași moștenitori să se efectueze tot atâtea partaje câte titluri de proprietate ar fi emise or, că după raționamentul instanței, singurul beneficiar al bunurilor ce au aparținut celor doi defuncți ar trebui să fie G. A. întrucât acesta ar fi singurul acceptant al celor două succesiuni, soluție ce ar contraveni intereselor părților și împotriva voinței lor, că intervenția instanței în maniera făcută are caracter abuziv, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care există titluri de proprietate, dispoziții, emise pe numele tuturor celor care au pretins că au vocație succesorală la succesiunea defuncților, acte care atestă o stare de indiviziune între aceștia cu privire la diferite bunuri imobile și care produc efecte juridice, nefiind niciodată contestate și anulate.
Prin urmare tribunalul în raport de aceste considerente constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea corectă a probelor și aplicarea corectă a legii în baza art. 296 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant A. D. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 4997/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, A. I. domiciliată în mun. B., ., jud. B., A. R. domiciliată în București, sector 2, ., nr. 40, P. C. domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, G. D. E. domiciliată în mun. B., .. 30, ., ., KILKUS (G.) C. L. domiciliată în mun. Ploiești, .. 37, jud. Prahova, G. S. domiciliat în mun. Ploiești, ., ., ., G. I. domiciliat în mun. B., .. 13, jud. B., M. F. domiciliată în com. Gorgota, .. 268, jud. Prahova, C. D. S. domiciliată în București, P. - Voluntari, . Azur 1, vila AB 42, nr. 35-39, jud. I., D. (G.) C. domiciliată în mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, G. M. domiciliată în com. Gorgota, ., G. A. domiciliată în mun. Râmnicu V., ., ., jud. V., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
R. C. C. R. I.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.R./ Tehored. E.M.
16 ex./11.02. 2013
Dosar fond_ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond - I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1380/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1519/2012. Tribunalul... → |
|---|
