Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 25-02-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică din data de 25.02.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat apelanții N. R. și N. R. M. ambii domiciliați în Ploiești, ., nr.198, jud. P. împotriva sentinței civile nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât O. DE C. ȘI P. I. P. cu sediul în Ploiești, .-16, jud. P..
Cererea de apel timbrată cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._, reclamanții N. R. și N. R. M., în contradictoriu cu pârâta OCPI P., au formulat „plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)” nr._ pronunțata la 30.11.2011 in dosar_/2țfl 1 pendinte O. de C. si P. Imobiliara P. pe care o consideră abuzivă, nelegală si esențial netemeinică, solicitând anularea încheierii menționate mai sus prin care s-a dispus respingerea cereri de intabulare a dreptului meu de proprietate asupra imobilului situat in Ploiești, ., nr.198, județul P. (având număr cadastral provizoriu 8329); intabularea în Cartea Funciara a Unității Administrativ Teritoriale Ploiești, a dreptului lor de proprietate, dobândit în baza Actului de Adjudecare emis la data de 29.09.2011 în dosarul executional nr. 720/2010 aflat pe rolul B. P. A.; radierea oricărei notari de sarcini in Cartea Funciara a Unității Administrativ Teritoriale loc. Ploiești.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în calitate de creditori în cauza 720/2010 pendinte Birou executor Judecătoresc „P. A." în data de 08.09.2011 în baza procesului verbal de licitație, au participat si adjudecat pentru suma de 166.040 lei (constituita de sentința civila nr. 1663 pronunțata de Judecătoria Ploiești Ia data de 13.02.2009 modificata prin decizia civila nr. 225 pronunțata de Tribunalul P. la data de 31.03.2010, rămasa irevocabila prin decizia nr. 664 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești - Secția Civila si Pentru Cauze cu Minori si de Familie la data de 20.09.2010, a căror punere in executare silita a fost încuviințata prin încheierea de ședința pronunțata de Judecătoria Ploiești la data de 23.12.2010 si procesul-verbal de cheltuieli executare emis la data de 10.01.2011) imobilul cu număr cadastral 8329 - proprietatea debitoarei I. I..
În drept s-au invocat dispozițiile art.50 Legea nr.7/1996 (r).
Pârâta O. de C. si P. Imobiliara P. a formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din data de 07.09.2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecata și a rămas în pronunțare pe aceasta.
Prin sentința civilă nr._/07.09.2012, Judecătoria Ploiești a admis excepția netimbrării cererii de chemare in judecata invocata din oficiu și a anulat cererea având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)”, ca netimbrată.
S-a reținut de către instanța de fond că prin rezoluția din data de 10.01.2012 s-a pus in vedere reclamantului sa depună la dosarul cauzei, pana la următorul termen de judecata, chitanța de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 8 lei, calculata la valoarea prevăzuta de art. 9 din Legea nr. 146/1997 si timbrul judiciar in valoare de 1,5 lei sub sancțiunea anularii cererii, reclamanții fiind citați cu această mențiune, iar în ședința publica din data de 07.09.2012 instanța a constatat ca procedura de citare a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii, reclamantul fiind citat potrivit cu dispozițiile art. 92 din Codul de procedura civila prin citația emisa la data de 19.04.2012-f.76, însa obligația pusa în sarcina reclamantului de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru in cuantumul stabilit de instanța, nu a fost respectata, astfel încât instanța a invocat excepția netimbrării.
A precizat prima instanță că, potrivit disp. art. 129 C.pr.civ. părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului, precum și obligația sa îndeplinească actele de procedura în condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procedurale cu buna-credința conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările, însă, în cauză s-a constatat că reclamantul nu a achitat taxa de timbru in cuantumul stabilit de instanța până la termenul de judecata din data de 07.09.2012, devenind astfel aplicabilă sancțiunea prev. de art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, conform căruia, neîndeplinirea acestei obligații până la termenul astfel stabilit conduce la anularea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în cauză fiind incidente disp.art.3 și 6 CEDO, aplicabile cu prioritate față de reglementările interne, dar și disp. art. 50 din Legea nr.7/1996 în ceea ce privește procedura contenciosului special astfel cum a fost clarificată prin Decizia nr.72/2007 a ICCJ, în sensul că în plângerile privind cartea funciară întemeiate pe disp.art.50 din Legea nr.7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât, obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ar conduce în mod obligatoriu la incidența a încă unui petit constând în pronunțarea instanței cu privire la cheltuielile de judecată, deși singura parte în proces este reclamantul.
Au susținut apelanții că actul de justiție ar deveni împovărător pentru cetățeanul european care, urmând procedura prealabilă, se vede pus în situația de a mai achita încă o taxă de timbru și care nu poate fi recuperată, deoarece nu se află într-o procedură litigioasă pentru a putea invoca cu succes disp.art.274 c.pr.civ.
Au mai arătat apelanții că art.50 din Legea nr.7/1996 prevede că plângerea împotriva încheierii de înscriere sau respingere se poate face în termen de 15 zile de la comunicarea la biroul teritorial care o va înscrie din oficiu în cartea funciară și o va înainta judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, text de lege din interpretarea căruia reiese că OCPI este partea care sesizează instanța și care are ca atare obligația achitării taxei judiciare de timbru, și nicidecum cetățeanul lezat în drepturile sale de actul individual.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 17.12.2012.
La data de 25.02.2013, OCPI P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, invocând Decizia nr. nr.72/2007 a ICCJ.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 9 alin. 6 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare și de 0 57>Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 cu modificările și completările ulterioare altele decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate 8 lei.
Totodată, conform art.20 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii .
În speță, deși instanța de fond, în temeiul textelor de lege sus-menționate, le-a pus în vedere reclamanților să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei, aceștia nu s-au conformat, caz în care în mod corect instanța de fond a anulat cererea ca netimbrată, aceasta încadrându-se în categoria cererilor prevăzute în mod expres de art.9 alin.6 din Legea nr.146/1997, și nicidecum nu face parte din categoria cererilor scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De altfel, dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin.1 din Constituție și garantat prin prevederile art.6 din CEDO, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Astfel, art.6 din CEDO nu garantează accesul gratuit la justiție, CEDO reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsită de proporționalitate a accesului liber la justiție.
Or, în cauză, suma de 8 lei stabilită în sarcina reclamanților cu titlu de taxă de timbru aferentă plângerii formulate, nu reprezintă o sumă exagerată nici măcar pentru o persoană cu venituri modice, astfel încât în mod corect instanța de fond a anulat plângerea ca netimbrată.
Criticile apelanților în sensul că instanța de fond ar fi făcut o greșită aplicare a legii, în cauză fiind incidente disp.art.3 și 6 CEDO, aplicabile cu prioritate față de reglementările interne, sunt neîntemeiate deoarece, nu există nicio reglementare CEDO care să prevadă accesul gratuit la justiție, stabilind doar, în jurisprudența sa că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, taxa de timbru trebuie fixată astfel încât să nu se limiteze nejustificat dreptul la justiție, adică să se fixeze o sumă exagerat de mare față de șansele de câștig și de posibilitățile financiare ale reclamanților or, suma de 8 lei nu poate fi considerată în niciun caz o sumă exagerat de mare, ci dimpotrivă, o sumă modică, accesibilă chiar și celor cu posibilități financiare reduse.
Susținerile apelanților că trebuia să se țină seama și de disp.art.50 din Legea nr.7/1996, clarificată prin Decizia nr.72/2007 a ICCJ în sensul că OCPI nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât, obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ar conduce în mod obligatoriu la incidența a încă unui petit constând în pronunțarea instanței cu privire la cheltuielile de judecată, deși singura parte în proces este reclamantul, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care art. 9 alin. 6 din Legea nr. 146/1997, prevede în mod expres că acțiunile și cererile prevăzute de Decretul -lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare și de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996 cu modificările și completările ulterioare, altele decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate, se timbrează cu taxă de timbru de 8 lei, chiar și în condițiile unei proceduri necontencioase.
Afirmațiile apelanților că actul de justiție ar deveni împovărător pentru cetățeanul european care, urmând procedura prealabilă, se vede pus în situația de a mai achita încă o taxă de timbru și care nu poate fi recuperată, deoarece nu se află într-o procedură litigioasă pentru a putea invoca cu succes disp.art.274 c.pr.civ., exced cauzei în cadrul căreia se analizează dacă reclamanții și-au îndeplinit sau nu obligația prevăzută în mod expres de lege în sarcina lor privind achitarea taxei de timbru și nicidecum dacă au mai achitat vreo taxă cu ocazia vreunei alte proceduri, iar art.9 din Legea 146/1997 nu face vreo distincție în raport de caracterul procedurii, contencios sau necontencios, ci stabilește obligativitatea achitării unei taxe de timbru de 8 lei în cazul cererilor prevăzute de Decretul -lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare și de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996 cu modificările și completările ulterioare, în care se încadrează și cererea reclamanților.
Împrejurările invocate de către apelanțiîn sensul că din interpretarea art.50 din Legea nr.7/1996 reiese că OCPI este partea care sesizează instanța și care are ca atare obligația achitării taxei judiciare de timbru, și nicidecum cetățeanul lezat în drepturile sale de actul individual, nu pot fi avute în vedere cât timp plângerea a fost înaintată Judecătoriei Ploiești de către OCPI P. însă, calitate procesuală activă o au reclamanții, astfel încât acestora le revine obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru prevăzută în mod expres de lege, iar reclamanții nu se pot considera lezați în drepturile lor prin emiterea încheierii de carte funciară de care sunt nemulțumiți în condițiile în care legea le recunoaște dreptul de a formula plângere împotriva acesteia pe cale judecătorească, acces la justiție care însă nu este gratuit, fiind supus unei taxe de timbru modice, de 8 lei.
Faptul că în calea de atac a apelului apelanții au depus taxa judiciară de timbru de 8 lei, nu este de natură să atragă anularea sentinței atacate deoarece această obligație trebuia îndeplinită la instanța de fond, în caz contrar ar însemna ca orice parte să nu achite taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată și, în funcție de aplicarea sau nu a sancțiunii anulării cererii, să exercite calea de atac și să timbreze, ceea ce este inadmisibil, mai ales că reclamanții nici nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la instanța de fond.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art.296 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului OCPI P. în condițiile în care acesta nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr._/07.09.2012, neputând fi invocată această excepție de către intimat în calea de atac a apelului formulată de partea adversă ci, pretenția vizând lipsa calității sale procesuale pasive ar fi putut fi valorificată numai în cazul în care OCPI ar fi declarat, la rândul său, calea de atac împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respingeexcepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului OCPI P..
Respinge apelul declarat apelanții N. R. și N. R. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., nr.198, jud. P. împotriva sentinței civile nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât O. DE C. ȘI P. I. P. cu sediul în Ploiești, .-16, jud. P., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
R. C. C. M.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.C.R.
5 ex./25.03.2013
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f. I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 446/2012. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
