Pretenţii. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 170/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.170
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN P. cu sediul în Ploiești, .-4, jud.P., împotriva sentinței civile nr.9216/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. D. domiciliat în comuna M., ., jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât prin consilier juridic I. M. și intimatul-reclamant personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, învederează instanței că, după primirea citatiei pentru termenul de astăzi, intimatul reclamant s-a prezentat la sediul Consiliului Județean P. și i s-au comunicat motivele de recurs.
Intimatul reclamant, având cuvântul, confirmă faptul că a luat cunoștință de motivele de recurs formulate de recurentul-pârât.
Recurentul pârât, prin consilier juridic și intimatul reclamant, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul pârât, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a obligat recurentul pârât la plata indemnizației într-un cuantum calcul de însuși reclamantul, în condițiile in care legea spune că aceasta reprezintă media sporurilor acordate celorlalți membrii ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice, iar aceste sporuri se calculează în procent de 50% din salariul de încadrare al salariaților respectivi, date la care are acces in exclusivitate prefectul județului, acesta fiind singurul in măsură să verifice și, eventual să conteste cuantumul sumei solicitate de reclamant.
In consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate si, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului P. sub nr._ reclamantul V. D. a chemat în judecată pe parata C. Județean P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_ RON cu titlu de indemnizație în baza Legii nr. 263/2006.
În motivare, reclamantul a aratat că a participat la lucrarile Comisiei Județene de fond funciar P. si de la data de 1.01.2009 nu a mai primit indemnizația cuvenita in temeiul Legii 263/2006, art. II (2) – suma totală datorată de pârât ridicându-se la 18.480 lei venit brut impozabil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul ca, în raport de prevederile invocate de reclamant, indemnizația solicitată nu reprezintă un drept fundamental, ci are caracter stimulatoriu si temporar, fiind acordată pentru acordarea anumitor activități, pe o perioadă determinată - precizând totodată că reprezentantul Asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite face parte în mod obligatoriu din componența Comisiei Județene de Fond Funciar, iar Legea nr. 263/2006 nu stabilește în mod imperativ că membrii Comisiei menționate beneficiază de indemnizația solicitată, ci doar că această indemnizație va fi asigurată din bugetele unităților administrativ teritoriale în care funcționează comisia – și de altfel, reclamantul nu menționează actul administrativ in baza căruia a beneficiat de aceasta indemnizație si nici modalitatea de calcul a sumei solicitate.
La termenul de judecata din data de 27.05.2011 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetenta materiala a tribunalului, iar prin Sentința civilă nr. 1112/27.05.2011 pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului P. s-a admis excepția necompetentei materiale a instanței, invocata din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești.
La data de 19.08.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 13.04.2012 instanța a luat act că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită plata îndemnizației acordate în temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr.263/2006 începând cu data de 01.01.2009 până la zi.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9216/08.06.2012 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de reclamantul V. D. și a obligat pârâtul C. Județean P. la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând indemnizația bruta impozabila, datorata conform Legii nr. 263/ 2006 membrilor Comisiei județene de fond funciar, aferenta perioadei 01.01.2009 si pana in prezent.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Ordinele emise de Prefectul Județului P. cu nr. 188/2006, 710/2007, 35/2008, 456/2009, 391/2010, reclamantul V. D. a fost desemnat in Comisia Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor P., ca reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole – iar potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 263 din 27.06.2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza 202 12 29>art.12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă făcându-se anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
La alin (2) al aceluiași articol, se menționează că reprezentanții foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de o indemnizație echivalentă cu media sumelor reprezentând sporurile acordate celorlalți membri ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice – iar, potrivit alin. (3), indemnizațiile prevăzute la alin. (2) vor fi asigurate din bugetul unității administrativ-teritoriale în care funcționează comisia.”
S-a mai reținut de către instanța de fond că, prin adresa nr. 1377/01.02.2007, emisa de Instituția Prefectului P., dar si prin adrese ulterioare, s-a comunicat paratului C. Județean P. suma ce se va acorda lunar reclamantului cu titlu de indemnizație, începând cu anul 01.07.2006, pentru participarea sa la lucrările comisiei de fond funciar al cărui membru a fost desemnat prin ordinele indicate mai sus, iar după primirea acestor adrese, C. județean a achitat sumele respective către reclamant, insa începând cu anul 2009, a fost stopata plata indemnizației cuvenite reclamantului.
Totodată, s-a reținut că potrivit înscrisurilor anexate din dosarul cauzei, reprezentând fișe de prezenta ale membrilor comisiei județene de fond funciar convocați in perioada 2009-2011, dar și potrivit ordinelor de deplasare anexate in copie, instanța reține ca reclamantul a participat la toate ședințele la care a fost convocat de Comisia Județeana de Fond Funciar P., fiind îndreptățit să solicite pârâtului, in calitate de plătitor al acesteia, plata indemnizației cuvenite – apreciindu-se că în speță este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, iar din statul de plata aferent anului 2008 rezulta ca indemnizația bruta plătita reclamantului era in cuantum de 1540 lei, insa ulterior, nici Instituția Prefectului nu a mai stabilit cuantumul indemnizației ce urma a fi plătita reclamantului si nici C. Județean P. nu a făcut demersuri pentru remunerarea membrilor, deși a beneficiat de prestațiile membrilor comisiei de fond funciar.
In concluzie, reținând ca indemnizațiile prevăzute pentru membrii reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați vor fi asigurate din bugetul unității administrativ-teritoriale în care funcționează comisia, respectiv al judetului P. coroborat cu faptul ca in exercitarea atributiilor sale, consiliul judetean P. aproba bugetul propriu al județului, instanța de fond a apreciat că pârâta nu si-a indeplinit obligatiile stabilite de lege, plata indemnizatiei catre reclamant fiind obligatorie iar nu facultativa – astfel că, având in vedere și că pârâtul nu a contestat cuantumul creanței solicitate de reclamant, a admis acțiunea acestuia și a obligat pârâtul la plata sumei de_ lei reprezentând indemnizația bruta impozabila, datorata conform Legii nr. 263/2006 membrilor comisiei județene de fond funciar, aferenta perioadei 01.01.2009 si pana in prezent.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal pârâtul C. Județean P., arătând că prin hotărârea susmenționată, instanța de fond a nesocotit procedura, modul de calcul și condițiile instituite de legiuitor privind acordarea indemnizației în discuție, în condițiile în care, reclamantul V. D. a fost desemnat în Comisia județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor P. - ca reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole - prin Ordinul Prefectului P. nr. 188/17.03.2006, iar în aplicarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 263/2006, în baza sumelor comunicate de Instituția Prefectului P. cu adresele depuse la dosar, C. județean P. a achitat reclamantului indemnizația, pentru perioada iulie 2006-decembrie 2008 – după această dată nemaifiind primite adrese care să conțină calculului acestui spor.
Recurentul-pârât a apreciat că în mod nelegal instanța a obligat C. județean P. la plata indemnizației, într-un cuantum calculat de însuși reclamantul - în condițiile în care legea dispune că aceasta reprezintă media sporurilor acordate celorlalți membri ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice, iar aceste sporuri se calculează în procent de 50% din salariul de încadrare al salariaților respectivi, date la care are acces în exclusivitate Prefectul județului, în calitatea sa de instituție implicată în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate funciară (conform alineatului (1) al art. II din Legea nr. 263/2006) – acesta fiind de altfel singurul în măsura să verifice și, eventual, să conteste cuantumul sumei solicitate de reclamant, fiind cel care avea obligația, potrivit art. II alin. 3 din lege, de a stabili cuantumul indemnizației în funcție de sumele reprezentând sporurile acordate celorlalți membrii ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.12.2012.
Tribunalul, examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 C.pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul V. D. a fost desemnat în Comisia județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor P. - ca reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole - prin Ordinul Prefectului P. nr. 188/17.03.2006.
S-a reținut astfel, în mod corect, de către instanța de fond, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. II din Legea nr. 263 din 27.06.2006, potrivit cărora salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art.12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a legii menționate - stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă făcându-se anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor – textul legal arătat precizând totodată că reprezentanții foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de o indemnizație echivalentă cu media sumelor reprezentând sporurile acordate celorlalți membri ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice – iar aceste indemnizații vor fi asigurate din bugetul unității administrativ-teritoriale în care funcționează comisia.
S-a mai reținut, în mod corect de către instanța de fond că, prin adresa nr. 1377/01.02.2007, emisa de Instituția Prefectului P., dar si prin adrese ulterioare, s-a comunicat paratului C. Județean P. suma ce se va acorda lunar reclamantului cu titlu de indemnizație, începând cu anul 01.07.2006, pentru participarea sa la lucrările comisiei de fond funciar al cărui membru a fost desemnat prin ordinele indicate mai sus, iar după primirea acestor adrese, C. județean a achitat sumele respective către reclamant, până în anul 2009, când plata indemnizației cuvenite reclamantului a fost întreruptă.
Potrivit înscrisurilor anexate din dosarul cauzei, reprezentând fișe de prezenta ale membrilor comisiei județene de fond funciar convocați in perioada 2009-2011, dar si potrivit ordinelor de deplasare anexate in copie, a rezultat că reclamantul a participat la toate ședințele la care a fost convocat de Comisia Județeana de Fond Funciar P., fiind îndreptățit sa solicite paratului plata indemnizatei cuvenite.
Pe de altă parte, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
În speță, din statul de plata aferent anului 2008 rezulta ca indemnizația bruta plătita reclamantului era in cuantum de 1540 lei, insa ulterior, nici Instituția Prefectului nu a mai stabilit cuantumul indemnizației ce urma a fi plătita reclamantului si nici C. Județean P. nu a mai făcut demersuri pentru remunerarea membrilor comisiei de fond funciar, deși a beneficiat de prestațiile acestora - plata indemnizației fiind obligatorie potrivit prevederilor Legii nr. 263/2006. În acest sens, instanța de fond a făcut o corectă apreciere, reținând că o interpretare in sens contrar ar însemna ca membrii comisiei de fond funciar, reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați, sa presteze anumite servicii cu titlu gratuit, intenția legiuitorului nefiind in acest sens – astfel cum rezultă și din alin. 3 al art. II din Legea 263/2006, potrivit căruia indemnizațiile prevăzute pentru membrii reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați vor fi asigurate din bugetul unității administrativ-teritoriale în care funcționează comisia.
Referitor la acest aspect, se reține că potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul local și consiliul județean sunt autorități deliberative, iar în plus, potrivit art. 91 alin (1) din legea menționată, C. județean îndeplinește, printre altele, și atribuții privind gestionarea patrimoniului județului - aprobând totodată, la propunerea președintelui consiliului județean, bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Astfel, având in vedere ca indemnizațiile prevăzute pentru membrii reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați sunt asigurate din bugetul unității administrativ-teritoriale în care funcționează comisia, respectiv al județului P., precum și faptul ca, in exercitarea atribuțiilor sale, C. județean P. aproba bugetul propriu al județului, rezultă că acesta nu si-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege, nerezultând din textul legal că plata indemnizației către reclamant ar fi facultativă, ci obligatorie, corespunzător prestației efectuate, constatându-se totodată că paratul nu a contestat efectiv cuantumul creanței solicitate de reclamant, invocând doar neprecizarea modalității de calcul – care a reieșit însă din înscrisurile atașate la dosar, astfel cum s-a arătat anterior.
Față de considerentele arătate, se constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere și aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care, Tribunalul consideră că motivele de recurs formulate de recurentul-pârât în cauză sunt nefondate, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă,, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 9216/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN P.cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 9216/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. D. domiciliat în comuna M., ., jud. P., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER
M. Ș.
operator date cu caracter personal 5595
red. CAM/ tehnored. CAM
2 ex/3.06.2013
d.f._ Judec. Ploiești.
j.f. I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
