Fond funciar. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 161/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.161
Ședința publică din data de 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M. L.
Judecător -M. B.
Judecător- C. D. E.
Grefier- V. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă M. M., cu domiciliul în ., . împotriva sentinței Civile nr.1532/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. E. L., domiciliată în . ., jud.P., intimatele – pârâte C. L. de A. a L. F. F. Bănești, cu sediul în Bănești, jud.P. și C. Județeană pentru S. D. de proprietate asupra Terenurilor P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud.P..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat A. M. pentru recurenta-pârâtă, avocat Chiriacopol V. pentru intimata-reclamantă, lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat A. M. pentru recurenta-pârâtă solicită proba cu înscrisuri noi pe care le depune la dosar și le comunică și părții adverse prin apărător.
Avocat Chiriacopol V. pentru intimata-reclamantă arată că nu solicită termen pentru înscrisurile noi depuse de către recurenta-pârâtă.
Instanța în baza art.305 rap.la art.167 alin.1 C.pr.civ. admite pentru recurenta-pârâtă proba cu înscrisuri noi, probă legală, utilă, concludentă și pertinentă cauzei.
Avocat A. M. pentru recurenta-pârâtă și avocat Chiriacopol V. pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Instanța ia act de cererea părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. M. pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și pe fond, admiterea acțiunii. A solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate în baza legii. Reclamanta nu spune care este cazul de nulitate absolută în această speță și încearcă să se spună că pârâta a renunțat la moștenire. Arată că renunțarea la moștenire nu este o nulitate absolută, ci este o nulitate relativă și este supusă unui termen de prescripție de 3 ani. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la emiterea acestui titlu. Aceste cazuri sunt limitativ și expres prevăzute de lege. O altă critică care i se aduce este aceea că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Partea a formulat împreună cu sora sa această cerere, chiar dacă nu a mai fost găsită la primărie. Nu s-a contestat nici o cerere în timp de 20 de ani. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat Chiriacopol V. pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.Practica judiciară și a ICCJ sunt constante cu privire la motivele de nulitateAcțiunea a fost formulată în temeiul art.132 C.pr.civ.A făcut dovada că recurenta-pârâtă nu era îndreptățită să i se restituie dreptul de proprietate și a depus certificat de moștenitor din care rezultă că este renunțător expres prin declarația notarială. Între renunțător și neacceptant este o mare diferență. Apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar reprezentând onorariu avocat.
Instanța rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,
Prin acțiunea completatoarea formulată în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina având ca obiect partaj succesoral, reclamanta G. E. L. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.9316/18.08.1993, excluzând pârâta M. M. din conținutul acestuia.Acest capăt de cerere a fost disjuns formându-se dosarul nr._ .
În motivare reclamanta a arătat că pârâta M. M. nu era îndreptățită să fie prevăzută în titlul de proprietate deoarece a fost renunțătoare la succesiunea defunctului D. G. V., conform certificatului de moștenitor nr.850/1987 și declarației autentice nr.490/1997.
Reclamanta arată în continuare că renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor, conform art.696 C.civ, iar partea renunțătorului profită coerezilor săi conform art.697 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată pârâta M. M. a solicitat respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.9316/18.08.1993. Aceasta a arătat în motivare că litigiul trebuie soluționat potrivit legilor speciale în materia fondului funciar, iar motivele de nulitate sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art.III alin.1 lit.a-h din Legea nr.169/1997 modificată prin Titlul V din legea nr.247/2005. Consideră că în mod corect este menționată în titlul de proprietate a cărei anulare se solicită având în vedere masa succesorală existentă la momentul dezbaterii succesiunii precum și caracterul reparator al Legii nr.18/1991, precum și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate și posesia din anul 1990 până în prezent asupra terenurilor din titlul de proprietate.
La data de 3.02.2012 a depus întâmpinare pârâta C. L. pentru Aplicarea L. F. F. Bănești prin care a arătat că a fost formulată cererea nr.509/13.03.1991 prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care figurează în registrul agricol pe numele lui D. Gh. V. și D. F.. Având în vedere actele depuse s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru ambele fiice ale defunctului D. Gh. V., nefiind depuse certificatele de moștenitor de pe urma părinților. Pârâta arată în continuare că numita M. M. a renunțat la succesiune doar de pe urma tatălui, iar nu și de pe urma mamei și reclamanta nu a contestat vreodată titlul de proprietate timp de 20 de ani.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C..
În dovedire au fost depuse la dosarul cauzei actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate respectiv fila registru agricol, cerere intrare în CAP, cerere reconstituire, acte de identitate, declarații de martori, proces verbal de punere în posesie.
Prin acțiunea completatoare depusă la data de 14.02.2012 reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate contestat, obligarea Comisiei Locale pentru Aplicarea L. F. F. să întocmească documentația în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate și de a o înainta Comisiei Județene, precum și obligarea acesteia din urmă să elibereze noul titlu de proprietate.
În motivare reclamanta a arătat că pârâta a fost renunțătoare la succesiunea defunctului D. Gh. V. și totodată nu a formulat cerere de reconstituire, acesta fiind formulată doar de reclamantă.
În ceea ce privește întâmpinările depuse de pârâte reclamanta arată că ICCJ a statuat în mod irevocabil cu privire la aspectele deduse judecății, Legea nr.18/1991 repunând în termen doar pe neacceptanți, nu și pe renunțători. Cu privire la susținerile Comisiei Locale Bănești reclamanta apreciază că acestea sunt subiective, deoarece reconstituirea s-a făcut numai de pe urma lui D. Gh.V., iar cererea a fost formulată numai de ea.
La data de 23.03.2012 pârâta M. M. prin apărător a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că nerespectarea prevederilor Codului civil referitoare la calitatea de moștenitor renunțător este o nulitate relativă iar nu absolută, fiind vorba de ocrotirea unui interes individual iar nu obștesc. Astfel, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, iar raportat la data emiterii titlului de proprietate acesta apare ca fiind împlinit.
Prin Sentința civilă nr.1532/27.04.2012 a Judecatoriei Campina, instanta a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta M. M..
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta G. E. L., împotriva pârâților M. M., C. L. de A. a L. F. F. Bănești, și C. Județeană pentru S. D. de proprietate asupra Terenurilor P..
A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.9316/18.08.1993 și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestuia în ceea ce privește menționarea pârâtei M. M. ca titular al dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului D. G. G. V..
A obligat pârâta C. L. de A. a L. F. F. Bănești să întocmească documentația în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate care să cuprindă în calitate de titular al dreptului de proprietate numai pe reclamanta G. E. L..
A obligat pârâta C. Județeană pentru S. D. de proprietate asupra Terenurilor P. să elibereze titlul de proprietate cuprinzând aceste mențiuni.
P. a dispune astfel, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta invocă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut și pe numele surorii sale deși acesta renunțase la moștenirea autorului și, mai mult nu a făcut cerere de reconstituire.
Potrivit art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.Așa cum rezultă din partea finală a literei a enumerarea care urmează, respectiv de la i la vi, nu este limitativă, acest text acoperind toate situațiile în care reconstituirea s-a făcut în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite.
Rezultă așadar că în cauză este invocat un caz de nulitatea absolută fiind aplicabile regulile care guvernează prescripția extinctivă în această materie, respectiv acțiunea este imprescriptibilă extinctiv.
P. aceste motive instanța respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că la data de 18.08.1993 a fost emis titlul de proprietate nr.9316, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate fiind menționați G. E. L. și M. M., ca moștenitori ai defunctului D. G. G. V.. Din actele depuse la dosarul cauzei de către C. L. Bănești rezultă faptul că acesta a figurat cu terenuri agricole în proprietate și a intrat în CAP cu suprafața de 2 ha.Așa cum rezultă din înscrisul de la fila 11 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a formulat doar reclamanta G. E. L..
Din certificatul de moștenitor nr.850/2.09.1987 rezultă faptul că pârâta M. M. a renunțat la succesiunea lui D. Gh.V., succesiunea fiind acceptată doar de reclamanta G. (D.) E. L..
Potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii.
Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
În interpretarea acestor dispoziții legale ICCJ a stabilit prin decizia nr.XI/5.02.2007 că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii potrivit art.13 alin.2 numai moștenitorii care nu au acceptat succesiune în termenul prevăzut de lege, iar nu și renunțătorii.
Instanța reține de asemenea că pârâta M. M. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea fiind formulată doar de reclamanta G. E. L..
Constatând că pârâta M. M. nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța admite acțiunea și constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.9316/18.08.1993 și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestuia în ceea ce privește menționarea pârâtei M. M. ca titular al dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului D. G. G. V..
Având în vedere dispozițiile art.58 din Legea nr.18/1991 republicată obliga pârâta C. L. de A. a L. F. F. Bănești să întocmească documentația în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate care să cuprindă în calitate de titular al dreptului de proprietate numai pe reclamanta G. E. L., iar pârâta C. Județeană P. să elibereze titlul de proprietate cuprinzând aceste mențiuni.
Împotriva acestei sentințe, parata M. M. a formulat recurs solicitand modificarea in tot a sentintei recurate si respingerea actiunii pe fond.
Se mentioneaza ca desi a renuntat la mostenirea tatalui sau ( era casatorita si avea casa), dupa decembrie 1989, a inceput sa foloseasca terenurile care au apartinut tatalui sau impreuna cu sora sa.
In baza unei intelegeri, sora sa s-a ocupat de recuperarea averii tatalui si in urma demersurilor, C. Locala Banesti a emis titlul de proprietate nr.9316/18.08.1993.
Considera ca nerespectarea prevederilor codului civil referitor la renuntarea la succesiune este o nulitate relativa si nu o nulitate absoluta, nefiind incalcat un interes public.
In acest sens, actiunea in anulare este supusa prescriptiei extinctive.
Intimata-reclamanta nu a indicat care este cazul de nulitate absoluta si nici nu a facut nici o contestatie cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate sau cu privire la calitatea de persoane indreptatite. De altfel, foloseste terenurile tatalui sau de peste 20 ani, fapt necontestat de intimata-reclamanta.
In drept au fost invocate prev.Legii nr.18/1991 si H.G. nr.131/1991.
Examinând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării recursului declarat în cauză, tribunalul reține ca acesta este nefondat din următoarele considerente:
In mod corect, instanta de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, in raport de art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997.
In cauză este invocat un caz de nulitatea absolută fiind aplicabile regulile care guvernează prescripția extinctivă în această materie, respectiv acțiunea este imprescriptibilă extinctiv.
Din certificatul de moștenitor nr.850/2.09.1987 rezultă faptul că pârâta M. M. a renunțat la succesiunea lui D. Gh.V., succesiunea fiind acceptată doar de reclamanta G. (D.) E. L., care a si formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, in calitate de moștenitoare a defunctului D. G. G. V..
In raport de art. 13 din Legea nr.18/1991 si decizia nr.XI/5.02.2007 in interesul legii a I.C.C.J., recurenta-pârâta M. M. nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
In acest sens, in mod corect instanța de fond a admite acțiunea și constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.9316/18.08.1993 și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestuia în ceea ce privește menționarea pârâtei M. M. ca titular al dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului D. G. G. V..
Sustinerile recurentei-parate sunt vadit nefondate iar posesia exercitata in temeiul unui titlu nul genereaza efecte juridice ce nu fac obiectul cauzei.
Raportat la cele retinute, tribunalul va respinge recursul ca fiind nefondat.
Raportat la cheltuielile de judecata-onorariu de avocat in cuantum de 1700 lei solicitata de intimata-reclamanta, tribunalul apreciaza ca acesta este excesiv in raport de motivele de recurs si ,, munca indeplinita de avocat,, si de aceea in baza art. 274 alin.3 C.p.c. va obliga recurenta-parata la plata catre intimata-reclamanta a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă M. M., cu domiciliul în ., . împotriva sentinței Civile nr.1532/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. E. L., domiciliată în . ., jud.P., intimatele – pârâte C. L. de A. a L. F. F. Bănești, cu sediul în Bănești, jud.P. și C. Județeană pentru S. D. de proprietate asupra Terenurilor P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud.P., ca fiind nefondat.
Obliga recurenta-parata la plata catre intimata-reclamanta a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat, suma redusa de la cea de 1700 lei solicitata cu acest titlu, in baza art.274 alin.3 C.pr.civ..
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.01.2013.
Președinte, Judecator Judecator
A. M. L. B. M. C. D. E.
Fiind plecata in C.M.
Semneaza Presedintele completului
Grefier
V. R.
Red. BM
2ex./22.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 177/2013. Tribunalul... → |
|---|
