Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1381/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1381/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 1381/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1381
Ședința publică din data de 15.05.2013
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - I. N. CARDAȘOL
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, având ca obiect „revendicare” formulată de reclamantele V. A. cu domiciliul în Ploiești, .. 10, județul Prahova, P. D., cu domiciliul în Pitești, ., ., F. E., cu domiciliul în București, ., ., . și I. M., cu domiciliul în Boldești Scăieni, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. S.A. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și chemata în garanție AUTORITATEA P. V. A. S. (A.) cu sediul în București, .. 50, sector 1.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 08.05.2013 susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.05.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /06.07.2010 reclamanții V. A., P. D., F. E., I. M. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Ploiești, . având un teren de 1025 mp, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorii lor, P. D., P. A. au dobândit în timpul vieții imobilul în litigiu, având inițial construcții și terenul de 1025 mp, imobil propus exproprierii în favoarea statului, însă, ulterior, reclamanții au fost obligați să doneze acest imobil statului, donație desființată prin sentința civilă nr. 3995/2007 a Judecătoriei Ploiești, astfel încât reclamanții au dreptul să solicite obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în litigiu, în condițiile în care construcțiile nu mai există.
La data de 25.01.2011, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, atât timp cât terenul are o valoare sub 500 000 lei, competența de soluționare aparținând judecătoriei, a inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care există Legea nr. 10/2001 care reglementează o procedură specială privind restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care a dobândit în mod legal terenul în litigiu în urma privatizării, mai ales că sentința civilă nr. 3995/2007 nu îi este opozabilă.
De asemenea, pârâta a formulat o cerere reconvențională, solicitând să se constate calitatea sa de dobânditoare, proprietară de bună credință a imobilelor construcții, a rețelelor existente pe terenul în litigiu, constituirea în favoarea sa a unui drept de superficie asupra terenului în scopul asigurării unei folosințe normale, corespunzătoare a construcțiilor, a unui drept de servitute de trecere, de vedere, de exploatare a imobilelor respective, iar, în subsidiar, obligarea reclamanților la plata c/valorii bunurilor imobile- construcții, rețele, proprietatea sa la valoarea de piață, solicitând și chemarea în garanție a A.V.A.S. București, obligarea acesteia la plata unei despăgubiri reprezentând pierderea suferită în cauză în raport de valoarea de piață a imobilelor proprietatea sa.
La data de 15.05.2011 reclamanții au formulat un răspuns la cererea reconvențională și întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea excepțiilor invocate, în condițiile în care terenul în litigiu are o valoare minimă de 570 000 lei, având dreptul să îl revendice atât timp cât invocă un titlu de proprietate valabil, solicitând și respingerea cererii reconvenționale, motivându-se că pârâta nu poate pretinde anumite drepturi asupra terenului în litigiu pe care îl ocupă abuziv, neavând un titlu valabil opozabil reclamanților.
La data de 07.06.2011 s-a luat act că pârâta nu mai înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a instanței și s-a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție, dispunându-se introducerea în cauză, în calitate de chemată în garanție a A.V.A.S. București.
La data de 03.08.2011, chemata în garanție a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului, neavând un drept de proprietate, mai ales că acțiunea revendicare are un caracter inadmisibil, atât timp cât există un act normativ care reglementează restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat, respectiv Legea nr. 10/2001, fiind imposibilă obligarea sa la plata unor despăgubiri în favoarea pârâtei.
La data de 11.10.2011, instanța a unit excepția inadmisibilității acțiunii cu fondul cauzei, ținându-se seama că toate împrejurările invocate au vizat și dreptul în sine dedus judecății.
La data de 15.03.2013, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând în principal, obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în litigiu de 1025 mp situat în Ploiești, ., iar, în subsidiar, în cazul în care restituirea acestuia nu mai este posibilă nefiind liber de construcții, obligarea pârâtei la plata sumei de 533 000 lei, reprezentând c/valoarea terenului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 09.04.2013, pârâta și-a precizat cererea de chemare în garanție, solicitând obligarea chematei în garanție la plata unei despăgubiri, reprezentând c/valoarea terenului de 533.000 lei.
La data de 08.05.2013, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesual active a reclamanților, a lipsei de interes a acestora, a lipsei calității sale procesuale pasive, a unanimității.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertize tehnice topometrice și construcții.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin actul de vânzare nr.6694/29.09.1926, numiții P. D., P. A. au dobândit imobilul situat în Ploiești, ., având un teren de cca 1025 mp. și construcții, constând într-o prăvălie, două corpuri de construcție, o magazie, un grajd.
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1754/20.12.1973 s-a menționat că de pe urma defunctei P. A. au rămas ca moștenitori legali numiții P. C., P. N., I. M., reclamanta V. A., în calitate de copii, precum și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de 5/8 din imobilele situate în Ploiești, ., având un teren de 1025 mp și o construcție.
În baza certificatelor de moștenitor nr. 26/28.02.2005, 75/10.10.2001, actelor de stare civilă existente la dosar, de pe urma defunctei I. M. decedată la 20.06.2004 a rămas ca moștenitoare legală I. M., în calitate de fiică, în timp ce de pe urma defuncților P. E., decedată la 11.09.1995, P. N. decedat la 02.02.2000, au rămas ca moștenitori legali reclamanții F. E., P. D., în calitate de fiice.
În conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 1026/24.11.1970, de pe urma defunctului P. D. decedat la 28.02.1970 au rămas ca moștenitori legali P. A., în calitate de soție supraviețuitoare, P. C., P. N., reclamanta V. A., în calitate de copii și o masă succesorală compusă, printre altele, din dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în Ploiești, ., având un teren de 1025 mp și construcții.
Conform sentinței civile nr. 3995/04.05.2007 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva Consiliului Local Ploiești și s-a constatat nulitatea absolută a donației privind imobilul situat în Ploiești, ., reținându-se că o asemenea donație a fost nulă absolut în condițiile în care nu a existat intenția reală a reclamanților de a gratifica autoritățile locale privind imobilul în litigiu, imobil care fusese propus pentru expropriere în urma adresei nr. 1268/08.02.1978.
Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni DPH 5/12.03.1999, Actelor adiționale nr. 1/06.05.1999, nr. 2/25.05.1999, Certificatului de atestare . nr. 0016/25.11.1994, Încheierii nr._/14.10.2008, Hotărârii existente la dosar, contractelor de ipotecă anexate acestora, pârâta a dobândit în proprietate, printre altele, în urma unei privatizări de la A.V.A.S. București un teren de 26.892 mp și diferite construcții, inclusiv imobilele situate în Ploiești, ., având un teren de 9068 mp și construcții constând în ateliere, birouri, garaj, depozit de carburanți, platformă betonată.
În temeiul Dispoziției nr. 5464/05.10.2006 au fost respinse cererile reclamanților privind restituirea în natură a imobilului constând în construcție și teren de 1025 mp situat în Ploiești, . formulate în baza Legii nr. 10/2001, motivându-se că terenul a fost donat statului, donație nedesființată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în ceea ce privește construcția nu s-a făcut dovada preluării abuzive a acesteia.
Din raportul de expertiză topometrică ing. P. A., inclusiv completare, terenul în litigiu, situat în Ploiești, . are suprafața de 1025 mp, fiind unul și același cu terenul descris în actul de vânzare nr. 6694/1926, oferta de donație din 1978, teren pe care se află construcțiile aparținând pârâtei, respectiv atelier, stație de spălare, decantor, separator, rampă, un corp de construcție de aerisire, reziduuri combinate, teren care face parte din suprafața totală de 9068 mp, aparținând pârâtei, având o valoare de 533. 000 lei.
Totodată, din raportul de expertiză tehnică construcții ing. M. G. reiese că imobilele construcții în litigiu edificate de către pârâtă în perioada 1983-2000 constau într-un atelier, o stație de spălare, bazin decantor, separator de grăsimi, depozit de carburanți, rampă pentru depozitare, cămine pentru vizitarea rezervoarelor, distribuirea combustibilului, pompe de alimentare, platforme betonate, rețele de canalizare, de alimentare cu apă, electrice, în valoare totală de 126.900 lei, menționându-se că nu mai există pe teren niciuna dintre construcțiile descrise în actul de vânzare nr. 6694/1926.
In baza disp. art.480 cod civil, nemodificat, dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativa de catre titularul acestui drept asupra unui bun a următoarelor prerogative: dreptul de a folosi bunul potrivit destinației acestuia, dreptul de a-i culege fructele sau productele si dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
De asemenea, disp. art. 1, art.2 din Legea nr.10/2001 modificata, prevad ca imobilele preluate abuziv de stat in perioada 06.03._89 se restituie in natură sau in echivalent cand restituirea in natura nu mai este posibila, prin imobile preluate abuziv intelegandu-se printre altele imobilele nationalizate prin Decretul nr.92/1950, Legea nr.119/1948, orice alte acte normative de nationalizare, precum și imobilele preluate fără niciun titlu valabil sau în baza unor acte normative de preluare.
Totodată, disp.art.11 din Legea nr.10/2001 modificata, prevad ca imobilele expropriate si ale caror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate, se vor restitui in natura persoanelor indreptatite daca nu au fost înstrăinate, iar in cazul in care persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este condiționata de rambursarea sumei respective actualizata.
Pe de altă parte, disp.art.488 si urm.c.civ. nemodificat, reglementeaza accesiunea imobiliara artificiala constand in faptul ca proprietarul terenului devine proprietarul constructiilor, plantatiilor facute pe acel teren si anume, doua situatii cand proprietarul terenului face constructii, plantatii pe terenul său cu materialele altei persoane si cand constructiile, plantatiile, sunt facute de catre o persoana cu materialele sale, dar pe terenul ce apartine altuia, distangandu-se situatia constructorilor de buna sau rea-credinta si dreptul acestora la despagubiri, in anumite conditii.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorii reclamanților P. D., P. A. au dobândit în timpul vieții, prin actul de vânzare nr. 6694/29.09.1926, imobilul situat în Ploiești, .(fost nr. 153), având un teren de 1025 mp și construcții care în prezent nu mai există, fiind demolate, imobil care a rămas în patrimoniul autorilor reclamanților la data decesului acestora, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 1026/1970, 1754/1973 și care au făcut obiectul unor oferte de donații nr. 477/27.02.1978, 1755/23.02.1978, desființate în urma constatării nulității absolute a acestora prin sentința civilă nr. 3995/04.05.2007, astfel încât pârâta a dobândit în urma privatizării . SA, de la A.V.A.S. imobilul situat în Ploiești, ., având un teren de 9068 mp și construcții, teren din care face parte și . 1025 mp., descrisă în cuprinsul Actului de vânzare nr. 6694/1926, ofertele de donație sus-menționate pe care se află amplasate construcțiile aparținând pârâtei edificate în perioada 1983-2000.
Ca atare, atât timp cât autorii reclamanților au dobândit în proprietate în baza actului de vânzare nr. 6694/1926, imobilul în litigiu, constând într-un teren de 1025 mp și construcții care în prezent nu mai există, imobil ce ar fi făcut obiectul unei donații desființată în urma constatării nulității absolute a acesteia, prin sentința civilă nr. 3995/2007, înseamnă că, în realitate, un asemenea imobil a făcut obiectul unei preluări abuzive de către stat în integralitatea sa, deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste manifestarea de voință a reclamanților sau autorii acestora de a transmite dreptul de proprietate, printr-un act juridic valabil, în favoarea statului, în timpul regimului comunist, iar în lipsa unei asemenea transmiteri a fost imposibilă dobândirea în patrimoniul statului a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
De altfel, în condițiile în care terenul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat în timpul regimului comunist, fără niciun titlu valabil, iar ulterior anului 1990, statul prin instituțiile sale a procedat la înstrăinarea terenului în litigiu în urma unei privatizări a unei societăți cu capital integral de stat în favoarea pârâtei, înseamnă că la data dobândirii terenului de către pârâtă, statul prin organismele sale, se afla în imposibilitate legală să transmită în favoarea pârâtei în mod valabil un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, caz în care pârâta, la rândul său, a fost în imposibilitate să dobândească un asemenea drept asupra terenului în litigiu, teren pe care îl ocupă abuziv, fiind obligată să îi despăgubească pe pârâți cu contravaloarea acestuia de 533.000 lei.
Faptul că, inițial, reclamanții au formulat cereri de restituire în natură a terenului în litigiu în baza Legii nr. 10/2001, cereri respinse prin Dispoziția nr. 5464/2006, iar Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ care reglementează modalitatea de restituire a terenurilor preluate abuziv de către stat în timpul regimului comunist, de acordare a unor despăgubiri în cazul imposibilității restituirii în natură a acestor imobile, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul să promoveze pe calea dreptului comun o acțiune în revendicare, având ca obiect, inclusiv plata c/valorii terenului în litigiu, întrucât Legea nr. 10/2001 conferă posibilitate reclamanților de a-și valorifica anumite drepturi prin intermediul unei proceduri speciale, în funcție de principiul disponibilității părților, fiind imposibil ca emiterea unui act normativ cu caracter special să înlăture însuși dreptul reclamanților de a emite anumite pretenții pe calea dreptului comun, mai ales că actul normativ care constituie dreptul comun aplicabil în materia dreptului de proprietate, instituind anumite principii cu caracter general valabile este Codul Civil și nicidecum o anumită lege cu caracter special.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, teren care a aparținut autorilor i acestora, P. D., P. A., conform actului de vânzare cumpărare nr. 6694/29.09.1926, preluat fără niciun titlu de către stat și aflat în posesia pârâtei, iar pârâta nu a făcut dovada dobândirii unui drept de proprietate asupra acestui teren de la adevărații proprietari, înseamnă că reclamanții au dreptul să promoveze o acțiune în revendicare potrivit dreptului comun, invocând actul lor de proprietate față de pârâtă, mai ales că în vederea comparării titlurilor de proprietate devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv Codul Civil și nicidecum orice altă lege specială privind restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 1945-1989, respectiv Legea nr.10/2001.
Dacă s-ar considera că reclamanții ar fi în imposibilitate de a-și valorifica pretențiile, în principiu, pe calea dreptului comun, prin intermediul acțiunii în revendicare și că numai Legea nr.10/2001 ar reprezenta singurul act normativ care instituie în favoarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora dreptul de a-și redobândi imobilele preluate abuziv de către stat fără titlu, ar însemna ca reclamanții să se afle în imposibilitate de a-și revendica vreodată pe calea dreptului comun bunurile imobile preluate abuziv de către stat de la autorii lor, având ca efect imposibilitatea acestora de a se adresa unei instanțe judecătorești în scopul valorificării dreptului de proprietate, o încălcare a drepturilor fundamentale recunoscute de Constituția României, de dreptul intern, de CEDO, constând în liberul acces la justiție, la respectarea dreptului de proprietate, ceea ce este inadmisibil.
În realitate, Legea nr.10/2001 constituie, datorită prevederile sale, procedurii pe care o reglementează, o lege cu caracter special, limitată în timp, producând efecte în anumite perioade de timp, neinstituind în favoarea persoanelor îndreptățite un drept imprescriptibil de a solicita restituirea imobilelor preluate abuziv, ci limitat la anumite termene de decădere, aspecte care demonstrează caracterul special al acestui act normativ, instituirea unei proceduri administrative cu caracter special, obligatorie în anumite perioade de timp, în raport de anumite categorii de imobile, caracter care nu înlătură, nu exclude invocarea unui drept de proprietate prin intermediul dreptului comun în cazul în care moștenitorii foștilor proprietari înțeleg să acționeze, pe cale judecătorească, în vederea redobândirii bunurilor de care au fost deposedați autorii lor.
Pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în litigiu de 1025 mp sunt neîntemeiate, deoarece, în realitate, terenul nu este liber, fiind imposibil să fie restituit în materialitatea sa, datorită amplasării construcțiilor aparținând pârâtei, construcții care prin însăși natura lor, reprezintă imobile de sine stătătoare, nefiind susceptibile de desființare, servind în exclusivitate desfășurării activității specifice a pârâtei, motiv pentru care acestea au fost edificate cu bună-credință de către pârâtă în calitate de dobânditoare de drepturi a fostei societăți comerciale Autotrans taxi Marfă SA, aparținând în proprietate exclusivă pârâtei.
Apărările pârâtei în sensul că a dobândit în mod legal un drept de proprietate asupra terenului în litigiu în baza unui act de proprietate opozabil reclamanților, necontestat de către aceștia, fiind cea care și-a intabulat dreptul de proprietate nu pot fi avute în vedere, întrucât, chiar dacă pârâta a fost de bună-credință la data încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, acte adiționale, aceasta s-a aflat în imposibilitate legală de a dobândi efectiv un drept de proprietate asupra terenului în litigiu în calitate de cumpărătoare în condițiile în care statul, în calitate de vânzător, nu deținea efectiv în proprietate terenul în litigiu, neavând un drept de proprietate dobândit în mod legal asupra acestuia.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 și urm. C. civ. nemodificat, va admite în parte atât acțiunea precizată, cât și cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție și va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 533.000 lei reprezentând c/valoarea terenului de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat potrivit raportului de expertiză completare ing. P. A., proprietatea reclamanților, imposibil de restituit în natură, întrucât reclamanții au dreptul la încasarea unor despăgubiri reprezentând c/valoarea terenului proprietatea lor aflat în folosința pârâtei care nu a dobândit un drept de proprietate în mod valabil asupra acestui teren.
De asemenea, tribunalul ținând seama de considerentele sus-menționate, în baza disp. art. 488 și urm.C. civ. nemodificat, va constata că pârâta este constructor de bună credință a construcțiilor amplasate pe terenul de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, descrise în cuprinsul expertizei tehnice construcții ing. M. G., teren aparținând pârâtei, iar în baza disp. art. 60 și urm. C. pr. civ. va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 533.000 lei reprezentând c/valoarea terenului de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, imposibil de restituit în natură reclamanților, în condițiile în care chemata în garanție răspunde pentru evicțiune față de pârâta cumpărătoare, în calitate de vânzătoare, constând în înstrăinarea unui teren asupra căruia statul nu dobândise în mod legal un drept de proprietate
Totodată, tribunalul va respinge ca neîntemeiate, atât capătul acțiunii precizate privind obligarea pârâtei să le lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în litigiu, cât și capetele cererii reconvenționale precizate privind constituirea în favoarea pârâtei a unui drept de superficie, a unor servituți de trecere, de vedere, de exploatare a construcțiilor, obligarea reclamanților la plata c/valorii unor construcții, a rețelelor de utilități, întrucât pârâta nu poate fi obligată să predea în natură terenul în litigiu, în condițiile în care acest teren este ocupat de construcțiile edificate cu bună-credință de către autoarea pârâtei, care la momentul construirii acestora a crezut că terenul îi aparține în proprietate, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Codului civil nemodificat, în ceea ce privește constituirea în favoarea pârâtei a unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, atât timp cât pârâta nu va fi obligată să predea terenul în natură reclamanților.
Pe de altă parte, tribunalul va respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei de interes a acestora, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a inadmisibilității acțiunii, a unanimității, a lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție, deoarece reclamanții au calitate procesuală activă, interes în promovarea prezentei acțiuni în condițiile în care invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, existând identitate între persoana reclamanților și titularii raportului juridic dedus judecății, respectiv ai dreptului de proprietate, iar, în speță, pârâta, chemata în garanție au calitate procesuală pasivă, atât timp cât s-au formulat anumite pretenții față de acestea, acțiunea în revendicare neavând un caracter inadmisibil, reclamanții având dreptul să formuleze în principiu o asemenea acțiune, în scopul apărării dreptului lor de proprietate asupra terenului în litigiu.
În baza disp. art.274,277 c.pr.civ. vor fi compensate în totalitate cheltuielile de judecată suportate de către părți.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei de interes a acestora, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a inadmisibilității acțiunii, a unanimității, a lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele V. A. cu domiciliul în Ploiești, .. 10, județul Prahova, P. D., cu domiciliul în Pitești, ., ., F. E., cu domiciliul în București, ., ., . și I. M., cu domiciliul în Boldești Scăieni, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. S.A. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și chemata în garanție AUTORITATEA P. V. A. S. (A.) cu sediul în București, .. 50, sector 1.
Admite în parte cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 533.000 lei reprezentând c/valoarea terenului de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat potrivit raportului de expertiză completare ing. P. A., proprietatea reclamanților, imposibil de restituit în natură.
Constată că pârâta este constructor de bună credință a imobilelor construcții situate pe terenul de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, descrise în cuprinsul expertizei tehnice construcții ing. M. G., teren aparținând pârâtei.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 533.000 lei reprezentând c/valoarea terenului de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, imposibil de restituit în natură reclamanților.
Respinge ca neîntemeiat capătul acțiunii precizate privind obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul de 1025 m.p. situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
Respinge ca neîntemeiate capetele cererii reconvenționale precizate privind constituirea în favoarea pârâtei a unor servituți de trecere, de vedere, de exploatare a construcțiilor, a obligării reclamanților privind c/val construcțiilor, a rețelelor de utilitate.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C./ Tehnored.B.M.D.
8 ex/04.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 663/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
