Contestaţie la executare. Decizia nr. 1013/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1013/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1013/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1013
Ședința publică din 04 Iunie 2013
PREȘEDINTE M. B.
Judecător F. L. S.
Judecător I. C.
Grefier M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta- contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, A. V., nr. 22, J. P., împotriva sentinței civile nr. 8507/09.09.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații T. S., cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P., moștenitorul defunctului T. M., și TASULEA M. cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, au răspuns recurenta contestatoare prin consilier juridic A. M., conform delegatiei de la dosar și intimatul Tașulea S., lipsind intimata Tașulea M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul Tășulea S. personal având cuvântul arată că banii au fost plătiți și cauza a rămas fără obiect.
Reprezentantul recurentei având cuvântul arată că nu înțelege să renunțe la judecata recursului.
Tribunalul având în vedere susținerile părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, au răspuns recurenta contestatoare prin consilier juridic A. M., conform delegației de la dosar și intimatul Tașulea S., lipsind intimata Tașulea M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta prin reprezentant având cuvântul solicită admiterea recursului, să se constate că actul de executare nu a fost corect formulat împotriva DGFP P., susținând că în cauză trebuiau citați moștenitorii defunctului Tașulea M..
Arată că art. 177 lit. f din Codul de procedură fiscală prevede că restituirea sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești se face la cererea persoanelor interesate.
Totodată solicită reducerea onorariului de avocat de 35.00 conform art. 274 alin. 3C.pr.civ.
Fără cheltuieli de judecată.
Tașulea S. personal având cuvântul solicită respingterea recursului formulat de recurentea DGFP Prahopva și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1013
Ședința publică din 04 Iunie 2013
PREȘEDINTE M. B.
Judecător F. L. S.
Judecător I. C.
Grefier M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta- contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, A. V., nr. 22, J. P., împotriva sentinței civile nr. 8507/09.09.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații T. S., cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P., moștenitorul defunctului T. M., și TASULEA M. cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, au răspuns recurenta contestatoare prin consilier juridic A. M., conform delegatiei de la dosar și intimatul Tașulea S., lipsind intimata Tașulea M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul Tășulea S. personal având cuvântul arată că banii au fost plătiți și cauza a rămas fără obiect.
Reprezentantul recurentei având cuvântul arată că nu înțelege să renunțe la judecata recursului.
Tribunalul având în vedere susținerile părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, au răspuns recurenta contestatoare prin consilier juridic A. M., conform delegației de la dosar și intimatul Tașulea S., lipsind intimata Tașulea M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta prin reprezentant având cuvântul solicită admiterea recursului, să se constate că actul de executare nu a fost corect formulat împotriva DGFP P., susținând că în cauză trebuiau citați moștenitorii defunctului Tașulea M..
Arată că art. 177 lit. f din Codul de procedură fiscală prevede că restituirea sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești se face la cererea persoanelor interesate.
Totodată solicită reducerea onorariului de avocat de 35.00 conform art. 274 alin. 3C.pr.civ.
Fără cheltuieli de judecată.
Tașulea S. personal având cuvântul solicită respingterea recursului formulat de recurentea DGFP Prahopva și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.03.2011 sub nr. _ contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. P. a formulat contestație la executare împotriva somației de plată și a procesului verbal din data de 03.03.2011, emise in dosarul de executare nr. 53/2011 de către B. D. M..
În motivarea contestației s-a arătat că la data de 06.03.2011 s-au comunicat contestatoarei somația din data de 03.03.2011 și procesul – verbal din data de 03.03.2011 emise în dosarul de executare nr. 53/2011 de către B. D. M..
Contestatoarea invoca nulitatea actelor de executare silită, respectiv somația și procesul verbal din 03.03.2011 emise împotriva Direcției Generale a Finanțelor P. a județului P., care desi debitor, titular al creantei stabilite în baza sentinței civile nr. 1807/17.02.2010 pronunțată de
Judecătoria Ploiești este Ministerul Finanțelor P., cu sediul in
București, .. sector 5. si nu Direcția Generală a
Finanțelor P. a iudetului P..
S-a mai menționat că din actele depuse în susținerea contestației la executare, somația din 03.03.2011 a fost emisă împotriva Direcției Generale a Finanțelor P. a județului P. cu sediul In Ploiești, ., 22, jud. P., iar prin procesul verbal din aceeași dată executorul stabilește ca și debitor Direcția Generală a Finanțelor P. a județului P., deși prin hotărârea judecătorească mai sus menționată ce constituie titlu executoriu creanța creditorilor Tasulea M. si Tasula M. a fost stabilită în sarcina Ministerului Finanțelor P., cu sediul in București, ., sector 5.
Astfel că, executorul judecătoresc în mod nelegal s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor P. P. care nu a fost parte in proces, ci doar a asigurat reprezentarea Ministerului Finanțelor P. în dosarul nr._ și în care Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 1807/17.02.2010 în baza căruia s-au emis actele de executare.
Având în vedere cele mai sus menționate, în raport de faptul că somația și procesul verbal din 03.03.2011 au fost emise de către B. D. M. împotriva Direcției Generale a Finanțelor P. a județului P., deși titularul obligației de plată stabilite prin sentința civilă nr.1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ este Ministerul Finanțelor P., contestatoarea invocă nulitatea actelor de executare silită menționate și pe cale de consecință solicită anularea acestora ca atare.
Dispozițiile O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 a instituit și un termen în care instituția debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, astfel:
Art. 2. - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Art. 3. - în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la" art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Față de cele de mai sus, se arata că prin O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 se instituie o procedură specială, constând în acordarea unul termen de grație de 6 luni debitorului Instituție publică, dând acestuia posibilitatea să-și execute de bună voie obligațiile în termenul stabilit de lege, executarea silită conform dreptului comun având un caracter subsidiar, numai în situația neîndepllnirii obligației de bună voie, în condițiile art. 2 al actului normativ menționat.
Prin urmare, față de dispozițiile menționate, rezultă că legiuitorul a stabilit un termen limită în care instituția publică debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru punerea în executare în mod voluntar a unui titlu executoriu.
Din interpretarea per a contrario a normelor legale invocate anterior, reiese faptul că, numai în situația în care, în termenul de 6 luni instituția publică debitoare nu-și îndeplinește obligația, creditorul poate să procedeze la executarea silită potnvit dreptului comun".
Este evident că în lumina dispozițiilor ordonanței menționate, respectiv art. 3, numai în ipoteza în care debitorul nu îsi îndeplinea în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației, creditorul putea solicita efectuarea executării silite potrivit dreptului comun.
Prin decizia nr.213/04.03.2010 Curtea Constituțională a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia O.G. nr.22/2002 contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, sa anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
Curtea Europeană a considerat, spre exemplu, în cauza Moroko vs Rusia, câ "un interval total de 9 luni în care autoritățile au executat o hotărâre judecătoreasca nu era nerezonabil din punctul de vedere al Convenției,
Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat in funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului si cel al autorităților competente precum si in funcție de natura si cuantumul creanței stabilite in hotărâre."
Cu privire la cheltuielile de executare silita stabilite in baza procesului verbal din 03.03.2011, solicita sa se aiba in vedere următoarele aspecte:
Suma de 35.000 reprezentând onorariu de avocat in faza executării silite, apreciaza contetatoarea, este exagerat de mare, fapt pentru care solicita ca in temeiul art. 274 alin.3 Cod procedura civila sa se diminueze, in raport si de prestația efectiva a avocatului in faza executării silite.
De asemenea, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit in mod nelegal la suma de 6300 lei plus 1% din suma ce depășește 100,000 iei din valoarea creanței, având in vedere dispozițiile OMJ nr. 2550/2006 care stabilesc onorariile executorilor judecătorești procentual, prin raportare la debitul principal, respectiv, pentru sume mai mari de 100.000, procentul fiind de 1%. In speța, debitul este de 530.137 lei, iar 1% din aceasta suma reprezintă 53,013 lei, si nu 63.000, cum " a rotunjit" executorul judecătoresc, nemaivorbind si de procentul de 1%.
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită să se admită contestația la executare și pe cale de consecință să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de către B. D. M., în dosarul execuțional nr. 53/2011.
În drept s-au invocat disp. art. 399 – 404 C.pr.civ., OG nr. 22/2002 precum și toate actele normative invocate în cuprinsul contestației la executare.
La data de 01.06.2011 s-a formulat cerere precizatoare prin care s-a arătat că intimați sunt Tasulea M. și Tasulea M..
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2011 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimați a numiților Tasulea M. și Tasulea M. și scoaterea din cauză a intimatei B. D. M..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.8507/09.09.2011, Judecatoria Ploiesti a respins contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. P. în contradictoriu cu intimații TASULEA M. și TASULEA M. ca neîntemeiată
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că contestatorul a formulat contestație la executare împotriva executării pornite la cererea creditorilor Tasulea M. și Tasulea M. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, solicitând anularea somatiei si a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 03.03.2011 emise în dosarul de executare nr. 53/2011 al B. D. M..
Titlul executoriu in baza caruia a fost demarata executarea silita il constituie sentința civilă nr.1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ prin care a fost admisa in parte cererea reclamantilor Tasulea M. și Tasulea M. si a fost obligat paratul Ministerul F. P. prin Directia Generala a F. P. P. ca reprezentant al statului sa plateasca reclamantilor suma de 114.100 euro si suma de 2000 lei reprezentand despagubiri.
Sentinta civila evocata mai sus a fost modificata in parte prin Decizia nr. 653/08.12.2010 – nerecurata, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ in sensul ca s-a inlaturat numai obligatia paratei de a restitui suma de 2000 lei, mentinandu-se in rest celelalte dispozitii ale sentintei.
Creditorii Tasulea M. și Tasulea M., au demarat procedura de executare silita a titlului de creanta obtinut de acestia prin inregistrarea cererii de executare silita la B. D. M. sub nr. 53/16.02.2011, la data de 09.06.2008 fiind emisa somatia nr. 119 in dosarul de excutare nr. 119/2008 al B. M. S..
Prin Incheierea din data de 25.02.2011 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in dosarul nr._ a fost incuviintata executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
Ulterior, la data de 30.03.2011 B. D. M. a intocmit procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare pentru suma de 35.354,5 lei fiind emisa si somatia intocmita la data de 03.03.2011-fila 21 pentru suma totala de 530.137,2 lei, comunicate debitorului potrivit dovezii de comunicare din data de 08.03.2011-fila 22 din dosarul de executare silita.
La data de 22.03.2011 s-a intocmit al doilea proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare pentru suma de 84,2 lei.
Ca urmare a neexecutarii de bunavoie a obligatiilor de catre debitor s-a dispus masura infiintarii popririi asupra conturilor acestuia deschise la Trezoreria Ploiesti, fiind instiintat si debitorul Ministerul F. P. prin Directia Generala a F. P. P. cu adresa din 22.03.2011-fila 25 comunicata la data de 24.03.2011-fila 26, cu privire la indispozibilizarea sumei de 523.151,71 lei, suma datorata fiind recuperata ca urmare a masurii luate potrivit recipiselor de consemnare a sumelor cu nr. 970/27.06.2011 si 1023/29.06.2011.
La data de 18.07.2011, ca urmare a recuperarii sumelor rezultate din executarea silita, executorul judecatoresc a procedat la distribuirea/eliberarea acestor sume, suma indispozibilizata fiind virata in contul bancar al creditorilor, potrivit PROCESULUI-VERBAL DE ELIBERARE SUME REZULTATE DIN EXECUTARE intocmit la data 18.07.2011 de Biroul Executorului Judecatoresc D. M., fiind recuperata creanta in proportie de 98%.
In consecinta, avand in vedere ca titlul executoriu este reprezentat de o hotarare judecatoreasca irevocabila iar somatia de executare si procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 03.03.2011 au fost emise confom Codului de procedura civila si comunicate debitorului potrivit dovezilor de comunicare anexate la dosar - f.22 si 26, rezulta ca actele de executare indeplinesc toate cerintele de legalitate prevazute de lege.
Totodata, asa cum s-a stabilit in nenumarate randuri de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, omisiunea autoritatilor, fara o justificare prealabila, de a executa . o hotarare definitiva pronuntata, reprezinta o incalcare a dreptului de acces la o instanta, precum si a dreptului la respectarea bunurilor (Cauza A. vs. Romania, 7144/02, Metaxas vs. G., 8415/02, P. vs. M.,_/99).Reamintind faptul ca scopul Conventiei este acela de a asigura protejarea drepturilor nu teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective, un refuz al autoritatilor de a se conforma unei sentinte definitive care a constatat dreptul reclamantilor-creditori de a fi despagubiti cu o anumita suma, face ineficienta insasi puterea executorie a titlului astfel obtinut.
Asadar, avand in vedere lipsa oricarui motiv pertinent care sa poata justifica refuzul autoritatilor compentente – instanta de judecata, in acest caz, de a executa hotararea (sentința civilă nr.1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ ), solicitarile contestatorului apar excesive, prelungindu-se in mod nejustificat termenul de indeplinirea obligatiilor din titlul executoriu si in care hotararea sa fie executata efectiv, inlaturand orice efect util al dreptului intimatilor de a avea acces la o instanta, incalcand in acelasi timp si dreptul acestora la respectarea bunurilor lor.
Este de principiu ca debitorul trebuie sa execute de bunavoie obligatia stabilita in titlul executoriu. De aici rezulta necesitatea executarii silite a titlului executoriu ., interpretarea cu buna-credinta a dispozitiilor legale in faza executarii silite, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotararilor judeatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate
Contestatia la executare este o cale de atac speciala aplicabila in faza executarii silite prin care se poate obtine anularea actelor de executare efectuate cu incalcarea disozitiilor legale. Actele intocmite de biroul executorului judecatoresc B. D. M. in dosarul de executare nr. 53/2011 sunt: somatie si poprire. Referitor la legalitatea actelor de executare mentionate, instanta constata ca acestea au fost intocmite potrivit cu dispozitiile legale.
Pe cale de consecinta, se impune si in cadrul fazei de executare silita, interpretarea juridica de buna-credinta a normelor de drept, realizata cu luarea in considerare a imperativului executarii cu celeritate a titlurilor executorii – hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede dreptul persoanelor fizice la un proces echitabil, contestatoarea neinvocand si nefacand vreo dovada a motivelor de neexecutare de bunavoie a titlului executoriu.
Astfel, potrivit hotararii Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garantiile prevazute l art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza executarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si etapa executarii silite, avand in vedere ca, in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica a unui un stat de drept ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta ar deveni iluzoriu. Tot astfel, hotararea in cauza S. vs. Romania din 24.03.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretinda unui creditor sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanta stabilit .. Creanta intimatei pentru a carei realizare s-a inceput executarea silita si s-a emis titlul executoriu a fost obtinuta . jurisdictionala desfasurata in fata instantelor judecatoresti.
CEDO a sublinitat ca in acceptiunea art. 6 paragraful 1 statului ii revine o obligatie pozitiva de a organiza un sistem de punere in executare a hotararilor judecatoresti care sa fie eficient din punct normativ si jurisprudential, sistem care trebuie pus in aplicare fara intarziere.
In consecinta statului ii revine obligatia de a asigura cu instrumente juridice apte si suficiente indeplinirea obligatiilor pozitive care ii incumba (cauza Ruianu vs. Romania, nr._), astfel, statul trebuie sa actioneze cu diligenta pentru a asista creditorul in executarea unei hotarari judecatoresti.
In ceea ce privește cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite acestea sunt, potrivit art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ. în sarcina debitorului urmărit. Este un principiu similar cu cel consacrat în art. 274 C.pr.civ, iar debitorul, și de această dată este în culpă procesuală, întrucât nu și-a executat voluntar obligațiile impuse prin titlul executoriu.
In ceea ce priveste procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare emis la 30.03.2011 de B. D. M. pentru suma de 35.354,5 lei instanta trebuie sa tina seama de dispozitiile legale ale art. 3717 alin. 2 Cod pr.civ. care stabilesc ca plata cheltuielilor de executare sunt in sarcina debitorului iar in speta din probele administrate in cauza rezulta ca data inregistrarii cererii de executare silita la executor este 16.02.2011, data in raport de care se stabilește executarea de bunavoie sau prin constrângere a obligatiei de catre contestatoare.
La stabilirea obligatiei contestatoarei de a achita cheltuielile de executare se tine seama in exclusivitate de momentul in care contestatoarea si-a indeplinit obligația in raport de manifestarea de vointa a creditoarei de a o constrange sa-si execute obligatia si nicidecum doar in functie de achitarea debitului principal.
Debitul a fost achitat după data de 16.02.2011, data înregistrării cererii de executare, devenind astfel aplicabile dispozitiile art. 3711 alin. 2 C pr.civ., in temeiul carora executarea silita are loc pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, contestatoarea avand obligația sa achite toate cheltuielile de executare in integralitatea lor, determinate in urma formularii cererii de executare silita si de achitarea cu întârziere a debitului datorat, cheltuieli aflate in sarcina sa exclusiva.
Având în vedere ca, contestatoarea nu a dovedit vreo vatamare, astfel cum prevede art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, motivul privind anularea procesului-verbal de stabilire cheltuieli de executare este primit de instanta.
Potrivit chitantei nr. 123/15.02.2011 aflata la fila 13 din dosarul de executare rezulta ca onorariul de avocat a fost achitat de creditori la data de 15.02.2011.
La fila 17 a fost anexat contractul de executare silita prin care partile au convenit plata unui avans din onorariul de executor.
În cauză, executorul judecătoresc a stabilit onorariul apropiat de limita de 6300 lei plus 1 % din suma ce depaseste 100.000 lei raportat la o creanță de peste 114.000 EURO.
Chitanța emisă în baza imputernicirii avocatiale nr._/2011 dovedește plata unui onorariu în cuantum de 35.000 lei.
Prin urmare, mandatul avocatului a fost dat și remunerat pentru redactare, cereri executare și reprezentare creditori in fata B. D. M..
Relativ la aplicarea art. 274 alin.3 C.pr.civ., se reține că nu se poate face o analogie între munca depusă de executorul judecătoresc și munca îndeplinită de avocat, la care se referă acest text de lege.
Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită la serviciile unui avocat din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speță, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă.
In consecinta, avand in vedere dispozitiile art. 274 alin.3 C.pr.civ. se constată că instanța poate reduce onorariul avocatului doar prin utilizarea celor două criterii prevăzute de textul de lege: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Aceste criterii sunt aplicabile si in ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc.
Astfel, raportat la munca depusă și la valoarea creanței pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este legal și justificat și nu se impunea reducerea acestuia.
În ceea ce privește onorariul avocatului, în cursul executării silite, se reține că la dosarul de executare nr. 53/2011 al B. D. M. se află în original împuternicirea avocațială nr. nr._/2011, prin care apărătorul intimatilor – creditori a fost împuternicit să ii reprezinte pe acestia în fața executorului judecătoresc și să redacteze actele creditoarei în scopul recuperarii debitului.
În speță, valoarea pricinii este ridicată, peste 114.000 EURO, iar munca îndeplinită de avocat justifică plata unui onorariu de 35.000 lei, cu atat mai mult cu cat creditorul a achitat acest onorariu cu chitanta anexata.
În cursul executării silite se presupune că avocatul acordă multe consultații juridice, asistă și reprezintă partea, redactează înscrisuri și face multiple demersuri în scopul achitării debitului și scurtării perioadei în care executarea poate fi întreruptă, cum este cazul contestației la executare.
Instanța trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, in prezenta cauza fiind evidenta culpa debitorului, creditorul avand dreptul sa obtina recuperarea integrala a acestor cheltuieli potrivit celor ce preced.
F. de toate aspectele evidentiate, instanta respinge contestatia la executare formulata si ia act ca nu se solicita acordarea cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea DGFPP P., a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei recurate si admiterea contestatiei in totalitate in sensul de a constata ca actele de executare nu au fost legal intocmite.
Se mentioneaza ca nu s-au respectat dispozitiile O.G. nr.22/2002 in sensul ca-executorul judecatoresc a stabilit ca in termen de 1 zi de la primirea somatiei sa se faca plata debitului si tot in mod nelegal a stabilit si cheltuieli de executare silita; numai in ipoteza in care debitorul nu isi indeplinea in mod voluntar obligatia de plata in termen de 6 luni de la primirea somatiei, creditorul putea solicita efectuarea executarii silite potrivit dreptului comun; Curtea Constitutionala si jurisprudenta CEDO au stabilit ca in mod exceptional se admite ca o intarziere in executare ar putea fi justificata de circumstante speciale cum ar fi complexitatea procedurilor de executare, comportamentul partilor si natura si cuantumul creantei.
Desi Codul de procedura fiscala prevede, intimata-creditoare nu a formulat o cerere de restituire a sumei stabilita prin hotarare a organului judiciar, preferand sa apeleze la serviciile unui executor judecatoresc.
Mai mult, titlul executoriu este opozabil Ministerului de Finanate si nu recurentei in cauza iar mostenitorii creditorului Tasulea M. nu au fost citati in cauza, acesta decedand la 20.05.2010.
De asemenea, onorariul de avocat de 35.000 lei in faza executarii silite este exagerat de mare, nefiind depuse acte din care sa rezulte prestatia efectiva a avocatului creditorilor.
Onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit total netransparent, fiind imposibil a se respecta cerintele legale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.3041 si 304 pct.5, 460 alin.2, C.pr.civ. si O.G. nr.22/2002.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării recursului declarat în cauză, tribunalul reține următoarele:
Nu se poate sustine ca recurenta nu are calitate procesuala procesuala in prezenta cauza de vreme ce a figurat in cuprinsul s.c. nr.1807/17.02.2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, ca reprezentant al Ministerului F. P..
In plus eventuala neregularitate cadrului procesual trebuie invocata de cel interesat in cauza, in conditiile unei vatamari afirmate.
În mod corect instanta de fond a retinut ca, în raport de dispozitiile art. 371/1 alin. 1 si 2 C.p.c, recurenta-contestoare are obligatia sã execute titlul executoriu de bunã voie, ca orice alt subiect de drept, fiind vorba despre o institutie publica-ordonator de credite-O.G 22/2002 concretizeaza aceasta obligatie prin necesitatea de a dispune toate masurile necesare pentru asigurarea în bugetele proprii si din subordinea creditelor bugetare, în scopul efectuarii plãtii sumelor stabilite prin titlurile executorii.
În acelasi sens, în lipsa fondurilor necesare, legiuitorul a stabilit un termen rezonabil de 6 luni, in care sa facã demersurile necesare pentru a îndeplini obligatia de platã. Acest termen este conditionat deci, de dovada lipsei fondurilor precum si de proba solicitarilor efectuate pentru obþinerea fondurilor necesare achitarii debitelor. Or sustinerile recurentei- contestatoare privind întarzierea la executare justificata de circumstante speciale conform jurisprudentei CEDO sunt conditionate de inexistenta celui mai mic dubiu în privinta comportamentului institutiei debitoare.
Corect a retinut instanta de fond ca nu exista la dosarul cauzei nicio dovada privind nebugetarea sumei necesare pentru plata debitului precum si pozitia activa de ordonator de credit în sensul O.G 22/2002.
Sub acest aspect, sustinerile recurentei-contestatoare sunt vãdit neîntemeiate.
Sub aspectul cenzurarii de catre instanta de fond a onorariului de avocat+executor în faza executãrii silite, Tribunalul considera cã este obligatia activa a judecatorului de a verifica pe parcursul acestei proceduri legale realitatea si temeiul cheltuielilor de executare.
Este adevarat, în baza art. 371/7 alin. 2 C.p.c., aceste cheltuieli sunt în sarcina debitorului executat silit nefiind cazul în speta a renuntarii la executare. Or, potrivit dosarului de executare silita, suma de 3500 lei onorariu aparator, mentionatã în procesul-verbal de cheltuieli de executare din 18.07.2011, chiar daca este mult mai mare decât onorariul de executor trebuia sã fi fost dovedita a fi achitatã efectiv si nu doar convenitã, intimatii prezentând un înscris probator în acest sens.
Dar chiar daca exista un document de plata, instanta de control, are obligatia sa cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil. La aprecierea cuantumului onorariului avocatului, instanța trebuie să țină seama, nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de avocat. Fără a se contesta activitatea aparatorului intimatilor, din dovezile existente la dosarul de executare, se constată că munca apărătorului ales a constat în reprezentarea intereselor intimatilor in fata executorului dar nu si in intocmirea vreunui act procedural important.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimatilor, tribunalul considera că numai suma de 100 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă. In acest sens este si jurisprudenta CEDO (în cauza C. contra România (Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber contra România, Hotărârea din 21 februarie 2008).
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc, Ordinul Ministerului Justitiei nr.2550/2006, prevede pentru pentru activitatea prestata-poprire-un onorariu maximal de 6300 lei plus 1 % din suma ce depaseste 100.000 lei raportat la o creanță de peste 114.000 EURO.
Or in conditiile unui avans dovedit ca fiind platit la 16.02._ de 1000 lei, instanta de control, are obligatia sa cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil intre limitele legale, in raport de activitatea desfasurata. Aceasta este si ratiunea stabilirii unor onorarii in limite diferite de catre Ministerul Justitiei.
La aprecierea cuantumului onorariului executorului, instanța trebuie să țină seama, nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de executor. Fără a se contesta activitatea, din dovezile existente la dosarul de executare, se constată că munca executorului a constat in intocmirea unor acte de executare tip-somatii, cerere de executare silita, procese-verbale de stabilire cheltuieli, adrese poprire, proces-verbal eliberare sume-. 4 luni.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfășurată util de executor, tribunalul considera că numai suma de 6500 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială intemeiata.
De aceea, în mod incorect instanta de fond nu a cenzurat onorariile mentionate in faza executarii silite.
Sub acest aspect recursul recurentei-contestatoare este vadit fondat in baza art.304 pct.9 C.pr.civ..
Va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata in sensul ca va admite in parte contestatia formulata.
Va anula in parte procesul-verbal de cheltuieli de executare si procesul-verbal de eliberare sume rezultate in executare, in sensul ca va reduce onorariul executorului judecatoresc la 6500 lei iar onorariul avocatului la 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, A. V., nr. 22, J. P., împotriva sentinței civile nr. 8507/09.09.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații T. S., cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P., moștenitorul defunctului T. M., și TASULEA M. cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul P..
Modifica in tot sentinta recurata in sensul ca va admite in parte contestatia formulata.
Anuleaza in parte procesul-verbal de cheltuieli de executare si procesul-verbal de eliberare sume rezultate in executare, in sensul ca va reduce onorariul executorului judecatoresc la 6500 lei iar onorariul avocatului la 100 lei.
Mentine in rest dispozitiile sentintei recurate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 04.06.2013.
Președinte, Judecator Judecator
B. M. F. L. S. I. C.
Fiind la alta instanta Fiind in C.O
Semneaza Presedintele Instantei Semneaza Presedintele Instantei
Grefier Red.BM/2 ex./06.11.2013
M. M. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 899/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul... → |
|---|
