Contestaţie la executare. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1017/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1017/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1017
Ședința publică din data de 04 Iunie 2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: F.-L. S.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M.-M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare V. S. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. FINANTE L. cu sediul în Ploiești, .. 16, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns avocat S. A. V. pentru recurenta-contestatoare V. S. și consilier juridic P. R. pentru intimatul S. P. Finanțe L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei contestatoare având cuvântul solicită admiterea probei cu înscrisuri pentru a depune dosarul de executare silită, care nu i-a fost predat recurentei.
Totodată arată că nu pot fi impozitați fără punerea în posesie a imobilului retrocedat.
Consilier juridic P. R. având cuvântul pentru intimat, arată că nu se opune cererii formulată de recurentă.
Tribunalul respinge cererea ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și lasă dosarul pentru strigarea la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au răspuns avocat S. A. V. pentru recurenta-contestatoare V. S. și consilier juridic P. R. pentru intimatul S. P. Finanțe L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei contestatoare având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate și pe fond admiterea contestației.
Arată că imobilul nu a fost retrocedat, e în stare avansată de degradare, iar pentru a pune în executare silită dispoziția primarului, trebuie făcută intabularea.
Depune totodată note scrise, reprezentând anulare decizie de impunere la plata impozitului, și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic P. R. având cuvântul pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Arată că dovada dreptului de proprietate este dată de dispoziția primarului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.08.2012, sub nr._, contestatoarea V. S. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. P. Finanțe L. Ploiești, contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu și a somației nr._ și încetarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat retrocedarea imobilului fostă proprietatea părinților săi situat în municipiul Ploiești, .. 1, jud. Prahova. Imobilul a fost retrocedat parțial prin Dispoziția Primarului Municipiului Ploiești nr. 8712/15.12.2005.
Contestatoarea a atacat această dispoziție, în cauză pronunțându-se decizia civilă nr. 1389/2007 de Tribunalul Prahova prin care se modifică în parte dispoziția menționată în sensul că se retroceda întregul imobil. După soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 27.04.2009, sentința a rămas irevocabilă.
Din cauza faptului că Primăria Ploiești nu i-a predat imobilul în termenul legal obligatoriu de 30 de zile prevăzut de art.25, alin .5 din Legea 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001, a demarat îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară pentru a da dispoziției primarului forța de titlu executoriu pentru punerea în posesie. Intabularea în Cartea Funciară presupune însă în prealabil luarea în evidențele fiscale locale. A formulat o cerere către intimat în acest sens primind asigurări că impozitul pe teren și clădire urmează a fi calculat cu data punerii în posesie.
Deși nici la acest moment nu a fost pusă în posesie, iar imobilul figurează încă în patrimoniul Municipiului Ploiești, care nu l-a predat, S. P. Finanțe L. Ploiești a procedat la calcularea impozitului pe teren și clădire cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile și la emiterea titlului executoriu și a somației nr._.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172 și următoarele C.proc.fisc., art. 401 și următoarele C.proc.civ.
În dovedire, contestatorul a depus certificat emis de Biroul Executorului Judecătoresc M. Goslan.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, solicitând respingerea contestației la executare în principal ca tardiv formulată. În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în vederea recuperării creanțelor datorate bugetului local de către contestatoare, intimatul organizând executarea silită a procedat la emiterea somației și a titlului executoriu, potrivit dispozițiilor legale. Singurele motive pentru care se poate dispune anularea formelor de executare sunt cele prevăzute de art. 46 Cod procedură fiscală, dar neputându-se indica de către contestatoare nici unul din elementele prevăzute la acest articol, consideră că actele de executare a căror anulare se solicită, au fost întocmite conform prevederilor legale, fiind cuprinse toate mențiunile care ar putea conduce la anularea acestora.
În ceea ce privește cuantumul debitului și a majorărilor de întârziere, aprecierile cu privire la titlul de creanță nu pot fi făcute potrivit art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală în cadrul contestației la executare, ele putând fi puse în discuție în fața instanței de contencios administrativ care soluționează contestația la titlu.
În temeiul disp. art. 242 alin. 2 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În combatere, intimatul a depus: declarație pentru stabilirea impozitului, explicații, plan situație, Hotărârea nr. 721, cerere, informații detaliate despre dosar nr._, confirmare de primire, somație și titlul executoriu.
La termenul de judecată din data de 09.11.2012 instanța a respins excepția tardivității, având în vedere data poștei menționată pe plicul poștal depus la fila 5 dosar și a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul legal prevăzut la art. 170 Cod procedură fiscală.
La același termen de judecată, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, instanța a încuviințat pentru contestator și intimat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._ din 15.11.2012, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 721/17.07.1997 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Prahova (f. 16 dosar), s-a restituit în natură petiționarilor V. S. și A. S.-O., o cameră și ½ din hol situate la parterul corpului „A” notate pe releveu cu nr. 1 și 3 și bucătăria situată în corpul „C”, notată pe releveu cu nr. 2, precum și terenul aferent în suprafață de 60 m.p., indiviz din suprafață totală de 326 m.p.
Imobilul a fost impus, în baza Declarației pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri, clădiri și alte construcții proprietatea contribuabililor persoane fizice din data de 26.03.1999, formulată de contestatoarea V. S., împreună cu numitul A. S.-O. (f. 13 dosar).
Prin Titlul executoriu și Somația cu nr._ din 23.07.2012 (f. 25-26 dosar), intimatul a comunicat contestatoarei obligația de plată a sumei de 608 lei, reprezentând debit format din impozit teren și clădire și accesorii calculate până la data de 23.07.2012, contestatoarea fiind somată ca, în termen de 15 zile de la primirea somației, să achite suma menționată, în caz contrar urmând a se proceda la continuarea măsurilor de executare silită.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea arată că, deși nu a fost pusă în posesia imobilului, iar acesta figurează încă în patrimoniul Municipiului Ploiești, care nu l-a predat, S. P. Finanțe L. Ploiești a procedat la calcularea impozitului pe teren și clădire cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile și la emiterea titlului executoriu și a somației nr._.
În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 256 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată, orice persoană are în proprietate un teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, iar conform disp. art. 259 alin. (1) din același cod, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.
În aceste condiții, față de faptul că intimatul a calculat impozitul pe teren și clădire în baza declarației contestatoarei, având în vedere că nu s-au invocat, de către contestatoare, alte motive de nelegalitate, instanța a reținut că actele de executare au fost legal întocmite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, așa cum eronat a reținut instanța.
Deși nu s-au discutat probatoriile în contradictoriu și nu s-au încuviințat probe, instanța a rămas în pronunțare.
Recurenta a mai arătat că instanța a apreciat greșit că este proprietarul imobilului și că datorează impozit pe teren și clădire, cât timp dreptul de proprietate este lipsit de atributul posesiei.
În drept, recurenta a invocat art. 299 și următoarele C.proc.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține următoarele :
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a criticat executarea silită exclusiv sub aspectul stabilirii impozitului pe clădiri.
Astfel cum a reținut instanța de fond, titlul executoriu și somația de executare, contestate, au fost emise în baza declarației de impunere dată de acesta, act fiscal care constituie, potrivit art. 85 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Astfel, apărările invocate de contestatoare privesc exclusiv raportul de drept fiscal dintre aceasta și autoritatea fiscală, iar nu legalitatea executării silite. Contestatoarea nu a invocat nici un motiv de nelegalitate acesteia, astfel încât instanța să îl poată analiza.
Analiza modului de stabilire a impozitului nu este admisibilă în contestației la executare și pot fi avute în vedere și analizate doar în condițiile în care acesta ar fi formulat o contestație împotriva deciziei de impunere emise, de instanța competentă, iar nu o contestație la executare, cum este cazul în speță. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală și art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nu se pot invoca apărări de fond pe calea contestației la executare, dacă legea prevede în acest scop o cale de atac împotriva titlului executoriu.
Prin urmare, nici considerentele instanței de fond sub acest aspect și nici motivele de recurs invocate de recurentă sub aspectul stabilirii obligației fiscale nu pot fi primite și analizate pe fond de instanța de recurs.
În ce privește împrejurarea invocată de recurentă în sensul că instanța a trecut la judecarea cauzei în lipsa sa și fără să fi solicitat judecata în lipsă, tribunalul constată că aceasta nu corespunde adevărului, căci contestatoarea a solicitat expres acest lucru prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 09.11.2012.
Față de motivele expuse mai sus, instanța apreciază că soluția pronunțată este corectă, neexistând nici un motiv de nelegalitate a executării silite.
Pentru considerentele expuse, constatând că a răspuns integral criticilor formulate prin cererea de recurs, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare V. S. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. FINANTE L. cu sediul în Ploiești, .. 16, județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F.-L. Șalar I. C.
Fiind plecat din instanță,
semnează Președintele Tribunalului
GREFIER
M.-M. C.
Fiind plecată în C.O.,
Semnează Primul-Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. / Tehnored. ȘFL
2 ex./ 08.08.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1013/2013. Tribunalul... | Asigurare dovezi. Decizia nr. 546/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
