Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3102/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3102/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 3102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3102
Ședința publică din data de 12.12.2013
Președinte: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, având ca obiect „revendicare”, formulată de reclamanții T. S. și ROMANIȚOIU T. C., domiciliați în Ploiești, ., ., ., ROMANIȚOIU C. C., domiciliată în Ploiești, .. 5, ., jud. Prahova, și ROMANIȚOIU V. I., cu domiciliul la U. de Asistență M.-S. Boldești-Scăieni, cu sediul în Boldești-Scăeni, Calea Unirii, nr. 57, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtele . (P.) SRL, cu sediul în Ploiești, .. 12B, jud. Prahova, SPĂLĂTORIA A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, F. M. N. - STAȚIA DE T., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și . A E. E. E. DISTRIBUȚIE M. N. SA – SDEE Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 5 decembrie 2012 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2013 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantii T. S., R. T. C., R. C. C. și R. V. I. în contradictoriu cu pârâții . (P.) SRL, S. A. P., . A E. E. E. DISTRIBUȚIE M. N., F. M. N. STAȚIA DE TANSFORMARE, au solicitat constatarea proprietății acestora dobândită prin uzucapiune și lăsarea în deplină proprietate și folosință a terenului în suprafață de 38.893 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții stăpânesc acest teren în mod abuziv, teren ce a fost moștenit de către reclamanți de la părinții acestora, R. Romanițoiu decedat in anul 1972 și Romanițoiu S. decedată în anul 1996.
Astfel, reclamanții au susținut că, că terenul a fost în stăpânirea și posesia tatălui R. Romanițoiu încă din anul 1922, înainte de căsătorie, pe acest teren fiind ridicată casă de locuit, manifestându-se ca proprietar de bună credință, nefiind tulburat până în anul 1960, când familia a fost mutată la ..
Trupul de teren este format din suprafețele de teren de 8471 m.p. -menționat pe planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul A. F. în fața Tribunalului Prahova (în dosarul civil nr._ ) și 30.442 m.p. pe planul de situație anexă la raportul de expertiză a aceluiași expert în fața Curții de Apel Ploiești (același dosar - pag. 207, voi. I - Tribunalul Prahova).
Terenul a intrat în posesia și stăpânirea mai întâi a tatălui reclamanților încă din anul 1922 când încă nu era căsătorit, 1-a cultivat și 1-a stăpânit permanent și, după căsătorie, și-a făcut casă pentru familie, a locuit aici peste 30 de ani, s-a manifestat ca proprietar de bună credință, stăpânindu-1 netulburat de nimeni până în anul 1960 când, în mod abuziv, a fost mutată familia de aici, peste noapte, la . de toate bunurile.
Pârâta .) SRL, a formulat întâmpinare prin care a solicita să se constate nu are calitate procesuala pasiva, deoarece este proprietara de drept ai construcțiilor situate in Ploiești, ., in baza Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la BNP I. C. sub nr. 326/16.01.2007, din care rezulta ca terenul aferent construcțiilor, proprietatea acesteia, in suprafața de 6483,27 mp este proprietate de stat aflat in folosința sa și fata de aceasta situație, apreciază că se impune introducerea in cauza a proprietarului de drept, care în opinia sa este^prezentat de Consiliul Local al Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești prin primar.
Pârâta a considerat, ca acțiunea este total neîntemeiata, reclamanții neîndeplinind sub nici o forma condițiile legale pentru pretinsa dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului in cauza.
La termenul de judecată din data de 12.10.2011, reclamanții au indicat valoarea obiectului acțiunii ca fiind sub 500.000 lei, timbrând provizoriu cererea cu suma de 100 lei.
Prin sentința civilă nr.2304/12.10.2011, Tribunalului Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
La data de 18.10.2011, reclamanți au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.2304/12.10.2011 a Tribunalului Prahova, recursul fiind respins de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.1602/15.12.2011.
La data de 29.12.2011, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, cu nr._ .
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești invocată din oficiu de către instanță, prin sentința civilă nr. 4693 din 14 martie 2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalul Prahova.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea instanței ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Ploiești pentru a dispune asupra conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că pentru determinarea competenței instanțelor judecătorești legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece, cu privire la cererile neevaluabile în bani, din interpretarea art. 2 pct. 1 lit. a) și b) din codul de procedură civilă rezultă că legiuitorul le include în competența în prima instanță a judecătoriilor, în materie civilă.
Același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
Obiectul prezentei acțiuni este acțiune în revendicare, acțiune reală, patrimonială și evaluabilă în bani.
Conform art. 2 pct. 1 lit. b tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 de lei.
Valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant care, potrivit art. 112 pct. 3 trebuie să arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoare acestuia.
Conform doctrinei în măsura în care evaluarea obiectului litigiului nu este în legătură directă cu soluționarea fondului pretenției se poate contesta evaluarea făcută de reclamant de către celelalte părți sau de instanță în scopul invocării excepției de necompetență materială.
Instanța a reținut că prin încheierea din data de 18.10.2012 a contestat valoarea stabilită de reclamant ( 1000 de lei) pentru obiectul litigiului (acțiune în revendicare a terenului în suprafață totală de_ mp din Ploiești, Bld. Republicii, nr. 295, județul Prahova) și a dispus efectuarea unei expertize topografie pentru evaluarea bunului.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografie înregistrat sub numărul 128/30.01.2013 efectuat de expert P. D. a fost stabilită valoarea terenului la suma de 19.306.040 de lei.
Nu a fost avută în vedere valoarea stabilită de către reclamanți în detrimentul valorii stabilite de către expert prin raportul de expertiză, întrucât s-ar deroga de la normele de competență, de normele care reglementează calea de atac, de la instanța care va judeca căile de atac prin voința uneia din părți, prin subevaluarea obiectului litigiului.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova în baza art. 21 C.pr.civ. a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv instanța ierarhic superioară celor două instanțe aflate în conflict, respectiv Curtea de Apel Ploiești.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Ploiești.
Prin decizia civilă nr. 27CC/25.04.2013 curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că la data înregistrării acțiunii reclamanții au precizat că valoarea bunului în litigiu depășește suma de_ lei, iar calculul corect al respectivei valori a fost realizat prin expertiză de specialitate, astfel că instanța investită inițial era cea competentă să soluționeze pricina.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr._, la data de 11.06.2013.
În cauză, tribunalul a încuviințat reclamanților, în dovedirea cererii de chemare în judecată, proba cu doi martori, precum și atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova.
În combaterea cererii de chemare în judecată, tribunalul a încuviințat pentru pârâta .) SRL, proba cu înscrisuri, iar pentru pârâta S.C. F. de Distribuție a E. E. – E. Distribuție N. S.A. – SDEE Ploiești proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriile reclamanților T. S., Romanițoiu T. Ș. și Romanițou C. C..
Tribunalul a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii P. G. și C. N., precum și a probei cu interogatoriile reclamanților T. S., Romanițoiu T. C. și Romanițoiu C. C..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că acțiunea promovată de reclamanți este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin demersul judiciar dedus spre soluționare, reclamanții au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului situat în mun. Ploiești, .-295 B, fostă Șoseaua Câmpina, teren cu suprafața totală de_ mp, identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P. D. (filele 39-44 din dosarul Judecătoriei Ploiești), cu o valoare de 19.306.040 lei, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, în condițiile art. 1847 și urm. și art. 1890 C.civ. vechi.
Așa cum înșiși reclamanții au pretins prin acțiunea introductivă, terenul în litigiu nu se află în posesia lor, ci a pârâtelor, după ce în anul 1962 ar fi fost preluat abuziv de autoritățile comuniste de la autorul comun Romanițoiu R., decedat în anul 1972.
Neexercitarea posesiei asupra respectivului bun imobil de către reclamanți rezultă indubitabil din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, ce se coroborează și cu depozițiile martorilor P. G. și C. N. (f. 69-72 din prezentul dosar).
Potrivit art.1890 c.civ., “toate acțiunile reale se vor prescrie in 30 de ani fără ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poată opune reaua credință”.
Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun sa poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiții cumulative: sa se fi exercitat o posesie utila asupra respectivului bun si imobilul sa fi fost posedat cel puțin 30 de ani .
Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existenta unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietății, trebuie sa fi fost exercitata in mod util, potrivit art.1847 c.civ., adică fără sa fi fost afectata de vreun viciu - discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul - si fără ca respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.
Astfel cum posesia a fost definita in literatura juridica, aceasta reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.
Existenta posesiei este subsumata întrunirii cumulative a celor doua elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stăpânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic exista atât in situația in care aceasta conduita își are izvorul in convingerea sincera a posesorului, ca este titularul dreptului real, cat si atunci când știe sau trebuie sa știe ca nu are aceasta calitate, de aici rezultând distincția intre posesia de buna credința si cea de rea credință.
Atât timp cât reclamanții nu dețin stăpânirea materială a bunului în litigiu, nu se poate susține că ar poseda bunul, astfel încât, lipsind situația premisă a uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, tribunalul nu poate verifica îndeplinirea condițiilor instituită de art. 1890 cu aplic. art. 1847 și urm. c .civ. vechi.
Se impune precizarea că reclamanții nu pot uza nici de instituția joncțiunii posesiilor reglementată de art. 1860 C.civ., pentru că această facultate instituită de legiuitor se poate invoca doar pentru unirea a doua sau mai multe posesii propriu zise, iar, potrivit precizărilor de mai sus, T. S., R. T. C., R. C. C. și R. V. I. nu exercită o asemenea posesie asupra bunului în litigiu.
În mod cert, nu poate fi primită nici cererea de constatare a îndeplinirii condițiilor de a uzucapa în persoana autorului comun al reclamanților - Romanițoiu R., atât timp cât, pretinzând că acesta a fost deposedat abuziv de acest bun, de către stat, părțile indicate ar fi trebuit că uzeze de prevederile actelor normative speciale prin care s-au acordat măsuri reparatorii foștilor proprietari, fie Legea nr. 10/2001, fie legile fondului funciar.
De altfel, reclamanții au încercat redobândirea aceluiași bun imobil pe calea acțiunii în revendicare de drept comun, acțiune ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 99/12.05.009 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie (f. 6-10 dosar_ al Tribunalului Prahova).
Față de toate considerentele arătate, în baza art. 111 C.pr.civ. vechi cu aplic. art. 1890 corob cu art. 1847 și urm. c .civ. vechi, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele, ca fiind neîntemeiată.
Constatând că reclamanții sunt în culpă procesuală, întrucât vor pierde procesul, tribunalul va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții T. S. și ROMANIȚOIU T. C., domiciliați în Ploiești, ., ., ., ROMANIȚOIU C. C., domiciliată în Ploiești, .. 5, ., ., și ROMANIȚOIU V. I., cu domiciliul la U. de Asistență M.-S. Boldești-Scăieni, cu sediul în Boldești-Scăeni, Calea Unirii, nr. 57, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtele . (P.) SRL, cu sediul în Ploiești, .. 12B, jud. Prahova, SPĂLĂTORIA A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, F. M. N. - STAȚIA DE T., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și . A E. E. E. DISTRIBUȚIE M. N. SA – SDEE Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P.-A. AlinaNiță L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. P.A.A./Tehnored. PAA
10 ex./28.03.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 638/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul... → |
|---|
