Uzucapiune. Decizia nr. 1564/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1564/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 1564/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1564
Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M. L.
Judecător - M. B.
Judecător - C. D. E.
Grefier-V. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. M., domiciliată în com.I., ., jud.Prahova împotriva sentinței civile nr.7522/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în . și intimatul-intervenient în nume propriu N. I., domiciliat în com.Bălțești, ..518, jud.Prahova.
Recursul a fost timbrat conform chitanței nr._/20.02.2012 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,50 lei-fila 10 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat H. L. pentru intimatul-intervenient în nume propriu, lipsind recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că la data de 09.11.2012 recurenta-reclamantă a depus prin serviciul registratură al instanței chitanța nr._/09.11.2012 în cuantum de 56 lei și timbru judiciar de 0,75 lei reprezentând completarea taxei judiciare de timbru.
Instanța ia act că recurenta-reclamantă a completat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs conform chitanța nr._/09.11.2012 în cuantum de 56 lei și timbru judiciar de 0,75 lei.
Avocat H. L. pentru intimatul-intervenient în nume propriu arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Instanța ia act de cererea intimatului-intervenient în nume propriu, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat H. L. pentru intimatul-intervenient în nume propriu solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Față de primul capăt de cerere al recursului arată că s-a anulat cererea principală de instanța de fond ca urmare a netimbrării acțiunii întrucât reclamanta nu s-a mai interesat de cauză. Față de capătul doi al cererii de recurs, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis cererea de intervenție. S-a dovedit cu acte la dosar calitatea moștenitorilor intervenientului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie ;
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – casă și teren în suprafață de 21 mp, prin uzucapiune de lungă durată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că posedă terenul mai sus menționat în suprafață măsurată de 250 mp, situat în com. I., ., de mai mult de 30 de ani, teren care a aparținut autorilor săi și pe care l-a posedat continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar, până în prezent.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probelor cu interogatoriul pârâtei, martori, precum și o expertiză tehnică în specialitatea topografie.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la acțiunea formulată de reclamantă.
La data de 15.04.2010 numitul N. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea cererii principale, formulate de reclamantă, și constatarea dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
În motivarea cererii de intervenție s-a menționat că acest imobil a aparținut, inițial, autorului lui, P. M., iar de pe urma acestuia a rămas, în calitate de moștenitoare legală, soția supraviețuitoare a acestuia, P. S., conform Certificatului de Moștenitor nr. 1593/07.02.1978.
S-a mai susținut că după decesul lui P. S. a rămas moștenitor tatăl lui N. I., respectiv numitul N. G., în calitate de frate al acesteia, potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 493/21.03.1985.
De asemenea, s-a mai menționat că după decesul lui N. G. au rămas drept moștenitoare legală a acestuia, soția supraviețuitoare a lui, N. A., conform Certificatului de Moștenitor nr. 1308/17.12.1992, iar după decesul acesteia N. I. a rămas unicul ei moștenitor, în calitate de fiu, potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 134/26.04.2007.
A mai menționat N. I. că reclamanta a fost primită de către P. M. și P. S. să locuiască în mobilul în litigiu pentru o perioadă de timp, pentru a-i ajuta în gospodărie și, deși aceasta a avut uneori un comportament violent față de soții P. sau față de soți N., aceștia au tolerat-o
La rândul său, N. I. a susținut că a exercitat vreme de peste 30 de ani o posesie utilă asupra imobilului în litigiu, mai mult decât atât în prezent imobilul figurează la rol pe numele lui, impozitul fiind plătit la zi.
P. încheierea pronunțată la data de 22.06.2010, în temeiul art. 52 C.proc.civ., instanța a încuviințat în principiu cerere de intervenție în interes propriu formulată de N. I..
În dovedirea cererii sale, intervenientul N. I. a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probelor cu interogatoriul pârâtei, martori, precum și expertize tehnice în specialitatea topografie și construcții civile.
În urma efectuării celor două expertize și determinării valorii acestui imobil, instanța a pus în vedere ambelor părți, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.04.2011, să achite taxa de timbru și timbru judiciar, aferente prezentei cauză, însă doar intervenientul s-a conformat acestor dispoziții ale instanței.
P. urmare, având în vedere că la termenele din data de 10.05.2011 și 21.06.2011 reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor date de instanță și nu a achitat taxa de timbru aferentă cauzei, la data de 21.06.2011 instanța a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a cererii principale și a rămas în pronunțare asupra sa.
P. sentința civilă nr.7522/30.06.2011 Judecătoria Ploiești a admis excepția de netimbrare a cererii principale, invocată de intervenient, a anulat cererea principală formulat de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâta ., și intervenientul în interes propriu N. I., ca fiind netimbrată, a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul N. I., a constatat că intervenientul este proprietarul prin uzucapiune de lungă durată a terenului în suprafață de 250 mp, situat în com. I., ., identificat în perimetrul 1-2-3-4-5-1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B. N., a constatat că intervenientul este proprietarul construcțiilor situate pe terenul de mai sus, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert Dubuleac L. și a obligat reclamanta să plătească intervenientului suma de 2.795 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. s-a pronunțat asupra excepției de netimbrare a cererii principale și observând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru timp de două termene de judecată (10.05.2011 și 21.06.2011) acordate în acest sens, conform art. 36 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, respectiv taxă de timbru în cuantum de 394 lei și timbre judiciare în cuantum de 3 lei, a admis excepția netimbrării cererii principale și în consecință a anulat cererea principală formulată de reclamanta P. M., ca netimbrată.
Referitor la fondul cererii de intervenție principale, instanța de fond a reținut că uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al cererii de intervenție, reprezintă un mod originar de dobândirea a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 1890 C. civ. prevede că toate acțiunile reale se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce un titlu și fără să i se poate opune reaua-credință.
Pentru ca prescripția achizitivă să-și producă efectele se cere îndeplinirea următoarelor condiții: posedarea bunurile timp de 30 de ani, posesia să fie utilă conform art. 1847 C. civ., adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. S-a reținut că potrivit Certificatelor de Moștenitor nr. 1593/07.02.1978 și nr. 493/21.03.1985 emise de fostul notariat de Stat Județean Prahova, că imobilul în litigiu, compus din casă și terenul aferent, în suprafață de aproximativ 250 mp, situat în com. I., ., jud. Prahova, a aparținut soților P. M. și P. S..
Aceștia nu au avut titlu de proprietate pentru acest imobil, dobândindu-l prin înzestrare de la părinți, cu circa 50 de ani anterior decesului lor.
După decesul acestora, moștenitorul lor a fost numitul N. G., în calitate de frate al defunctei P. S., astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor Suplimentar nr. 133/26.04.2007 eliberat de BNP C. E.. La decesul acestuia, unica moștenitoare a lui a fost soția sa supraviețuitoare, N. A., iar la decesul acesteia unicul moștenitor legal acceptant a fost intervenientul N. I., astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor nr. 134/26.04.2007.
Instanța de fond a constatat, așadar, că pentru acest imobil încă nu există un titlu de proprietate pe numele vreunei persoane, aceste certificate de moștenitor făcând dovada doar a calității de succesibil a moștenitorilor menționați anterior.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că reclamantei P. M. i s-a permis de către familia P. și, ulterior, de către familia N., să locuiască și să folosească, temporar, această locuință, din „milă”, cum s-a menționat în declarații, deoarece aceasta nu avea, la acel moment o locuință proprie.
De asemenea, s-a mai reținut că, la un moment dat, au existat divergențe între reclamantă, pe de-o parte, și familia P., pe de altă parte, aceștia din urmă solicitându-i reclamantei să părăsească imobilul.
P. urmare, instanța de fond a constatat că, în realitate, reclamanta a stăpânit acest imobil printr-o veritabilă posesie utilă, cu alte cuvinte, a folosit imobil doar ca un detentor precar, cu acordul și din bunăvoința celor care se pretindeau a fi proprietarii imobilului, respectiv familia P. M. și S., iar, ulterior, succesorii în drepturi ai acestora.
În schimb, așa cum s-a menționat mai sus, cei care s-au comportat ca niște adevărați proprietari ai imobilului au fost, inițial, P. M. și P. S., iar după moartea lor, N. G. și N. A..
În favoarea acestora instanța de fond a reținut întrunirea tuturor elementelor care formează convingerea că a fost exercitată o posesie utilă, vreme de peste 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1890 și următoarele C. civ.
De asemenea, conform concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat în cauză de expert B. N., terenul în litigiu este în suprafață de 250 mp, fiind situat în com. I., ., jud. Prahova, delimitat pe plan de punctele 1-2-3-4-5-1, pe acest teren fiind edificată o construcție de locuit C1 și anexe gospodărești.
Având în vedere considerentele prezentate, reținând exercitarea posesiei asupra terenului timp de 30 de ani de către reclamant, alături de autorii acestuia (P. M. și S., N. G. și A.), și fiind îndeplinite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, potrivit art. 1847 C. civ., instanța apreciază drept întemeiată cererea de intervenție vizând constatarea intervenirii uzucapiunii.
Astfel, instanța de fond a admis cererea de intervenție și a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin uzucapiune de lungă durată.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 492 Cod.proc.civ., referitoare la accesiunea imobiliară, instanța de fond a constatat și dreptul de proprietate al intervenientului asupra construcțiilor situate pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert Dubuleac L. și în baza art. 274 Cod.proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată să plătească intervenientului cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu experți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta – reclamantă P. M. în contradictoriu cu intimații – pârâți . și N. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta – reclamantă a arătat că prin sentința atacata a fost anulată cererea principală ca netimbrată și s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul N. I., constatându-se că intervenientul este proprietarul construcțiilor de pe terenul în litigiu, situat în comuna I., .. De asemenea precizează că hotărârea este nelegală din punct de vedere al taxei judiciare de timbru, că în ceea ce o privește pe recurenta – reclamantă, lipsită de mijloace materiale și de venituri nu i s-a adus la cunoștință de instanța de fond că ar fi putut beneficia de reducere sau de scutirea acesteia.
Se mai precizează de recurenta – reclamantă că locuiește în imobilul în litigiu de peste 30 de ani, consideră nelegală admiterea cererii de intervenție prin uzucapiune de lungă durată a imobilului situat în comuna I., ., consideră că nu au fost îndeplinite condițiile unei posesii utile, neviciate, față de împrejurarea că intervenientul, care locuiește în Bălțești, . nu a avut o posesie continuă asupra imobilului din Vărbila, întrucât acest imobil a fost locuit în permanență de recurenta – reclamantă.
Cum condiția posesiei utile, respectiv a unei posesii continue și sub nume de proprietar nu a putut fi dovedită de intimatul – intervenient, recurenta – reclamantă consideră că, constatarea dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului și construcțiilor respective este nelegală.
Față de cele învederate, solicită admiterea recursului, casarea în ceea ce privește acțiunea pentru neintrarea în cercetarea fondului, urmând a se reține și nelegalitatea admiterii cererii de intervenție.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale ce au incidenta în soluționarea cauzei, tribunalul constată ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la critica potrivit căreia în mod nelegal a fost anulat cererea de chemare în judecată ca fiind netimbrată, întrucât instanța nu a respectat principiul rolului activ întrucât nu a fost încunoștiințată că are posibilitatea de a formula cerere a ajutor public judiciar, tribunalul reține că este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
P. încheierea din 26.04.2011 instanța de fond a acordat un nou termen de judecată în vederea achitării taxei judiciare de timbru în funcție de valoarea reținută în raportul de expertiză înregistrat la B.L.E. sub nr. 326/10.03.2011.
P. încheierea din 10.05.2011 instanța de fond a mai acordat un nou termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru de către recurenta reclamantă.
De asemenea, în ședința publică din 21.0.6.2011 avocatul reclamantei a învederat instanței faptul că nu a avut posibilitatea să timbreze cererea de chemare în judecată în funcție de valoarea stabilită în raportul de expertiză.
Tribunalul reține că instanța de fond, a dat dovadă de un rol activ chiar excesiv, acordând două termen de judecată în vederea achitării taxei judiciare de timbru.
Mai mult, tribunalul reține că, instanța de fond nu era obligată să aducă la cunoștința reclamantei posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situația în care aceasta a fost reprezentată de avocat.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că în mod corect cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă a fost anulată ca fiind netimbrată.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia posesia intervenientului-intimat nu întrunește condițiile unei posesii utile, neviciate și continue, Tribunaul reține că este de asemenea neîntemeiată.
Astfel, potrivit certificatelor de Moștenitor nr. 1593/07.02.1978 și nr. 493/21.03.1985 emise de fostul Notariat de Stat Județean Prahova, imobilul în litigiu, compus din casă și terenul aferent, în suprafață de aproximativ 250 mp, a fost stăpânit de către soții P. M. și P. S., însă aceștia nu au avut titlu de proprietate pentru acest imobil, dobândindu-l prin înzestrare de la părinți, cu circa 50 de ani anterior decesului lor.
În mod corect s-a reținut că, după decesul acestora, moștenitorul lor a fost numitul N. G., în calitate de frate al defunctei P. S., astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor Suplimentar nr. 133/26.04.2007 eliberat de BNP C. E.. La decesul acestuia, unica moștenitoare a lui a fost soția sa supraviețuitoare, N. A., iar la decesul acesteia unicul moștenitor legal acceptant a fost intervenientul N. I., astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor nr. 134/26.04.2007.
De asemenea, Tribunalul reține că, s-au comportat ca adevărați proprietari ai imobilului defuncții P. M. și P. S., autorii intervenientului, iar reclamanta a avut calitate de detentor precar, fiind tolerată de către aceștia în imobil, aspect ce rezultă din declarațiilor martorilor N. C. și D. C. –filele 82,83 dosar fond, coroborate cu răspunsurile la interogatoriul propus a fi luat reclamantei.
Mai mult, din răspunsul la interogatoriu, recurenta-reclamantă a recunoscut faptul că după decesul autorilor P. M. și P. S., părinții intervenientului, N. A. și N. G. au locuit în imobil și au acceptat la rândul lor ca recurenta-reclamantă să locuiască în continuare acolo, astfel de că rezultă în mod cert faptul că acesta din urmă a stăpânit imobilul în calitate de detentor precar și nu posesor.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că intervenientul, alături de autorii săi, P. M., P. S., N. G. și N. A. au exercitat posesie asupra terenului timp de 30 de ani, fiind îndeplinute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, potrivit art.1847 Cod civil.
De asemenea, Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.492 cod civil referitoare la accesiunea imobiliară și a constatat dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate pe acest teren, având în vedere că s-a reținut că intervenientul a devenit retroactiv proprietarul terenului prin intermediul uzucapiunii de lungă durată.
P. urmare, raportat la probele administrate în cauză Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii conform art. 304 sau 3041 C. pr. civ. .
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C.pr. civ. Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de recurenta-reclamantă P. M., domiciliată în com.I., ., jud.Prahova împotriva sentinței civile nr.7522/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în . și intimatul-intervenient în nume propriu N. I., domiciliat în com.Bălțești, ..518, jud.Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. L. M. B. C. D. E.
GREFIER,
V. R.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.E.C.D.
Tehnored.E.C.D.
2 ex./04.01.2013
D.f._ Judeătoria Ploiești
J.f. Ș. O. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1558/2012. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5225/2012.... → |
|---|
