Legea 10/2001. Sentința nr. 5612/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5612/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 5612/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5612
Ședința publică din data de 10 decembrie 2012
Președinte – A. M. L.
Grefier – E. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect „Lg. 10/2001”, formulată de contestatorul B. M. prin procurator B. S. SERGIO, domiciliat în Israel, P.O.BOX_, TEL AVIV-_, Israel, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL M. PLOIEȘTI, P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P., C. L. AL M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P. și U. JUDEȚEANĂ A C. DE A. R. P., cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P., rejudecare dosar nr._, conform Deciziei civile nr. 2483/13.06.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, pentru a oferi posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.11.2012, când, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 06.12.2012 și apoi, pentru același motiv, la data de 10 decembrie 2012, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ 30.07.2009, contestatorul Sergio B. S. - procurator pentru B. M., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații P. M. Ploiești, C. L. Ploiești, Primarul M. Ploiești și U. Județeană a C. de A. R. P., ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții P. M. Ploiești, C. L. Ploiești și Primarul M. Ploiești la plata despăgubirilor, reprezentând daune morale și materiale, în valoare de 1.000.000 Euro, câte 250.000 Euro de fiecare imobil, daune pentru greșelile, inadvertențele, impreciziile, tergiversările soluționării notificărilor imobilelor aflate în litigiu și pentru anularea deciziilor luate; să fie obligați intmații P. M. Ploiești, C. L. Ploiești și Primarul M. Ploiești la restituirea imediată în natură a terenului situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P., aflat încă în proprietatea acestora, teren preluat în mod abuziv și notificat de tatăl contestatorului.
A mai solicitat contestatorul să fie obligați intimații C. L. Ploiești și U. Județeană a C. de A. R. P. la anularea imediată a concesionării terenului situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P. atribuit pârâtei U. Județeană a C. de A. R. P. prin hotărârile pârâtului C. L. Ploiești nr. 144/1997 și nr. 164/1997, pârâta U., edificând pe terenul revendicat și notificat de tatăl contestatorului, o construcție în baza autorizației de construire nr. 505/1998 emisă de pârâta P. M. Ploiești; să fie obligată pârâta U. Județeană a C. de A. R. P. la semnarea și renegocierea unui nou contract de concesionare cu noul proprietar de drept, deposedat în mod abuziv, contract care va avea obiect terenul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P. restituit și care va conține obligatoriu și clauze de plată lunare pentru concesionarea terenului, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, contestatorul a solicitat să fie obligată intimata P. M. Ploiești să anuleze decizia de revocare a dispoziției nr. 2941/22.05.2006 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat din .. 17 (Postăvăriile Băieții de la Kahane la nr. 9, fostă I.V. Stalin, nr. 20) și emiterea dispoziției conform declarațiilor notariale ale martorilor și conform standardelor și cerințelor A.N.R.P. cu privire la menționarea suprafețelor construite și competenței soluționării de către Primărie, conform deciziei Ministrului de Finanțe și să fie obligată pârâta P. M. Ploiești la anularea deciziei de revocare a dispoziției nr.2931/22.05.2006 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P. și emiterea dispoziției de despăgubiri numai pentru clădirea demolată și revendicată prin notificarea aferentă, precum și ca instanța să specifice în sentința ce o va pronunța în prezenta cauză, obligativitatea pârâților de a executa și respecta considerentele acestei hotărâri.
Totodată, contestatorul a mai solicitat să se certifice calitatea de moștenitor a d-nei B. B. cu cota de 1/1 din masa succesorală provenită din succesiunea moștenirii părinților acesteia, precum și cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de logistică, bilete de avion tur-retur, hoteluri etc.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că cererea privind obligarea pârâtei primăria municipiului Ploiești privind plata sumei de 1.000 000 Euro este întemeiată și susținută, deoarece sunt întrunite toate condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care duc la nașterea obligației de reparare a prejudiciului cauzat de pârâți în fiecare cele 4 dosare ale imobilelor menționate la punctul A, deciziile menționate și dispozițiile revocate anexate făcând dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii directe a pârâtei P. municipiului Ploiești.
Susține contestatorul că revocarea celor 4 dispoziții prin care se respingeau cele 4 notificări, în anul 2006 și emiterea de noi dispoziții în care se acordă despăgubiri în echivalent pentru cele 4 imobile, dovedește legătura dintre daunele și prejudiciile suferite de acesta în perioada anilor 2001-2006 și pârâta P. municipiului Ploiești.
Reclamantul arată că pârâții au încălcat flagrant procesul-verbal din 17.05.2006 atunci când au revocat dispozițiile de acordare de despăgubiri emise în 2006.
Învederează contestatorul că nu a putut beneficia de despăgubirile care i se cuvin nici în anul 2004, când au fost respinse prima dată toate cele 4 notificări, și nici în anul 2006, când au fost aprobate cele 4 notificări, dar dosarele au fost respinse.
În opinia contestatorului, P. fiind entitatea investită să soluționeze notificările atât de Legea 10/2001 republicată cât și de Legea nr. 247/2005, nu era obligată să primească recomandarea ANRP București, iar nerestituirea terenului din . după 4 ani de la prima dispoziție de respingere a notificări au cauzat daune uriașe, prejudicii mari .
Susține contestatorul că a solicitat restituirea și a terenului din ., concesionat pârâtei U. Județeană a C. de A. R. proprietatea tatălui lui B. B., soția lui I. B..
Precizează contestatorul că a făcut dovada dreptului de proprietate cu Matricolele de Impozit din perioada 1938-1941 și 1955-1957 care atestă plata impozitelor pentru imobilul din .. Conform art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă terenul restituit face obiectul unui contract de concesiune noul proprietar se va subroga în drepturile pârâtei cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune cu pârâta.
În final, contestatorul arată că P. municipiului Ploiești era obligată să restituie în natură terenul din ., deoarece acest teren a fost și este în proprietatea acesteia. În mod eronat a emis dispoziția nr. 2931, respingând restituirea în natură și acordând despăgubiri în echivalent, atât pentru teren, cât și pentru construcție, întrucât Legea nr. 247/2005, titlul VII prevede în mod expres și obligatoriu restituirea în natură, în cazul în care acest lucru este posibil și în cazul în care terenul este în proprietatea instituției locale.
Conform art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă terenul restituit face obiectul unui contract de concesiune, noul proprietar se va subroga în drepturile pârâtei P. municipiului Ploiești, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de co cesiune cu pârâta U. Județeană a CAR.
Reclamantul a solicitat anularea concesiunii încheiate între U. Județeană a C. de A. R. și P. municipiului Ploiești, întrucât imobilul din ., Ploiești a fost preluat abuziv de Statul Român fără titlu valabil.
P. municipiului Ploiești și C. L. Ploiești au formulat întâmpinare conform art. 115 C. pr. civ. prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Ploiești, având în vedere că în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești, municipale ca autorități deliberative și primarii a autorități executive.
Se mai susține că în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, atribuțiile privind soluționarea notificării îi revin conducătorului entității investite cu soluționarea notificării, astfel că în prezenta cauză calitate procesuală are numai Primarul municipiului Ploiești, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale deținătoare a bunului imobil revendicat, precum și ca emitent al Dispoziției contestate.
Pe fondul cauzei, intimatele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 la primăria municipiului Ploiești, au fost înregistrate notificările nr. 996/31.08.2001, nr. 1033/23.10.2001 și nr. 1028/23.10.2001 formulate de reclamant, prin care acesta solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din Ploiești, .. 17 ( Postăvăria Băieții de la Cahane la nr. 9 ), notificări soluționate de pârâtă prin Dispoziția nr. 2941/22.05.2006 emisă de Primarul municipiului Ploiești, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri.
Intimatele au mai susținut că dosarul notificării a urmat procedura prevăzută de art. 16 alin. 2 cap. 5 Titlul VII din Legea nr. 247/2005fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, la data de 23.05.2006, ulterior la data de 07.02.2007 Comisia Centrală comunicându-i faptul că este necesară analizarea incidenței art. 31 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, dosarul a fost reanalizat în ședința din data de 22.02.2007.
La data de 02.04.2007 au fost transmise Ministerului Finanțelor Publice pentru soluționare notificările și întreaga documentație anexată însă, prin Decizia nr. 36 din 25.08.2008 a MFP, s-a declinat competența de soluționare a notificărilor la P. municipiului Ploiești, situație în care s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru a comunica în sarcina cărei instituții cade sarcina soluționării notificărilor formulate de reclamant.
P. adresa nr._ din 19.11.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a comunicat faptul că în ce privește soluționarea referitor la imobilul respectiv se va stabili numai după depunerea de către notificator a actelor prin care se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Având în vedere că prin notificările nr. 996/31.08.2001 și nr. 1028/23.10.2001, reclamantul a solicitat valoarea acțiunilor din ultimul contabil al societății Postăvăria Băieții de la Cahane la nr. 9, rezultă că în speță sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, susțin intimatele, dosarul notificării a fost retransmis la data de 10.12.2008, Ministerului Finanțelor publice pentru a soluționa notificările în ceea ce privește valoarea acțiuni,lor din ultimul bilanț contabil al societății urmând să se stabilească competența de soluționare numai după depunerea de către reclamant a actelor prin care să se facă dovada dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
Intimatele arată că până în prezent nu au fost depuse acte doveditoare la dosarul notificării, deși reclamantul a fost înștiințat de fiecare dată despre acest aspect.
În ceea ce privește imobilele din . și nr. 2 bis, nr. 4-4 bis pârâtele au menționat că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, din Ploiești, . înstrăinat chiriașilor conform Legii nr. 112/1995.
P. Dispoziția nr. 2931 din 22.05.2006 au fost soluționate notificările nr. 993/31.08.2001 și nr. 1030/23.10.2001 în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul din Ploiești, ., fostă nr. 2 bis, din actele aflate la dosarul notificării rezultând că vechea adresă poștală, . coincide cu actuala adresă poștală, ..
P. dispoziția nr._ din 12.11.2008 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură din ., iar prin Dispoziția nr._ din 12.11.2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, întrucât a fost înstrăinată foștilor chiriași conform Legii nr. 112/1995.
Referitor la obligarea la plata daunelor morale și materiale, intimatele solicită respingerea acestei cereri, întrucât nu se poate reține în sarcina lor vreo culpă în tergiversarea soluționării notificărilor adresate de contestator acestei instituții.
U. Județeană a C. de A. R. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, întrucât contestatorul nu a depus acte doveditoare care să ateste calitatea de moștenitor al lui S. Chon, așa cum impun dispozițiile art. 23 pct. 1 lit. b din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a făcut dovada că preluarea a fost abuzivă și nici că la data respectivă S. Chon al cărui succesor se pretinde a fi, era proprietar asupra imobilului din ..
Cât privește cererea privind anularea concesiunii, pârâta susține că reclamantul nu are interesul de a solicita anularea acesteia. Lipsa notificării și a actelor doveditoare demonstrează că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită cu privire la imobilul din Ploiești, ., jud. P..
În privința solicitării reclamantul de renegociere a contractului, pârâta a susținut că, după cum rezultă din dispozițiile art. 14 din legea nr. 10/2001, contractele de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune încheiate de stat sau de unitățile administrativ teritoriale continuă să producă efecte până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate.
Reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a menționat că în februarie 2004 primăria municipiului Ploiești a respins toate cele 4 notificări emițând 4 Dispoziții definitive dispunând și neacordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cele 4 imobile.
La data de 29 martie 2011, pentru că nu au fost îndeplinite obligațiile legale de către reclamant privind stabilirea obiectivelor expertize dispuse în sarcina sa la termenul de judecată din data de 01.02.2011, instanța a dispus suspendarea cauzei conform disp. art. 155 Cod proc. civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 08.06.2011, când s-a fixat termen de judecată la 12.09.2011.
P. sentința civilă nr.3550/12.12.2011 a Tribunalului P. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Ploiești și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
P. aceeași sentință tribunalul a respins acțiunea formulată de Sergio B. S. în calitate de procurator pentru B. M., în contradictoriu cu intimații Primaria M. Ploiesti, Primarul M. Ploiești și U. Județeană a C. de A. R. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul P. a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Ploiești, având în vedere că potrivit Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe, municipii sunt consiliile locale, comunale, municipale și orășenești ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.
Astfel, atribuțiile privind soluționarea notificărilor revin conducătorului entității investite cu soluționarea notificării, respectiv în speța de față, Primarul municipiului Ploiești, reprezentant legal al unității administrativ teritoriale deținătoare a bunului imobil revendicat și emitent al dispoziției contestate.
Referitor la fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat prin notificările adresate Primăriei municipiului Ploiești, înregistrate cu nr. 996/31.08.2001, nr. 1033/23.10.2001 și nr. 1028/23.10.2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Ploiești, .. 17, notificările fiind soluționate prin Dispoziția nr. 2941 din 22.05.2006 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentate de despăgubiri.
La data de 23.05.2006 dosarul a fost transmis Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind returnat la data de 07.02.2007 cu mențiunea că este necesară analizarea incidenței art. 31 din Legea nr. 10/2001, dosarul fiind reanalizat sens în care notificările au fost transmise Ministerului Finanțelor Publice împreună cu întreaga documentație, instituție care, prin Decizia nr.36 din 25.08.2008 a declinat către P. municipiului Ploiești competența de soluționare a notificărilor, situație în care pârâta s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru a comunica în sarcina cărei instituții cade competența de soluționare a notificărilor.
Autoritatea Națională a Notificărilor a comunicat prin adresa nr._ din 19.11.2008 că acesta se va stabili numai după depunerea de către reclamanta actelor prin care se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ulterior, dosarul a fost retransmis Ministerului Finanțelor Publice pentru a soluționa notificările privind valoarea acțiunilor din ultimul bilanț contabil al societății Postăvăria Băieții lui Cahane la nr. 9, competența privind soluționarea acestei notificări urmând să fie stabilită numai după depunerea actelor privind dovada dreptului de proprietate .
Tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr._ din 13.08._ Primarul municipiului Ploiești a dispus restituirea către contestator în natură a părții disponibile din imobilul din ., și prin Dispoziția nr._ din 12.11.2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură.
Cât privește solicitarea reclamantul de restituire a imobilului din ., tribunalul a apreciat că nu a fost depusă notificare în acest sens, reținând că acest imobil din Ploiești, . a fost concesionat pârâtei U. Județeană a C. de A. R. P. pe o perioadă de 49 de ani, conform Hotărârilor nr. 144/1997și nr. 164/1997 emise de C. L. Ploiești cu posibilitatea prelungirii contractului până la 99 de ani. Pe acest teren au fost ridicate construcții de către această pârâta fiind emisă autorizație de construire, tocmai în considerarea și a faptului că notificarea contestatorului cu privire la acest imobil a fost respinsă întrucât nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și privind calitatea de moștenitor al lui S. Chon.
Cu privire la cererea de anulare a concesionării, tribunalul a apreciat că, nu s-a făcut dovada că la momentul încheierii contactului de concesiune au fost încălcate condițiile de fond și de formă privind valabilitatea acestuia, reținând că cererea contestatorului privind obligarea pârâtei la renegocierea unui nou contract de concesiune cu reclamantul este neîntemeiată având în vedere că, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001contractele de concesiune încheiate cu statul sau cu unitățile administrativ teritoriale produc efecte până la expirarea termenului pentru care acestea au fost încheiate.
Tribunalul a constatat că este neîntemeiat capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 2931/2006, întrucât această dispoziție a fost revocată de către pârâta P. municipiului Ploiești fiind emise alte dispoziții, cu numerele_ din 12.11.2008 și nr._ din 13.08.2008.
Neîntemeiat a fost apreciat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale, tribunalul constatând că nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în soluționarea notificărilor reclamantului, dosarele privind notificările fiind returnate în vederea completării acestora cu acte doveditoare ale proprietății, acte solicitate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul P. a formulat recurs contestatorul, cale de atac ce a fost admisă prin decizia civilă nr.2483/13.06.2012 a Curții de Apel Ploiești, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, după ce a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de intimata UJCAR P..
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimata UJCAR P. Curtea de Apel constată că aceasta este neîntemeiată dat fiind faptul că prin aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod pr. civilă se constată că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, având în vedere susținerile recurentului în sensul că Tribunalul P. nu a analizat niciunul din capetele de cerere cu care a investit instanța de judecată.
În aceste condiții, făcând aplicarea disp. art. 137 Cod pr. civilă, va fi respinsă excepția nulității recursului.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, se constată întemeiată susținerea potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și nu și-a motivat soluția sub acest aspect.
În acest sens, se constată că cererea introductivă, astfel cum a fost precizată de către reclamant conține mai multe capete de cerere și anume: obligarea pârâtelor la plata imediată a despăgubirilor materiale și morale pentru anularea deciziilor referitoare la imobilele din ., ., . și ..17, restituirea în natură a terenului situat în ., anularea concesionării terenului de la această adresă; obligarea pârâtei U. Județeană a C. de A. P. la semnarea și renegocierea unui nou contract de concesionare; anularea deciziei de revocare a dispoziției nr.2941/22.05.2006 și emiterea dispoziției cu privire la imobilul notificat din ..17, precum și anularea deciziei de revocare a dispoziției nr. 2931/22.05.2006 și emiterea dispoziției de despăgubiri pentru clădirea demolată și revendicată sin Ploiești, ., cu acordarea unor penalizări pe fiecare zi de întârziere, stabilirea contravalorii concesiunii (evaluarea clauzelor de plată lunară) și stabilirea calității de unică moștenitoare a numitei B. (Bertha) B. pentru părinții săi Samiol Ițec – Cohn și R. S..
În considerentele hotărârii ce face obiectul prezentului control judiciar instanța de fond se rezumă în a face un istoric al traseului notificărilor adresate de reclamant Primăriei M. Ploiești după care concluzionează că imobilul din . nu poate fi restituit întrucât nu a fost depusă notificare depusă în acest sens, (deși de-a lungul timpului reclamantul a depus mai multe notificări cu privire la imobilele din .> S-a reținut că acest imobil a fost concesionat pârâtei UJCAR P. și afectat unor construcții noi edificate de aceasta, fiind respins capătul de cerere privind anularea dispoziției nr.2931/2006, cererea de anulare a concesionării și de obligare a pârâtei la renegocierea unui nou contract de concesiune cu reclamantul, precum și de acordarea daunelor morale și materiale.
Nu rezultă în nici un mod de ce a fost respinsă acțiunea reclamantului cu privire la revocarea dispoziției nr.2941/22.05.2006 privind imobilul situat în Ploiești, ..17, precum și celelalte capete de cerere enunțate anterior.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul s-a aflat în posesia unor dispoziții de restituire în natură și de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru toate cele patru imobile menționate în cererea de chemare în judecată, dispoziții care au rămas definitive prin neatacare și au intrat în circuitul civil producându-și pe deplin efectele juridice.
Astfel, reclamantului i s-a retrocedat în natură o parte din imobilul situat în Ploiești, ., conform dispoziției primarului M. Ploiești nr._/13.08.2008 și i s-au acordat despăgubiri pentru restul imobilului imposibil de restituit în natură, conform dispoziției primarului nr._/12.11.2008, definitivă la data de 6.01.2009 conform mențiunii aplicate pe aceasta de P. M. Ploiești – fila 48 dosar fond.
Tot astfel, prin dispoziția nr._/7.04.2008 definitivă la data de 23 05. 2008 – fila 51 dosar fond, reclamantului i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Ploiești, ., județul P..
De asemenea, prin dispozițiile 2931/22.05.2006, respectiv nr. 2941/22.05.2006, în privința cărora nu s-a făcut dovada atacării în fața instanței judecătorești, au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubirile prev. de Legea 10/2001 atât pentru imobilul situat în Ploiești, ., cât și pentru imobilul situat în Ploiești, ..17 – Postăvăria „Băieții de la Cahanu, la nr.9”.
Revenirea asupra acestor dispoziții ulterior de către P. M. Ploiești sub pretextul controlului efectuat de către Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților, în baza art. 2 lit. a din HG. nr.361/2005 nu își are temei legal câtă vreme aceste norme prevăd acordarea de sprijin și îndrumare metodologică anterior emiterii dispozițiilor de retrocedare neputând fi invocat acest control ca justificare pentru revocarea unor decizii cu caracter administrativ jurisdicțional ce au intrat în circuitul civil.
Instanța de fond nu numai că nu a analizat toate cererile deduse judecății, dar nici nu a administrat probatoriile ce se impuneau pentru soluționarea completă a litigiului, pentru aflarea adevărului.
Astfel, deși la termenul de judecată din data de 1.02.2011 – fila 163 dosar fond, apărătorul contestatorului a solicitat administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie și construcții pentru cele patru imobile ce fac obiectul litigiului, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra necesității administrării acestei probe.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că tribunalul nu a analizat în integralitate fondul cererii de chemare în judecată, nepronunțându-se cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investit și nu a administrat probele solicitate pentru soluționarea completă a cauzei, Curtea de Apel, constatând incidența disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, va admite recursul declarat în cauză și pe cale de consecință, făcând aplicarea disp. art. 312 al.3 și 5 Cod pr. civilă, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
O atare măsură este menită să asigure un echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, întrucât pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân, totuși, în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură.
Având în vedere argumentele pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare nu se mai justifică examinarea celorlalte critici din recurs.
Urmare a dispozițiilor deciziei de casare, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ la data de 05.07.2012, ocazie cu care, la termenul de judecată din data de 22.11.2012 a fost pusă în discuția părților prezente proba cu expertiză specialitatea topografie și construcții solicitată de contestator în primul ciclu procesual, ce a fost respinsă de instanță ca nefiind concludentă soluționării cauzei.
Cum alte probe nu au mai fost administrate în rejudecare, tribunalul urmează a pronunța soluția în baza celor administrate în primul ciclu procesual.
Astfel, deliberând cu prioritate, conform art.137 alin.1 c.pr.civ., asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. L. Ploiești, invocată prin întâmpinare, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită, cu consecința respingerii contestației formulate împotriva sa ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere împrejurarea că în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr.10/2001, atribuțiile privind soluționarea notificării îi revin conducătorului entității învestite cu soluționarea notificării, în speță – Primarul mun. Ploiești, aspect ce rezultă din dispozițiile art.21 alin.4 din acest act normativ, astfel că între C. L. Ploiești și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății nu există identitate.
Referitor la excepția lipsei de interes a contestatorului în promovarea contestației, invocată de intimata U. Județeană a C. de A. R. P., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, din înscrisurile existente la dosar rezultând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită cu privire la imobilele a căror restituire o solicită, prin urmare are și interesul de a solicita anularea contractului de concesiune încheiat între C. L. al M. Ploiești și U. Județeană a C. de A. R. P..
Pentru același motiv, instanța urmează să respingă și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de aceeași intimată, între persoana contestatorului și cea care este titular al dreptului afirmat existând identitate.
Pe fondul contestației, examinând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
1. Referitor la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâților P. M. Ploiești, C. L. Ploiești și Primarul M. Ploiești la plata despăgubirilor reprezentând daune morale și materiale în valoare de 1.000.000 Euro, câte 250.000 Euro de fiecare imobil, daune pentru greșelile, inadvertențele, impreciziile, tergiversările soluționării notificărilor imobilelor aflate în litigiu și pentru anularea deciziilor luate, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, în sarcina celor trei instituții neputând fi reținută vreo culpă care să atragă răspunderea civilă a acestora, întârzierea în soluționarea notificărilor formulate de către contestator datorându-se unor cauze independente de voința lor, precum insuficiența actelor doveditoare depuse în susținerea notificărilor, returnarea de către Ministerul Finanțelor Publice a documentației privind imobilul situat în Ploiești, ..17, returnarea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a dosarelor notificărilor pentru imobilul situat în ., în vederea completării cu noi acte doveditoare și efectuarea de noi măsurători.
2. Tot neîntemeiat se observă că este și cel de-al doilea capăt de cerere prin care contestatorul solicită restituirea imediată în natură a terenului situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P., având în vedere împrejurarea că prin dispoziția nr.2931/22.05.2006 (f.56 dosar) s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, acest imobil neputând fi restituit în natură deoarece a fost concesionat Uniunii Județene a C. de A. R. P., concesiune constatată ca fiind valabilă prin prezenta hotărâre pentru argumentele ce se vor expune la punctul 3 din considerente.
P. urmare, contestatorul fiind îndreptățit la despăgubiri, acestea urmează a fi acordate potrivit procedurii speciale instituite de Legea nr.247/2005, după întocmirea raportului de evaluare Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București procedând la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire.
3. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea imediată a concesionării terenului situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P. atribuit pârâtei U. Județeană a C. de A. R. P. prin hotărârile pârâtului C. L. Ploiești nr. 144/1997 și nr. 164/1997, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, pentru a se dispune desființarea unui contract fiind necesar a se dovedi că la data încheierii sale au fost încălcate condițiile de fond sau de formă necesare valabilității lui, condiție neîndeplinită în speța dedusă judecății.
Mai mult, se observă că nu a fost indicat vreun motiv concret de nulitate a contractului prin care imobilul în discuție a fost concesionat Uniunii Județene a C. de A. R. P. pe o perioadă de 49 de ani, pe teren fiind ridicate construcții după emitera autorizației de construire în considerarea și a faptului că notificarea contestatorului cu privire la acest imobil a fost respinsă întrucât nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și privind calitatea de moștenitor al lui S. Chon.
4. Tot neîntemeiat se constată a fi și capătul 4 de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei U. Județeană a C. de A. R. P. la semnarea și renegocierea unui nou contract de concesionare cu noul proprietar de drept, deposedat în mod abuziv, având ca obiect terenul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P., potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.10/2001, contractele de concesiune încheiate cu statul sau cu unitățile administrativ teritoriale producând efecte până la expirarea termenului pentru care acestea au fost încheiate.
Cum termenul pentru care contractul de concesiune analizat în precedent nu a expirat, contestatorul nu este îndreptățit să solicite semnarea și renegocierea unui nou contract de concesionare privitor la terenul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P..
5. Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de revocare a dispoziției nr.2941/22.05.2006, tribunalul constată că și acesta este neîntemeiat, din niciun înscris existent la dosarul cauzei nerezultând că dispoziția nr.2941/22.05.2006 emisă de P. mun. Ploiești ar fi fost revocată.
6. În ceea ce privește petitul prin care se solicită anularea deciziei de revocare a dispoziției nr.2931/22.05.2006 și emiterea dispoziției de despăgubiri numai pentru clădirea demolată și revendicată prin notificarea aferentă, precum și ca instanța să specifice în sentința ce o va pronunța în prezenta cauză, obligativitatea pârâților de a executa și respecta considerentele acestei hotărâri, tribunalul reține următoarele:
Dispoziția nr.2931/22.05.2006 emisă de P. mun. Ploiești prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P., a fost revocată prin dispoziția nr._/13.08.2008 (f.144 dosar).
În legătură cu acest aspect, se cuvine făcută precizarea că autoritatea publică își poate revoca propriul actul administrativ doar dacă acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, odată cu comunicarea dispoziției inițiale către contestator și înaintarea ei către Prefectură, conform procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001, astfel cum era în vigoare la acea dată, dispoziția a intrat în circuitul civil, astfel încât revocarea ei nu se mai putea realiza decât pe cale judiciară.
P. urmare, tribunalul va admite în parte acest capăt de cerere și va constata nulitatea parțială a dispoziției nr._/13.08.2008 emisă de Primarul mun. Ploiești, în sensul că va înlătura mențiunea referitoare la revocarea dispoziției nr.2931/22.05.2006 emisă de Primarul mun. Ploiești și va menține toate celelalte prevederi ale dispoziției contestate (nr._/13.08.2008).
Referitor la solicitarea de obligare a pârâților de a executa și respecta considerentele acestei hotărâri, aceasta nu poate face obiect al prezentei judecăți, pârâților revenindu-le această obligație în virtutea legii.
7 și 8. În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a pârâților ca în termen de maxim 45 de zile, respectiv 30 de zile de la data comunicării sentinței să îndeplinească și să execute punctele analizate în precedent, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, nicăieri în cuprinsul codului de procedură civilă nefiind prevăzută o astfel de posibilitate, partea nemulțumită de hotărâre având dreptul de a formula calea de atac ordinară (sau extraordinară, după caz) în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în cazul neexecutării de bunăvoie a hotărârii urmând a se parcurge procedura executării silite reglementată de același cod.
9. Referitor la petitul având ca obiect acordarea de penalizări (câte 2.500 euro) pentru fiecare zi de întârziere pentru nerespectarea și neaplicarea punctelor 7 și 8, se observă că nici acesta nu este întemeiat, de vreme ce punctele 7 și 8 analizate în precedent au fost respinse ca neîntemeiate, soluția fiind efectul firesc al celei stabilite pentru solicitările în discuție.
10. În ceea ce privește solicitarea contestatorului de stabilire a contravalorii concesiunii pentru terenul situat în Ploiești, ., fostă nr. 2, jud. P., tribunalul constată că nici aceasta nu este întemeiată, o astfel de sumă neputând fi stabilită de instanța de judecată, ci numai de către părți prin negociere.
11. Tot neîntemeiat se observă că este și petitul având ca obiect stabilirea calității de unică moștenitoare a numitei B. (Bertha) B. pentru părinții săi S. Ițec-Cohn și Rebeica S., o astfel de calitate neputând fi probată cu declarații notariale date de diverse persoane, ci doar cu certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care să ateste rudenia sau filiația sau testament însoțit de astfel de certificate.
Cum contestatorul nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din cele enumerate în precedent, pretenția acestuia nu poate fi admisă.
12. În sfârșit, solicitarea contestatorului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu se constată, de asemenea, că este neîntemeiat, la dosar nefiind depuse înscrisuri doveditoare în sensul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va admite în parte contestația, va constata nulitatea parțială a dispoziției nr._/13.08.2008 emisă de Primarul mun. Ploiești, în sensul că va înlătura mențiunea referitoare la revocarea dispoziției nr.2931/22.05.2006 emisă de Primarul mun. Ploiești și va menține toate celelalte prevederi ale dispoziției contestate (nr._/13.08.2008), respingând în rest contestația, ca fiind neîntemeiată.
În plus, în baza art.274 alin.1 c.pr.civ., contestatorul aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata către intimata U. Județeană a C. de A. R. P. a sumei de 7.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat în fond în cele două cicluri procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P., invocată prin întâmpinare și respinge contestația formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, ambele invocate de intimata U. Județeană a C. de A. R. P., ca fiind neîntemeiate.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul B. M. prin procurator B. S. SERGIO, domiciliat în Israel, P.O.BOX_, TEL AVIV-_, Israel, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL M. PLOIEȘTI, P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P. și U. JUDEȚEANĂ A C. DE A. R. P., cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, județul P., rejudecare dosar nr._, conform Deciziei civile nr. 2483/13.06.2012, și în consecință:
Constată nulitatea parțială a dispoziției nr._/13.08.2008 emisă de Primarul mun. Ploiești, în sensul că înlătură mențiunea referitoare la revocarea dispoziției nr.2931/22.05.2006 emisă de Primarul mun. Ploiești și menține toate celelalte prevederi ale dispoziției contestate (nr._/13.08.2008).
Respinge în rest contestația, ca fiind neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către intimata U. Județeană a C. de A. R. P. a sumei de 7.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2012.
Președinte, Grefier,
A.-M. L.. E. M.
Red / Tehnored. A.M.L.
7 ex./13.05.2013
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Comunicat 5 sentințe
14.05.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5577/2012.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5662/2012. Tribunalul... → |
|---|
