Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 7/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din data de 7.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: C. R. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă S.C. S. DE GOSPODĂRIE URBANĂ PLOIEȘTI S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. D. F., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta reprezentată de consilier juridic O. L. și intimatul reprezentat de avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a atașat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 155,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și că prin Serviciul Registratură, la data de 28.12.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 156 lei, conform chitanței . și nr._/7.01.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării, formulată de către intimat.
Având cuvântul, reprezentanta recurentei solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei recurentei să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării comunicată în ședință publică.
Reprezentanta recurentei, învederează instanței că a efectuat o adresă către Inspectoratul Județean de Poliție Prahova pentru a se comunica planșele fotografice și procesul – verbal de constatare la fața locului, însă dosarul este acum la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a intra în posesia acestor planșe. De asemenea, depune la dosar adresa nr._/17.12.2012, adresa nr._/29.11.2012 și adresa nr. 132/04.01.2013 și comunică un exemplar și reprezentantului intimatului.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului, învederează instanței că descrierea din adresa de răspuns este și în mandatul de executare și nu aduce nici un element de noutate, astfel că se opune cererii.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului arată că se opune încuviințării probei cu înscrisuri noi, întrucât acestea puteau fi aduse și în fața instanței de fond. De asemenea, se opune și admiterii cererii de amânare.
Instanța admite în parte proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă, în sensul că încuviințează proba cu actele deja depuse și respinge încuviințarea probei privind planșele fotografice.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului, arată că nu se opune admiterii cererii de lăsare a cauzei la a doua strigare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentei prin reprezentant să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de către intimatul P. D. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns: recurenta reprezentată de consilier juridic O. L. și intimatul reprezentat de avocat P. C..
Având pe rând cuvântul, reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatului, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea și în combaterea cererii de recurs.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3749,14 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat spațiului verde ca urmare a accidentului rutier al cărui autor a fost. De asemenea solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr._/12.09.2012a Judecătoriei Ploiești. Cu privire la răspunsul dat de către poliție, arată că la fila 7 dosar fond este atașat răspunsul dat de Poliție care este la fel ca cel depus astăzi și se referă numai la accidentul rutier. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, arată că prețul pe care îl solicită recurenta este exagerat și nu este dovedit. De asemenea, arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prețul cerut de către recurentă este exagerat. Totodată, arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta S.C. S. De Gospodărire U. Ploiești S.R.L. a chemat în judecata pe pârâtul P. D. F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului in lei a sumei de 859,5 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat spațiului verde aparținând domeniului public al Municipiului Ploiești si aflat in concesiunea reclamantei, ca urmare a evenimentului rutier din data de 27.10.2010 pe . plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 27.10.2010 in jurul orei 04,50, pe . Colegiului Sf. V., s-a produs un eveniment rutier ce a avut ca urmare si distrugerea spațiului verde (arbori, arbuști), in care a fost implicat un autoturism marca BMW condus de către pârâtul P. D. F..
Menționează reclamanta ca, in acest sens, Serviciul Amenajare si Mentenanta Spatii Verzi, ca serviciu de specialitate din cadrul S.C. SGU Ploiești S.R.L., a solicitat Politiei Rutiere a Municipiului Ploiești, prin adresa înregistrata sub nr.2681/01.11.2010, informații cu privire la deținătorul legal al vehiculului care a produs pagubele pricinuite in zonelor verzi amenajate aparținând domeniului public, iar prin adresa nr._/13.11.2010, înregistrata la S.C. SGU Ploiești S.R.L. sub nr.4981/24.11.2010, Politia Municipiului Ploiești - Secția de Politie nr.1 Centru i-a comunicat numele si domiciliul conducătorului auto implicat in accident, comunicându-i si faptul ca in prezenta cauza a fost întocmit dosar penal.
Arata reclamanta că în baza informațiilor furnizate de către politie, serviciul de specialitate din cadrul societății reclamanta, in baza HCL nr. 145/2005, a întocmit Devizul de lucrări nr.4981/30.11.2010 in valoare de 693,14 euro (fără TVA).
Învederează reclamanta faptul ca, la data de 14.12.2010, prin adresa nr. 6803 l-a invitat pe domnul P. D. F. la sediul societății pentru a-si însuși devizul in original, având in vedere ca anexat prezentei se afla o copie a acestuia. Având in vedere ca plicul s-a întors nedeschis, a retransmis adresa la data de 10.02.2011, iar la data de 24.02.2011 a revenit cu adresa nr. 4223.
Totodată învederează reclamanta ca S.C. SGU Ploiești S.R.L. a convocat la consiliere, in conformitate cu art. 7201 Cod procedura civila, pe paratul P. D. F. prin adresa nr._/19.09.2011, la data 07.10.2011, insa acesta nu a dat curs acestei invitații, fapt consemnat si in procesul-verbal de conciliere nr._/07.10.2011.
Precizează reclamanta ca, pârâtul nu a înțeles nici pana la acest moment sa dea curs soluționării pe cale amiabila a prezentului diferend si nici sa achite prejudiciul cauzat societății noastre.
In drept au fost invocate disp. art.112-114 C.pr.civ.
In dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, adresa_ din 13.11.2010, deviz 4981 din 30.11.2010, corespondența purtata cu pârâtul,, convocare la conciliere și procesul verbal încheiat, înscrisuri aflate la filele 6 – 15 dosar.
La termenul de judecată din 13.02.2011 reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care învederează faptul ca la momentul introducerii acțiunii, respectiv data de 25.11.2011, valoarea unui euro era de 4,3620 lei, prin urmare debitul cu care pârâtul P. D. F. figurează in evidentele contabile ale societății este de 3749,14 lei echivalentul a 859,5 euro.
Instanța a încuviințat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri si interogatoriul pârâtului, iar pârâtului proba cu înscrisuri.
Instanța apus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate horticultură care să identifice și să evalueze eventualul prejudiciu cauzat reclamantei, însă reclamanta nu a fost de acord cu administrarea acestei probe, iar pârâtul a arătat ca nu dispune de sumele necesare achitării onorariului de expert.
La termenul de judecată din 09.04.2012, reclamanta a formulat precizare la acțiune in sensul că modul de calcul si semnificația fiecărei poziții din devizul nr. 4981/30.11.2010 sunt in concordanta cu prevederile HG nr.28/2008, iar in ceea ce privește cheltuiala cu manopera, aceasta cuprinde cheltuiala cu salariile si cheltuiala unității, reprezentând contribuțiile sociale obligatorii.
Prin sentința civilă nr._/12.09.2012, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 859,5 euro (echivalentul în lei la data plății) sumă reprezentând prejudiciul cauzat spațiului verde ca urmare a evenimentului rutier din data de 27.10.2010.
Din actele dosarului, respectiv din adresa_ din 13.11.2010 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova – Poliția Municipiului Ploiești, rezultă că la data de 27.10.2010 pe Bulevardul Republicii din Municipiul Ploiești, în dreptul Colegiului Sf. V., a avut loc un eveniment rutier ce a avut ca urmare și distrugerea spațiului verde, în care a fost implicat un autoturism marca BMW condus de către P. D. F. (pârâtul din prezenta cauză).
În baza acestei adrese reclamanta întocmit devizul nr.4981 din 30.11.2010 (fila 8 dosar) – stabilind prejudiciu spații verzi (domeniu public) . Colegiului Sf. V.) în suma de 693,14 euro fără TVA pe numele pârâtului din prezenta cauză, P. D. F..
Conform principiul general stabilit prin dispozițiile articolului 1169 cod civil potrivit cu care „cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”, reclamantului îi revine sarcina probei în dovedirea existenței creanței sale și al caracterului cert al acesteia.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâtul este cel care a cauzat pretinsul prejudiciu și nici nu se face dovada întinderii prejudiciului.
Din adresa_ din 13.11.2010 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova – Poliția Municipiului Ploiești, nu rezultă că pârâtul a fost cel care a cauzat evenimentul rutier (se menționează doar că în acel eveniment a fost implicat autoturismul condus de pârât).
Mai mult, reclamanta nu a făcut nici o dovada a prejudiciului cauzat, simpla întocmire a unui deviz nu face dovada pagubelor pe care le-ar fi suferit ca urmare a evenimentului rutier. În deviz se menționează doborâre arbori, plantare arbori foioși, plantat gard viu pe două rânduri, însă la dosar nu exista nici o probă din care să rezulte că urmare a respectivului eveniment rutier au fost necesare lucrările reținute în devizul invocat.
Deși la ultimul termen de judecata reclamanta a depus la dosar interogatoriu pentru a fi luat pârâtului, instanța reține ca reclamanta nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor articolului 225 Cod de Procedură Civilă, și chiar daca ar fi fost făcută o astfel de solicitare, instanța nu ar putea aprecia neprezentarea pârâtului în fața instanței pentru administrarea probei cu interogatoriu, ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, întrucât o astfel de apreciere se poate face în măsura în care acest fapt se coroborează cu restul probatoriului administrat, în cauză nu a fost dovedit prejudiciul suferit de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond, în mod eronat a respins acțiunea.
A arătat că instanța de judecată nu a analizat în mod temeinic înscrisurile de la dosar, din care rezultă în mod evident situația de fapt.
A precizat că, prin adresa nr._/13.11.2010, Poliția municipiului Ploiești – Secția de Poliție nr. 1 Centru i-a comunicat numele și domiciliul conducătorului auto implicat în accident, de fapt singurul autor al accidentului.
A menționat că adresa Poliției este răspunsul la sesizarea formulată de Serviciul Amenajare și Mentenanță Spații Verzi din cadrul S.C. SGU Ploiești S.R.L., prin care solicita informații referitoare la datele de identificare ale posesorului autovehiculului care a produs accidentul rutier în Ploiești, zona Bld. Republicii, soldat cu distrugeri de vegetație (arbori, arbuști), precizând totodată și obligațiile autorului accidentului la plata daunelor pe domeniul public.
A arătat că, prin urmare, apreciază ca indubitabil faptul că pârâtul este autorul accidentului și al distrugerilor provocate spațiului verde (arbori, arbuști).
A precizat că, pentru refacerea spațiului verde, a consumat resurse (materiale și forță de muncă) a căror valoare reiese din devizul de lucrări.
A menționat că devizul a fost întocmit în concordanță cu legislația în vigoare, iar tarifele sunt stabilite de către Consiliul Local la municipiului Ploiești, prin H.C.L. nr. 145/2005.
A arătat că, așa cum rezultă din încheierea din data de 13.02.2012, pârâtul, prezent, recunoaște fapta, însă comunică instanței faptul că i se pare prea mare cuantumul pretențiilor.
A menționat că a depus interogatoriul pentru a fi luat pârâtului la ultimul termen de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 7-9 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 din Codul civil din 1864, aplicabil în cauză, este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, în adresa nr._/13.11.2010, emisă de Poliția Municipiului Ploiești, nu se menționează că intimatul-pârât ar fi autorul distrugerii spațiului verde sau că acesta ar fi săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție.
Simpla întocmire de către recurenta-reclamantă a unui deviz, nu face dovada producerii unui prejudiciu cert sub aspectul existenței și al întinderii sale.
De asemenea, pe baza probelor administrate în cauză, nu poate fi stabilită legătura de cauzalitate între evenimentul rutier din data de 27.10.2010 și pagubele aduse spațiului verde menționate în devizul întocmit de recurenta-reclamantă.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, în cuprinsul încheierii de ședință din data de 13.02.2012, nu se menționează că pârâtul recunoaște fapta, acesta arătând doar că are cunoștință de cererea de chemare în judecată și că suma datorată este foarte mare.
În ceea ce privește lipsa pârâtului la interogatoriu, se observă că prezumția simplă de recunoaștere tacită nu este impusă de legiuitor, atitudinea pârâtului putând fi considerată de către instanță fie ca o mărturisire, fie ca un început de dovadă.
De altfel, prin concluziile scrise depuse la dosar în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii, invocând imposibilitatea stabilirii caracterului cert și a întinderii prejudiciului.
În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă declarat de recurenta – reclamantă S.C. S. DE GOSPODĂRIE URBANĂ PLOIEȘTI S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. D. F., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.01.2013.
Președinte, Judecători,
I. C. R. I. C. L. C. D.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./11.04.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. D. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
