Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1038/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1038/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1913/337/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1038
Ședința publică din 15 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: Patrițiu D., judecător
Judecător: I. D. H.
Judecător: N. C. C.
Grefier: V. H.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. B. F., domiciliat în Z., .. 71, ..A, ., împotriva Sentinței civile nr. 1788 din 10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în dos. nr._, având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta intimatului R. V. – av. P. M., precum și reprezentanta recurentul reclamant S. B. F. – av. G. L. A., lipsă fiind părțile și chemata în garanție . Group București.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul ca pricina
se află la al doilea termen de judecată.
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței, de către recurentul reclamant S. B. F. – prin reprezentant – av. G. L. A., adresă de înaintare de la fila 19, prin care arată că s-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 77,5 lei de la fila 20, stabilită în sarcina acestuia, precum și practică judiciară de la filele 22-27.
Totodată, reprezentanta intimatului – av. P. M., depune la dosar chitanța nr. 86 din data de 15 oct. 2013, reprezentând c/v onorariu avocațial de la fila 21.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentul reclamant S. B. F. – av. G. L. A., solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare, Judecătoriei Z., iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii reclamantului, arătând faptul că a avut loc un accident auto, instanța de fond a stabilit că vinovăția
aparține altcuiva. Totodată arată că în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize, apoi arată că s-a ajuns la un dosar penal care a fost acvirat la dosarul de fond și la prezentul dosar. Consideră sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Susține pe larg cererea și motivele de recurs.
Reprezentanta intimatului R. V. – av. P. M., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată în continuare că prin sentința civilă nr. 1252/2009 instanța a anulat procesul verbal de constatare întocmit pentru S. B. F., dar nu a spus nimic cu privire la vinovăția lui R. V.. Totodată, arată că în mod corect instanța a apreciat că expertiza lui P. G., nu poate fi luată în considerare, arată că, în mod evident, vinovăția aparține lui S. B. F..
Instanța, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1788 din 10.06.2013 a Judecătoriei Z. s-a admis excepția dreptului la acțiune invocată de pârâta . Group SA.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. B. F., împotriva pârâtei . Group SA constatând prescris dreptul la acțiune al reclamantului împotriva pârâtei.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. B. F. împotriva pârâtului R. V.,ca nefondată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul R. V. împotriva chematei în garanție . Group SA, ca nefondată.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
În motivarea sentinței se arată că nu sunt dovedite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale subiective, pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie și anume culpa, care în acest caz revine reclamantului și nu pârâtului, în calitate de autor al faptei ilicite prejudiciabile.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamantul S. B. F., solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință trimiterea dosarului spre rejudecare Judecătoriei Z., iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului ca întemeiată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că afirmația instanței de fond conform căreia pârâtul a fost un simplu ,,terț,, față de dosarele în care nu a fost parte, nu se poate reține ca pertinentă având în vedere faptul că pârâtul a avut această inițiativă de a formula plângere penală.
Recursul reclamantului S. B. F. nu este fondat, pentru motivele care succed:
În mod corect și legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A. și a respins cererea reclamantului S. B. F. împotriva pârâtei, constatând prescris dreptul la acțiune al reclamantului împotriva pârâtei.
Totodată, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului împotriva pârâtului R. V..
A fost respinsă ca nefondată și cererea de chemare în garanție a pârâtului R. V. împotriva chematei în garanție S.C. O. V. Insurance Group S.A.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că instanța nu va ține seama de expertiza întocmită de ing. P. G. și va da eficiență concluziilor expertizei întocmite de expert B. R., rezultând că vinovat de producerea accidentului se face reclamantul - pct.5 și 6 din raportul de expertiză.
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din 14.10.2008 reclamantul S. B. F. a fost sancționat contravențional pentru nepăstrarea distanței față de autovehiculul din fața sa, deoarece în jurul orelor 16,00 din aceeași zi, conducând autoturismul având nr. de înmatriculare Sj -06- A., pe bulevardul M. Viteazul din municipiul Z., în zona magazinului Unicarm a intrat în coliziune cu autoturismul condus de pârâtul R. V. cu nr. de înmatriculare_ . Prin sentința civilă nr. 1252 din 13.03.2009, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ a fost anulat procesul verbal de contravenție ., nr._ din 14.10.2008.
La soluționarea acestei cauze, instanța a ținut cont de declarația martorului V. A. M., care ulterior a fost achitată în baza art. 11, pct. 2, lit. a C.p.p. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prin sentința penală nr. 81 din 16.02.2012 a Judecătoriei Z., reținându-se că există îndoială cu privire la intenția acesteia de a induce în eroare autoritățile.
Cu ocazia efectuării urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de către expertul P. G., care a stabilit că vinovat de producerea accidentului este pârâtul R. V., care în timp ce conducea autoturismul_, nu s-a asigurat la schimbarea bruscă a benzii de circulație. Se mai arată în expertiză că, faptul că reclamantul a circulat cu autoturismul_ depășind viteza maximă legală admisă pe respectivul sector de drum cu 2 sau 3 km/h, nu este cauza producerii accidentului de circulație. Această expertiză nu ține cont doar de avariile suferite de autoturismele implicate în accident, ci ia în considerare și declarația martorului V. A. M., care a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu această declarație, precum și declarațiile celor doi conducători auto implicați în producerea respectivului accident rutier, astfel că instanța de fond în mod corect nu a luat în considerarea această expertiză tehnică judiciară.
În schimb, expertiza efectuată de către expertul B. R. a stabilit cu exectitate viteza autoturismului condus de către reclamant, în momentul producerii accidentului ca fiind 61,91 Km/h, conform punctului 3 din expertiză.
Susținerile reclamantului S. B. F., făcute în motivarea recursului, potrivit cărora prima instanță a ignorat toate concluziile bazate pe probe științifice și pe declarații de martori, sunt nefondate, raportat la faptul că expertiza tehnică judiciară ignorată de către instanța de fond nu se bazează pe avarii suferite de către autoturismele implicate în accident, iar asupra declarației martorului, invocată de către reclamant planează suspiciunea că aceasta nu a redat cu exactitate adevărul, atâta vreme cât instanța penală a reținut că există îndoială cu privire la intenția inculpatei V. A. M., de a induce în eroare autoritățile.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul recurentului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. B. F., împotriva Sentinței civile nr. 1788 din 10.06.2013 a Judecătoriei Z..
Obligă reclamantul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul R. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2013.
Președinte, Patrițiu D. | Judecător, I. D. H. | Judecător, N. C. C. |
Grefier, V. H. |
Red. C.N.C./14.11.2013
Dact.H.V./25.11.2013
Ex. 2
Jud.fond: C. R. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul SĂLAJ | Pretenţii. Decizia nr. 819/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
