Acţiune în constatare. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. R.

Judecător I. M. C.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta U. T. ADIMINISTRATIVĂ SATU M., CUI_, cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, . civile nr. 1408 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata G. K., CNP_, domiciliată în mun. Satu M., . 14, . M., având ca obiect acțiune în constatare.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1408/14.04.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta G. K. în contradictoriu cu pârâta U. ADMINISTRATIV TERITORIALA SATU M. reprezentată prin PRIMAR și, în consecință: a constatat că reclamanta este proprietară asupra garajului în suprafață de 20,12 mp aferent imobilului apartament nr.6, situat în Satu M., .; a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra acestui imobil reprezentând garaj în CF_-C1-U1 Satu M.; a obligat pârâta să achite reclamantei 2345 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și taxa de timbru.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BN P., încheiat de reclamantă la data de 6.06.2012 (fila 6), aceasta a dobândit un drept de proprietate asupra imobilului situat în Satu M., ., . corespunde imobil apartament format din 4 camere, dependințe împreună cu cota de 66,96/586 părți teren înscris în CF_ Satu M.. În acest imobil, care are un număr de 10 apartamente, fiecare imobil deține și un garaj, însă acestea nu au mai fost întabulate, deși odată cu vânzarea unui apartament s-a transmis posesia și proprietatea și asupra acestora.

În dovedirea acțiunii formulate, reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale și efectuarea unei expertiză tehnică de specialitate, probele fiind pertinente cauzei, au fost încuviințate de instanță.

Astfel, a fost audiată martora R. A., care a declarat instanței că un număr de 10 familii au hotărât construirea acestui . va deține în proprietate un garaj și care urma să se vândă odată cu apartamentele. Martora așa cunoaște că aceste garaje nu dețin autorizație de construcție și nu se plătește impozit pe ele, deoarece ele fac parte din blocul construit și formează parterul, respectiv demisolul blocului.

Din raportul de expertiză întocmit de dl.L. depus la filele 73-76 din dosar rezultă faptul că garajele au o suprafață de 20,10 mp, iar garajul reclamantei, respectiv nr. top al parcelei pe care se află este de 1185/1 în suprafață de 586 mp, înscris în CF_ Satu M., parțial este proprietatea Statului Român, iar parțial este proprietatea deținătorilor de apartamente.

Văzând considerentele de mai sus, fără a fi reluate, raportul de expertiză întocmit, acordul pârâtei cu admiterea acțiunii, în baza art.35 și urm., art.192 și urm. C., art.21 din Legea 215/2001, instanța a admis acțiunea reclamantei conform dispozitivului hotărârii atacate

Deoarece pârâta se află în culpă procesuală, iar reclamanta a fost nevoită să formuleze prezentul petit, în baza art.451 și urm.C., pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 2345 lei cheltuieli de judecată, constând din taxa de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MUNICIPIUL SATU M. prin PRIMAR, solicitând admiterea apelului și implicit respingerea acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 2345 lei constând în onorariu expert și taxă judiciară de timbru, reclamantei G. K., pentru următoarele motive:

Sentința civilă nr.1408/2015 este dată fără respectarea dispozițiilor legale, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert tehnic, respectiv instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut prin cererea de chemare în judecată ori Ia primul termen de înfățișare.

Conform art.453 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul relevă ideea prezumției de culpă procesuală a celui care a pierdut procesul.

Conform art.397 alin.(1) Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Precizează că reclamanta nici în cererea de chemare în judecată și nici prin vreo precizare la acțiune nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Învederează că reclamanta avea obligația de a-și preciza obiectul, atât cererile principale, cât și cele accesorii, prin cererea introductivă de instanță, potrivit art.194 Cod proc.civ. Dacă aceasta a omis să solicite acordarea cheltuielilor de judecată în cuprinsul cererii, avea posibilitatea să solicite acest fapt la prima zi de înfățișare, ori nu s-a întâmplat așa.

Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, respectarea principiului disponibilității presupune acordarea cheltuielilor de judecată numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate.

Partea care a pierdut procesul, suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece prin atitudinea sa în proces, a determinat aceste cheltuieli. Instanța le va acorda numai la cerere, în baza principiului disponibilității.

Menționează că regula de mai sus nu se aplică în cazul art.454 Cod procedură civilă, potrivit căruia pârâtul care a recunoscut pretențiile reclamantului, nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se aplica acest text, trebuie întrunite următoarele condiții:

- recunoașterea să se facă în fața primei instanțe și nu în apel, în recurs sau cu ocazia rejudecării;

- recunoașterea trebuie să fie totală, adică să privească toate pretențiile părții adverse;

- recunoașterea trebuie să fie efectivă, nu dedusă din neprezentarea la interogatoriu.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții".

Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.

Culpa procesuală nu trebuie confundată cu exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale (art.12 Cod proc.civ.). Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții. Ori de câte ori se va depăși limita culpei și se va intra în sfera relei credințe (a intenției), vor deveni aplicabile dispozițiile art.12 Cod proc.civ. și, pe lângă cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul, adversarul litigant va putea fi sancționat cu amendă judiciară în temeiul art.187 Cod proc.civ.

Fată de cele de mai sus, apelantul apreciază că natura juridică a cheltuielilor de judecată este una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.

Articolul 453 alin.1 Cod proc.civ. vorbește doar despre partea care „cade în pretenții". Partea îndreptățită a cere și a obține cheltuielile de judecată urmează a fi aflată de la caz la caz în persoana fie a reclamantului, fie a pârâtului.

Practic, partea îndreptățită la aceste cheltuieli este adversara litigantă a celei care cade în pretenții, a celei care a fost în culpă procesuală. Partea despre care vorbește este cea care a suferit un prejudiciu material, concretizat în cheltuielile cauzate de judecată, este victima culpei procesuale a părții care „cade în pretenții".

Consideră că culpa procesuală poate aparține și reclamantei, deoarece nu a încercat să dovedească de la început situația de fapt.

Învederează că pârâtul trebuie să recunoască pretențiile reclamantului, nu interesează modalitatea în care se realizează această recunoaștere: mărturisire, achiesare; prin întâmpinare, prin răspunsurile date în cadrul administrării probei cu interogatoriul, după administrarea probelor. Manifestarea de voință în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantului trebuie să fie neîndoielnică.

De asemenea, arată că raportul de expertiză solicitat de către reclamantă era necesar nu pentru pârât, ci pentru identificarea imobilului, și pentru întabularea în cartea funciară, aceasta cuprinzând descrierea imobilului-garaj, precum și coordonatele de identificare stereo. Subliniază că, chiar dacă s-ar fi soluționat cauza pe cale administrativă tot trebuia ca reclamanta să întocmească o lucrare topografică, deci efectuarea acestei cheltuieli excede culpei apelantului, care nu s-a opus admiterii acțiunii. Totodată, faptul că reclamanta nu își poate întabula garajul pe numele său nu este culpa apelantului, care nu are competențe în întabularea imobilelor, ci OCPI are astfel de atribuții.

Învederează că în conformitate cu Hotărârea nr.1.288 din 18 decembrie 2012 (*actualizată*) pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara județean îndeplinește atribuții precum înscrierea imobilelor în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară;

Privind taxa judiciară de timbru achitată în cauză, consideră că apelantul nu poate fi obligat la plata acesteia având în vedere că acțiunea promovată de către reclamantă nu se datorează culpei apelantului ca urmare a unui act administrativ de refuz-respingere a intrării în legalitate.

Astfel, analizând cele de mai sus, solicită admiterea apelului așa cum a fost el formulat.

Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele devoluțiunii și în raport de dispozițiile legale în materie, apreciază ca fondat apelul, întrucât:

Obligarea pârâtului-apelant, în fața primei instanțe la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanta-intimată, în sumă de 2345 lei, s-a întemeiat pe reținerea culpei procesuale în sarcina celui obligat și pe efectul produs în urma admiterii acțiunii formulate de reclamantă.

În opinia tribunalului, nu întotdeauna este suficientă reținerea culpei procesuale fără a circumstanția elementele care o definesc. În primul rând culpa procesuală nu se confundă cu reaua-credință și nici nu se asimilează nediferențiat cu noțiunea de parte căzută în pretenții.

Stabilirea culpei procesuale se determină în funcție de circumstanțele existente atât anterior, cât și în timpul desfășurării procesului, cât și raportat la obiectul pretenției și obligațiile care îi incumbă pârâtului chemat în judecată.

Este adevărat că în cauză, intimata-reclamantă a investit instanța cu o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului garaj, situat în Satu M., ., edificat asupra unei parcele de teren aferentă blocului de locuințe, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din 06.06.2012, încheiat cu terțe persoane și nu cu apelantul-pârât. Prin urmare, pentru capătul principal al cererii nu există raporturi juridice între părți, acestea au fost identificate în ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere privitor la întabularea în cartea funciară a imobilului și pe incidența art.36 din Lg.18/1991.

Lipsa autorizației de construire, a celorlalte documente (proiectul inițial pentru ansamblu de locuințe și identificarea amplasării garajelor/-ului, aprobat și autorizat de Primăria Municipiului Satu M.) nu pot fi imputate apelantului, care deși are atribuții exclusive în domeniul de aplicare a Lg.50/1991, totuși nu are obligația de a face demersuri pentru . celor care nu au respectat normele legale privind autorizarea prealabilă a construcțiilor și nici nu au cerut .>

Demersurile întreprinse de reclamantă pentru a efectua întabularea dreptului de proprietate și realizarea publicității imobiliare puteau fi realizate chiar și pe cale extrajudiciară, prin depunerea documentației necesare la OCPI, inclusiv obținerea unei autorizații ulterioare sau măcar obținerea documentelor cuprinse la art.37 alin.5 din Lg.nr.50/1991.

Nu au fost identificate obligații neexecutate din partea apelantului și din pricina cărora să fi determinat inițierea acțiunii judiciare, dimpotrivă aceste obligații erau numai în sarcina reclamantei, care a cumpărat apartamentul fără descrierea accesoriilor și evidențierea lor în cartea funciară.

Raportat la conținutul acestor împrejurări obiective de fapt și de drept, coroborat și cu poziția procesuală a pârâtului în fața primei instanțe, care a fost evidențiată în urma admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, dispusă prin încheierea din 26.06.2015, tribunalul a găsit ca întemeiate criticile apelantului și, prin urmare, ca fondat apelul declarat în cauză.

Față de cele de preced, în temeiul art.480 alin.2 Cod proc.civ., a fost admis apelul, cu schimbarea în parte a sentinței, în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL SATU M. PRIN PRIMAR, CUI_, cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, . civile nr.1408 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. și în contradictoriu cu intimata G. K., CNP_, domiciliată în mun.Satu M., . 14, . M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ., . M. și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge capătul de cerere al reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2345 lei.

Menține restul dispozițiilor rămase neschimbate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi: 03.11.2015.

Red.I.M.C./03.12.2015

Tehnored_BER /03.12.2015

Ex.5

- ..cu: U. T. Administrativă Satu M., G. K.-la ambele adrese

Jud.fond: E. D.