Pretenţii. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. T.

Judecător: T. B.

Grefier. A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelurilor civile declarate de apelantul-reclamant L. I. C., în calitate de moștenitor al reclamantei L. E. C., domiciliat în Cluj N., . M., nr. 37, jud. Cluj, și apelanta-pârâtă B. Z., domiciliată în Satu M., .. 7, . M., cu domiciliul ales în Satu M., .. 30, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1097/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, când concluziile și susținerilor părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, 20.10.2015.

Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 15.10.2015, prin fax, respectiv la data de 16.10.2015, prin poștă, apelantul L. I. C. a depus chitanța . nr._/15.10.2015, în cuantum de 25 de lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1097/19.03.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta B. Z. prin avocat C. Ș. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta L. E. C. prin mandatar L. I. C., împotriva pârâtei B. Z. prin av.C. S.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta L. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. Z. obligarea acesteia la plata despăgubirilor ce vor fi calculate conform expertizei judiciare constând în degradarea imobilului apartament nr.2 și a spațiilor accesorii înscris în CF_ Satu M. cu nr.top 448, spațiu ce a aparținut și folosit de antecesoarea pârâtei numita B. A. până la data predării procesului verbal din 27.11.2013 în fața executorului B. M. V. și cheltuieli de judecată.

La fila 58 din dosar pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat admiterea excepțiilor invocate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat cu mențiunea că aceeași cerere reconvențională cu aceleași părți a fost formulată în dosar nr._/296/2010, excepția lipsei calității procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune. Pe fond, a invocat netemeinicia cererii de chemare în judecată și că nu există un prejudiciu pentru a fi justificată acțiunea promovată.

Au fost atașate dosarele nr._/296/2010 Judecătoriei Satu M. și dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. care vizează litigiile purtate între aceleași părți în vederea pronunțării asupra excepțiilor invocate.

Prin sentința civilă nr.4793/17 iulie 2013 Judecătoriei Satu M. pronunțată în dosar nr._/296/2010 a fost respinsă acțiunea reconvențională în despăgubiri formulată de aceeași reclamantă L. împotriva aceleași pârâte B. Z.. Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, iar cu privire la acest capăt de cerere reconvențională s-au admis în parte pretențiile aceleași reclamante, însă sub aspectul lipsei de folosință a imobilului, respingând restul pretențiilor formulate. Și împotriva acestei decizii s-a formulat recurs de către recurenta L., însă motivele de recurs nu au vizat și aceste despăgubiri din cererea reconvențională și pentru care s-a pronunțat decizia 787/2 iulie 2014 a Curții de Apel Oradea prin respingerea recursului.

Date fiind excepțiile invocate și potrivit lui art.248 Cod proc.civ., care prevede că instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe noi, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar art.430 Cod proc.civ. prevede că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Autoritate judecătorească privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină inclusiv cea prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Potrivit prevederilor art.431 alin.(1) din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Ori, instanța din cuprinsul dosarelor atașate a reținut că în speță imobilul în speță care a făcut obiectul Legii 10/2001 și a căror despăgubiri sunt solicitate de către aceeași reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, chestiuni care au fost tranșate prin sentințele și deciziile mai sus amintite, astfel că sunt incidente dispozițiile descrise mai sus și pe care le-a invocat pârâta prin avocatul său ales și în baza acestora a fost admisă această excepție formulată ca fondată, reținând că restul excepțiilor nu mai trebuie analizate și a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată, conform dispozitivului hotărârii atacate, care face parte integrantă din cuprinsul hotărârii. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul L. I. C., solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat ca fiind nejustă, neîntemeiată și nelegală, anularea sentinței atacate și trimiterea dosarului pentru rejudecare primei instanțe sau anularea hotărârii și judecarea procesului, evocând fondul.

Ca urmare a situației create în urma decesului reclamantei L. E. C. la data de 13.04.2015, apelantul solicită introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, respectiv L. P. și apelantul, în calitate de fii.

În motivarea căii de atac exercitate, apelantul arată următoarele:

1.) În fapt, prima instanță, printr-o interpretare greșită, și-a întemeiat decizia prin care a admis excepția autorității de lucru judecat, pe soluția adoptată în cauza dosarului nr._/296/2010 (pentru care s-a cerut atașarea), privind respingerea cererii reconvenționale formulată în cauza acelui dosar.

Cu privire Ia cererea reconvențională formulată în dosarul sus menționat, apelantul arată faptul că la data de 24.04.2013, a depus Precizare (fila nr.290 fața/verso, dos.nr._/296/20io) prin care a renunțat la capătul de cerere din cererea reconvențională privind despăgubirile pentru degradările aduse spațiului, acesta urmând, să constituie obiectul unei cereri ulterioare, (copia precizării de mai sus, a fost depusă de către pârâta la acest dosar, anexat la întâmpinare).

Pe cale de consecință, prin depunerea la termenul din data de 24.04.2013 a precizării la cererea reconvențională, „despăgubirile pentru degradările aduse Spațiului" nu mai constituie obiectul cererii reconvenționale [a se vedea de asemenea - vol.II dos._/296/2010: Încheierea din 26.06.2013 fila nr.34 față/verso; punctul nr.3 din Concluzii scrise - fond – termen -03.07.2013].

Ca dovadă, la pagina nr.10, alin.nr.5, din Sentința Civilă nr.4793/2013 a Judecătoriei Satu M. dată în dosarul nr._/296/2010, se arată faptul că în cererea reconvențională, s-a solicitat "plata retroactivă a chiriei" - (adică doar plata retroactivă a chiriei).

2.) Revenind din nou la hotărârea atacată, apelantul arată faptul că la pag.nr.7, alin nr.6, din hotărâre, a doua propoziție, se arată: "împotriva acestei sentințe s-a formulat apel iar cu privire la acest capăt de cerere reconvențională s-a admis în parte pretențiile aceleași reclamante însă sub aspectul lipsei de folosință a imobilului, respingând restul pretențiilor formulate". Referitor la acest aspect, solicită să se constate faptul că:

2/1. La fel ca și în situația mai sus amintită prin citatul prin care s-a redat conținutul de la pagina nr.10 din Sentința Civilă nr.4793/2013 a Judecătoriei Satu M. dată în dosarul nr._/296/2010, și în Decizia Civilă nr.278/. 2013 a Tribunalului Satu M. din același dosar, se poate constata faptul că (la reiterarea pe scurt a sentinței supuse apelului, Sentința Civila nr.4793/2013 a Judecătoriei Satu M.) la pagina nr.2, alin. nr.3 din decizie se arată: "În privința cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă L. E. C., prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsirii de folosință a imobilului, de la data (...)" adică a se înțelege că reclamanta L. E. C., a solicitat doar plata retroactivă a chiriei, și nu altceva.

Se poate trage concluzia că într-adevăr, așa cum se arată la pag, nr.7, alin. nr.6, în hotărârea atacată prin această cerere de apel: "prin sent.civ.nr.4793/17 iulie 2013 a Judecătoriei Satu M. pronunțată în dosar nr._/296/2010 a fost respinsă acțiunea reconvențională în despăgubiri formulată de aceeași reclamantă L. E. C. împotriva aceleași pârâte B. Z." - numai că, printr-o interpretare eronată a sentinței citate, nu s-a observat că despăgubirile solicitate pentru degradarea spațiului [Art.nr.41(1)Legea nr.10/2001], de fapt nu au mai constituit obiectul cererii reconvenționale care a fost respinsă prin sentința civilă amintită, fiindcă s-a renunțat la ele, menținând doar pretențiile pentru chiria restantă.

2/2. Prima instanță în prezentul dosar, nu a sesizat corect nici faptul că apelul și recursul formulat ulterior în dosarul nr._/296/2010, nu au avut ca obiect acest aspect privind despăgubiri pentru degradările aduse spațiului de locuit, pentru că ele nu au mai constituit (ca urmare a precizării din 24.04.2013) obiectul dosarului nr._/296/2013.

2/3. Prima instanța care a pronunțat hotărârea atacată prin această cerere de apel, de asemenea, nu a interpretat corect ceea ce s-a înțeles prin faptul că Tribunalul Satu M., prin Decizia Civilă nr.278/. 2013, dată în dosarul nr._/296/2010, a admis doar în parte pretențiile apelantei L. E. C..

Prin faptul că "a admis în parte pretențiile aceleiași reclamante" Tribunalul Satu M., în Decizia Civilă nr.278/..2013, a redus de fapt perioada pentru care a considerat că se datorează chiria restantă, de la 46 de luni cum s-a solicitat, la 29 de luni.

Or, acest lucru nu a avut nicio legătură cu despăgubirile conform prevederilor art.nr.41(1) din Legea nr.10, întrucât acestea nu mai constituiau obiect al cererii reconvenționale.

Astfel, în decizia amintită, Decizia Civilă nr.278/..2013, dată în dosarul_/296/2010 (la pag.nr.4, alin.nr.7, rândul 3), se arată că Tribunalul Satu M.: "va avea în vedere ca moment de la care se datorează contravaloarea lipsirii de folosință, data pronunțării hotărârii irevocabile ce constituie titlu executoriu, în speță decizia civilă nr.2271/14.04.2010 a Î.C.C.J, iar nu data invocată de către pârâta reclamantă și, în consecință va reține o perioadă cumulată pentru care se datorează această chirie, de 29 de luni".

Așa cum s-a arătat, obiectul cererii reconvenționale, care a fost soluționată definitiv în dosarul nr._/296/2010, a avut ca obiect doar plata chiriei restante, întrucât, ca urmare a precizării (modificării) ulterioare, la data de 24.04.2013, s-a renunțat la capătul de cerere inițial menționat în cererea reconvențională privind despăgubirile pentru degradările aduse spațiului, acesta urmând să constituie obiectul unei cereri ulterioare, (copia precizării fiind depusă de către pârâta la acest dosar, anexat la întâmpinare).

3.) În subsidiar, apelantul amintește faptul că, referitor la dosarul nr._, pentru care, de asemenea, s-a cerut atașarea, la fila nr.3, alin.5 din Sentința Civilă nr.5211/2012, pronunțată de către Judecătoria Satu M. la data de 20 iunie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect ordonată președințială, se arată:

«(...) În speță, pârâta fiind pusă în întârziere anterior promovării cererii de ordonanță președințială, va fi obligată să achite reclamantei suma de 238,50 RON reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, taxa notarială de împuternicire și cheltuieli de deplasare justificate cu înscrisuri.»

Deci, instanța a constat faptul că pârâta a fost pusă în întârziere anterior promovării cererii de ordonată președințială.

Pentru motivele de mai sus, solicită admiterea apelului pentru faptul că dintr-o interpretare eronată a obiectului dosarelor pentru care s-a cerut atașarea, prima instanță a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, solicită să se constate faptul că despăgubirile solicitate în cauza acestui dosar conform prevederilor Art.nr.41(1) din Legea nr.10/2001, ca urmare a precizării depusă la data de 24.04.2013 la dosarul_/296/2010, prin care s-a renunțat la acest capăt de cerere reconvențională, nu au mai constituit obiectul dosarului nr._/296/2010, și ca o consecință, nici a căilor de atac formulate ulterior în acel dosar.

Pe cale de consecință, nefiind obiectul dosarului menționat, solicită să se constate faptul că prin sentința civilă nr.4793/17 iulie 2013 a Judecătoriei Satu M. dată în cauza dosarului nr._/296/2010, nu a fost soluționat obiectul cererii formulate în prezentul dosar.

În drept, invocă art.466(1), art.430(4), art.468 (1), (2) NCPC.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta B. Z. solicitând admiterea apelului, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea în fond a cauzei deduse judecății.

În motivarea căii de atac exercitate, apelanta-pârâtă arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art.463 alin.(1) din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Or, în speța dedusă judecății, atât prin întâmpinarea formulată, cât și cu ocazia dezbaterii cauzei, s-a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu avocațial.

Cheltuielile de judecată ocazionate pârâtei au fost dovedite prin depunerea la dosarul cauzei a facturii nr. AC/068/16 septembrie 3014 și a chitanței nr.AC/041/15 septembrie 2014 care atestă plata sumei de 3000 de lei aferentă facturii amintite.

Singura situație de excepție reglementată în care, deși solicitate cheltuielile de judecată acestea nu vor fi acordate, este cea stipulată de prevederile art.454 alin.(3) teza I din codul de procedură civilă și anume situația în care la primul termen de judecată au fost recunoscute pretențiile.

Or, în speța dedusă judecății nu s-au aflat în situația stipulată prin prevederile supra amintite.

Învederează că la acordarea cheltuielilor de judecată trebuie avută în vedere respectarea a două principii, pe de o parte, sancționarea părții care a pierdut procesul pentru culpa procesuală și, pe de altă parte, acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părții câștigătoare.

Această fundamentare a obligării părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea câștigătoare constituie practică îndelungată și constantă a instanțelor judecătorești, care au stabilit că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.

Prin urmare, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare, și aceasta cu atât mal mult cu cât, în sarcina reclamantului intimat s-ar putea reține chiar și o eventuală rea credință de vreme ce pretențiile formulate în prezenta cauză au fost deja supuse judecății și în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._/396/3010 al Judecătoriei Satu M..

În lipsa reținerii de către Judecătoria Satu M. a motivelor pentru care nu s-a admis capătul de cerere accesoriu, cele ce preced fiind singurele argumente care pot fi invocate în susținerea apelului, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul L. I. C. solicită respingerea apelului declarat de pârâta B. Z. ce fiind nefondat și neîntemeiat și admiterea apelului declarat de reclamant motivat de faptul că prima instanță în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, solicită să se constate faptul că despăgubirile solicitate în cauza acestui dosar conform prevederilor art.nr.41(1) din Legea nr._, ca urmare a precizării depusă la data de 24.04.2013 la dosarul_/296/2010, prin care s-a renunțat la acest capăt de cerere reconvențională, nu a mai constituit obiectul dosarului nr._/296/2010, și ca o consecință, nici a căilor de atac formulate ulterior în acel dosar. Pe cale de consecință, nefiind obiectul dosarului menționat, solicită să se constate faptul că prin sentința civilă nr.4793/17 iulie 2013 a Judecătoriei Satu M. dată în cauza dosarului nr._/296/2010, nu a fost soluționat obiectul cererii formulate în prezentul dosar.

În susținerea și pentru a putea dovedi faptul că despăgubirile solicitate de reclamant în cauza acestui dosar pentru degradările aduse spațiului deținut de către pârâta B. Z., prin antecesoarea B. A., nu au constituit obiectul dosarului nr._/296/2010 al Judecătoriei Satu M. (pentru care s-a invocat autoritatea de lucru judecat), reclamantul depune următoarele extrase din dosarul menționat:

1. precizare - termen 24.04.2013, fila nr.290, față-verso, - dosar nr._/296/2010, Vol.I;

2. încheierea de ședință din data de 24.04.2013, a Judecătoriei Satu M., fila nr.3, față-verso, - dosar nr._/296/2010, Vol.II;

3. încheierea de ședință din data 26.06.2013 a Judecătoriei Satu M., fila nr.34, față-verso, - dosar nr._/296/2010, Vol.II;

4. pag.nr.1 și 10 (conform art.150(3) NCPC) din Sentința Civilă nr.4793/2013, din data de 17 iulie 2013, pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosarul nr._/296/2010;

5. pag.nr.1 și 3 (conform art.150(3) NCPC) din Sentința Civilă nr.5211/2012 a Judecătoriei Satu M. din 20 iunie 2012, dată în dosarul nr._, dosar pentru care, de asemenea, s-a cerut atașarea, (cu referire la punctul nr.3 din motivele de apel formulate împotriva Sentinței Civile nr.1097/19.03.2015, dosar nr._ ).

Pentru motivele de mai sus, solicită respingerea apelului înaintat de către pârâta B. Z. ca fiind neîntemeiat și nefondat și admiterea apelului declarat de reclamant.

De asemenea, solicită încuviințarea cererii formulată de reclamant la 15.01.2015, primul termen de judecată al dosarului nr._ al Judecătoriei Satu M., prin care în temeiul prevederilor art.nr.68 NCPC, a solicitat chemarea în judecată a numiților S. P. M., domiciliat în București, ..12, ., . și S. M, M. cu aceiași adresă, moștenitorii dreptului de coproprietari ai imobilului, în calitate de soț supraviețuitor și respectiv fiu, după defuncta S. E. R..

În drept, invocă art.208, art.150(1), (3) NCPC.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta B. Z. solicită respingerea apelului formulat de către reclamant și, în consecință, să se dispună:

(1) menținerea, drept temeinică și legală, a Sentinței civile nr.1097/2015 pronunțată în data de 18.03.2015 de către Judecătoria Satu M.;

(2) în temeiul prevederilor art.453 Cod proc.civ., obligarea apelantului la suportarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, arată că prin Sentința civilă nr.1097/2015, Judecătoria Satu M. admițând excepția autorității de lucru judecat, respins drept neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică, deoarece, prin acțiunea civilă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru degradarea apartamentului nr.2 și a spațiilor accesorii aparținătoare acestuia din condominiul imobilului proprietatea reclamantei, datorate de la data preluării acestuia (în temeiul Decretului nr. 92/1950) și până la predarea efectivă în natură conform Procesului verbal din ziua de 27.11.2013, întocmit de către B. M. V..

Potrivit prevederilor art.430. alin, (1) din Codul de procedură civilă hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre.

Totodată, arată că potrivit prevederilor art.431 alin.(1) din Codul de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect,

După cum se poate observa efectul de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni:

(Stricto sensu ) semnifică autoritatea de lucru judecat bis de eadem, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză [exclusivitatea];

(Lato sensu) semnifică puterea de lucru judecat res judicata, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre [obligativitatea].

Precizează că a indicat cele de mai sus arătând faptul că cererea introductivă este practic reiterată în acest dosar. Cu alte cuvinte, s-a mai formulat această cerere, pe calea unei cereri reconvenționale în dosar nr._/296/2010 al Judecătoriei Satu M..

În dosar nr._/296/2010, prin Sentința civilă nr.4793 pronunțată în ședința publică din ziua de 17 iulie 2013, Judecătoria Satu M. a dispus, printre altele, și respingerea cererii reconvenționale în integralitatea sa.

Învederează că reclamanta a atacat Sentința civilă nr.4793/2013 cu apel, iar prin Decizia civilă nr.278/. pronunțată în dosar nr._/296/2010, Tribunalul Satu M. a schimbat în tot sentința apelată, iar în ceea ce o privește pe L. E. C., a admis în parte cererea reconvențională a acesteia sub aspectul acordării contravalorii dreptului de folosință al imobilului, respingând celelalte pretenții vizând despăgubirile pentru eventuale degradării/ contravaloare reparații. Reclamanta a atacat Decizia civilă nr.278/., motivele de recurs ale acesteia nu au vizat și capătul de cerere de despăgubiri din cuprinsul cererii reconvenționale.

Cu alte cuvinte, de vreme ce nu s-a înțeles să se exercite recurs cu privire la respingerea capătului de cerere din cuprinsul cererii reconvenționale care vizează despăgubiri pentru degradarea apartamentului nr.2, hotărârile pronunțate în dosar nr._/296/2010 au intrat sub puterea lucrului judecat.

Prin urmare, devine imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.430-art.431 Cod proc.civ., iar prin argumentele propuse prin apelul formulat, apelantul își invocă propria culpă.

Consideră că prin argumentele expuse în motivele de apel se încearcă a se contura ideea unei renunțări la judecată implicite.

Or, renunțarea la judecată, în lumina prevederilor Codului de procedură civilă [1865] trebuia să fie expresă, formulată verbal înaintea instanței sau prin cerere scrisă.

Mai mult decât atât, arată că în dosar nr._/296/2010, apelantul din prezentul dosar a reprezentat-o pe numita L. E. C. în baza unui mandat special de reprezentare. În această situație, renunțarea la judecată, reprezentând un act de desistare, deci de dispoziție, trebuia să fie formulată de către mandatar în baza unui procuri speciale care să vizeze acest aspect, însă o astfel de procură specială nu s-a depus atașat precizării cererii reconvenționale și, prin urmare, precizarea cererii reconvenționale a operat drept o completare a acesteia.

În considerarea celor de mai sus, pârâta arată că devine fără putință de tăgadă faptul că nu se poate pune în discuție o renunțare la judecată implicită, iar prin atitudinea adoptată, apelantul își invocă practic propria culpa prin faptul de nu fi pus în discuție aspectul vizat prin recursul pe care l-a formulat împotriva Deciziei civile nr.278/. pronunțată în dosar nr._/296/2010 de către Tribunalul Satu M..

Conchizând, solicită să se rețină caracterul nefondat al argumentelor prezentate în cererea de apel, și consecința respingerii acestuia să se mențină drept temeinică și legală Sentința civilă nr.1097/2015 pronunțată în ziua de 18.03.2015 de către Judecătoria Satu M..

Tribunalul, examinând sentința din perspectiva criticilor cuprinse în apelul reclamantului, apreciază că aceasta este nelegală, ea fiind în întregime rezultatul dezlegării eronate a excepției autorității de lucru judecat.

Cu adevărat, o cerere similară celei de față a făcut obiectul acțiunii reconvenționale formulată în dosar nr._/296/2010, dosar finalizat prin Sentința civilă nr.4793/2013 a Judecătoriei Satu M., respectiv Decizia civilă nr.278/2013 a Tribunalului Satu M..

Cu toate acestea, instanța de apel, spre deosebire de judecătorie, consideră că excepția ridicată nu operează în cauză, fiindcă niciuna dintre instanțele care s-au pronunțat în dosar nr._/296/2010 nu au soluționat cererea în despăgubiri pentru degradarea imobilului. Este indiferent, aici și acum, care este realmente motivul pentru care instanțele nu s-au pronunțat asupra acestei cereri – parte a acțiunii reconvenționale. Nu este relevant dacă autorul acțiunii reconvenționale, în cursul procedurii, a renunțat la judecata cererii în despăgubiri sau că instanțele au omis, din greșeală, să se pronunțe asupra ei. Ceea ce contează este doar faptul că nu a fost adoptată o hotărâre prin care să fie soluționată această cerere. Și acest fapt rezultă cu puterea evidenței din dispozitivul și considerentele celor două hotărâri judecătorești. Dintre multiplele cereri obiect al acțiunii reconvenționale a fost dezlegată, în sensul respingerii ei, doar aceea prin care s-a solicitat plata retroactivă a chiriei sau, mai exact, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.

În consecință, tribunalul, în temeiul art.430 alin.1 și 2 Cod proc.civ., va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată. Totodată, constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, că apelantul a cerut, în cadrul apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare, și că o soluție similară nu a mai fost adoptată în cauză, în baza art.480 alin.1, 2 și 3 Cod proc.civ., va admite apelul, va anula în tot sentința și va trimite pricina spre rejudecare aceleiași instanțe.

În ceea ce privește apelul pârâtei, vizând exclusiv cheltuielile de judecată, tribunalul va constata că a rămas fără obiect de vreme ce este structurat în întregime pe imuabilitatea sentinței, iar sentința, pentru rațiunile arătate, a fost desființată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite, ca fondat, apelul reclamantului L. I. C., CNP_, domiciliat în Cluj N., . M., nr.37, jud.Cluj, declarat împotriva Sentinței civile nr.1097/2015, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Z., CNP_,având domiciliul proc. ales în Satu M., ..30, jud.Satu M., și, în consecință:

Anulează în întregime sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată azi, 20.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Red.T.B./06.11.2015

Tehnored_BER /09.11.2015

Ex.4

- ..cu: L. I. C., B. Z.

Jud.fond: M. S.