Acţiune în constatare. Decizia nr. 706/2015. Tribunalul SATU MARE

Comentarii

0

Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 706/2015

Cod operator:_

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SATU M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 706/. publică de la 21 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. T.

Judecător G. S.

Grefier L. D.

Pe rol apelurilor civile declarate de apelantele-pârâte K. E. SRL P. ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL cu sediul procedural ales în București, sector 1, ., parter, ., P. ADM.JUD.CITR SPRL F. CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA cu sediul în Cluj N., ., etaj 67, jud.Cluj, B. C. ROMÂNĂ cu sediul în București, sector 3, ..5, împotriva sentinței civile nr.4867/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. A. domiciliat în Ambud, ., jud.Satu M., G. G. domiciliată în Ambud, ., jud.Satu M. și cu domiciliul procedural ales la C..Av.D. I. situat în Satu M., ., Corp A, Birou nr.2, jud. Satu M., având ca obiect acțiune în constatare.

La pronunțare nu se prezintă părțile.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 08.12.2015, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării asupra excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, excepției necompetenței materiale a primei instanțe, excepției inadmisibilității apelului cedentului apelant și a excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului-cesionar s-a amânat pronunțarea la data de 16.12.2015 și apoi la data de azi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 4867/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, prima instanță a respins excepțiile invocate de pârâta . inadmisibilității și excepția prescripției dreptului de a cere rectificarea de CF), prin lichidator judiciar CASA de INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL cu sediul în loc.Cluj-N. . ..Cluj.

A admis acțiunea civilă disjunsă și formulată de reclamanții G. A. și soția G. G., cu domiciliul în loc.Păulești sat Ambud . jud. Satu-M. și cu domiciliul procesual ales la cabinet av. D. I., situat în Satu-M. . jud. Satu-M., în contradictoriu cu pârâta . sediul în loc. Satu-M. . nr. 16 jud. Satu-M., prin lichidator judiciar CASA de INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL cu sediul în loc. Cluj-N. . ..Cluj și în consecință:

A constatat că imobilul-teren înscris în CF nr._ Păulești, de sub top nr. 60/9 (CF vechi 21 N Ambud),în suprafață de 5658 mp., situat în Ambud, este proprietatea tabulară a reclamanților, dobândit prin act notarial nr. 4702/06.10.2011, cu titlu juridic de cumpărare, conform încheierii nr._/07.0.2011 în cotă de 1/1 parte.

A constatat că pe acest teren, fără știrea reclamanților sau antecesorilor acestora, pârâta a edificat o stație de desfacere carburanți.

A obligat pârâta să ridice stația de desfacere carburanți edificată pe terenul reclamanților, și eliberarea acestuia.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 248 NCpc., .,(137 C.., de la 1865) ”instanța se va pronunța, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, fiind unite cu fondul cauzei;

Pentru termenul din data de 20.04.2012 și respectiv 15.06.2012, s-a comunicat un exemplar din acțiunea introductivă și respectiv, precizarea la acțiune, efectuându-se procedura de citare cu pârâta la sediul indicat, însă procesul verbal de îndeplinire a procedurii, s-a reîntors cu mențiunea „destinatar mutat”.

Potrivit extrasului CF 1400 N Păulești – partea I-a(fila 103 din dosar), asupra imobilului teren cu atelier reparații auto, cu stație carburanți, cu hotel și restaurant situat în Păulești ., în suprafață de 7009 mp., de sub nr.cadastral nr.2353, proprietar tabular este pârâta .-M., în cotă de 1/1 parte, cu titlu juridic cumpărare(încheiere nr.6980/2005 și încheiere nr.2704/2005) și construcție proprie (încheiere nr._/2007), fiind înscris și dreptul de ipotecă în favoarea BCR Satu M., introdusă ulterior în cauză pentru opozabilitate și contradictorialitate. La poziția 8 din partea II-a CF, se notează proces intentat de G. A. și G. G. contra . ca obiect acțiune în constatare(încheiere nr._/20.12.2011), realizându-se notorietatea litigiului declanșat împotriva pârâtei, conformându-se principiului contradictorialității, care guvernează procesul civil, actele procedurale fiind realizate în conformitate cu prevederile art. 87, și art. 208 din C.pr.civ. de la 1865,.

Deoarece reclamanții au făcut tot ce le-a stat în putință pentru aflarea sediului, conform art.95 din C.pr.civ. de Ia 1865,( ce se aplică în speță), li s-a încuviințat realizarea procedurii de citare a pârâtei „prin publicitate”, pentru data de 19.10.2012, potrivit extrasului din ziarul „Informația zilei”(fila 31 din dosar),realizându-se astfel, din nou, notorietatea litigiului declanșat împotriva pârâtei.,

În data de 22.01.2013, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 30 din dosar), se reia procedura de citare a pârâtei prin afișare la ușa instanței(fila 42 din dosar).

Ca atare, necunoscându-se situația invocată de administratorul judiciar, care nu și-a îndeplinit obligația comunicării, deschiderii procedurii falimentului debitoarei-pârâte în virtutea Legii nr.85/2006, dispozițiile reglementate de acest act normativ special, nu puteau fi aplicate

P. Încheierea nr._ emisă la 07.10.2011 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Satu M. (fila 7 din dosar), se dispune admiterea cererii privind imobilul de sub nr.cadastral_, de sub nr.topo 60/9 Ambud, înscris în CF_(provenită din conversia de pe hârtie a .CF vechi 21 N Ambud ), UAT Păulești, având proprietar Kroll R. în cotă de 1/1 de sub B2; și intabularea dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare-convenție, în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea proprietarilor G. A. și soția G. G., în CF_( provenită din conversia de pe hârtie a .CF vechi 21 N Ambud) de sub B3, UAT Păulești.

Potrivit extrasului CF nr._ Paulesti, provenită din conversia de pe hârtie a .CF vechi 21 N Ambud (fila 4 din dosar), asupra imobilului în suprafață de 5658 mp., de sub nr. top 60/9 Ambud, proprietari tabulari sunt reclamanții G. A. și soția G. G., cu titlu juridic cumpărare prin act autentic nr.4702/06.10.2011, conform încheierii nr._/07.0.2011, în cotă de 1/1 parte.

Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea vânzătorului- Kroll R., proprietar tabular în baza Titlului de proprietate nr.31-_, cuprinzând imobilul în speță, în suprafață de 5658 mp., de sub nr.top 60/9 și întabulat în CF nr._ Paulesti, este guvernată de legea in vigoare in acel moment, Decretul - Lege nr. 115/ 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare ; (înscrierea in cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevăzute in acte juridice valabil încheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul - Lege nr. 115/1938."

Ori, conform dispozițiilor.art.480 Cciv de Ia 1865 (art.555 NCciv):”proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, iar potrivit art.111 C.., de la 1865 (art.35 NCpc.,)„partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept”, acțiunea în constatare fiind cunoscută și sub denumirea de „acțiune în recunoaștere sau „în confirmare”, ca atare, prin acțiunea promovată, reclamanții își probează proprietatea exclusivă asupra imobilului în speță, dobândit prin cumpărare; precum și în temeiul art. 44 al.3 și 9 din Constituție, art.4 din Legea nr.33/1994(art.562 NCciv.):”dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz”.

P. precizarea de acțiune(fila 10 din dosar), reclamanții G. A. si G. G. subliniază că, CF nr.3879 Satu M., menționat în acțiunea inițială, este sistat, iar nr. top 3916 (ce-i privește) se regăsește în CF 1400 nedefinitiv.

La termenul din data de 31.05.2013, reclamanții au învederat instanței că împotriva pârâtei s-a deschis procedura generală a insolvenței, fiind numit administrator judiciar Casa de Insolvență TRANSILVANIA SPRL.

P. cererea formulată în data de 12.08..2013, Casa de Insolvență TRANSILVANIA SPRL în calitate de administrator judiciar al pârâtei ., a solicitat amânarea judecății pentru considerentul că nu știau de existența litigiului, neparvenindu-le nici acțiunea introductivă și nici precizarea, anexând Sentința comercială nr.1644/28.09.2011 prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei-pârâte, și Sentința civilă nr.1085/F/13.06.2012 prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei-pârâte.

Potrivit Sentinței comercială nr.1644/28.09.2011, pronunțată de Tribunalul Satu-M., în dosar nr._ (filele 64-65 din dosar), împotriva . s-a deschis procedura generală a insolvenței, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar Casa de Insolvență TRANSILVANIA SPRL, dispunând, printre altele, notificarea deschiderii procedurii insolvenței către judecătoria în a căror jurisdicție se află sediul debitorului, fixează data ședinței adunării creditorilor la data de 28 noiembrie 2011 la sediul administratorului judiciar și convoacă creditorii debitorului, fixând termenul pentru depunerea și afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 07 decembrie 2011,ori, acțiunea este promovată la data de 02.12.2011.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. I085/F/13.06.2012, pronunțată de Tribunalul Satu-M., în dosar nr._, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. SRL, dizolvarea societății debitoare cu ridicarea dreptului de administrare al debitorului, aceasta având posibilitatea reprezentării în mod legal doar de către lichidatorul judiciar Casa de Insolvență TRANSILVANIA SPRL, stabilindu-se termen pentru întocmirea și depunerea tabelului definitiv al creanțelor la data de 04.iulie 2012.

Documentele depuse de pârâte la dosar în apărare (filele 125-129; 131-133; 137-139;), sunt nelizibile, neconcludente, având conținut trunchiat, nu-și îndeplinesc rolul de probe în elucidarea speței; singurele documente pertinente fiind Autorizația de construire nr. 95/20.12.2006 (fila 133 din dosar), ce relevă autorizarea executării lucrărilor de construire/desființare in vederea refunctionalizării clădirii existente un Motel - Restaurant, în CF nr._ de sub nr. top. 3915/2 si 3916; Încheierea de CF nr._/01.10.2007(fila 124 din dosar) prin care se admite cererea de întabulare construcție proprie în favoarea pârâtei . transcriere în CF nou 1400 N, de sub nr. cadastral 2353, și Procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3696 emis de Inspectoratul Județean de construcții, la data de 27.09.2007(fila 130).

Acțiunea în constatare care face obiectul cauzei pendinte, este introdusă în data de 02.12.2011, ca atare, anterior deschiderii procedurii falimentului dispusă în data de 13.06.2012, prin Sentința civilă nr. 1085/F/13.06.2012. Deși s-a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment creditorilor, deși s-a fixat termen pentru întocmirea și depunerea tabelului definitiv al creanțelor la data de 04.iulie 2012, fixându-se termen pentru depunerea și afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 07 decembrie 2011, nu s-a realizat notorietatea falimentului, ce incubă lichidatorului judiciar; D. urmare, neîndeplinindu-se formalitățile de publicitate prevăzute de lege, consecința cărora ducând la necunoașterea stării de faliment a pârâtei, s-a încercat citarea acesteia și comunicarea acțiunii inițiale și a precizării, la sediul înscris în registrul comerțului, ulterior la domiciliul administratorului statutar M. M., ambele proceduri restituite pe motivul:”destinatar necunoscut”, motiv pentru care s-a încuviințat și realizat procedura de citare, prin publicitate(fila 31 din dosar). Invocarea prevederilor instituției prestației tabulare, excede cadrului procesual în prezenta cauză, în cauza pendinte, fiind vorba de o acțiune în constatare

Date fiind cele mai sus menționate, excepțiile invocate au fost ridicate cu rea credință, pârâta Casa de Insolvență SPRL a avut cunoștință de la început de prezentul litigiu prin publicitate, respectiv, prin notarea în CF a procesului, reclamanții solicitând, de altfel, introducerea acestuia în cauză în momentul în care au aflat că societatea a intrat în insolvență; de la deschiderea acestuia toată corespondența a fost preluată de această pârâtă inclusiv încheierea nr._/20.12.2011 a OCPI Satu M., care a fost comunicată cu toate părțile, inclusiv pârâtei la data de 20.12.2011.

Considerând proba cu expertiza tehnică judiciară solicitată, ca fiind elucidatoare, concludentă și pertinentă, instanța a încuviințat-o, iar după comunicarea la dosar a listei complete cu experți judiciari în specialitatea topografie, la termenul de judecată din 19.10.2012, a numit, în mod aleatoriu, pe primul expert de pe listă, respectiv pe ing. C. I.. Prealabil efectuării expertizei tehnice judiciare, expertul a încercat procedura citării pârâtei la sediul indicat, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ. de la 1865.

Din concluziile expertizei, a planșelor relevante și Planului de situație al imobilelor din litigiu – respectiv nr.topo.60/9 - nr.topo.3916 - nr.topo.3915/2, nr.cadastral 2353 Păulești, rezidă: CONTUR A-B-C-D-E-F-G-H-A = în suprafața de 5658 mp., - reprezintă nr.topo.60/9 înscris în T.P.nr.31-_ și intabulat în C.F.nr._ Păulești pe reclamanții G. A. și soția G. G.; CONTUR B-C-D-E-F-G-Y-B - reprezintă suprafața de 757 mp din nr.topo.60/9 ocupată de Drum.vecin l neidentificat și vecin 2 neidentificat. CONTUR A-B-Y-G-H-A - reprezintă suprafața de 4901 mp., ( 2741 mp platformă betonată și 2160 mp teren agricol nelucrat) din nr.topo.60/9 ( proprietatea tabulară a reclamanților G.) ocupată de pârâta ..SATU M.. Ca amplasament, nr.topo.60/9 – este vecin cu numerele.topo.3916 și nr.topo.3915/2– acestea fiind identificate în Planșa nr. 1; Pe nr.topo.60/9 sunt amplasate construcții Stație desfacere carburanți: platforma betonată cu 2741 mp,clădire CI cu Se = 510 mp și clădire C2 cu Se = 75 mp. CONTUR 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-1 - cu suprafața de 7996 m., - reprezintă amplasamentu! nr.topo.3916 înscris în C.F,nr.3879 Satu M., transcris în C.F.nr._ Satu M. cu Sentința Civilă nr.2923/1996 - Dosar nr.5363/1996 Judecătoria Satu M. ) și nr.topo.3915/2 înscris în C.F.nr. 1865 Satu M. (transcris în C.F.nr._ Satu M. cu Sentința Civila nr.2923/1996 -Dosar nr.5363/1996 Judecătoria Satu M. ), fiind menționat că în C.F.nr._ Satu M.,este înscris proprietar tabular: I. A. L. cu titlu juridic cumpărare încheiere nr.4139/10 Mai 1996; La data de 07 Decembrie 2005 - încheiere nr._ c.f.,în baza Contractului de Vânzare Cumpărare nr.6980/2005 fosta proprietate tabulară a numitului I. A. L. dobândită prin Sentința Civilă nr.2923/1996, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr.5363/1996,se înscrie pe pârâta ..SATU M.. P. documentația cadastrală avizată O.C.P.I. Satu M. cu nr._/01.10.2007 imobilul de sub nr.topo.3916 și 3915/2 se transcrie în C.F.nr.1400 Nedefinitiv Păulești cu nr. cadastral 2353 cu suprafața de 7009 mp., existând posibilitatea suprapunerii terenului dobândit de societatea pârâtă, peste terenul dobândit de reclamanți, având aceeași nr. top vechi: 3916.

Pe considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art.261 C., art.111 C.. de la 1865, ,Legea nr.7/1996, a admis acțiunea conform dispozitivului hotărârii.

Împotriva sentinței Sentinței Civile nr. 4867 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Satu M. în data de 18.12.2014, a declarat apel CITR SPRL (fosta Casa de Insolvență Transilvania SPRL), în calitate de lichidator judiciar al .- în faliment (filele 2-13 de la dosar – Vol. I), solicitând instanței de control judiciar, în principal, admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv primei instanțe. În subsidiar, în măsura în care instanța consideră ca nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare apelanta solicită reținerea cauzei spre rejudecare și să se anuleze în tot procedura urmată și hotărârea atacată.

În motivarea căii de atac promovate apelanta arată că, în fapt, prin hotărârea atacată, instanța a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea formulată de către reclamanții G. A. și G. G..

Ca și chestiune prealabila, apelanta arată că Sentința Civilă le-a fost comunicată în Cluj N., . nr. 74, județul Cluj, deși în toate pozițiile scrise depuse la dosar a indicat sediul subscrisei ca fiind în Cluj-N., ., .. Cluj. Deși, chiar în dispozitivul sentinței se precizează "prin lichidator judiciar CASA de INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL cu sediul în loc. Cluj-N. . .. Cluj" totuși comunicarea hotărârii s-a făcut la alta adresa, ajungând în posesia ei prin intermediul unui terț, abia în data de 07.05.2015, astfel încât față de A. SRL, termenul de formulare a căii de atac curge începând cu această dată.

În ce privește solicitarea de anulare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, apelanta solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că, așa cum va arăta în continuare, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de articolul de lege menționat "instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel."

Împotriva . s-a deschis procedura generală a insolvenței prin Sentința comercială nr. 1644/28.09.2011, fiind desemnata în calitate de administrator judiciar.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1085/F/13.06.2012 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. SRL și desemnarea subscrisei în calitate de lichidator judiciar. Odată cu . societății A. SRL i-a fost ridicat dreptul de administrare, aceasta putând fi reprezentată în mod legal doar de către lichidatorul judiciar.

Acțiunea în constatare care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 02.12.2011, deci ulterior deschiderii procedurii insolvenței, adică 28.09.2011.

În acest context, art. 87, alin. 5 din Cpr.civ. de la 1865 care se aplică în speță, prevede cu titlu imperativ că „cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (vor fi citați) prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar."

Cu toate că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanții aveau obligația de a depune diligentele necesare pentru a verifica dacă pârâta A. SRL era sub incidența Legii ni. 85/2006 nu au făcut acest lucru, și, în continuare, procedura de citare cu . a fost viciată.

Contrar celor menționate de către judecătorul fondului (fila 6 Sentința nr. 4867/2014) reclamanții nu au făcut tot ce le sta în putință pentru aflarea sediului, astfel încât instanța în mod greșit a încuviințat citarea prin publicitate.

De asemenea, sunt contrare realității cele menționate în considerente (la fila 6 și fila 8), respectiv "Ca atare, necunoscându-se situația invocată de administratorul judiciar, care nu ți-a îndeplinit obligația comunicării, deschiderii procedurii falimentului debitoarei-pârâte în virtutea Legii nr. 85/2006" și "nu s-a realizat notorietatea falimentului, ce incubă lichidatorului judiciar; D. urmare, neîndeplinindu-se formalitățile de publicitate prevăzute de lege, consecința cărora ducând la necunoașterea stării de faliment a pârâtei".

Administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile de a notifica atât deschiderea procedurii insolvenței cât și deschiderea procedurii de faliment. Astfel în BPI nr._/18.10.2011 a fost publicată notificare deschiderii procedurii insolvenței iar în BPI nr. 9721/09.07.2012 a fost publicată notificare deschiderii procedurii de faliment.

În plus, arată că notificarea deschiderii procedurii insolvenței s-a făcut și prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire tuturor instanțelor de pe raza județului Satu M., conform dovezilor anexă. Judecătoria Satu M. a fost notificată cu adresa nr. 7018/10.10.2011, fiind confirmată primirea în 12.10.2011.

Mai mult, deschiderea procedurii de insolvență a fost notificată și către ORC, astfel că în evidențele registrului comerțului apărea starea ..

Instanța a reținut greșit și că prin notarea litigiului în CF cu încheierea nr._/20.12.2011 s-a realizat "notorietatea litigiului declanșat împotriva pârâtei, conformându-se principiului contradictorialității, care guvernează procesul civil, actele procedurale fiind realizate în conformitate cu prevederile art. 87, și art. 208 din Cpr.civ. de la 1865".

Și în acest caz, deși prin adresa nr. 7213/14.10.2012 anexată, s-a notificat OCPI Satu M. cu privire la deschiderea procedurii insolvenței față de ., comunicarea sentinței mai sus menționate s-a făcut la sediul debitoarei nu la sediul administratorului judiciar.

P. urmare, este evidentă nulitatea acestor acte procedurale, inclusiv a citării prin publicitate care a fost realizată. Aceasta mai cu seamă că la filele 19 și 27 de la dosarul cauzei, reclamanții au depus extrase informative de la ONRC în cuprinsul cărora se poate observa mențiunea că . era sub incidența Legii nr. 85/2006.

Însă, nici reclamanții și nici instanța de judecată nu au ținut cont de această mențiune, iar în loc să dispună citarea pârâtei A. SRL prin lichidator judiciar, a dispus în mod greșit citarea acesteia prin publicitate.

Apelanta-pârâtă arată că, la primul termen de judecată la care a au fost citați, au solicitat să constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. I., precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, apreciind că toate acestea sunt lovite de nulitate absolută raportat la lipsa procedurii de citare cu A. SRL. A arătat că expertiza tehnică judiciară a fost realizată fără citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ. de la 1865.

Au solicitat să se constate nulitatea absolută și să se dispună refacerea acestora începând cu faza încuviințării probatoriului, când Autotomotive SRL a fost citată în mod nelegal prin publicitate.

A precizat că la termenul de judecată din 19.10.2012 (când A. SRL era în faliment), instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară și a numit expert pe dl. Ing. C. I., solicitat de către reclamanții, iar nu ales în mod aleatoriu de către instanța de judecată. Am evidențiat și că în expertiza realizată sunt multe aspecte omise/inadvertențe neexplicate sau neanalizate, iar exprimările de genul "unde clar se vede acest lucru", fără să se indice documentele ce au stat la baza acestei concluzii, ne conving de superficialitatea acestei expertize.

Pentru toate acestea apelanta solicită instanței de control judiciar să dispună desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1.

Instanța nu și-a determinat competența materială de soluționare în primă instanță raportat la obiectul litigiului. Astfel, ICCJ prin Recursul în interesul legii nr. 32/2008 a statuat "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".

Pentru aceste motiv solicită să se dispună anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente conform prevederilor art. 297 alin. 2. Cod pr. Civ.

În măsura în care va considera că se impune reținerea cauzei spre rejudecare, solicită să se anuleze în tot procedura urmată și hotărârea pronunțată și în urma soluționării cauzei, să se respingă pretențiile reclamanților cu luarea în considerare a excepțiilor invocate și a apărărilor de fond formulate la prima instanță, având în vedere cele arătate în continuare.

La momentul la care a aflat despre acțiunea care face obiectul prezentului dosar, a adus la cunoștința instanței că asupra imobilului înscris în CF nr. 1400 N Păulești, nr. cad. 2353, compus din teren cu atelier reparații auto cu stație de desfacere carburanți cu hotel și restaurant (sala de festivități), proprietatea ., este înscris dreptul de ipotecă în favoarea BCR Satu M.. A arătat prin notele depuse că este necesară citarea creditorului ipotecar BCR Satu M., pentru a-și exprima poziția procesuală față de acțiunea introductivă și expertiza realizată în cauză, astfel încât hotărârea care se va pronunța în cauză să fie dată cu respectarea principiului contradictorialității.

Ulterior, a fost introdus în cauză și creditorul BCR Satu M. (actualmente K. E. SRL, în calitate de cesionar în drepturi al BCR), care prin întâmpinarea formulată a solicitat admiterea în principal a excepției inadmisibilității și în subsidiar a excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar prin concluziile scrise, a solicitat de asemenea admiterea acestor excepții. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. Si BCR Satu M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.

Instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate de către B. C. Română, fapt care contravine prevederilor art. 137 din Codul de Procedură civilă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii in constatare, in temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedura civila, partea care poate să ceară realizarea dreptului, nu are deschisă calea unei acțiuni in constatare.

Or, în cauză, în speță, starea de fapt este următoarea:

- P. sentința civilă nr. 2923/1996, dosar nr. 5363/1996 al Judecătoriei Satu M. a fost intabulat dreptul de proprietate al numitului llieș A., încheierea nr. 3742/29.04.1996, asupra imobilului din CV nr._ Paulesti, nr. top 3915/2 si 3916;

- P. autorizația de construire nr. 26 din 02.09.1992 s-a autorizat, de către Prefectura

Județului Satu M., edificarea unui „atelier reparații auto" pe numele lui llieș A. si O. R. A..

- P. încheierile nr. 4139/40.05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 c.f. au fost

notate asupra nr. top 3915/2 edificatele constând in atelier reparații auto si asupra nr. top 3916 stație de desfacere carburanți.

- P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6980/2005, înscris in cartea funciara, prin încheierea nr._ din 07.12.2005, imobilul a fost achiziționat de .;

- P. autorizația de construire nr. 95/20.12.2006, pe numerele top 3915/2 si 3916 se autorizează executarea lucrărilor de construire/desființare in vederea refunctionalizării clădirii existente in Motel - Restaurant, lucrare recepționată prin procesul - verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. 3696 din 27.09.2007.

- Ulterior, prin încheierea de carte funciara nr._/2007 c.f., in baza unei documentații cadastrale, s-a deschis noua coala de carte funciara C.F, nr. 1400 N Paulesti, in cadrul căreia situația imobilului nu se modifica cu nimic, intabulându-se în același timp si construcția autorizata si recepționată.

Înscrierile dreptului de proprietate și a edificării construcțiilor în favoarea vânzătorului llies A. sunt guvernate de legea in vigoare in acel moment, Decretul - Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cariile funciare ; „(...) acțiunile de carte funciara (in prestație tabulara si in rectificare tabulara), având ca obiect înscrierea in cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevăzute in acte juridice valabil încheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 7/1996 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul - Lege nr. 115/1938."(Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 a secțiilor unite ale I.C.C.J.).

Prevederile art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938 legiferează principiul forței probante absolute a înscrierilor in cartea funciara, înscrierea dreptului real imobiliar in cartea funciara valorează titlu de proprietate, adică titularul înscrierii este prezumat in mod absolut ca este titularul dreptului.

Cu alte cuvinte, antecesorul paratei .. este prezumat ca fiind proprietarul absolut al imobilului reînscris in C.F. nr. 1400 N Paulesti.

Pe de alta parte, in lumina prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, legea care a guvernat înscrierile subsecvente: „Dobânditorul este considerat de buna - credința dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare sau daca din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărtii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situația juridica reala" și art. 30 alin. 1 „dacă în cartea funciara s-a înscris un drept real, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in condițiile prezentei legi, in folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință cât timp nu se dovedește contrariul.".

Pornind de la aceasta stare de fapt, de la prezumția irefragabila de proprietate existenta in privința antecesorului societății parate, rezulta foarte clar din faptul ca pe calea unei simple acțiuni in constatare (se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedura civila) nu este posibila, admisibila si legala rectificarea si modificarea situației de carte funciara.

În ceea ce privește excepția prescripției de a cere rectificarea de carte funciară, termenul pentru introducerea unei acțiuni in rectificare de carte funciara (= acțiunea in realizarea dreptului) împotriva dobânditorului de buna - credința este de 3 ani de la „data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere", adică 3 ani de la data de 07.12.2005, astfel cum rezultă din cele ce urmează.

Legea aplicabilă prezentului litigiu este Legea 7/1996 în forma în vigoare la data încheierii contractului, raportat la data contractului de vânzare-cumpărare perfectat în anul 2005, la prevederile art. 6 alin 2 din Noul cod civil și prevederile art. 3 din Legea 71/2011.

Articolele 30 și 31 ale Legii 7/1996, articole menționate anterior, stabilesc ce reprezintă buna credință în accepțiunea acestui act normativ. în conformitate cu prevederilor art. 38 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 36 după republicare "Acțiunea in rectificare, întemeiata pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta si împotriva terțelor persoane care si-au înscris un drept real dobândit cu buna-credința si prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, in termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulata de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afara de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris."

Chiar dacă s-ar da eficiența prevederilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, in virtutea art. 909, termenul de exercitarea acțiunii in rectificare, alin. 3 Cod civila prevede același lucru.

Instanța de fond a respins excepțiile invocate fără a motiva și a arăta care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ceea ce contravine prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s~au înlăturat cererile-părților".

Pe fondul cauzei, apreciază că acțiunea reclamanților nu se sprijină pe nici un fel de înscrisuri sau documente. La dosarul cauzei nu exista nici măcar titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare - cumpărare, cu atât mai puțin alte acte doveditoare.

Reclamanții G. au achiziționat imobilul înscris in C.F. nr._ Paulesti provenit din 21 N Ambud, nr. top 60/9 Ambud, prin contract de vânzare - cumpărare, perfectat in forma autentica.

Reclamanții susțin că doar după ce au perfectat contractul au aflat despre construcția care se afla edificata asupra imobilului încă din anul 1996.

Antecesorul (vânzătorul) bunului 1-a dobândit prin succesiune, autorul acestuia fiind proprietarul imobilului cu nr. top 60/9, conform Titlului de proprietate nr. 31-10004C care ar fi fost intabulat in C.F. nr._ Paulesti.

Având în vedere starea de fapt anterior menționata, atât .., cât și BCR Satu M. s-au întemeiat cu buna-credința pe cuprinsul cărții funciare.

Principiul bunei - credințe constituie unui dintre fundamentele sistemului juridic care înlătura chiar si consecințele „resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis" in scopul asigurării stabilității circuitului civil si a împiedicării introducerii de acțiuni după o perioada lunga de timp în care s-a cristalizat starea de fapt si de drept in ceea ce privește imobilele in litigiu.

Hotărârea pronunțată de instanță s-a bazat doar pe concluziile raportului de expertiză realizat în cauză, nici în acest caz nu au fost arătate care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ceea ce contravine prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.. Aceasta, în condițiile în care în considerentele hotărârii se arată "P. documentația cadastrală avizată O.C.P.I. Satu M. cu nr._/01.10.2007 imobilul de sub nr. topo. 3916 și 3915/2 se transcrie în C.F. nr. 1400 Nedefinitiv Păulești cu nr.cadastral 2353 cu suprafața de 7009 mp., existând posibilitatea suprapunerii terenului dobândit de societatea pârâtă, peste terenul dobândit de reclamanți, având aceeași nr. top vechi: 3916"

Apelanta solicită instanței să constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. llie, precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, toate acestea sunt lovite de nulitate absolută raportat la lipsa procedurii de citare cu A. SRL.

Pentru aceasta are în vedere data la care s-a deschis procedura generală a insolvenței respectiv 28.09.2011, precum și data de 13.06.2012, la care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. SRL și desemnarea subscrisei în calitate de lichidator judiciar. Odată cu . A. SRL i-a fost ridicat dreptul de administrare, acestea putând fi reprezentată în mod legal doar de către lichidatorul judiciar. Acțiunea în constatare care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 02.12.2011, deci ulterior deschiderii procedurii insolvenței - 28.09,2011.

În acest context, art. 87, alin, 5 din C.pr.civ. de la 1865 care se aplică în speța, prevede cu titlu imperativ că „ cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului [vor fi citați] prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar."

Cu toate că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanții aveau obligația de a depune diligentele necesare pentru a verifica dacă pârâta A. SRL era sub incidența Legii nr. 85/2006 și nu au făcut acest lucru, în continuare, procedura de citare cu . a fost viciată

Astfel, la termenul de judecată din 19.10.2012 (când A. SRL era în faliment), instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară și a numit expert pe dl. Ing. C. llie, solicitat de către reclamanții, iar nu ales în mod aleatoriu de către instanța de judecată. Expertiza tehnică judiciară a fost realizată fără citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ. de la 1865.

De altfel, în expertiza realizată sunt multe aspecte omise/inadvertențe neexplicate sau neanalizate, iar exprimările de genul "unde clar se vede acest lucru", fără să se indice documentele ce au stat la baza acestei concluzii, conving de superficialitatea acestei expertize.

Pentru toate acestea solicită refacerea raportului de expertiza de către un alt expert și suplimentarea obiectivelor expertizei cu obiectivele propuse de către BCR Satu M. prin întâmpinare, respectiv:

- să stabilească expertul care era amplasamentul construcțiilor edificate pe nr. top 3915/2 - atelier reparații auto si pe nr. top 3916 - stație de desfacere carburanți, intabulate prin încheierile nr. 4139/10,05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 ci.;

- să stabilească expertul dacă la punerea in posesie a imobilului acordat prin Titlul de proprietate nr. 31-_ s-a ținut cont de amplasamentul imobilelor cu nr. top 3916 si nr. top 3915/2 intabulate deja pe numele lui Uieș A., respectiv daca punerea in posesie s-a făcut in baza unor Planuri reale si actualizate ale Primăriei;

- să stabilească expertul daca exista identitate intre imobilul intabulat in C.F. nr._ Satu M. si cel intabulat in C.F. 1400 N Paulesti;

- să stabilească expertul dacă exista concordanta intre amplasamentul atelierului de reparații auto edificat" pe nr. top 3915/2 si amplasamentul motelului restaurant proprietatea .. edificat pe nr. cadastral 2353;

- să stabilească expertul, daca exista si care sunt suprapunerile, atât in cazul imobilului cu nr. top 60/9, cat si in cazul imobilelor cu nr. top 3916 si 3915/2 si in caz afirmativ sa le indice, arătând exact care sunt acestea.

și cu alte obiective pe care le vor preciza ulterior.

În ipoteza în care se constată suprapuneri ale imobilelor, înțeleg sa solicite instanței de judecată să realizeze o comparare a titlurilor de proprietate întrucât ambele parti - atât reclamanții, cât și . - se prevalează de titluri scrise de proprietate valabile, așa încât instanței de judecată îi revine sarcina de a le compara, dând eficiența aceluia mai bine caracterizat.

Pentru toate aceste motive apelanta pârâtă solicită:

1. În principal admiterea apelului și pe cale de consecință să se desființeze în totalitate hotărârea atacată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv primei instanțe.

2. În subsidiar, în măsura în care instanța va considera că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare solicită să se rețină cauza spre rejudecare și să se anuleze în tot hotărârea atacată.

Solicită instanței să ia act de modificarea denumirii lichidatorului judiciar din Casa de Insolvență Transilvania SPRL în CITR SPRL

În drept au fost invocate disp. art. 105, art. 111, art. 282 și următoarele, 304 și următoarele C., Legea 7/1996 și orice alte temeiuri de drept indicate.

Împotriva Sentinței civile nr. 4867 din 18 decembrie 2014 a declarat apel și creditoarea B. Comerciala R. S.A. (filele 44-47 de la dosar – Vol. I), solicitând admiterea apelului, in principal anularea sentinței si trimiterea spre o noua judecare, intrucat instanța a soluționat cauza fara a se pronunța asupra fondului litigiului, apreciind că instanța de fond a omis sa facă demersuri in aflarea adevărului, nepronuntandu-se asupra aspectelor invocate, incalcand astfel dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, precum si dreptul său de apărare, respectiv a judecat cauza si a administrat probe in absenta legalei citări a societății parate ;

În subsidiar, după refacerea si completarea probelor din prima instanța, solicită schimbarea in tot a sentinței civile atacate si, pe cale de consecința:

- respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata;

- in ipoteza respingerii excepției, invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune;

Pe fondul cauzei solicită respingerea ca nefondata a acțiunii, pentru următoarele motive ale apelului:

Chestiuni prealabile.

Învederează instanței faptul ca intre B.C.R. S.A., in calitate de cedent si S.C. „K. E." S.R.L., in calitate de cesionar, prin mandatar S.C. „Asset Portfolio Servicîng" S.R.L. a intervenit un contractul de cesiune de creanța, prin care toate drepturile creditorului - banca născute din Încheierea contractului de credit, inclusiv garanțiile accesorii creditului, au fost transferate cesionarului, operand transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului.

Pe cale de consecința, se impune introducerea in cauza a societății cesionare, care devine, in urma cesiunii, succesor cu titlu particular in drepturile băncii, intrucat începând cu data cesiunii, toate drepturile cesionate, inclusiv drepturile litigioase referitoare la creanțele cesionate aparțin si sunt exercitate de societatea cesionara. Aceasta stare de fapt a fost învederată si instanței de fond, care a si luat act de intervenirea cesiunii, dispunând comunicarea unui exemplar din sentința civila si societății cesionare.

Cu toate acestea, raportat la momentul in care a intervenit cesiunea si la poziția procesuala, inclusiv raportat la obligația de garanție a cedentului fata de cesionar, apreciază ca are in continuare calitate procesuala pasiva în cauza.

Apelanta B. C. R. S.A. apreciază că hotărârea Judecătoriei Satu M. este nelegala si netemeinica, având in vedere următoarele considerente:

Sentința civila atacata a fost pronunțata fara a tine cont de prezenta sa in dosar, de apărările si mai ales de motivele invocate in cuprinsul întâmpinării.

Judecătoria Satu M., cu toate ca menționează, tangențial, in considerentele sentinței despre excepțiile invocate de banca, respingerea lor nu este motivata in drept sau măcar in fapt.

Considerentele hotărârii instanței este o înșiruire a stării de fapt, fara insa a menționa argumentele de drept, legale pe care s-ar baza hotărârea instanței.

Niciunul din motivele cuprinse in întâmpinarea nu a fost analizat de către prima instanța, ca si când nu ar fi fost prezenta in proces, aspect reliefat si de absenta din dispozitiv a vreunei mențiuni referitoare la creditoarea ipotecara.

Sub acest aspect, apreciază ca prima instanța nu a intrat in fondul cauzei pentru a o soluționa, impunandu-se trimiterea cauzei in scopul reiudecarii in fond a litigiului.

Raportat la împrejurarea ca acțiunea a fost demarata la data de 02.12.2011, ulterior deschiderii procedurii insolventei fata de parata de rândul 1, S.C. „A." S.R.L., 28.09.2011, timp de tei ani de zile judecarea cauzei s-a făcut in lipsa părtii care nu a fost legal citata, incalcandu-se dreptul legal de a isi formula apărări in cauza.

Învederează instanței de apei faptul ca, culpa nerealizarii legale a procedurii de citarea nu aparține sub nicio forma paratelor, atâta timp cat la filele 19 si 27 din dosarul Judecătoriei Satu M., depus de insasi reclamanți, se afla un extras de la O.N.R.C. in cuprinsul căruia se indica foarte clar, la starea firmei, ca S.C. „A." S.R.L. se afla sub incidența Legii nr. 85/2006. Deci, acest aspect a fost cunoscut de instanța de fond si de reclamanți inca din iunie 2012.

Cu mențiunea ca opozabilitatea, in sensul inscrierii litigiului in cartea funciara, nu este echivalenta cu realizarea procedurii de citare, respectiv derularea in contradictoriu a procesului si respectarea dreptului de apărare al pârtilor, astfel cum încearcă sa justifice si sa complinească acest viciu generator de nulitate absoluta a actelor procedurale, in considerentele sentinței, instanța de fond.

Suplimentar, hotărârea primei instanțe este fundamentata in exclusivitate pe o proba lovita de nulitate absoluta, raportului de expertiza tehnica judiciara a fost realizat cu nelegala citare a părtilor si inainte de modificarea cadrului procesual (prin introducerea in cauza a unor noi parti), adică cu încălcarea art. 208 Cod pocedura civila.

Astfel, a fost incalcat principiul dreptului ia un proces echitabil, consacrat de dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția europeana a Drepturilor Omului, care se traduce in practica prin asigurarea respectării unor principii fundamentale, printre care cele mai importante sunt dreptul la apărare si contradictorialitatea.

Pe langa celelalte doua argumente dezvoltate in cele de mai sus, acesta este inca un considerent pertinent care trebuie avut in vedere de instanța de apel pentru a dispune anularea sentinței si rejudecarea in fond a cauzei.

II. Acțiunea înregistrata sub dosar nr._ / 296 / 2011 a fost introdusa si susținuta ca o acțiune in constatare. Din aceasta perspectiva înțelege sa invoce excepția de fond, peremtorie si absoluta a inadmisibilitatii acțiunii in constatare.

Mai intai, in temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedura civila, partea care poate sa ceara realizarea dreptului nu are deschisa calea unei acțiuni in constatare.

Or, în cauza in speța, starea de fapt este următoarea:

-P. sentința civila nr. 2923/1996, dosar nr. 5363/1996 ai Judecătoriei Satu M. a fost intabulat dreptul de proprietate al numitului llies A., încheierea nr. 3742/29.04.1996, asupra imobilului din C.F. nr._ Paulesti, nr. top 3915/2 si 3916;

- P. autorizația de construire nr. 26 din 02.09.1992 s-a autorizat, de către Prefectura Județului Satu M., edificarea unei „atelier reparații auto" pe numele lui llies A. si O. R. A.;

- P. încheierile nr. 4139/10.05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 c.f. au fost notate asupra nr. top 3915/2 edificatele constând in atelier reparații auto si asupra nr. top. 3916 stație de desfacere carburanți;

- P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6980/2005, înscrisa in cartea funciara prin incheierea nr._ din 07.12.2005, imobilul a fost achiziționat de S.C.

„A." S.R.L;

-P. autorizația de construire nr. 95/20.12.2006, pe numerele top 3915/2 si 3916 se autorizează executarea lucrărilor de construire/desființare in vederea refunctionalizarii clădirii existente in Motel - Restaurant, lucrare recepționată prin procesul - verbal de recepție ia finalizarea lucrărilor nr. 3696 din 27.09.2007;

- Ulterior, prin încheierea de carte funciara nr._/2007 c.f., in baza unei documentații cadastrale, s-a deschis noua coala de carte funciara C.F. nr. 1400 N Paulesti, in cadrul căreia situația imobilului nu se modifica cu nimic, intabulandu-se in același timp si construcția autorizata si recepționată.

Înscrierile dreptului de proprietate si a edificării construcțiilor in favoarea vânzătorului llies A. sunt guvernate de legea in vigoare in acel moment, Decretul - Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare ; „(...) acțiunile de carte funciara (in prestație tabulara si in rectificare tabulara), având ca obiect înscrierea in cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevăzute in acte juridice valabil incheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul - Lege nr. 115/1938."(Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 a secțiilor unite ale I.C.C.J.).

Prevederile art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938 legiferează principiul forței probante absolute a înscrierilor in cartea funciara, înscrierea dreptului real imobiliar in cartea funciara valorează titlu de proprietate, adică titularul inscrierii este prezumat in mod absolut ca este titularul dreptului.

Cu alte cuvinte, antecesorul paratei S.C. „A." S.R.L. este prezumat ca fiind proprietarul absolut al imobilului reinscris in C.F. nr. 1400 N Paulesti.

Pe de altă parte, în lumina prescriptelor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, legea care a guvernat înscrierile subsecvente:

„Dobanditorul este considerat de buna - credința daca, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cârtii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cărtii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situația juridica reala."

si „Daca in cartea funciara s-a înscris un drept real, in condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna - credința, cat timp nu se dovedește contrariuf, conform art. 30 alin. 1 din aceiași act normativ,

Pornind de la aceasta stare de fapt, de la prezumția irefragabila de proprietate existenta in privința antecesorului societății S.C, „A." S.R.L., rezulta foarte clar din faptul ca pe calea unei simple acțiuni in constatare (se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedura civila) nu este posibila, admisibila si legala rectificarea si modificarea situației de carte funciara.

Pe cale de consecința, solicita admiterea acestei excepții si respingerea ca inadmisibila a cererii astfel promovate.

În ipoteza respingerii excepției inadmisibilitatii, invoca excepția prescripției dreptului de a cere rectificarea de carte funciara, având in vedere următoarele:

In conformitate cu dispozițiile art. 6 2 alin. 2 din Noul Cod civil, coroborate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a codului civil, „actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse inainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor".

Or, raporturile juridice deduse judecații din prezentul litigiu isi au originea in cadrul contractului de vânzare - cumpărare perfectat in anul 2005 de societatea parata de rândul 1.

Pe cale de consecința, legea aplicabila este Legea nr. 7/1996, forma in vigoare la data încheierii si intabularii contractului.

Pe de o parte, reiteram prevederile art. 31 alin. 2, precum si cele ale art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care stabilesc ce înseamnă buna - credința in accepțiunea actului normativ ;

..Dobanditorul este considerat de buna - credința daca, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cârtii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cârtii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situația juridica reala,"

„Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna -credința, cat timp nu se dovedește contrariul".

Pe de alta parte, art. 38 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 36 după republicare, prevede ca ,Actiunea in rectificare, întemeiata pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului inscris, se va putea îndrepta si împotriva terțelor persoane care si~au inscris un drept real, dobândit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros, bazandu-se pe cuprinsul cârtii funciare, in termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulata de dobanditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afara de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s~a prescris."

Chiar si in ipoteza in care s-ar da eficienta prescripțiilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, in virtutea art. 909. Termenul de exercitarea acțiunii in rectificare, alin. 3 Cod civil prevede același lucru: „De asemenea, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea in fond, acțiunea în rectificare, întemeiata exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 si 2, se va putea îndrepta si împotriva terțelor persoane care si-au înscris vreun drept real, dobândit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, in temeiul unui contract de ipoteca, intemeindu-se pe cuprinsul cârtii funciare. In aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobanditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acțiunii in rectificare, a fost comunicata celui îndreptățit, caz in care termenul va fi de un an de ia comunicarea acesteia."

In conformitate dispoziții legale anterior citate, termenul pentru introducerea unei acțiuni in rectificare de carte funciara (= acțiunea in realizarea dreptului) impotriva dobanditorului de buna - credința este de 3 ani de la „data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobanditorui nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere", adică 3 ani de la data de 07.12.2005.

Pe fondul cauzei, in ipoteza respingerii cererii de anulare a sentinței si trimiterii spre o noua judecata primei instanțe, precum si respingerii ambelor excepții si a judecării de către instanța de apel pe fond a acțiunii, se impune refacerea in mod legal a probatiunii realizare cu implicarea tuturor părtilor împrocesuate si legal citate, respectiv compararea titlurilor de proprietate, tinand cont de următoarele considerente:

Mai intai, acțiunea nu se sprijină pe niciun fel de înscrisuri sau documente.

La dosarul cauzei nu au fost depuse nici măcar titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare - cumpărare, cu atât mai puțin alte acte doveditoare.

Întrebarea care se pune este practic pe ce s-a întemeiat instanța de fond când a judecat cauza si răspunsul ar fi pe susținerile nedovedite ale reclamanților si pe lucrarea de expertiza la care părțile nu au fost legal citate si care nu are la baza nici un act justificativ. Pentru ca sa nu uitam „idem est non esse .>

Reclamanții - intimați G. au achiziționat imobilul înscris in C.F. nr._ Paulesti provenit din 21 N Ambud, nr. top 60/9 Ambud, prin contract de vânzare - cumpărare,

perfectat in forma autentica.

Insa, raportat la starea de fapt si la prezentul dosar rezulta foarte clar ca bunul cumpărat nu a fost identificat si nu a fost predat efectiv cumpărătorilor care, doar după ce au perfectat contractul au aflat despre construcția care se afla edificata asupra imobilului inca din anul 1996.

Cu mențiunea ca antecesorul (vânzătorul) bunului l-a dobândit prin succesiune, autorul acestuia fiind proprietarul imobilului cu nr. top 60/9, conform Titlului de proprietate nr. 31-_ care ar fi fost intabulat in C.F. nr._ Paulesti.

Plecând de la starea de fapt anterior menționata cu privire, atât la reclamanți, cat si la societatea parata, intelege sa invoce buna - credința, atât a paratei S.C. „A." S.R.L., cat si a sa, ambele întemeîindu-se cu buna - credința pe cuprinsul cărtii funciare.

Principiul bunei - credințe constituie unul dintre fundamentele sistemului juridic care inatura chiar si consecințele „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" in scopul asigurării stabilității circuitului civil si a împiedicării introducerii de acțiuni după o perioada lunga de timp in care s-a cristalizat starea de fapt si de drept in ceea ce privește imobilele in litigiu.

In ipoteza in care instanța de apel va respinge si apărările de mai sus, apelanta creditoare B. Comerciala R. S.A. solicita sa se constate nulitatea absoluta a raportului de expertiza realizat in dosar cu nelegala citare a părtilor si inainte de modificarea cadrului procesual (prin introducerea in cauza a unor noi parti), adică cu incalcarea art. 208 Cod pocedura civila, sa dispună refacerea raportului de expertiza de către un alt expert desemnat in mod aleatoriu si sa suplimenteze obiectivele cu următoarele puncte:

- sa stabilească expertul care era amplasamentul construcțiilor edificate pe nr. top 3915/2 -atelier reparații auto si pe nr. top 3916 - stație de desfacere carburanți, intabulate prin încheierile nr. 4139/10.05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 c.f. ;

- sa stabilească expertul daca la punerea in posesie a imobilului acordat prin Titlul de proprietate nr. 31-_ s-a ținut cont de amplasamentul imobilelor cu nr. top 3916 si nr. top 3915/2 intabulate deja pe numele lui llies A., respectiv daca punerea in posesie s-a făcut in baza unor Planuri reale si actualizate ale Primăriei;

- sa stabilească expertul daca exista identitate intre imobilul intabulat in C.F. nr._ Satu M. si cel intabulat in C.F. 1400 N Paulesti;

- sa stabilească expertul daca exista concordanta intre amplasamentul atelierului de reparații auto edificat pe nr. top 3915/2 si amplasamentul motelului restaurant proprietatea S.C. „A." S.R.L. edificat pe nr. cadastral 2353 ;

- sa stabilească expertul, daca exista si care sunt suprapunerile, atât in cazul imobilului cu nr. top 60/9, cat si in cazul imobilelor cu nr. top 3916 si nr. top 3915/2 si in caz afirmativ sa le indice, arătând exact care sunt acestea.

In plus, reiterează solicitarea adresata si instanței de fond sa pună in vederea expertului care va realiza lucrarea de expertiza sa depună la dosarul cauzei, alăturat expertizei toate inscrisurile pe care le-a avut in vedere pentru realizarea raportului, părțile nefiind obligate „sa creadă pe cuvânt expertul", lucrarea realizata de acesta neconstituind o proba absoluta in legea procesual civila.

In ipoteza in care au fost respinse toate apărările sale si se constata suprapuneri ale imobilelor, intelege sa solicite instanței de judecata sa realizeze o comparare a titlurilor de proprietate intrucat ambele parti - atât intimații - reclamanți, cat si societatea parata - se prevalează de titluri scrise de proprietate, valabile (nici unul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătoreasca sau revocare notariala), asa incat instanței de judecata ii revine sarcina de a le compara, dând eficienta aceluia mai bine caracterizat.

Aceasta solicitare este justificata de scopul acțiunii care este practic revendicarea unei porțiuni din terenul aflat in proprietatea tabulara si folosit de S.C. „A." S.R.L. inca din 2005.

În final, apelanta creditoare B. Comerciala R. S.A.critica soluția Judecătoriei Satu M. de ridicare a construcției - stația de desfacere carburanți edificata in baza unei autorizații legale de construcție si cu buna - credința.

Pe langa împrejurarea ca reclamanții nu au putut proba si instanța de fond nu a fost in măsura sa retina reaua - credința a constructorului, buna - credința sau reaua - credința in derularea acestei cauze, a cărei analizare pe larg se regăsește in considerentele hotărârii apelate, nu se subsumează echipolentei si nu are nicio relevanta in stabilirea relei sau bunei - credințe la momentul edificării construcției. Or, instanța de fond, fara nicio proba, retine, din oficiu, reaua -credința a societății parate in edificarea pe terenul al cărui proprietar tabular este a unei construcții autorizate legal.

In drept, invoca textele de lege la care făcut trimitere in cuprinsul motivelor de apel.

Împotriva Sentinței Civile nr. 4867/2014 pronunțata in data de 18 decembrie 2014 in dosarul nr._, a declarat apel și apelanta K. E. SRL prin Asset Portfolio Servicing Romania SRL.

În motivarea căii de atac promovate arată următoarele:

In ceea ce privește justificarea calității sale procesuale arată că, între K. E. SRL, in calitate de cesionar, și B. Comerciala R. SA, in calitate de cedent, a fost incheiat la data de 28.01.2015 Contractul de cesiune de creanțe cu privire la un portofoliu de contracte de credit autentificat de către BNP Asociați "C., S. și Asociații" sub numărul 311/28.01.2015.

Raportat la aceasta situație, apreciază ca are calitate procesuala atât in declararea, cat si in judecarea prezentului apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 39 Noul Cod de proc. Civila, „(1) Daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre părțile inițiale. Daca insa transferul este făcut, in condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervină in cauza, daca are cunoștința de existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza, ta cerere sau din oficiu. In acest caz, instanța va decide, după împrejurări si tinand seama de poziția celorlate parii, daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va ramane sau, după caz, va fi scos din proces. Daca instrainatorul sau, după caz, succesorul universal sau cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza.

Hotărârea pronunțata contra instrainatorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi întotdeauna opozabila acestuia din urma, cu excepția cazurilor in care a dobândit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular."

Așadar, dispozițiile noului cod de procedura civila care reglementează expres situația instrainatorului si a succesorilor sai, prevăd posibilitatea menținerea in continuare in cauza a instrainatorului.

Raportat la momentul in care a intervenit cesiunea de creanța, precum si poziția procesuala a BCR, inclusiv raportat la obligația de garanție a cedentului fata de cesionar, apreciază ca se impune menținerea in cauza si a BCR alături de K. E. SRL, aceasta apelanta fiind in măsura sa formuleze toate apărările corespunzătoare in prezentul dosar.

În ceea ce privesc motivele de apel

Solicita instanței de judecata sa dispună:

1.In principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 4867 din 18.12.2014 si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecata.

2.In subsidiar, in ipoteza in care instanța de apel va aprecia ca nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe si va retine cauza spre judecare, solicita sa dispună schimbarea in tot a sentinței atacate si in consecința respingerea ca nefondata a acțiunii formulate de către reclamanți, având in vedere următoarele considerente:

Anularea sentinței civile si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecata.

Nelegala citare a paratei .

Potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza a treia din Vechiul Cod de Proc. Civila „(...) de asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instanțe sau altei instanțe egale in grad cu aceasta din aceeași circumscripție, in cazul in care judecata in prima instanța s-a făcut in lipsa pârtii care nu a fost legal citata, iar partea a solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel (....)."

P. sentința comerciala nr. 1644/28.09.2011 pronunțata de Tribunalul Satu M. in dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei împotriva debitorului ., fiind desemnat administrator judiciar Casa de Insolventa Transilvania SPRL (actualmente CITR).

Ulterior, prin sentința civila nr. 1085/F/13.06.2012 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului impotriva debitoarei . si desemnarea Casei de insolventa Transilvania SPRL in calitate de lichidator judiciar. Precizează in acest context faptul ca o data cu . . i-a fost ridicat dreptul de administrare, aceasta putând fi reprezentata in mod legal doar de către lichidatorul judiciar.

In speța, reclamanții au promovat cererea de chemare in judecata in data de 02.12,2011, deci ulterior deschiderii procedurii insolventei (28.09.2011).

Conform dispozițiilor art. 87 alin. 5 Vechiul Cod de Proc. Civila, aplicabil in speța, „cei supuși procedurii reorganizării judiciare si falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar."

In speța, procedura de citare cu parata . este viciata. In mod greșit a dispus prima instanța de judecata citarea prin publicitate, in condițiile in care reclamanții nu au făcut tot ceea ce le sta in putința pentru aflarea sediului paratei .. Deși la data depunerii cererii de chemare în judecată, 02.12.2011, reclamanții aveau obligația si posibilitatea de a lua la cunoștința despre starea de insolventa a debitorului . din Buletinul Procedurilor de Insolventa, unde notificarea fusese publicata inca din data de 18.10.2011 si de pe portalul Instanțelor, aceștia nu au depus suficiente diligente in acest sens.

Mai mult decât atât, instanța de fond, contrar stării faptice, a reținut in considerentele hotărârii atacate următoarele: „deoarece reclamanții au făcut tot ce le-a stat in putința pentru aflarea sediului, conform art. 95 din Vechiul Cod Proc. Civ., li s-a încuviințat realizarea procedurii de citare a paratei „prin publicitate", pentru data de 19.10.2012, potrivit extrasului din ziarul „Informația zilei", realizandu-se astfel, din nou, notorietatea litigiului declanșat împotriva paratei" si „ca atare, necunoscandu-se situația invocata de administratorul judiciar, care nu si-a indeplinit obligația comunicării, deschiderii procedurii falimentului debitoarei-parate in virtutea Legii nr. 85/2006, dispozițiile reglementate de acest act normativ special, nu puteau fi aplicate."

Ori, in speța, administratorul judiciar si-a indeplinit obligațiile de a notifica atât deschiderea procedurii insolventei, cat si deschiderea procedurii de faliment. Astfel, in BPI nr._/18.11.2011 a fost publicata notificarea deschiderii procedurii insolventei, iar in BPI nr. 9721/09.07.2012 a fost publicata notificarea deschiderii procedurii de faliment.

Prima instanța a ignorat totodată faptul ca la filele 19 si 27 de la dosarul cauzei, reclamanții au depus certificate constatatoare de la ONRC in cadrul cărora se precizează faptul ca . se afla sub incidența Legii nr. 85/2006, prima instanța având așadar posibilitatea (mai mult decât atât, chiar obligația) de a proceda la legala citare a societății parate.

Mai mult decât atât, notificarea deschiderii procedurii insolventei:

-s-a realizat si prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire către toate instanțele de pe raza județului Satu M., conform dovezilor depuse in prima instanța. Astfel, Judecătoria Satu M. a fost notificata prin adresa nr. 7018/10.10.2011, aceasta confirmând primirea in 12.11.2011;

-a fost notificata si către registrul comerțului, astfel ca prin obținerea unui extras de informații de la registrul comerțului se putea verifica starea firmei.

De asemenea, in mod greșit a reținut prima instanța de judecata ca prin notarea litigiului in CF prin incheierea nr._/20.12.2011 s-a realizat „notorietatea litigiului declanșat împotriva paratei (...)." Si in aceasta situație, deși prin adresa nr. 7213/14.10.2012 a fost notificata OCPI Satu M. cu privire la deschiderea procedurii insolventei fata de ., comunicarea sentinței s-a realizat la sediul debitoarei, si nu la sediul administratorului judiciar.

F. de aceste, apreciază ca in mod greșit s-a dispus realizarea procedurii prin publicitate. In aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 din Vechiul Cod de Proc. Civila, conform cărora ,,actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. (...)"

Or, in speța sunt indeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege privind vicierea procedurii de citare, parata . a fost pusa in imposibilitate de a formula o apărare corespunzătoare, fiind incalcate dispozițiile legale care reglementează dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.

Apreciază ca nulitatea procedurii de citare este de natura sa atragă si nulitatea tuturor actelor de procedura indeplinite ulterior, in acord cu dispozițiile art. 106 alin. 1 Vechiul Cod de Proc. Civ., conform cărora „anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor următoare, in măsura in care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare."

Astfel, in prima instanța s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către ing. Cojocarasu llie, expertiza realizata fara citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in acord cu dispozițiile art. 208 alin. 1 Vechiul Cod Proc. Civila.

Raportat la lipsa procedurii de citare cu ., apreciază ca de asemenea toate actele de procedura ulterioare sunt lovite de nulitate.

Nelegala timbrare a cererii de chemare in judecata.

P. cererea introductiva de instanța, reclamanții au solicitat instanței de judecata ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa se constate identitatea terenului inscris in CF nr. 3879 Satu M. cu nr. topo. 3916 cu terenul identificat in CF_ Paulesticu nr. Topo. 60/9 si ca acest teren le aparține, intrând in proprietatea lor prin actul de proprietate conform extras CF_ Paulesti cu nr. Topo. 60/9 si a încheierii nr._ din 08.10.2011; sa se constate ca, pe acest teren, fara știrea reclamanților sau a antecesorilor lor s-a edificat o stație de desfacere carburanți aparținând ., respectiv sa se dispună obligarea paratei fie la plata unei chirii, fie la ridicarea stației si eliberarea terenului,

Pentru judecata in prima instanța s-a pus in vedere reclamanților sa achite o taxa judiciara de timbru in cuantum de 31 lei, chitanța de plata a acestei taxe regasindu-se la fila nr. 15 din dosarul de fond.

Fiind un litigiu promovat sub imperiul Vechiului Cod de Proc. Civila, devin incidente in materia timbrajului dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Conform dispozițiilor art. 2 din aceasta lege, „(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a)până la valoarea de 50 lei - 6 lei;

b)între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei;

c)între 501 lei și 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depășește 500 lei;

d)între 5.001 lei și 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depășește 5.000 lei;

e)între 25.001 lei și 50.000 iei -1.611 lei + 4% pentru ce depășește 25.000 lei;

f)între 50.001 lei și 250.000 tei - 2.611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;

g)peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1 % pentru ce depășește 250.000 lei.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor în constatarea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii în constatarea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."

Or, asa cum a arătat mai sus, prin cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat instanței de judecata sa se constate existenta unui drept patrimonial, respectiv existenta dreptului lor de proprietate asupra terenului arătat.

Raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 11 din Legea nr. 146/1997, reclamanții aveau obligația sa timbreze la valoarea cererii de chemare in judecata.

Potrivii art. 20 din Legea nr. 146/1997, ,,(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

In speța, ignorând complet prevederile Legii nr. 146/1997, prima instanța de judecata a pus in vedere reclamanților sa achite doar o taxa judiciara de timbru in cuantum de 31 de lei.

Apreciază ca atâta timp cat cererea de chemare in judecata nu era timbrata in mod corespunzător, prima instanța nu putea proceda la judecarea mai departe a cauzei.

Considera ca nelegala timbrare a cererii de chemare in judecata reprezintă inca un argument in plus pentru anularea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecata.

In subsidiar, in ipoteza in care instanța de apel va aprecia ca nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe si va retine cauza spre judecare, apelanta K. E. SRL prin Asset Portfolio Servicing Romania SRL solicita instanței de control judiciar să dispună schimbarea in tot a sentinței atacate si in consecința respingerea ca nefondata a acțiunii formulate de către reclamanți.

In cursul judecații in prima instanța, fostul creditor BCR a invocat doua excepții, respectiv excepția inadmisibilitatii si excepția prescripției dreptului material la acțiune.

In ceea ce privește excepția inadmisibilitatii acțiunii in constatare, apreciază ca in mod greșit a respins instanța de fond aceasta excepție, raportat la dispozițiile art. 111 Cod Proc. Civila, conform cărora partea care poate sa ceara realizarea dreptului, nu are deschisa calea unei acțiuni in constatare.

Asa cum arata si BCR prin apelul declarat in cauza, situația de fapt este următoarea:

P. sentința civila nr. 2923/1996 pronunțata in dosar nr. 5363/1996 al Judecătoriei Satu M. a fost intabulat dreptul de proprietate al numitului llies A., prin încheierea nr. 3742/29.04.1996, asupra imobilului inscris in CF nr._ Paulesti, nr. Topo. 3915/2 si 3916;

-P. autorizația de construire nr. 26 din 02.09.1992 s-a autorizat de către Prefectura Județului Satu M., edificarea unui atelier de reparații auto pe numele lui llies A. si O. R. A.;

-P. incheierile de carte funciara nr. 4139/10.05.1996, respectiv nr._/26.11.1996 au fost notate asupra nr. topo. 3915/2 edificatele constând in atelier de reparații auto si asupra nr. Topo. 3916 stației de desfacere carburanți;

-P. contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6980/2005, inscrisa in cartea funciara prin încheierea nr._ din 07.12.2005, imobilul a fost achiziționat de .;

-P. autorizația de construire nr. 95/20.12.2006, pe numerele topo. 3915/2 si 3916 se autorizează executarea lucrărilor de construire/desființare in vederea refunctionalizarii clădirii existente in Motel-Restaurant, lucrare recepționată prin procesul verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. 3696 din 27.09.2007;

-Ulterior, prin încheierea de carte funciara nr._/2007 in baza unei documentații cadastrale, s-a deschis noua coala de carte funciara CF nr. 1400 N Paulesti, cadrul căreia situația imobilului nu se modifica cu nimic, intabulandu-se in același timp si construcția autorizata si recepționată.

In speța, legislația aplicabila înscrierilor dreptului de proprietate si a edificării construcțiilor in favoarea vânzătorului llies A. este Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. XXI din 12.12.2005: „(...) acțiunile de carte funciara (in prestație tabulara si in rectificare tabulara), având ca obiect inscrierea in cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevăzute in acte juridice valabil încheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv Decretul - Lege nr. 115/1938".

Prevederile art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 consacra principiul forței probante absolute a inscrierilor in cartea funciara, înscrierea dreptului real imobiliar in cartea funciara valorând titlu de proprietate, adică titularul inscrierii este prezumat in mod absolut ca fiind titularul dreptului.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea 7/1996, „daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna-credinta, cat timp nu se dovedește contrariul" acest text de lege instituind principiul forței probante a inscrierilor de drepturi reale, iar potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, „dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data "înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nicio acțiune prin care se contesta cuprinsul cârtii funciare sau daca din titlu transmitatorului si din cuprinsul cârtii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situația juridica reala."

Raportat la aceste prevederi, antecesorul paratei . este prezumat ca fiind proprietarul absolut al imobilului inscris in CF nr. 1400 N Paulesti. P. urmare, pe calea acțiunii in constatare nu este posibila, admisibila si legala rectificarea si modificarea situației de carte funciara.

In consecința, raportat la temeiul juridic indicat de reclamanți, acțiunea promovata este inadmisibila.

In ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere rectificarea de carte funciara.

Potrivit prevederilor art. 62 alin. 2 din Noul Cod Civil, coroborat cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod Civil, „actele si faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse inainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor."

In măsura in care raporturile juridice deduse judecații isi au izvorul in cadrul contractului de vânzare cumpărare încheiat in anul 2005, prin urmare legea aplicabila este Legea nr. 7/1996 in vigoare la data incheierii si intabularii titlului de proprietate.

Facem trimitere in acest context din nou la dispozițiile art. 31 alin 2, coroborate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care instituie noțiunea de buna-credinta in accepțiunea actului normativ arătat. Astfel, conform art. 31 alin. 2 din lege „dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nicio acțiune prin care se contesta cuprinsul cârtii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cârtii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situația juridica reala.", iar potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna-credinta, cat timp nu se dovedește contrariul."

In conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 7/1996 {devenit art. 36 după republicare), termenul pentru introducerea unei acțiuni in rectificarea cârtii funciare împotriva dobanditorului de buna-credinta este de 3 ani de la data „înregistrării cererii de inscriere formulata de către dobanditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere", adică 3 ani calculați de la data de 07.12.2005.

Or, in speța, reclamanții au promovat cererea de chemare in judecata in data de 02.12.2011, cu depășirea evidenta a termenului de 3 ani prevăzut de lege.

Sub aspectul fondului cererii de chemare in judecata

In ipoteza respingerii cererii de anulare a sentinței si trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, precum si a ambelor excepții, sub aspectul fondului cauzei, apreciază ca se impune refacerea in mod legal a probatiunii realizate cu implicarea tuturor pârtilor, legal citate.

Sub acest aspect, acțiunea reclamanților nu se sprijină pe niciun fel de inscrisuri, la dosarul cauzei nu au fost depuse nici măcar titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vanzare-cumparare, si nici alte acte doveditoare.

Reclamantii-intimati G. au achiziționat imobilul inscris in CF nr._ Paulesti provenit din CF 21 N Ambud, nr. Topo. 60/9 Ambud, prin contract de vanzare-cumparare, perfectat in forma autentica.

Insa raportat la starea de fapt si inscrisurile de la dosarul cauzei rezulta foarte clar ca bunul cumpărat nu a fost identificat si nu a fost predat efectiv cumpărătorilor care, doar după ce au perfectat contractul au aflat despre construcția care se afla edificata asupra imobilului inca din anul 1996.

Din starea de fapt anterior menționata, atât ., cat si BCR Satu M. s-au intemeiat cu buna-credinta pe cuprinsul cărtii funciare.

Hotărârea se bazează doar pe concluziile raportului de expertiza realizat in cauza. Astfel, contrar dispozițiilor art. 261 pct. 5 Vechiul Cod de Proc. Civila, hotărârea judecatoareasca nu cuprinde motivele de fapt si motivele de drept care au format convingerea instanței de judecata, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile părtilor.

Mai mult decât, având in vedere ca expertiza a fost efectuata in cauza cu nelegala citare a paratei ., apreciază ca raportul de expertiza este lovit de nulitate, fiind incalcate dispozițiile imperative ale art. 208 Cod Proc. Civ.. In consecința, apreciază ca se impune refacerea raportului de expertiza de către un alt expert desemnat in mod aleatoriu, cu luarea in considerare si a obiectivelor formulate de către BCR Satu-M..

In situația in care instanța de control judiciar va constata ca exista in cauza o suprapunere a imobilelor, solicita instanței de judecata sa realizeze o comparare a titlurilor de proprietate, astfel ca revine instanței de judecata sarcina de a le compara, dând eficienta aceluia mai bine caracterizat.

Nu in ultimul rând, soluția primei instanțe este criticabila si sub aspectul obligării paratei . sa ridice stația de desfacere carburanți edificata pe terenul reclamanților, in condițiile in care reclamanții nu au probat reaua-credinta a constructorului.

Cu toate acestea, prima instanța retine in considerente reaua credința a paratei ., fara ca soluția instanței sa fie motivata sub acest aspect.

Solicita instanței de judecata sa dispună în principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 4867 din 18.12.2014 si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecata.

In subsidiar, in ipoteza in care instanța de apel va aprecia ca nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe si va retine cauza spre judecare, solicita sa se dispună schimbarea in tot a sentinței atacate si in consecința respingerea ca nefondata a acțiunii formulate de către reclamanți.

Apelanta K. E. SRL, prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, a formulat întâmpinare (filele 104-106 de la dosar – Vol. I) la apelul declarat de B. Comerciala R. SA împotriva sentinței civile nr. 4867 din 18.12.2014 pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosar nr._, solicitand instanței de control judiciar ca prin decizia civila ce o va pronunța în cauză să dispună admiterea apelului declarat de B. Comerciala R. SA, având in vedere următoarele motive:

Sub aspectul cadrului procesual

Intre K. E. SRL, in calitate de cesionar, și B. Comerciala R. SA, in calitate de cedent, a fost încheiat la data de 28.01.2015 Contractul de cesiune de creanțe cu privire la un portofoliu de contracte de credit autentificat de către BNP Asociați "C., S. și Asociații" sub numărul 311/28.01.2015.

Potrivit dispozițiilor art. 39 Noul Cod de proc. Civila, „(1) Daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partite inițiale. Daca insa transferul este făcut, in condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervină in cauza, daca are cunoștința de existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza, la cerere sau din oficiu. In acest caz, instanța va decide, după împrejurări si tinand seama de poziția celorlate parii, daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va ramane sau, după caz, va fi scos din proces. Daca instrainatorul sau, după caz, succesorul universal sau cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza.

Hotărârea pronunțata contra instrainatorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi întotdeauna opozabila acestuia din urma, cu excepția cazurilor in care a dobândit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular."

Așadar, dispozițiile noului cod de procedura civila care reglementează expres situația instrainatorului si a succesorilor sai, prevăd posibilitatea menținerea in continuare in cauza a instrainatorului.

Asa cum precizează si apelanta BCR, raportat la momentul in care a intervenit cesiunea de creanța, precum si poziția procesuala a BCR, inclusiv raportat la obligația de garanție a cedentului fata de cesionar, apreciază ca se impune menținerea in cauza a BCR, aceasta apelanta fiind in măsura sa formuleze toate apărările corespunzătoare in prezentul dosar.

Sub aspectul fondului apelului declarat

Referitor la acest aspect, invederează instanței de judecata faptul ca este de acord cu toate susținerile si argumentele aduse de B. Comerciala R. SA in susținerea apelului declarat, solicitand admiterea apelului.

Asa cum a arătat mai sus, contractul de cesiune dintre BCR SA si K. E. SRL a intervenit doar la data de 28.01.2015, deci ulterior pronunțării sentinței in dosar nr._ . K. E. SRL nu a fost parte in dosarul de fond.

Raportat la acestea aspecte, fosta creditoare apreciază ca se impune menținerea in cauza a BCR, aceasta apelanta fiind in măsura sa formuleze toate apărările corespunzătoare in prezentul dosar.

Apelanta CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania în calitate de lichidator judiciar al .- în faliment, desemnat prin sentința pronunțată la data de 13.06.2012 în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Satu-M., Secția C. și de C. Administrativ, a formulat întâmpinare (filele 121-125 de la dosar – Vol. I) la apelul formulat de B. C. Română SA împotriva Sentinței Civile nr. 4867 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Satu M., prin care a fost admisă acțiunea în constatare înaintată de G. A. și G. G., prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, respectiv:

In principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecare, întrucât instanța a soluționat cauza fără a se pronunța asupra fondului litigiului, a omis să facă demersuri în aflarea adevărului, nepronunțându-se asupra aspectelor invocate, încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură a civila, precum si dreptul ce apărare, respectiv a judecat cauza si a administrat probe în absenta legalei citări a societății pârâte;

In subsidiar, după refacerea și completarea probelor din instanță, schimbarea în tot a sentinței atacate, și, pe cale de consecință:

-respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecată așa cum a fost formulată;

-în ipoteza respingerii excepției, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune;

-pe fondul cauzei, respingerea ca nefondată a acțiunii.

Pentru următoarele motive:

Ca și chestiuni prealabile:

Având în vedere cele puse în sarcina sa de către instanța de judecată, prin citație, depune alăturat ultimul Raport de evaluare al bunului. Deoarece societatea se află în faliment, o nouă evaluare nu se poate realiza decât cu acceptul creditorilor convocați prin Adunarea creditorilor, întrucât costurile privind evaluarea se suportă din averea debitorului. Conform raportului de evaluare anexat, valoarea unui metru pătrat este de 14 euro/mp, Suprafața în litigiu este de 5.658 mp iar cursul Euro la data de 12 mai 2015, data formulării Apelului, este de 4,4594 lei/euro, astfel încât valoarea terenului în litigiu, după aprecierea sa este de 353.238 lei. Dacă se raportează la data efectuării raportului de evaluare, raportat la cursul de 4,5809 lei/euro, valoarea bunului în litigiu este de 362.862 lei.

Consideră, ca și apelanta, că se impune introducerea în cauză a ., în calitate de cesionar, prin mandatar . SRL, având în vedere contractul de cesiune de creanță intervenit între B. C. Română SA, în calitatea de cedent, și ., în calitate de cesionar. P. contractul de cesiune, toate drepturile BCR SA născute din încheierea contractului de credit, inclusiv garanțiile accesorii creditului, au fost transferate cesionarului. Totodată, raportat la momentul în care a intervenit cesiunea, inclusiv raportat la obligația de garanție a cedentului față de cesionar, apreciază că B. C. Română SA are în continuare calitate procesuală pasivă în cauza.

În ceea ce privește anularea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecare având în vedere netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, solicită admiterea petitului, având în vedere următoarele:

Așa cum susține apelanta, hotărârea a fost pronunțata fără a ține cont de apărările și de motivele invocate în întâmpinările BCR SA și ale subscrisei. În ceea ce privește excepțiile invocate, respingerea lor nu este motivată în drept sau în fapt, considerentele hotărârii instanței fiind o înșiruire a stării de fapt, fără a menționa argumentele de drept, legale, pe care s-a bazat hotărârea.

Sub acest aspect, apreciază că prima instanța nu a intrat în fondul cauzei pentru a o soluționa, impunându-se trimiterea cauzei în scopul rejudecării în fond a litigiului.

Judecarea cauzei s-a făcut in lipsa părții, care nu a fost legal citata, respectiv citarea . nu s-a făcut conform prevederilor legale, prin lichidator judiciar, încălcându-se dreptul la apărare, aspect a fost criticat și în apelul formulat.

Așa cum a mai precizat, împotriva . s-a deschis procedura generală a insolvenței prin Sentința comercială nr. 1644/28.09.2011, subscrisa fiind desemnată în calitate de administrator judiciar. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1085/F/13.06.2012 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. SRL și desemnarea în calitate de lichidator judiciar. Odată cu . A. SRL i-a fost ridicat dreptul de administrare, aceasta putând fi reprezentată în mod legal doar de către lichidatorul judiciar.

Acțiunea în constatare care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 02.12.2011, deci ulterior deschiderii procedurii insolvenței, adică 28.09.2011.

În acest context, art. 87, alin. 5 din Cpr.civ. de la 1865 care se aplică în speță, prevede cu titlu imperativ că „cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (vor fi citați) prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar."

Cu toate că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanții aveau obligația de a depune diligentele necesare pentru a verifica dacă pârâta A. SRL era sub incidența Legii nr. 85/2006, nu au făcut acest lucru, în continuare procedura de citare cu . fiind viciată.

Contrar celor menționate de către judecătorul fondului (fila 6 Sentința nr. 4867/2014) reclamanții nu au făcut tot ce le stă în putință pentru aflarea sediului pârâtei, astfel încât instanța în mod greșit a încuviințat citarea prin publicitate.

De asemenea, sunt contrare realității cele menționate în considerente (la fila 6 și fila 8) ca "Ca atare, necunoscându-se situația invocată de administratorul judiciar, care nu și-a îndeplinit obligația comunicării, deschiderii procedurii falimentului debitoarei-pârâte în virtutea Legii nr.85/2006" șl "nu s-a realizat notorietatea falimentului, ce incubă lichidatorului judiciar; D. urmare, neîndeplinindu-se formalitățile de publicitate prevăzute de lege, consecința cărora ducând la necunoașterea stării de faliment a pârâtei".

Așa cum a arătat, administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile de a notifica atât deschiderea procedurii insolvenței cât și deschiderea procedurii de faliment. Astfel în BPI nr._/18.10.2011 a fost publicată notificare deschiderii procedurii insolvenței iar în BPI nr. 9721/09.07.2012 a fost publicată notificare deschiderii procedurii de faliment.

În plus, arată că notificarea deschiderii procedurii insolvenței s-a făcut și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire tuturor instanțelor de pe raza județului Satu M.. Judecătoria Satu M. a fost notificată cu adresa nr. 7018/10.10.2011, fiind confirmată primirea în 12.10.2011, astfel încât la data formulării cererii, instanța era informată asupra situației juridice a pârâtei, respectiv că se afla în predura insolvenței și că singurul care o putea reprezenta în instanță era lichidatorul judiciar.

Instanța de fond a reținut greșit și că prin notarea litigiului în CF cu încheierea nr._/20.12.2011 s-a realizat "notorietatea litigiului declanșat împotriva pârâtei, conformându-se principiului contradictorialității, care guvernează procesul civil, actele procedurale fiind realizate în conformitate cu prevederile art. 87, și art. 208 din C.pr.civ. de la 1865". Opozabilitatea, în sensul înscrierii în cartea funciară nu este echivalent cu realizarea procedurii de citare.

In plus, și în acest caz, deși prin adresa nr. 7213/14.10.2012 anexată, s-a notificat OCPI Satu M. cu privire la deschiderea procedurii insolvenței față de ., comunicare sentinței mai sus menționate s-a făcut la sediul debitoarei nu la sediul administratorului judiciar.

P. urmare, este evidentă nulitatea acestor acte procedurale, inclusiv a citării prin publicitate care a fost realizată. Aceasta mai cu seamă că la filele 19 și 27 de la dosarul cauzei reclamanții au depus extrase informative de la ONRC în cuprinsul cărora se poate observa mențiunea că . era sub incidența Legii nr. 85/2006.

Este întemeiat motivul invocat de apelantă, respectiv că hotărârea primei instanțe este fundamentată în exclusivitate pe o probă lovită de nulitatea absolută, raportul de expertiza tehnică judiciară fiind realizat cu nelegala citare a părților și înainte de modificarea cadrului procesual (prin introducerea în cauza a unor noi părți), adică cu încălcarea art. 203 Cod pocedura civila.

La primul termen de judecată la care au fost citați, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. I., precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, apreciind că toate acestea sunt lovite de nulitate absolută raportat la lipsa procedurii de citare cu A. SRL. A arătat că expertiza tehnică judiciară a fost realizată fără citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ. de la 1865.

A solicitat să se constate nulitatea absolută și să dispună refacerea acestora începând cu faza încuviințării probatoriului, când Autotomotive SRL a fost citată în mod nelegal prin publicitate.

A precizat că la termenul de judecată din 19.10.2012 (când A. SRL era în faliment), instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară și a numit expert pe dl, Ing. C. llie, solicitat de către reclamanții, iar nu ales în mod aleatoriu de către instanța de judecată. A evidențiat și că în expertiza realizată sunt multe aspecte omise/inadvertențe neexplicate sau neanalizate, iar exprimările de genul "unde clar se vede acest lucru", fără să se indice documentele ce au stat Ia baza acestei concluzii, ne conving de superficialitatea acestei expertize.

În măsura în care instanța va considera că se impune reținerea cauzei spre rejudecare, după refacerea și completarea probelor din instanță, consideră că sunt întemeiate solicitările apelantei de schimbarea în tot a sentinței atacate, așa cum au fost acestea formulate și motivate.

În ceea ce privește excepția de fond, peremtorie și absolută a inadmisibilității acțiunii în constatare, solicită admiterea pentru considerentele avute în vedere de apelantă, considerente pe care le-a avut în vedere la formularea propriului apel.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedura civila, partea care poate sa ceară realizarea dreptului nu are deschisa calea unei acțiuni in constatare.

În cauza in speța starea de fapt este următoarea:

P. sentința civila nr. 2923/1996, dosar nr.5363/1996 al Judecătoriei Satu M. a fost intabulat dreptul de proprietate ai numitului Uieș A., încheierea nr. 3742/29.04.1996, asupra imobilului din C.F.nr._ Paulesti, nr. top 3915/2 si 3916;

P. autorizația de construire nr.26 din 02.09.1992 s-a autorizat, de către Prefectura Județului Satu M., edificarea unei „atelier reparații auto" pe numele lui llieș A. si Or os R. August in.

P. încheierile nr. 4139/40.05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 c.f. au fost notate asupra nr. top 3915/2 edificatele constând in atelier reparații auto si asupra nr. top 3916 stație de desfacere carburanți.

P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6980/2005 înscrisa in cartea funciara prin încheierea nr._ din 07.12.2005, imobilul a fost achiziționat de S C „A." S.R.L.;

P. autorizația de construire nr. 95/20.12.2006, pe numerele top 3915/2 si 3916 se autorizează executarea lucrărilor de construire/desființare in vederea refunctionalizării clădirii existente in Motel - Restaurant, lucrare recepționată prin procesul - verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. 3696 din 27.09.2007. •/ Ulterior, prin încheierea de carte funciara nr._/2007 c.f., in baza unei documentații cadastrale, s-a deschis noua coala de carte funciara C.F. nr. 1400 N Paulesti, in cadrul căreia situația imobilului nu se modifica cu nimic, in tabu fân du-se in același timp si construcția autorizata si recepționată.

Înscrierile dreptului de proprietate si a edificării construcțiilor in favoarea vânzătorului llies A. sunt guvernate de legea în vigoare in acel moment, Decretul - Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțiile funciare; „(...) acțiunile de carte funciara (in prestație tabulara si in rectificare tabulara), având ca obiect înscrierea în cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul - Lege nr. 115/1938."(Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 a secțiilor unite ale I.C.C.J.).

Prevederile art.32 din Decretul - Lege nr. 115/1938 legiferează principiul forței probante absolute a înscrierilor în cartea funciara, înscrierea dreptului real imobiliar în cartea funciara valorează titlu de proprietate, adică titularul înscrierii este prezumat in mod absolut ca este titularul dreptului.

În concluzie, antecesorul paratei S.C. „A." S.R.L. este prezumat ca fiind proprietarul absolut al imobilului reînscris in C.F. nr. 1400 N Paulesti.

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, legea care a guvernat înscrierile subsecvente: „Dobânditorul este considerat de buna - credința dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridica reala" și art. 30 alin. 1 „dacă în cartea funciara s-a inscris un drept real, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in condițiile prezentei legi, in folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință cât timp nu se dovedește contrariul.",

Pornind de la aceasta stare de fapt, de la prezumția irefragabila de proprietate existentă în privința antecesorului societății pârâte, rezultă foarte clar din faptul că pe calea unei simple acțiuni în constatare (se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedura civila) nu este posibila, admisibila și legala rectificarea și modificarea situației de carte funciara.

In ceea ce privește excepția prescripției de a cere rectificarea de carte funciară, vă solicită admiterea acesteia. La fel ca și apelanta, consideră că termenul pentru introducerea unei acțiuni in rectificare de carte funciara (acțiunea in realizarea dreptului) împotriva dobânditorului de buna - credința este de 3 ani de la „data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere", adică 3 ani de Ia data de 07.12.2005.

Și în opinia sa, arată apelanta pârâtă, legea aplicabilă prezentului litigiu este Legea 7/1996 în forma în vigoare la data încheierii contractului, raportat la data contractului de vânzare-cumpărare perfectat în anul 2005, la prevederile art. 6 alin 2 din Noul Cod Civil și prevederile art. 3 din Legea 71/2011.

Așa cum a arătat anterior, articolele 30 și 31 ale Legii 7/1996, stabilesc ce este buna credință în accepțiunea acestui act normativ. în conformitate cu prevederilor art. 38 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 36 după republicare "Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care si-au înscris un drept real dobândit cu buna-credința și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulata de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nus-a prescris."

Chiar dacă s-ar da eficiența prevederilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, in virtutea art. 909, termenul de exercitarea acțiunii in rectificare, alin. 3 Cod civila prevede același lucru.

Instanța de fond a respins excepțiile invocate fără a motiva și a arăta care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingere instanței, ceea ce contravine prevederilor art. 261 alin. 1 pct 5 C., conform căreia hotărârea trebuie să cuprindă " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Pe fondul cauzei, solicită admiterea solicitării apelantei și, în ipoteza respingerii cererii de anulare a sentinței și a trimiteri spre o noua judecată primei instanțe, precum și a respingerii ambelor excepții, și a judecării pe fond a acțiunii de către instanța de apel, de refacere în mod legal a probațiunii realizate cu implicarea tuturor părților împrocesuate și legal citate, respectiv compararea titlurilor de proprietate, ținând cont de considerentele invocate atât de către apelantă cât și CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania.

a) Acțiunea reclamanților nu se sprijină pe nici un fel de înscrisuri sau documente. La dosarul cauzei nu exista nici măcar titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare - cumpărare, cu atât mai puțin alte acte doveditoare. Ni se pare îndreptățită întrebarea apelantei, respectiv pe ce s-a întemeiat instanța de fond când a judecat cauza și ni se pare de asemenea corect răspunsul la întrebarea, "pe susținerile nedovedite ale reclamanților și pe lucrarea de expertiza la care părțile nu au fost legal citate și care nu are la bază nici un act justificativ".

b)Reclamanții G. au achiziționat imobilul înscris in C.F. nr._ Paulesti provenit din 21 N Ambud, nr. top 60/9 Ambud, prin contract de vânzare - cumpărare, perfectat în forma autentica.

Aceștia susțin că doar după ce au perfectat contractul au aflat despre construcția care se afla edificată asupra imobilului încă din anul 1996.

Antecesorul (vânzătorul) bunului l-a dobândit prin succesiune, autorul acestuia fiind proprietarul imobilului cu nr. top 60/9, conform Titlului de proprietate nr. 31-10004C care ar fi fost intabulat in C.F. nr._ Paulesti.

Având în vedere starea de fapt anterior menționata, atât S.C. „A. S.R.L., cât și BCR Satu M. s-au întemeiat cu buna-credința pe cuprinsul cărții funciare.

Principiul bunei - credințe constituie unul dintre fundamentele sistemului juridic care înlătura chiar si consecințele „resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis" în scopul asigurării stabilității circuitului civil si a împiedicării introducerii de acțiuni după o perioada lunga de timp în care s-a cristalizat starea de fapt si de drept în ceea ce privește imobilele in litigiu.

c)Solicită să se constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. I., precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, toate acestea sunt lovite de nulitate absolută raportat Ia lipsa procedurii de citare cu A. SRL.

Acțiunea în constatare care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 02.12.2011, deci ulterior deschiderii procedurii insolvenței - 28.09.2011.

In acest context, art. 87, alin. 5 din C.pr.civ. de la 1865 care se aplică în speță, prevede cu titlu imperativ că „ cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (vor fi citați) prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar."

Cu toate că ia data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanții aveau obligația de a depune diligentele necesare pentru a verifica dacă pârâta A. SRL era sub incidența Legii nr. 85/2006 și nu au făcut acest lucru, în continuare, procedura de citare cu . a fost viciată.

Astfel, la termenul de judecată din 19.10.2012 (când A. SRL era în faliment), instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară și a numit expert pe dl. Ing. C. I., solicitat de către reclamanții, iar nu ales în mod aleatoriu de către instanța de judecată. Expertiza tehnică judiciară a fost realizată fără citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ, de Ia 1865.

De altfel, în expertiza realizată sunt multe aspecte omise/inadvertențe neexplicate sau neanalizate, iar exprimările de genul "unde clar se vede acest lucru", fara să se indice documentele ce au stat la baza acestei concluzii, ne conving de superficialitatea acestei expertize.

Pentru toate acestea solicită admiterea solicitării de refacere a raportului de expertiza de către un alt expert și suplimentarea obiectivelor expertizei cu obiectivele propuse de către B. C. Română SA prin Apel, respectiv:

- să stabilească expertul care era amplasamentul construcțiilor edificate pe nr. top 3915/2 - atelier reparații auto și pe nr. top 3916 - stație de desfacere carburanți, intabulate prin încheierile nr. 4139/10.05.1996 c.f., respectiv nr._/26.11.1996 c.f.;

- să stabilească expertul dacă la punerea în posesie a imobilului acordat prin Titlul de proprietate nr. 31-_ s-a ținut cont de amplasamentul imobilelor cu nr. top 3916 și nr. top 3915/2 intabulate deja pe numele lui llieș A., respectiv dacă punerea în posesie s-a făcut în baza unor Planuri reale și actualizate ale Primăriei;

- să stabilească expertul dacă există identitate între imobilul intabulat în C.F. nr._ Satu M. și cel Intabulat în C.F. 1400 N Păulești;

- să stabilească expertul dacă există concordanță între amplasamentul atelierului de reparații auto edificat pe nr. top 3915/2 și amplasamentul motelului restaurant proprietatea S.C. .A." S.R.L. edificat pe nr. cadastral 2353;

- Să stabilească expertul, dacă există și care sunt suprapunerile, atât în cazul imobilului cu nr. top 60/9, cât și în cazul imobilelor cu nr. top 3916 si 3915/2 și în caz afirmativ să le indice, arătând exact care sunt acestea.

De asemenea, este de acord cu solicitarea apelantei ca instanța să pună în vedere expertului să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile pe care le-a avut în vedere la efectuarea expertiei.

d) În ipoteza în care se constată suprapuneri ale imobilelor, solicită instanței de judecată să admită solicitarea de a realizeza o comparare a titlurilor de proprietate, întrucât ambele părți - atât reclamanții, cât și . - se prevalează de titluri scrise de proprietate valabile, așa încât instanței de judecată îi revine sarcina de a le compara, dând eficiența aceluia mai bine caracterizat.

e) Consideră pertinentă critica soluției Judecătoriei Satu M. de ridicare a construcției - stația de desfacere carburanți- edificată în baza unei autorizații legale de construcție și cu buna - credința.

Cu toate că reclamanții nu au putut proba și instanța de fond nu a fost în măsura să rețină reaua - credința a constructorului, instanța de fond, fără nicio probă, reține, din oficiu, reaua -credința a pârâtei în edificarea pe terenul al cărui proprietar tabular este, a unei construcții autorizate legal.

Pentru toate aceste motive, vă solicită admiterea apelulio formulat de B. C. Română SA.

Pârâții-intimați au depus la dosar note de ședință (filele 165-169 – Vol. I), prin care solicită respingerea excepțiilor ridicate de apelante ca fiind nefondate, pe de o parte, iar pe de altă parte, respingerea apelurilor formulate ca fiind nefondate și netemeinice.

Referitor la apărările arătate legat de nelegala citare a pârâtei ., arată că, din punctul său de vedere aceste susțineri sunt nefondate și neavenite, în primul rând datorită faptului că apelanta . nu este mandatar al ., pe de altă parte, procedura de citare a fost corect efectuată, astfel cum a reținut și instanța de fond, pentru aspectele pe care le va arăta mai jos.

Pe cale de consecință, solicită înlăturarea acestor apărări ca fiind nefondate și neavenite.

Raportat la excepția de netimbrare a acțiunii de fond solicită respingerea acestei excepții ca fiind tardiv formulată în fața instanței de apel, iar în subsidiar, solicită respingerea acesteia ca nefondată. Obiectul acțiunii inițiale a fost constituit din solicitarea de a se constata identitatea/suprapunerea dintre două poziții de carte funciară, dreptul nostru de proprietate nefăcând obiectul cererii, iar ca și capăt accesoriu au solicitat restabilirea situației anterioare. Din punctul lor de vedere, raportat și la prevederile VCPC și ale Legii nr. 146/1997, această acțiune se timbrează cu taxa fixă prevăzută pentru acțiunea în constatare - 19 lei, sumă la care a și taxat cererea.

Referitor la apărările pe fondul cauzei, solicită respingerea acestora. Astfel, apelanta solicită a se avea în vedere o greșită respingere a excepției inadmisibilității ridicate în fața instanței de fond, pe temeiul prevăzut de art. 111 VCPC, susținându-se că ar fi avut la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, fără a se arăta nici un motiv care să stea la baza acestei susțineri a apelantei. De altfel, în motivarea excepției au fost reluate ad literam susținerile din fața instanței de fond, susțineri cărora le-a răspuns în fața instanței de fond prin răspunsul la întâmpinare, aspecte care au fost avute de instanța de fond la soluționarea excepției inadmisibililății, aspecte la care și acum face trimitere și pe care nu le vor mai reitera, solicitând cu respect a se avea în vedere răspunsul la această excepție formulată în cadrul răspunsului la întâmpinare. Se insistă sistematic asupra prevederilor art. 111 VCPC citându-se textul de lege, motivându-se cu aceea că partea care are deschisă calea unei acțiuni în realizarea unui drept nu poate cere constatarea. Ori, până aici lucrurile sunt evidente, însă apelanta consideră că, constatarea existenței unei suprapuneri nu ar trebui să fie constatare, ci realizare. Realizare a ce? Să se realizeze obligarea apelantei la ce anume?

Apreciază că se află în prezența manifestării exprese a formei fără fond, a înșiruirii de motive formale fără a se avea în vedere logica și spiritul legii, cu unicul scop de a da formă și conținut unor alegații nesustenabile și neîntemeiate.

Situația este similară și în cazul excepției prescripției dreptului de a mai cere rectificarea de carte funciară, excepție ridicată, de asemenea, prin întâmpinare, soluționată de instanța de fond pe baza apărărilor formulate prin același răspuns la întâmpinare, la care facem trimitere.

În fine, dar nu în ultimul rând, revenind la fondul cauzei, apelanta K. Expres SRL susține că la dosarul de fond nu ar fi fost depuse suficiente acte în probațiune, că probațiunea ar fi fost nelegală în lipsa citării legale a tuturor părților, aspecte neadevărate, din moment ce. pe de o parte, se observă că antecesoarea apelantei a formulat întâmpinare în cauză, a ridicat excepții, a depus înscrisuri, a declarat apel, deci aceasta cunoștea de existența procesului, și-a exercitat drepturile prevăzute de normele procedurale, ba chiar a abuzat de ele, ca acum să vină să susțină că nu ar fi fost legal citată, și solicită refacerea unei probațiuni la care a luat activ parte. Consideră că sunt în prezența unei exercitări abuzive a drepturilor procesuale, o dovadă clară de rea-credință, și nicidecum bună-credință astfel cum ar dori apelanta să insufle prin intermediul alegațiilor făcute.

În ceea ce privește mult invocata comparare a titlurilor de care face vorbire apelanta arată că s-a efectuat o atare comparare, chiar și prin expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză, comparare care a dus la concluzia existenței suprapunerii și a dovedit de fapt reaua-credință, atât a apelantilor cât și a antecesorilor acestora.

În ceea ce privește motivele invocate de apelanta C1TR SPRL, în primul rând arată faptul că, motivele pe care se fundamentează în principal apelul lichidatorului, în marea lor majoritate sunt identice sau chiar preluate din apelul declarat de . prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, fapt pentru care nu le vor trata separat, solicitările de respingere a acestora mai sus arătate fiind valabile.

Ca și aspect în plus arătat de aceasta (preluat într-o formă mai puțin elaborată și de apelanta . prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL) este aspectul de nelegală citare a lichidatorului judiciar, aspect care, în opinia rapelantei nu ar fi fost analizat suficient de instanța de fond.

Astfel, se arată că, împotriva pârâtei ., prin Sentința Civilă nr. 1644/28.09.2011 s-a deschis procedura generală a insolvenței, apelanta CITR SPRL tind desemnată în calitate de administrator judiciar. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1085/F/l3.06.2012 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei, apelanta fiind desemnată ca și lichidator judiciar, debitoarei fiindu-i ridicat dreptul de administrare. Per a contraria, până la data de 13.06.2012 debitoarea avea drept de administrare, deci actele de procedură efectuate cu aceasta trebuie să fie valabile. Chiar apelanta CITR SPRL recunoaște că data acțiunii introductive este (mult) anterioară acestei dale, respectiv 02.12.2011. ca și o concluzie, nu înțelege vehemența cu care se susține aplicabilitatea prevederilor art. 87 din vechea lege a insolvenței, din moment ce la data depunerii acțiunii debitoarea își administra propriile afaceri, mai mult, până la data deschiderii falimentului (13.06.2012) aceasta nu se afla nici în reorganizare, nici în faliment.

Ca atare, solicită respingerea acestor apărări și a solicitării de a se constata nulitatea

actelor de procedură pe acest temei ca fiind nefondate, chiar apelanta recunoscându-le.

De altfel, aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond, în mod corect și legal, mai mult decât atât, instanța de fond a mai arătat și faptul că la data de 20.12.2011 în cartea funciară a fost notat procesul, astfel că susținerile legate de necunoașterea procesului nu pot fi întemeiate.

În ceea ce privește susținerile legat de nedeterminarea de către instanța de fond a competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei raportat la obiectul acestuia, consideră aceste susțineri nefondate și neîntemeiate, instanța de judecată, din punct de vedere material, teritorial și general a fost pe deplin competentă să judece acțiunea.

Raportat la susținerea apelantei CITR SPRL că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor ridicate de intimata BCR arată că aceste susțineri nu sunt fondate, raportat la faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestor excepții, unindu-le cu fondul cauzei (pag 6 alin. 3 din motivarea din fond), fiind soluționate odată cu fondul.

Restul motivelor arătate de apelanta CITR SPRL sunt identice cu cele ridicate de apelanta . prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, solicitând respingerea lor pentru aspectele arătate la pct. 11.

În ceea ce privește motivele invocate de apelanta B. C. Română SA:

Solicită respingerea tuturor motivelor arătate de aceasta, având în vedere că nu mai are calitate procesuală, înstrăinând către apelanta . toate drepturile acesteia decurgând din contractul de credit dintre bancă și apelanta pârâtă . prin fosta Casa de Insolvență Transilvania SPRL. Ca atare, această apelantă nu mai poate declara apel, nu mai poate ridica excepții, nu mai poate formula solicitări instanței, solicitând respingerea in integrum a apelului declarat de această apelantă.

Pe cale de consecință, solicită respingerea excepțiilor ridicate ca fiind neîntemeiate și respingerea apelurilor declarate ca fiind nefondate și netemeinice.

Pârâții-intimați menționează că, cheltuielile de judecată urmează să le valorifice pe cale separată.

Apelanta .- în faliment prin lichidator judiciar CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania, a depus la dosarul cauzei Note de ședință (filele 170-174 de la dosar – Vol. I) privind apelurile formulate împotriva Sentinței Civile nr. 4867 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Satu M., prin care a fost admisă acțiunea în constatare înaintată de G. A. și G. G., solicitând instanței admiterea apelurilor așa cum au fost formulate, desființarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

Solicită ca la pronunțarea deciziei a se avea în considerare toate susținerile din apel și întâmpinarea depusă în cauză, pe care le va sintetiza în cele ce urmează.

Astfel, judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citată, respectiv citarea . nu s-a făcut conform prevederilor legale, prin lichidator judiciar, încălcându-se dreptul la apărare iar instanța a soluționat cauza fără a se pronunța asupra fondului litigiului, a omis să facă demersuri în aflarea adevărului, nepronunțându-se asupra aspectelor invocate, încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură a civilă.

Apoi, instanța nu și-a determinat competența materială de soluționare în primă instanță raportat la obiectul litigiului.

Anularea sentinței se impune și raportat la soluția pronunțată de către instanța fondului, de obligare a părții de ridicare a construcției - stația de desfacere carburanți- edificată în baza unei autorizații legale de construcție și cu buna - credință.

Astfel, la termenul din data de 08.11.2014, pârâții au declarat că renunță la capătul 3 din cerere iar prin încheierea de ședință instanța a acordat un nou termen "pentru a se comunica lichidatorului judiciar precizarea la acțiune prin care reclamanții renunță la capătul 3 din cerere, precizarea care trebuie depusă în termen de 3 zile."

Ulterior, la termenul din data de 13.12.2014 reclamanții au formulat o cerere de disjungere a acestui capăt de cerere, care face obiectul dosarului nr._/296/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Satu M.. Acest dosar este suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. în concluzie, instanța a pronunțat o soluție pentru o cerere care face obiectul altui dosar.

Chiar dacă petitul ar fi făcut obiectul acestui dosar, ceea ce nu este cazul, deși acțiunea era întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C., respectiv o acțiune în constatare, se solicită obligarea pârâtei la desființarea construcției, iar instanța, neinvestită cu soluționarea acestui capăt de cerere, cerere de altfel suspendată în alt dosar, se pronunță în sensul obligării pârâtei la ridicarea stației de carburanți.

Chiar în cazul unei instanțe legal învestită și competentă să soluționeze, litigiul se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. în cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia apoi, în eventualitate soluționării acesteia în favoarea reclamanților, se putea solicita desființarea construcției.

Hotărârea primei instanțe este fundamentată în exclusivitate pe o probă lovită de nulitate absolută, raportul de expertiza tehnică judiciară fiind realizat cu nelegala citare a părților și înainte de modificarea cadrului procesual (prin introducerea în cauza a unor noi părți), adică cu încălcarea art. 203 Cod procedura civila.

La primul termen de judecată la care a fost citată, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. I., solicitat de către reclamanți, iar nu ales în mod aleatoriu de către instanța de judecată, precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, apreciind că toate acestea sunt lovite de nulitate absolută raportat la lipsa procedurii de citare cu A. SRL. A arătat că expertiza tehnică judiciară a fost realizată fără citarea lichidatorului judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea participării la lucrările la fața locului, astfel cum impune art. 208, alin. 1 din C.pr.civ. de la 1865.

A solicitat să se constate nulitatea absolută a probelor și să dispună refacerea acestora începând cu faza încuviințării probatoriului, când Autotomotive SRL a fost citată în mod nelegal prin publicitate.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedura civila, partea care poate sa ceară realizarea dreptului nu are deschisa calea unei acțiuni in constatare.

În ceea ce privește excepția prescripției de a cere rectificarea de carte funciară, termenul pentru introducerea unei acțiuni in rectificare de carte funciara (acțiunea in realizarea dreptului) împotriva dobânditorului de buna - credința este de 3 ani de la „data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere", adică 3 ani de la data de 07.12.2005.

Pe fondul cauzei, în ipoteza respingerii cererii de anulare a sentinței și a trimiterii spre o noua judecată primei instanțe, precum și a respingerii ambelor excepții, și a judecării pe fond a acțiunii de către instanța de apel, solicită refacerea în mod legal a probațiunii administrate, cu implicarea tuturor părților împrocesuate și legal citate, respectiv compararea titlurilor de proprietate, ținând cont de considerentele invocate atât de către apelante cât și de S.C. „A. S.R.L..

a) Acțiunea reclamanților nu se sprijină pe nici un fel de înscrisuri sau documente. La dosarul cauzei nu există nici măcar titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare - cumpărare, cu atât mai puțin alte acte doveditoare. Întrebarea apelantei, respectiv pe ce s-a întemeiat instanța de fond când a judecat cauza o consideră îndreptățită și i se pare de asemenea corect răspunsul la întrebarea, "pe susținerile nedovedite ale reclamanților și pe lucrarea de expertiza la care părțile nu au fost legal citate și care nu are la bază nici un act justificativ".

b) S.C. „A. S.R.L. și BCR Satu M. s-au întemeiat cu buna-credința pe cuprinsul cărții funciare.

Principiul bunei - credințe constituie unul dintre fundamentele sistemului juridic care înlătură chiar si consecințele „resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis" în scopul asigurării stabilității circuitului civil si a împiedicării introducerii de acțiuni după o perioada lunga de timp în care s-a cristalizat starea de fapt si de drept în ceea ce privește imobilele in litigiu.

c) Solicită să se constate nulitatea absolută a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. C. I., precum și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate în cauză, toate acestea fiind lovite de nulitate absolută raportat la lipsa procedurii de citare cu A. SRL.

Solicită de asemenea să se admită solicitarea de refacere a raportului de expertiza de către un alt expert și suplimentarea obiectivelor expertizei cu obiectivele propuse de către B. C. Română SA și S.C. „A. S.R.L. prin Apeluri precum și cu alte obiective pe care le va menționa în cazul în care necesitatea lor vor rezulta din dezbateri.

De asemenea, este de acord cu solicitarea apelantei ca instanța să pună în vedere expertului să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile pe care le-a avut în vedere la efectuarea expertizei.

d) În ipoteza în care se constată suprapuneri ale imobilelor, solicită instanței de judecată să admită solicitarea de a realiza o comparare a titlurilor de proprietate, întrucât ambele părți - atât reclamanții, cât și . - se prevalează de titluri scrise de proprietate valabile, așa încât instanței de judecată îi revine sarcina de a le compara, dând eficiență aceluia mai bine caracterizat.

e) Referitor la obligarea de a ridica stația de carburanți, revine la cele arătate anterior, instanța a pronunțat o soluție pentru o cerere care face obiectul altui dosar.

Chiar dacă petitul ar fi făcut obiectul acestui dosar, ceea ce nu este cazul, deși acțiunea era întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C., respectiv o acțiune în constatare, se solicită obligarea pârâtei la desființarea construcției, iar instanța, neînvestită cu soluționarea acestui capăt de cerere, cerere de altfel suspendată în alt dosar, se pronunță în sensul obligării pârâtei la ridicarea stației de carburanți.

Chiar în cazul unei instanțe legal învestită și competentă să soluționeze litigiul, se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. în cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia a apoi, în eventualitatea soluționării in favoarea reclamanților se putea solicita desființarea construcției.

În plus, față de cele arătate anterior, cu toate că reclamanții nu au putut proba și instanța de fond nu a fost în măsura să rețină reaua - credința a constructorului, instanța de fond, fără nicio probă, reține, din oficiu, reaua - credința a pârâtei în edificarea pe terenul al cărui proprietar tabular este, a unei construcții autorizate legal.

Pentru toate aceste motive apelanta . prin lichidator judiciar CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania, solicită admiterea apelurilor formulate.

Apelanta K. E. SRL reprezentată prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu A. SRL, față de chestiunile puse în discuție de către Tribunal în ședința din 3 noiembrie 2015; a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 08.12.2015 note scrise (filele 266-268 de la dosar – Vol. I) prin care solicită Tribunalului:

- în prealabil, să constate calitatea procesuală a K. E. SRL în calea de atac a apelului, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost pronunțata în contradictoriu cu BCR SA, al cărei succesor în drepturi este K. E. SRL. Calitatea procesuală a K. E. SRL subzistă și în situația în care instanța ar aprecia că, drept urmare a transmiterii calității procesuale în cauză, în apel nu s-ar mai Impune ca BCR SA.

Pe fondul apelului, solicită Tribunalului:

- Să anuleze sentința apelată si să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 Cod procedură civila;

- În subsidiar, în măsura în care apreciază că sunt întrunite condițiile pentru reținerea spre rejudecare:

- În temeiul art. 111 Cod procedură civilă, să respingă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă; iar în subsidiar, în temeiul art. 297 (2) Cod procedură civilă, să rețină cauza spre soluționare, față de împrejurarea că, în raport de valoarea obiectului pricinii, competența în prima instanță ar fi revenit Tribunalului Satu M.;

Cu referire la calitatea procesuală a BCR SA solicită instanței de control să rețină că această parte avea calitate procesuală pentru a sta în litigiu în faza fondului, câtă vreme era titularul unui drept de ipotecă cu privire la terenul și construcția în discuție în litigiul de față.

În măsura în care Tribunalul va rămâne în pronunțare asupra apelului cu privire la alte aspecte decât cele puse în discuție la termenul din 8 decembrie 2015, solicită să se dispună amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, pentru următoarele motive:

1. În ședința din 3 noiembrie 2015 Tribunalul a pus în discuție o . chestiuni, pe de-o parte referitoare la cadrul procesual în apel și, pe de altă parte, chestiuni care țin de soluționarea pe fond a cauzei și cadrul procesual din fața instanței de fond.

Cu privire la admisibilitatea apelului formulat de B. Comerciala Română SA:

2. D. consecință a efectului relativ al hotărârilor judecătorești, numai persoanele care au avut calitatea de parte în prima instanță pot declara apel.

3. Așa cum rezultă din actele dosarului, cesiunea de creanță și drepturi cu privire la creditul acordat pârâtei A. SRL de către B. C. Română SA și la dreptul de ipotecă accesoriu acestuia a intervenit la data de 28 ianuarie 2015, deci ulterior datei pronunțării sentinței civile nr. 4867 din 18 decembrie 2014.

4. În consecință, apreciază că din moment ce hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu BCR SA, aceasta avea dreptul la formularea căii de atac, astfel această cale de atac declarată este admisibilă.

5. Față de faptul că prin hotărârea pronunțată în fond s-a admis cererea reclamanților, în contradictoriu cu debitorul ipotecar al BCR SA, BCR SA avea legitimare procesuală activă pentru a formula apel și, ulterior, în susținerea acestei căi de atac.

6. Împrejurarea că ulterior pronunțării hotărârii de fond a intervenit cesiunea creanței ipotecare nu este relevantă pentru analiza legitimării procesuale active și a admisibilității căii de atac a BCR SA, din moment ce, așa cum BCR SA a arăta, a considerat că se impune formularea căii de atac a apelului:

- Din moment ce hotărârea fusese pronunțată anterior intervenirii cesiunii;

- În considerarea obligației de garanție pe care si-o asumase față de cesionarul K. E. SRL.

7. În consecință, apreciază că apelul formulat de BCR SA este admisibil, întrucât în raport de faptul că această parte a participat în prima etapă a procesului se impune menținerea sa în proces.

8. Tribunalul trebuie să aibă în vedere că și K. E. SRL a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond și l-a timbrat conform dispozițiilor instanței.

Cu privire la calitatea procesuală activă în cadrul apelului a BCR SA și K. E. SRL:

9. În considerarea faptului că în primă instanță BCR SA a figurat ca parte și a împrejurării că, la 28 ianuarie 2015, aceasta a cesionat contractul de credit încheiat cu debitoarea A. SRL și drepturile de garanție accesorii (dreptul de ipotecă asupra imobilului în litigiu) este evident că în referire la apelul formulat în prezenta cauză au calitate procesuală activă atât BCR SA (pentru considerentele prezentate anterior la paragrafele 2-6), cât și subscrisa K. E. SRL, în calitate de titular actual al creanței ți al dreptului de garanție ce poartă asupra bunului litigios.

10. în subsidiar, arată că, și în măsura în care Tribunalul ar reține, în ciuda celor arătate anterior, că BCR SA nu ar mai avea calitate procesuală în prezenta cauză, ar trebui să constate că subscrisa K. E. SRL a dobândit calitatea procesuală ca efect al transmiterii prin cesiune a dreptului de ipotecă care grevează bunul în litigiu.

Cu privire la calitatea procesuală a titularului dreptului de ipotecă, atât în apel cât și în fond cu privire la admisibilitatea acțiunii introductive de instanță:

11. P. cererea de chemare în judecată, reclamanții G. A. și Gorcî G. au chemat în Judecată pârâta A. SRL pentru ca insanța:

Să constate identitatea terenului înscris în CF 3879 Satu M. cu nr. top. 3916 cu terenul înscris în CF_ și că acest teren ar aparține reclamanților; - Să constate că pe acest teren, fără știrea reclamanților sau antecesorilor acestora s-a ridicat o stație de carburanți aparținând pârâtei A. SRL; Să fie obligată pârâta A. SRL la plata unei chirii, fie la ridicarea construcției și eliberarea terenului reclamanților.

12. Acțiunea a fost Introdusă la 2 decembrie 2011.

13. La termenul din 13 decembrie 2013 Judecătoria Satu M. a constatat că se impune disjungerea capătului de cerere privind pretențiile, urmând a se forma un capăt de cerere distinct (care s-a și format la 20 decembrie 2013, cu nr. de dosar_/296/2013, suspendat și la data prezentelor note).

14. La termenul din 11 aprilie 2014, în dosarul de față, s-a învederat de către pârâtă că bunurile în litigiu sunt afectate garanției unei societăți bancare, solicitând introducerea în cauză a acesteia. P. aceeași încheiere, instanța a dispus introducerea în cauză a BCR SA, pentru elucidarea situației din cauză.

15. P. hotărârea apelată, instanța s-a pronunțat atât în sensul în care a constatat că terenul din CF_ este proprietatea tabulară a reclamanților, că pârâta a edificat o stație de desfacere carburanți fără știrea reclamanților și a obligat-o să ridice stația de carburanți.

Calitatea procesuală a BCR SA și K. E. SRL:

16. în Cartea funciară nr. 1400 N asupra imobilului cu nr. cadastral 2353 există înscris un drept de ipotecă pentru suma de 205.000 EUR în baza contractului de credit acordat pârâtei A. SRL de BCR SA (drept de ipotecă al cărei titular este, ca urmare a cesiunii intervenite în luna ianuarie 2015).

17. Așa cum a arătat, la cererea pârâtei, instanța a dispus introducerea în cauză a BCR SA, considerând că pentru lămurirea cauzei se impune și prezența creditorului ipotecar.

18. La momentul la care a formulat întâmpinarea în cauză (ca urmare a indicării calității de pârât prin citație, de către instanță) BCR SA a formulat a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.

19. împrejurarea că instanța de fond nu a clarificat calitatea în care BCR SA a stat în judecată nu poate afecta drepturile procesuale ale BCR SA și subscrisei, din moment ce aveam șt avem interesul de a sta în judecată, interesul fiind acela al respingerii acțiunii reclamanților și conservării dreptului de ipotecă care grevează terenul și construcția obiect al disputei judiciare.

20. Din această perspectivă, manifestarea de voință atât a BCR SA, cât și a subscrisei, de a participa la proces, alături de dovedirea interesului (născut și actual) trebuie să fie considerate suficiciente pentru a se constata vocația K. E. SRL de a sta în judecată în cauza de față

21. Cu privire la forma în care au fost introduși în proces și calitatea în care ar trebui să participe în proces, în măsura în care Tribunalul apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal, se impune ca, anulând sentința apelată și trimițând cauza spre rejudecare, să pună în vedere instanței de fond să clarifice poziția procesuală în care trebuie să figureze crediorul ipotecar.

22. Din perspectiva subscrisei, K. E. SRL, în calitate de creditor ipotecar asupra terenului și construcției în dispută, se impune a participa în cauza având ca obiect acțiunea în revendicare a terenului și construcției supuse garanției, având în vedere interesul evident constând în conservarea dreptului de ipotecă și menținerea proprietății imobilelor în patrimoniului debitorului subscrisei, intimat- pârât în prezenta acțiune.

23. Trebuie avut în vedere că pârâta este în procedura insolvenței, iar din această perspectiva singura posibilitate a creditorului garantat de a»șî realiza creanța o reprezintă executarea bunului supus garanției. Din acest motiv este esențial ca subscrisa K. E. SRL să putem fi parte în proces și să exercităm toate apărările și să formulăm toate cererile în vederea conservării dreptului de ipotecă.

24. În orice caz, față de aspectele învederate în cadrul motivelor de apei, având în vedere că sunt incidente și au fost invocate motive de apel care necesită trimiterea cauzei primei instanței, apreciază că se impune ca toate aceste aspecte (inclusiv poziția procesuală a BCR/K.) să fie soluționate în fața instanței de fond pentru ca, prin soluționarea lor în apel, părțile să nu fie prejudiciate prin pierderea accesului ia un grad de jurisidicție.

Natura acțiunii formulate de reclamanți. Inadmisibilitatea acțiunii:

25. Potrivit art. 563 Cod civil 2011 proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

26. Din punctul de vedere al subscrisei apelante K. E. SRL:

Câtă vreme s-a solicitat de reclamanți constatarea împrejurării că dreptul de proprietate asupra imobilului din CF101387 este în patrimoniul reclamanților și nu al pârâtului ți

- Pe cale de consecință s-a formulat un capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor (și anterior, plata unei chirii de către reclamanți (capăt de cerere disjuns), ceea ce presupunea invocarea accesiunii); apreciază că în fapt cererea reclamanților este inadmisibilă în raport de art. 111 Cod procedură civilă, deoarece aceștia aveau la îndemână acțiuni în realizare: acțiune în revendicare, respectiv în invocarea accesiunii.

Valoarea obiectului cererii:

27. Față de capetele de cerere formulate de reclamanți, aceștia au solicitat constatarea împrejurării că dreptul de proprietate asupra terenului din CF_ le aparține. De asemenea, au solicitat ridicarea construcției edificate pe acest teren.

28. Indiferent cum sunt calificate capetele de cerere prin raportare la o acțiune în constatare, în revendicare sau accesiune, toate acestea sunt evaluabile pecuniar. Acest fapt a fost antamat de Tribunal și cu ocazia recalificării căii de atac.

29. Din acest punct de vedere, se impune ca Tribunalul să verifice competența materială în funcție de valorile atât ale terenului cât și ale construcției și, astfel, să constate că prima instanță nu a fost competentă material să soluționeze cauza.

Față de cele de mai sus, solicită instanței de control:

- Să constate calitatea procesuală a K. E. SRL în calea de atac a apelului, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu BCR SA, al cărei succesor în drepturi este K. E. SRL

Pe fondul apelului:

- Să anuleze sentința apelată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă;

- În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că sunt întrunite condițiile pentru reținerea spre rejudecare:

- Să se respingă acțiunea ca inadmisibilă, în raport de art. 111 Cod procedură civilă;

- Să se rețină cauza spre soluționare, în temeiul art. 297 (2) Cod procedură civilă, față de împrejurarea că, în raport de valoarea obiectului pricinii, competența în prima instanță ar fi revenit Tribunalului Satu M.;

Cu referire la calitatea procesuală a BCR SA, să rețină că această parte avea calitate pentru a sta în litigiu în faza fondului, câtă vreme era titularul unui drept de ipotecă cu privire la terenul și construcția în discuție în litigiul de față.

Apelanta CITR SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . a formulat Note de ședință (filele 269-272 de la dosar – Vol. I), privind apelurile formulate împotriva Sentinței Civile nr. 4867 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Satu M., prin care a fost admisă acțiunea în constatare înaintată de G. A. și G. G., prin care vă solicită admiterea apelurilor așa cum au fost formulate, desființarea în totalitate a hotărârii atacate și să se trimită cauza spre rejudecare instanței competente.

In ce privește solicitarea de anulare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, solicită instanței sa facă aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civila, având în vedere că, așa cum a arătat, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de articolul de lege menționat "instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel”.

Solicita ca la pronunțarea deciziei a se avea în considerare toate susținerile din apel și din întâmpinarea depusă în cauză precum și de notele de ședință depuse la termenul anterior.

In ceea ce privește aspectele puse în discuție la termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2015, în cele ce urmează vom expune punctul nostru de vedere.

În ceea ce privește primul aspect pus în discuție: "în măsura în care se apreciază că există două capete de cerere - acțiunea în constatare, respectiv în subsidiar - obligația de a face, instanța pune în discuție ceea ce s-a pus deja în discuție de fapt, admisibilitatea unei astfel de cereri în constatare, raportat la posibilitatea solicitării unei cereri în realizarea dreptului".

Astfel, referitor la aspectul pus în discuție privind admisibilitatea unei astfel de cereri în constatare, raportat la posibilitatea solicitării unei cereri în realizarea dreptului, a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, conform căreia partea care poate să ceară realizarea dreptului, nu are deschisă calea unei acțiuni în constatare.

Astfel, din toate documentele depuse în probațiune rezultă fără urmă de tăgadă faptul că nu numai antecesorul debitoarei ., ci si . bunului în litigiu. Având în vedere cele expuse anterior, rezultă că pe calea unei simple acțiuni în constatare (se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedura civila) nu este posibilă, admisibilă și legală rectificarea și modificarea situației de carte funciară.

În ceea ce privește obligația de a face, anularea sentinței se impune și raportat la soluția pronunțată de către instanța fondului, de obligare a părții la ridicarea construcției - stația de desfacere carburanți - edificată în baza unei autorizații legale de construcție și cu buna -credință.

Astfel, la termenul din data de 08 11.2014, pârâții au declarat că renunță la capătul 3 din cerere, iar prin încheierea de ședință instanța a acordat un nou termen "pentru a se comunica lichidatorului judiciar precizarea la acțiune prin care reclamanții renunță la capătul 3 din cerere, precizare care trebuie depusă în termen de 3 zile."

Ulterior, la termenul din data de 13.12.2014 reclamanții au formulat o cerere de disjungere a acestui capăt de cerere, care face obiectul dosarului nr._/296/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Satu M.. Acest dosar este suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. în concluzie, instanța a pronunțat o soluție pentru o cerere care face obiectul altui dosar.

Chiar dacă petitul ar fi făcut obiectul acestui dosar, ceea ce nu este cazul, deși acțiunea era întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C., respectiv o acțiune în constatare, se solicită obligarea pârâtei la desființarea construcției, iar instanța, neinvestită cu soluționarea acestui capăt de cerere (cerere de altfel suspendată în alt dosar), se pronunță în sensul obligării pârâtei la ridicarea stației de carburanți.

Chiar în cazul unei instanțe legal investită și competentă să soluționeze litigiul, o astfel de acțiune este inadmisibilă, astfel încât se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. în cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia apoi, în eventualitate soluționării în favoarea reclamanților, se putea solicita desființarea construcției.

In ceea ce privește al doilea aspect pus în discuție de către instanța de judecată, respectiv: " în măsura în care se îmbrățișează opinia, că din contră în realitate nu s-au formulat două capete de cerere, unul în constatare și unul în obligația de a face, ci doar obligația de a face, a ridica construcția fiind doar un antet a obligației de a face, instanța pune în discuție valoarea acestei obligații de a face care constă în ridicarea acelei stații de desfacere de carburanți și raportat la această valoare competența materială a primei instanțe de a judeca această cauză."

Având în vedere modul cum a fost redactată cererea de chemare în judecata, respectiv cele afirmate în ședințele publice din datele de 08.11.2014 și 13.12.2014, precum și cererea de disjungere formulată, consideră că nu se poate discuta de un singur petit, respectiv petitul de a ridica construcția.

Așa cum a menționat anterior, în ceea ce privește petitul privind ridicarea stației de combustibili, se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia apoi, în eventualitate soluționării în favoarea reclamanților, se putea solicita desființarea construcției.

Oricare ar fi interpretarea dată cererii formulate, instanța nu și-a determinat competența materială de soluționare în primă instanță raportat Ia obiectul litigiului. Astfel, ICCJ prin Recursul în interesul legii nr. 32/2008 a statuat: "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței urnii drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".

După cum rezultă din raportul de evaluare depus anexă, valoarea stației de carburanți (stație de carburanți, copertina, platforme betonate, rezervoare și pompe) se ridică la suma de 511.660 lei.

Având în vedere aspectele prezentate, în cauză se mai pune și problema privind valoarea taxei de timbru pe care trebuia să o achite reclamanții. P. cererea introductivă, reclamanții au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate identitatea terenului înscris în CF nr. 3879 Satu M. cu nr. topo. 3916 cu terenul identificat în CF_ Paulești cu nr. Topo. 60/9 și că acest teren le aparține, intrând în proprietatea lor prin actul de proprietate conform extras CF_ Paulești cu nr. Topo. 60/9 și a încheierii nr._ din 08.10.2011; - să constate că pe acest teren, fără știrea reclamanților sau a antecesorilor lor, s-a edificat o stație de desfacere carburanți aparținând ., respectiv să dispună obligarea pârâtei fie la plata unei chirii, fie la ridicarea stației și eliberarea terenului.

Pentru judecata în prima instanță s-a pus în vedere reclamanților să achite o taxa judiciară de timbru în cuantum de 31 lei, chitanța de plată a acestei taxe regăsindu-se la fila nr. 15 din dosarul de fond.

Fiind un litigiu promovat sub imperiul Vechiului Cod de Proc. Civilă, devin incidente în materia timbrajului dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv dispozițiile art. 2 din această lege. Conform prevederilor art. 2 alin. (I1), dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial."

Or, așa cum a arătat mai sus, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței de judecată să se constate existența unui drept patrimonial, respectiv existența dreptului lor de proprietate asupra terenului arătat.

Raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 11 din Legea nr. 146/1997, reclamanții aveau obligația să timbreze la valoarea cererii de chemare în judecată, atât în ceea ce privește petitul privind acțiunea în constatare cât și în ceea ce privește petitul privind obligația de a face.

Nu este lipsit de importanță faptul că instanța de judecată a obligat apelantele la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.814 lei fiecare și timbru judiciar de 5 lei, în timp ce reclamanții au achitat doar o taxă judiciară de 31 lei. Având în vedere aceste aspecte, se impune obligarea reclamanților la plata taxei de timbru judiciar.

În ceea ce privește calitatea de parte în apel a băncii cedent și admisibilitatea apelului declarat de către aceasta, precum și calitatea procesuală pasivă a cesionarului, consideră ca ., în calitate de cesionar, prin mandatar . SRL justifică calitatea în prezentul apel având în vedere contractul de cesiune de creanță intervenit între B. C. Română SA, în calitatea de cedent și ., în calitate de cesionar. P. contractul de cesiune, toate drepturile BCR SA născute din încheierea contractului de credit, inclusiv garanțiile accesorii creditului, au fost transferate cesionarului. Totodată, raportat Ia momentul în care a intervenit cesiunea, inclusiv având în vedere obligația de garanție a cedentului față de cesionar, apreciază că B. C. Română SA are în continuare calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta putând să formuleze toate apărările care se impun în dosar și în plus, raportat la obligația de garantare avea chiar obligația de a formula apel.

Calitatea procesuală se justifică și raportat la faptul că în Apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul admiterii apelului, se impune ca la rejudecare părțile să aibă posibilitatea reală de a formula apărările care se impun.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a cedentului în primă instanță, hotărârea civilă își produce efectele și față de creditorul garantat, astfel încât este necesară introducerea acestuia în proces. Creditorul ipotecar al pârâtului are interesul de a participa la judecată pentru a dovedi că imobilul este proprietatea pârâtului, având în vedere că, în cazul în care reclamantul ar câștiga, urmează a se aplica principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Hotărârea fiindu-i opozabilă, trebuie să se judece în contradictoriu și cu acesta.

În procedura de faliment, singura posibilitatea a unui creditor ipotecar de a-și recupera creanța este prin valorificarea bunului asupra căruia s-a instituit ipoteca. Rezultă neîndoielnic faptul că creditorul ipotecar are calitate procesuală pasivă în judecarea fondului. P. încheierea cesiunii de creanță, ulterior pronunțării hotărârii din prima instanță, cesionarul dobândește calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar cedentul păstrează calitatea procesuală pasivă până Ia soluționarea irevocabilă a dosarului, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv dreptul de a formula calea de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond (unde calitatea procesuală pasivă a acestuia nu poartă discuții).

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelurilor formulate așa cum au fost formulate și precizate.

Intimații-reclamanți G. A. și soția Corcsi G., au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 4-5 de la dosar – Vol. II) prin care arată că își susțin în totalitate apărările formulate în prezenta cauză, solicitând respingerea excepțiilor ridicate ca fiind nefondate, pe de o parte, pe de alta parte, respingerea apelului formulat ea fiind nefondat și netemeinic.

În ceea ce privește justificarea calității procesuale a apelantei . prin mandatar ASSET PORTFOJ JO SKRVIDNG ROMÂNIA SR1 arată că se invoca prevederi ale Noului Cod de procedură, deși cauzei, atât sub aspectul obiectului cât și al calității procesuale sunt aplicabile prevederile vechiului cod de procedură civilă.

Raportat la menținerea in cauză a înstrăinătorului arată faptul ca acest lucru nu se impune, pentru motivele expuse mai jos, de altfel arătate prin notele noastre anterioare depuse și existente la dosarul cauzei, eventual, pentru opozabilitatea hotărârii și față de aceasta.

Referitor la apărările legate de nelegala citare a pârâtei ., arătam ca, din punctul nostru de vedere aceste susțineri sunt nefondate neeavenite, în primul rând datorită faptului că apelanta . nu este mandatar m ., pe de alta parte, procedura de citare a fost corect efectuată, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Raportat la excepția de netimbrare a acțiunii de fond solicită respingerea acestei excepții ea fiind tardiv formulată în fața instanței de apel, iar în subsidiar, solicită respingerea acesteia ea nefondată. Obiectul acțiunii inițiale a fost constituit din solicitarea reclamanților de a se constata identitatea/suprapunerea dintre două poziții de carte funciară, dreptul nostru de proprietate nefăcând obiectul cererii, iar ca și capăt accesoriu au solicitat restabilirea situației anterioare. Raportat și la prevederile VCPC si ale Legii nr. 146/1997, această acțiune se timbrează eu taxa fixă prevăzuta pentru acțiunea în constatare - 19 lei, sumă la care a și taxat cererea.

În ceea privește invocata greșita respingere a excepției inadmisibilității ridicate în fața instanței de fond, pe temeiul prevăzut de art. 111 VCPC, susținându-se că ar fi avut la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, solicită a se avea în vedere motivarea dată de instanța de fond la momentul respingerii, ca corectă și întemeiată. Se insistă sistematic asupra prevederilor art. 111 VCPC citându-se textul de lege, motivându-se cu aceea că partea care arc deschisă calea unei acțiuni in realizarea unui drept nu poate cerc constatarea. Ori, pună aici lucrurile sunt evidente, însă apelanta consideră că, constatarea existenței unei suprapuneri nu ar trebui să fie constatare ci realizare. Să se realizeze obligarea apelantei la ce anume? Din punctul lor de vedere sunt în prezența unei testării exprese a formei fără fond, a înșiruirii de motive formale fără a se avea în vedere logica și spiritul legii, cu unicul scop de a da formă și conținut unor alegații nesustenabile si neîntemeiate.

Situația este similară și în cazul excepției prescripției dreptului de a mai cerc rectificarea de carte funciară, excepție ridicată, de asemenea, prin întâmpinare de antecesoarea apelantei de azi, soluționată de instanța de fond pe baza apărărilor formulate prin același răspuns la întâmpinare, la care facem trimitere.

In fine, dar nu în ultimul rând, revenind la fondul cauzei, apelanta susține că la dosarul de fond nu ar fi fost depuse suficiente acte în probațiune, ca probațiunea ar fi fost nelegală în lipsa citării legale a tuturor părților, aspecte neadevărate, din moment ce, pe de o parte, se observă că antecesoarea apelantei a formulat întâmpinare în cauză, a ridicat excepții, a depus înscrisuri, a declarat apel, deci aceasta cunoștea de existența procesului, și-a exercitat drepturile prevăzute de normele procedurale, ba chiar a abuzat de ele, ca acum sa vină să susțină că nu ar îl fost legal citată, și solicită refacerea unei probațiuni la care a luat activ parte, Consideră ca sunt în prezența unei exercitări abuzive a drepturilor procesuale, o dovadă clara de rea-credință, și nicidecum bună-credința astfel cum ar dori apelanta să insufle prin intermediul alegațiilor făcute,

În ceea ce privește mult invocata comparare a titlurilor de care face vorbire apelanta arată că s-a efectuat o atare comparare, chiar și prin expertiza tehnica judiciară dispusă în cauză, comparare care a dus ia concluzia existenței suprapunerii și a dovedit de fapt reaua-credință, atât a apelanților cât și a antecesorilor acestora.

In ceea ce privește apelul CITR SPRL intimații-reclamanți arată faptul că, în primul rând motivele pe care se fundamentează în principal apelul lichidatorului, în marea lor majoritate sunt identice sau chiar preluate din apelul declarat de . prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, fapt pentru care nu le vor trata separat, solicitările de respingere a acestora mai sus arătate fiind valabile.

Ca și aspect în plus arătat de această apelantă într-o formă mai puțin elaborată și de apelanta . prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL) este aspectul de nelegală citare a lichidatorului judiciar, aspect care, în opinia apelantei nu ar fi fost analizat suficient de instanța de fond.

Astfel, se arată că, împotriva pârâtei ., prin Sentința Civilă nr. 1644/28.09.2011 s-a deschis procedura generala a insolvență apelanta CITR SPRL fiind desemnata în calitate de administrator judiciar, Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1085/F/13.06.2012 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei, apelanta fiind desemnata ca și lichidator judiciar» debitoarei fiindu-i ridicat dreptul de administrare. Per a cotrario, până la data de 1.3.06.2012 debitoarea avea drept de administrare, deci actele de procedură efectuate cu aceasta trebuie să fie valabile. Chiar apelanta CITR SPRL recunoaște că data acțiunii introductive este (mult) anterioară acestei date, respectiv 02.12.2011 ca si o concluzie, nu înțeleg vehemența cu cure se susține aplicabilitatea prevederilor art. 87 din vechea lege a insolvenței, din moment ce la data depunerii acțiunii debitoarea își administra propriile afaceri, mai mult, până la data deschiderii falimentului (13.06.2012) aceasta nu se afla nici în reorganizare, nici în faliment.

Ca atare, solicita respingerea acestor apărări și a solicitării de a se constata nulitatea actelor de procedură pe acest temei ca fiind nefondate, chiar apelanta recunoscându-le.

Dealtfel, aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond, în mod corect și legal, mai mult decât atât, instanța de fond a mai arătat și faptul că la data de 20.12.20l1 in cartea funciară a fost notat procesul, astfel că susținerile legate de necunoașterea procesului nu pot fi întemeiate.

În ceea ce privește susținerile legate de nedeterminarea de către instanța de fond a competenței materiale de soluționare în prima instanță a cauzei raportat la obiectul acestuia, consideră aceste susțineri nefondate si neîntemeiate, instanța de judecată, din punct de vedere material, teritorial și general a fost pe deplin competenta să judece acțiunea.

Raportat la susținerea, apelantei CITR SPRL că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor ridicate de intimata BCR arată că aceste susțineri nu sunt fondate, raportul la faptul ca instanța de fond s-a pronunțat asupra acestor excepții, unindu-le cu fondul cauzei (pag 6 alin, 3 din motivarea din fond), fiind soluționate odată cu fondul.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta B. C. Română SA solicită respingerea tuturor motivelor arătate de această apelantă, având in vedere ca aceasta nu mai are calitate procesuala, înstrăinând către . toate drepturile acesteia decurgând din contractul de credit dintre bancă și apelanta pârâtă . CITR SPRL Ca atare, această apelantă nu mai poate declara apel, nu mai poate ridica excepții, nu mai poate formula solicitări instanței, solicitând respingerea in integrum a apelului declarat de aceasta, solicitând, eventual, menținerea acesteia în acest cadru procesual doar pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate de instanță față de această parte.

Pe cale de consecință, raportat la toate aspectele de mai sus, in primul rând respingerea excepțiilor ridicate ca fiind neîntemeiate și respingerea apelurilor declarate ca fiind nefondate și netemeinice.

Apelanta CITR SPRL în calitate de lichidator judiciar al .- în faliment a înregistrat la dosar concluzii scrise (filele 4-8 Vol. II), solicitând instanței a le avea în vedere la soluționarea cauzei, cu luarea în considerare a tuturor celor solicitate în apel și în notele de ședința depuse anterior.

În ceea ce privește excepțiile ridicate de către instanța de judecată la ședința publică din data de 08.12.2015, apelanta solicită instanței următoarele: să dispună admiterea excepției inadmisibilitații, să se pronunțe asupra competenței primei instanțe și să respingeți excepția inadmisibilitații apelului cedentului apelant și a exepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului -cesionar.

1. Referitor la excepția inadmisibilitații acțiunii în constatare

Solicită instanței să admită exepția inadmisibilitații acțiunii în constatare având în vedere aspectele pe care le va prezenta în continuare Acțiunea în constatare vizează, constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic. Cea mai importantă trăsătură a acțiunii în constatare, statornicită expres de lege, este caracterul ei subsidiar. Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes în constatarea existenței unui drept poate formula o cerere în acest sens, care însă devine inadmisibilă dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins. P. urmare, potrivit art. 111 teza a II-a C. proc. civ., cererea nu poate fi primită ori de câte ori partea poate cere realizarea dreptului. In speță, reclamantul avea la dispoziție acțiunea în realizare, astfel încât, pe calea unei simple acțiuni în constatare (în care se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedură civilă) nu este posibilă, admisibilă și legala rectificarea și modificarea situației de carte funciară. Acțiunea în revendicare este definită ca aceea acțiune în justiție prin care reclamantul care pretinde ca este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și sa îi restituie bunul. In cazul în speța reclamantul putea cere realizarea dreptului printr-o acțiune în revendicare dar a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 111.

In ceea ce privește petitul privind ridicarea construcției, la termenul din data de 13.12.2014 reclamanții au formulat o cerere de disjungere a acestui capăt de cerere, care face obiectul dosarului nr._/296/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Satu M.. Acest dosar este suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. în concluzie, instanța a pronunțat o soluție pentru o cerere care face obiectul altui dosar.

Chiar dacă petitul ar fi făcut obiectul acestui dosar, ceea ce nu este cazul, deși acțiunea era întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C., respectiv o acțiune în constatare, se solicită obligarea pârâtei la desființarea construcției, iar instanța, neinvestită cu soluționarea acestui capăt de cerere (cerere de altfel suspendată în alt dosar), se pronunță în sensul obligării pârâtei la ridicarea stației de carburanți.

Chiar în cazul unei instanțe legal investită și competentă să soluționeze litigiul, o astfel de acțiune este inadmisibilă, astfel încât se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. în cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia apoi, în eventualitate soluționării în favoarea reclamanților, se putea solicita desființarea construcției.

În ceea ce privește afirmația reclamantului/intimat, respectiv că a formulat o acțiune în constatare raportat la faptul că pârâta este în procedura insolvenței și a dorit să evite suspendarea dosarului, arată că pe parcursul desfășurării prezentului proces, atât la instanța de fond cât și în calea de atac, acesta a susținut că nu a avut cunoștință de faptul că pârâta este în procedura de faliment, astfel încât procedura de citare nici nu s-a desfășurat legal, respectiv pârâta nu a fost citată la sediul lichidatorului judiciar.

Apelanta mai arată că, acțiunea în constatare vizează, constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic. Cea mai importantă trăsătură a acțiunii în constatare, statornicită expres de lege, este caracterul ei subsidiar. Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes în constatarea existenței unui drept poate formula o cerere în acest sens, care însă devine inadmisibilă dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins. P. urmare, potrivit art. 111 teza a H-a C. proc. civ., cererea nu poate fi primită ori de câte ori partea poate cere realizarea dreptului. In speță, reclamantul avea la dispoziție acțiunea în realizare, astfel încât, pe calea unei simple acțiuni în constatare (în care se indica ca temei de drept art. 111 Cod procedură civilă) nu este posibilă, admisibilă și legala rectificarea și modificarea situației de carte funciară. Acțiunea în revendicare este definită ca aceea acțiune în justiție prin care reclamantul care pretinde ca este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și sa îi restituie bunul. In cazul în speța reclamantul putea cere realizarea dreptului printr-o acțiune în revendicare dar a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 111.

In ceea ce privește petitul privind ridicarea construcției, la termenul din data de 13.12.2014 reclamanții au formulat o cerere de disjungere a acestui capăt de cerere, care face obiectul dosarului nr._/296/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Satu M.. Acest dosar este suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. în concluzie, instanța a pronunțat o soluție pentru o cerere care face obiectul altui dosar.

Chiar dacă petitul ar fi făcut obiectul acestui dosar, ceea ce nu este cazul, deși acțiunea era întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C., respectiv o acțiune în constatare, se solicită obligarea pârâtei la desființarea construcției, iar instanța, neinvestită cu soluționarea acestui capăt de cerere (cerere dealtfel suspendată în alt dosar), se pronunță în sensul obligării pârâtei la ridicarea stației de carburanți.

Chiar în cazul unei instanțe legal investită și competentă să soluționeze litigiul, o astfel de acțiune este inadmisibilă, astfel încât se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. în cauză se impunea formularea unei cereri în revendicare și abia apoi, în eventualitate soluționării în favoarea reclamanților, se putea solicita desființarea construcției.

În ceea ce privește afirmația reclamantului/intimat, respectiv că a formulat o acțiune în constatare raportat la faptul că pârâta este în procedura insolvenței și a dorit să evite suspendarea dosarului, arată că pe parcursul desfășurării prezentului proces, atât la instanța de fond cât și în calea de atac, acesta a susținut că nu a avut cunoștință de faptul că pârâta este în procedura de faliment, astfel încât procedura de citare nici nu s-a desfășurat legal, respectiv pârâta nu a fost citată la sediul lichidatorului judiciar.

2. Referitor la excepției necompetenței materiale a primei instanțe

Instanța fondului nu și-a determinat competența materială de soluționare în primă instanță raportat la obiectul litigiului. Astfel, ICCJ prin Recursul în interesul legii nr. 32/2008 a statuat "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale/ indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".

Reclamanții au solicit instanței să constate că terenul identificat în CF_ Păulești cu nr. topo 60/9 le aparține și să oblige pârâta la ridicarea stației de carburanți. Raportat la valoarea terenului și la valoarea construcției se impune ca instanța să procedeze la verificarea competenției materiale.

3. În ceea ce privește excepția inadmisibilității apelului cedentului apelant

Solicită instanței de judecată să respingă excepția inadmisibilității apelului cedentului apelant.

Pentru a putea declara apel împotriva unei hotărâri pronunțate în prima instanță, apelantul trebuie să fi fost parte în proces la judecarea fondului întrucât elementele apelului se identifică cu cele ale judecății în primă instanță, deoarece prin apel cauza civilă este supusă unei noi judecăți în fapt și drept.

Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu B. C. Română SA, care ulterior pronunțării soluției de către instanța fondului și-a cesionat creanța și drepturile provenite din contractul de credit acordat .. Având în vedere calitatea de parte a acesteia la judecata fondului și faptul că sentința s-a pronunțat în contradictoriu cu BCR, consideră că aceasta are caliatatea procesuală de a formula calea de atac și de a o susține în fața instanței de judecată, calea de atac formulată de B. C. Română SA fiind admisibilă, sens în care se impune respingerea excepției inadmisibilității apelului cedentului apelant.

Raportat la momentul în care a intervenit cesiunea, inclusiv având în vedere obligația de garanție a cedentului față de cesionar, apreciază că B. C. Română SA are în continuare calitate procesuală activă în cauză, aceasta putând să formuleze toate apărările care se impun în dosar și în plus, raportat Ia obligația de garantare avea chiar obligația de a formula apel.

Calitatea procesuală se justifică și raportat la faptul că în Apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul admiterii apelului, se impune ca la rejudecare părțile să aibă posibilitatea reală de a formula apărările care se impun.

4. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului-cesionar.

Solicită instanței să dispună respingerea excepției având în vedere calitatea apelantului-cesionar de parte în apel, calitate transmisa ca urmare a încheierii cesiunii de creanțe de către creditorul ipotecar al ., respectiv B. C. Româna SA.

Asupra imobilului care face obiectul prezentului litigiu a fost înscrisă în CF_ Satu M. ( nr. topo 3915/2 în suprafață de 2338 mp, nr. topo 3916 în suprafață de 5658 mp) ipoteca în sumă de 205.000 EUR, respectiv 995.000 EUR plus dobânzi și comisioane.

Ulterior, prin încheierea de carte funciară nr._/2007 C.F., în baza unei documentații cadastrale, s-a deschis noua coală de carte funciara C.F. nr. 1400 N Păulești, în cadrul căreia situația imobilului nu se modifică cu nimic, întăbulându-se în același timp și construcția autorizată și recepționată. Totodată, se înscrie sub C9-C10 dreptul de ipotecă al Băncii Comerciale Române SA pentru sumele de 1710.000 EUR, 205.000 Eur respectiv 2.136.485 EUR.

., în calitate de cesionar, prin mandatar . SRL justifică calitatea în prezentul apel având în vedere contractul de cesiune de creanță intervenit între B. C. Română SA, în calitatea de cedent și ., în calitate de cesionar.

P. contractul de cesiune, toate drepturile BCR SA născute din încheierea contractului de credit, inclusiv garanțiile accesorii creditului, au fost transferate cesionarului. Totodată, raportat la momentul în care a intervenit cesiunea, inclusiv având în vedere obligația de garanție a cedentului față de cesionar, apreciază că B. C. Română SA are în continuare calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta putând să formuleze toate apărările care se impun în dosar și în plus, raportat Ia obligația de garantare avea chiar obligația de a formula apel.

Calitatea procesuală se justifică și raportat la faptul că în apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul admiterii apelului, se impune ca la rejudecare părțile să aibă posibilitatea reală de a formula apărările care se impun.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a cedentului în primă instanță, hotărârea civilă își produce efectele și față de creditorul garantat, astfel încât este necesară introducerea acestuia în proces. Creditorul ipotecar al pârâtului are interesul de a participa la judecata pentru a dovedi că imobilul este proprietatea pârâtului, având în vedere că, în cazul în care reclamantul ar câștiga, urmează a se aplica principiul resoluto ture dantis, resolvitur ius accipientis. Hotărârea fiindu-i opozabilă, trebuie să se judece în contradictoriu și cu acesta.

În procedura de faliment, singura posibilitatea a unui creditor ipotecar de a-și recupera creanța este prin valorificarea bunului asupra căruia s-a instituit ipoteca. Rezultă neîndoielnic faptul că creditorul ipotecar are interes și calitate procesuală pasivă în judecarea fondului. P. încheierea cesiunii de creanță, ulterior pronunțării hotărârii din prima instanță, cesionarul dobândește calitate procesuală în prezenta cauză, iar cedentul păstrează calitatea procesuală până la soluționarea irevocabilă a dosarului, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv dreptul de a formula calea de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond (unde calitatea procesuală pasivă a acestuia nu poartă discuții).

Pentru toate aceste aspecte solicită instanței să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului-cesionar.

Raportat la toate motivele invocate mai sus, apelanta ., prin administratorul judiciar CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania solicită admiterea apelurilor așa cum acestea au fost formulate și precizate.

Deliberând asupra apelurilor declarate, reține următoarele:

După ce, în ședința publică din 03.11.2015, instanța a pus în discuția părților, în ședința din 08.12.2015 a rămas în pronunțare asupra: excepției inadmisibilității capătului de cerere principal privind constatarea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului cu nr. top.60/9, înscris în c.f. nr._ Păulești, sau, alternativ, asupra excepției necompetenței materiale ale primei instanțe, în privința unicului capăt de cerere din cererea introductivă de instanță, privind obligația „de a face”, în concret ridicarea de către pârâta A. S.R.L. a stației de carburanți și eliberarea terenului; excepției lipsei calității procesuale pasive al cesionarului K. E.. S.R.L., lipsă de calitate care derivă din lipsa calității procesuale pasive în primă instanță a cedentului B.C.R.; excepției inadmisibilității în ceea ce privește apelul cedentului B.C.R..

Astfel, pentru a fi soluționată excepția inadmisibilității cererii în constatarea dreptului, invocată de pârâta B.C.R., este necesară determinarea naturii juridice a cererii de chemare în judecată: conține aceasta două capete de cerere, una principală, privind constatarea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului cu nr. top.60/9, înscris în c.f. nr._ Păulești, pe care se grefează cea accesorie, ridicarea de către pârâta A. S.R.L. a stației de carburanți și eliberarea terenului, sau, în realitate există doar un singur capăt de cerere, „de a face”, în concret ridicarea de către pârâta A. S.R.L. a stației de carburanți și eliberarea terenului, solicitarea „constatării” dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului fiind doar „antetul” petitului?

Deliberând asupra acestei chestiuni, instanța a apreciat că, astfel cum a fost concepută și redactată cererea de chemare în judecată, s-a formulat pe de o parte un capăt de cerere principal, privind constatarea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în discuție („Constatați ..... că acest teren ne aparține...”), pe care s-a grefat cel de-al doilea, accesoriu, privind ridicarea și eliberarea terenului de aceste construcții (întrucât terenul este proprietatea reclamanților să fie ridicată construcția). Acesta cu toate că formularea unei cereri de constatare a dreptului este superfluă (ba mai mult decât atât, chiar destructivă, după cum vom arăta), fiind suficient să fi fost solicitat doar ridicarea construcției, întemeiat pe faptul că terenul aparține reclamanților. Altminteri, însăși reclamanții au susținut, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, că au formulat o acțiune în constatare.

Însă, potrivit art.111 teza a II-a din codul de procedură civilă din 1865, în măsura în care este posibilă a acțiune în realizarea dreptului, acțiunea în constatarea dreptului este inadmisibilă.

Or, indubitabil, reclamanții puteau să introducă o acțiune în revendicare, prin care să solicite să intre în posesia și folosința terenului, nu doar să se constate că ei sunt proprietarii.

În această ordine de idei, nu pot fi primite argumentele reclamanților, în sensul că nu poate fi promovată o acțiune în realizare, acestea fiind suspendate în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, această din urmă măsură vizând doar acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor, fără a înlătura posibilitatea introducerii împotriva societății, aflată în procedura insolvenței, a unei cereri de revendicare. Tot astfel, prin cererea lor, reclamanții nu au solicitat doar constatarea „suprapunerii” a două terenuri din două titluri diferite (constatarea unor stări de fapt prin hotărâre judecătorească fiind altminteri inadmisibilă), astfel cum susțin în concluziile scrise, ci au solicitat constatarea dreptului de proprietate în patrimoniul lor.

Pentru aceste considerente, instanța va admite apelurile apelanților A. S.R.L. și .., va schimba în tot sentința, va admite excepția inadmisibilității invocată de B.C.R. (fiind o excepție peremptorie de ordine publică, ea „rămâne câștigată cauzei”, chiar dacă apelul autoarei excepției se respinge) și va respinge ca atare capătul de cerere principal din cererea de chemare în judecată.

D. consecință a respingerii capătului de cerere principal, se va respinge și capătul de cerere accesoriu care se întemeiază exclusiv pe cel principal.

Deasemenea, se va respinge ca lipsită de obiect excepția necompetenței materiale a primei instanțe, excepție care se întemeiază pe existența în cererea intoductivă de instanță a unui singur capăt de cerere, de realizarea unei creanțe de „a face”.

P. cesiunea de creanță intervenită între data pronunțării sentinței apelate și data depunerii apelurilor, apelanta B.C.R., în calitate de cedent, a cesionat cesionarului K. E. S.R.L., creanța sa împotriva .., creanță garantată de A. S.R.L. cu o ipotecă instituit de .. asupra imobilului obiect al cauzei.

Raportat la ideea, dacă creditorul ipotecar al pârâtului din acțiunea introductivă de instanță are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive al cesionarului K. E.. S.R.L., lipsă de calitate care derivă din lipsa calității procesuale pasive în primă instanță a cedentului B.C.R..

Însă, având în vedere că (și) împotriva pârâtei B.C.R., se respinge capătul de cerere principal ca inadmisibil – excepție care, ținând de sesizarea instanței, primează chestiunii calității procesuale pasive – se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive al cesionarului K. E.. S.R.L., lipsă de calitate care derivă din lipsa calității procesuale pasive în primă instanță a cedentului B.C.R.., ca rămasă fără obiect.

Deoarece calitatea procesuală pasivă se raportează la părțile care figurează în primă instanță, excepția invocată va fi respinsă în ceea ce privește cedentul B.C.R., care a fost pârâtă în prima instanță.

În fine, tot ca efect al cesiunii de creanță, odată cu transmiterea calității de creditor, s-a transmis cesionarului și calitatea procesuală din prezentul litigiu. Astfel, cedentul devenind terț față de prezentul litigiu, înainte de a declara apel, apelul acestuia este inadmisibil, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul apelantei ., prin administratorul judiciar CITR SPRL fosta Casa de Insolvență Transilvania cu sediul în Cluj N., ., etaj 67, jud Cluj împotriva sentinței civile nr. 4867/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. A. domiciliat în Ambud, ., jud. Satu M. și G. G. domiciliată în Ambud, ., jud. Satu M. și cu domiciliul procedural ales la C..Av. D. I. situat în Satu M., ., Corp A, Birou nr. 2, jud. Satu M..

Admite apelul apelantei K. E. SRL prin Asset Portfolio Servicing Romania SRL cu sediul procedural ales în București, sector 1, ., parter, împotriva sentinței civile nr. 4867/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. A. și G. G..

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta B. C. Română.

Respinge capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții .. și B. C. Română ca inadmisibil.

Respinge capătul de cerere accesoriu al reclamanților privind ridicarea construcțiilor în contradictoriu cu pârâta .. și B. C. Română.

Respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. C. Română invocată din oficiu.

Respinge ca lipsită de obiect excepția necompetenței materiale a primei instanțe în ceea ce privește obligația de a face, invocată din oficiu.

Admite excepția inadmisibilității apelului apelantei B. C. Română cu sediul în București, sector 3, .. 5, invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibil apelul apelantei B. C. Română B. C. ROMÂNĂ cu sediul în București, sector 3, ..5, împotriva sentinței civile nr.4867/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. A. și G. G..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2015.

Președinte, T. T.		Judecător, G. S.
	Grefier, L. D.

Red. T.T./21.01.2016

Tehnored_LI /25.01.2016

7 ex. – .. cu: ., P. ADMINISTRATORUL JUDICIAR CITR SPRL, K. E. SRL P. ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL, B. C. ROMÂNĂ, G. A., G. G.

Judecător fond: M. T.

← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină....		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SATU... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul SATU MARE Pretenţii. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul SATU MARE Contestaţie la executare. Decizia nr. 638/2015. Tribunalul SATU MARE Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 272/2015. Tribunalul SATU MARE Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SATU MARE Întoarcere executare. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul SATU MARE Fond funciar. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul SATU MARE Pretenţii. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul SATU MARE