Contestaţie la executare. Decizia nr. 638/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare ., cu sediul în soș P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2, București, . – Sucursala Satu M., cu sediul în Satu M., Piața Libertății, nr. 3, județ Satu M., împotriva sentinței civile 2414/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații O. A. C. și O. R. V., ambii dom. în Satu M., ., . M., având ca obiect contestație la executare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2414/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorii . București, . - SUCURSALA SATU M., în contradictoriu cu intimații O. A. C., O. R. V., cu privire: la suma de 7.548 CHF, reprezentând suma achitată creditorilor cu titlu de comision de risc și de administrare; la suma de 1.879 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; la suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de executare, din care 1.000 lei reprezentând onorariu avocat și 1.000 lei, onorariu executor judecătoresc și a fost respinsă contestația la executare cu privire la suma de 6.125 lei, reprezentând cheltuieli de executare și cu privire la suma reprezentând dobânzi aferente sumelor încasate cu titlu de comision de risc și de administrare în perioada 21.07._12. Prin sentință a fost respins capătul de cerere cu privire la întoarcerea executării silite. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 712 C.proc.civ., care stipulează că, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Introducerea contestației la executare s-a realizat în termenul prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 715 alin. 1 C.proc.civ.

Titlul executoriu, în temeiul căruia s-a demarat executarea silită în dosarul de executare nr. 96/2015 al B.E.J. L. N. D. este reprezentat de Sentința civilă nr. 2767/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._/296/2013, modificată prin Decizia civilă nr. 4/. Tribunalul Satu M. în același dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2767/2014, rămasă definitivă, instanța a obligat pe debitoarele . și V. R. SA - SUCURSALA SATU M., contestatoarele din prezenta cauză la plata către creditorii O. R. C. și O. A. C. a sumei de 7.548 CHF, încasată cu titlu de comision de risc și administrare, de asemenea, la plata dobânzii legale pentru perioada 21.07._12, precum și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.879 lei.

Contestatoarea a solicitat anularea executării silite înseși pornite împotriva acesteia, ca fiind una nelegală, anularea încheierii din data de 23.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, anularea Încheierii din 20.02.2015 a B. L. N. D., prin care a fost încuviințata executarea silită în dosar 96/2015, anularea somației din data de 23.02.2015 emise în dosar nr. 96/2015 al B. L. N. D. și a tuturor actelor de executare silită efectuate în prezentul dosar, întoarcerea executării dacă aceasta se va fi realizat până la momentul soluționării cererii acesteia.

Cu privire la solicitarea contestatoarelor de constatare a nulității întregii executări, ca fiind efectuată de un executor judecătoresc necompetent, instanța de fond a reținut că, în privința urmăririi silite a bunurilor mobile și a executării silite mobiliare, competența revine executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau sediul debitorului, conform dispozițiilor art. 651 alin. 1 lit. b C.proc.civ., iar în cazul obligațiilor de a face, competența revine executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se face executarea, conform art. 651 alin. 1 lit. c C.proc.civ.

În temeiul titlului executoriu reprezentat prin Sentința civilă nr. 2767/2014, instanța a obligat pe debitoarele . și V. R. SA - SUCURSALA SATU M., în consecință chiar dacă sediul . este în București, debitor urmărit în cauză este și V. R. SA - SUCURSALA SATU M., în consecință, față de dispozițiile art. 651 alin. 1 și 2 C.proc.civ., menționate anterior, executorul judecătoresc având sediul în Satu M. este competent.

Instanța de fond a reținut că executarea silită a fost demarată la solicitarea intimaților, la data de 19.02.2015, o dată cu formularea cererii de executare, iar la data de 26.02.2015 a fost comunicată contestatoarei-debitoare somația mobiliară, conform înscrisului de la fila 13 din dosarul de executare.

Conform extraselor de cont depuse la fila 11, debitoarea a achitat, la data de 18.02.2015, cheltuielile de judecată, stabilite în favoarea creditorilor, în cuantum de 1.879 lei, iar la data de 23.02.2015, întreg debitul stabilit prin titlul executoriu, în suma de 7.548,07 CHF.

Având în vedere faptul că debitoarea a achitat în mod voluntar obligația stabilită prin titlul executoriu, instanța de fond a constatat că este întemeiată contestația la executare cu privire la suma de 7.548 CHF, reprezentând debit principal, precum și cu privire la suma de 1.879 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că obligația prevăzută în titlul executoriu în sarcina contestatoarei, cu privire la achitarea dobânzii legale pentru perioada 21.07._12 nu a fost îndeplinită, în consecință, a respina contestația la executare cu privire la aceste sume.

În privința cheltuielilor de executare, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 670 alin. 2 C.proc.civ. conform cărora, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

Or, contestatoarea a achitat suma de 7.548 CHF, reprezentând debit principal la data de 23.02.2015, înainte de comunicarea somației care s-a realizat la data de 26.02.2015. În consecință, instanța de fond a redus cheltuielile de executare, constând în onorariu avocat și onorariu executor judecătoresc.

Proporțional cu activitatea depusă atât de avocat (care a formulat doar cererea de executare silită), cât și de executorul judecătoresc (care, pe lângă încheierile de executare a emis doar somația mobiliară), instanța de fond a redus cu 1.000 lei onorariul avocatului și cu 1.000 lei onorariul executorului judecătoresc, considerând întemeiată contestația la executare pentru suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Instanța de fond a reținut că nu este întemeiată contestația la executare cu privire la restul sumei reprezentând cheltuieli de executare, în cuantum de 6.125 lei.

În privința capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 723 C.proc.civ. conform cărora, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Față de starea de fapt prezentată anterior, instanța de fond a reținut că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării, în consecință, a respins acest capăt de cerere.

Prin urmare, instanța de fond a admis în parte contestația la executare, conform dispozitivului Sentinței civile nr. 2414/2015, iar în temeiul art. 453 C.proc.civ., față de soluția dată în cauză, nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea ., a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a contestației sale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel, pentru următoarele considerente:

Apelanta apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc, reținând că „chiar dacă sediul . este în București, debitor urmărit în cauza este și V. ROMANIA - SUCURSALA SATU M., în consecință, față de dispozițiile art. 651 alin. 1 și 2 Cod proc.civ., executorul judecătoresc având sediul în Satu M. este competent".

În primul rând, apelanta solicită a se avea în vedere faptul că executarea silită pornită împotriva V. R. SA - SUCURSALA SATU M. este nelegală. V. R. SA - SUCURSALA SATU M. nu are obligații față de reclamanți având în vedere faptul ca aceasta nu este parte în convenția de credit nr._/U/30.06.2008 și nu a încasat sumele de bani a căror restituire se solicita prin prezenta executare silită. Mai mult, aceste sume au fost restituite de V. R. SA cu sediul în București, aceasta fiind singura căreia i-ar putea incumba o obligație de plată în favoarea intimaților din prezenta cauză.

Dacă SUCURSALA SATU-M. a încheiat contractul în numele V. R. S.A. cu sediul în București, în baza mandatului care i-a fost acordat în acest sens, nu înseamnă că aceasta a devenit titulara drepturilor și obligațiilor băncii apelante născute în legătura cu convenția pe care a semnat-o în baza mandatului acordat în acest și nu înseamnă că aceasta poate fi executată pentru obligațiile apelantei.

Totodată, apelanta precizează faptul că SUCURSALA SATU-M. nu este un sediu secundar, ci este un dezmembrământ fără personalitate juridică și simpla împrejurare că există pe raza municipiului Satu-M. o sucursală a sa nu poate atrage după sine competența executorilor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Oradea.

Toate actele de executare sunt adresate către V. R. S.A. cu sediul în București și V. SA - SUCURSALA SATU-M., cu toate că Sucursala nu poate fi executată neavând capacitate de folosință și nefiind nici parte în convenția de credit.

Astfel, la stabilirea competenței executorului judecătoresc se poate avea în vedere numai sediul băncii apelante.

În ceea ce privește executarea V. R. SA, apelanta susține că acesta este una nelegală, având în vedere următoarele aspecte:

În primul rând, apelanta înțelege să invoce nulitatea întregii executări, ca urmare a necompetenței executorului judecătoresc, având în vedere faptul că: apelanta are sediul în București, ., etaj 3-8 și 10, sector 2; o societate cu sediul în București nu poate fi executată silit de către un executor judecătoresc de la sediu creditorului, respectiv din Satu-M.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. 1 C.proc.civ., competența executorului judecătoresc se stabilește astfel: „b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;

c) în cazul executării silite a circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea". Or, așa cum a arătat, societatea apelantă își are sediul în București.

Așadar, raportat la formele de executare pornite împotriva băncii apelante - executare silită mobiliară și raportat la dispozițiile legale în materie, care reglementează competența executorului judecătoresc, apelanta înțelege a invoca nulitatea întregii executări, ca fiind o măsură efectuată de un executor judecătoresc necompetent.

Dispozițiile legale sunt foarte clare în acest sens, respectiv în ceea ce privește competența executorului judecătoresc în situația executării silite mobiliare, legiuitorul atribuind competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se afla domiciliul sau sediul debitorului. Or, B.E.J. L. N. D. este competent a efectua acte de executare în circumscripția Curții de Apel Oradea, fiind astfel evident că executorul judecătoresc din Satu-M. nu are competența de a dispune și efectua executarea silită mobiliară împotriva unei debitoare care are sediul în București, cum este cazul în speța de față.

În aceste condiții, măsura executării silite este una nelegală, lovita de nulitate, pe care apelanta solicită a o constata și sancționa.

Cu privire la executarea silita împotriva V. R. SA cu sediul în București, chiar și instanța de fond arată că executorul judecătoresc din Satu M. nu ar fi competent, reținând că executorul judecătoresc este competent raportat la faptul că în cauză debitor urmărit ar fi și V. R. - SUCURSALA SATU M., care, așa cum a arătat, nu are personalitate juridică și nu are obligații față de intimații din prezenta cauză.

În acest sens este și practica instanțelor, Judecătoria Oradea reținând în hotărârea pronunțata în dosar_, că se impune anularea măsurii popririi, aceasta fiind una nelegală, întrucât a fost efectuata „de către un executor judecătoresc de la domiciliul creditorilor, nefiind respectate dispozițiile legale mai sus-invocate".

Cât privește încheierea de încuviințare a executării, apelanta consideră că și aceasta este una nelegală.

Potrivit art. 655 alin. 5 C.proc.civ., „instanța poate respinge cererea de încuviințarea a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat". Or, în condițiile în care cererea de executare a fost formulată de către executorul judecătoresc în contradictoriu cu apelanta contestatoare, societate cu sediul în București și pentru realizarea oricărei forme de executare silită competența revine, - așa cum a arătat mai sus -, unui executor judecătoresc care activează în circumscripția Curții de Apel București, apelanta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 655 alin. 5 pct. 1 C.proc.civ., împrejurare în care în mod evident, cererea de încuviințarea a executării trebuia respinsă.

Potrivit încheierii din data de 23.02.2015 și somației transmise contestatoarei apelante, executorul judecătoresc a solicitat suma de 8.125,35 lei ce se compune din: 3.720 lei - onorariu avocat, 11 lei - cheltuieli software document manager, 49 lei - taxe poștale, 248 lei - consultanță în vederea constituirii dosarului execuțional, 4.097,35 lei - onorariu executor judecătoresc.

Având în vedere cele arătate în contestația la executare și reținute de instanța de fond privind îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu înainte de comunicarea somației, apelanta apreciază că nu datorează cheltuieli de executare, iar stabilirea acestora în sarcina sa este nelegală.

Apelanta susține că este evident faptul că este grav prejudiciată prin această procedura de executare, pornită și efectuată cu rea-credință, care apreciază că se impune a fi sancționată de instanță.

Pe de altă parte, în subsidiar, dacă vor fi înlăturate susținerile sale, apelanta solicită a se constata că, cheltuielile de executare în cuantum de 6.125 lei sunt stabilite într-un mod nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului 2550/2006 și a Hotărârii 2/2007 și să se dispună reducerea acestora.

Cât privește onorariul de avocat în faza de executare silită - 3.720 lei, pentru „recuperarea" unui creanțe care nu mai există, fiind deja executată de bună voie, pentru simpla formulare a unei cereri de executare – apelanta consideră că este disproporționat față de munca depusă și solicită a fi cenzurat în consecință, până la un cuantum aprecia drept corespunzător, raportat la complexitatea activității depuse de către avocat.

De asemenea, apelanta critică soluția dată de instanța de fond și cu privire la cuantumul onorarului executorului judecătoresc în suma de 4.097,35 lei care nu se încadrează în prevederile Ordinului 2550/2006 și a Hotărârii 2/2007.

În subsidiar, apelanta solicită a se constata caracterul exagerat al acestor cheltuieli și a se dispune reducerea lor, raportat la efortul depus și munca prestată.

Având în vedere necompetența executorului judecătoresc, cu privire la căpătatul de cerere privind întoarcerea executării, apelanta apreciază că acesta se impune a fi admis, ca o consecința a admiterii primului capăt de cerere.

Or, în măsura în care contestația la executare formulată de către apelantă va fi admisă, se impune a se dispune și restabilirea situației anterioare.

În drept invocă dispozițiile art. 466, art. 632, art. 663 alin. 4, art. 651, art. 655, art. 711, art. 702, art. 703 C.proc.civ., dispozițiile Legii nr. 188/2000.

Prin întâmpinare (filele 21-24), intimații creditori O. A. – CRISTlNA și O. R.-V., prin avocat, solicită respingerea apelului declarat de . ca fiind nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, considerând criticile aduse Sentinței civile nr. 2414/2015 neîntemeiate din următoarele considerente:

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc și nulitatea executării ca urmare a necompetenței acestuia intimații susțin că sunt nefondate.

Potrivit art. 650 C.proc.civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar potrivit art. 651 alin. 1 lit. c) C.proc.civ. coroborat cu dispozițiile art. 109 și art. 113 alin. 8 C.proc.civ., executorul judecătoresc L. N. D. este competent să efectueze executarea silită. În cauză, obligația de a face are ca obiect punerea în executare a Sentinței civile nr. 2767/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2013 astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 4/. pronunțată de Tribunalul Satu M. prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina contestatoarei ., or în condițiile în care potrivit art. 109 este competentă să judece cererile privind obligațiile ce izvorăsc din acte încheiate prin dezmembrământ instanța unde are dezmembrământul debitorul, prin analogie, este evident că executarea obligației de a face privind executarea acestui contract de credit conform dispozițiilor Sentinței civile nr. 2767/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. este și executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află dezmembrământul societății pusă în executare.

În susținerea excepției, intimații invocă practica constantă a Tribunalului Satu M. care, în cauze similare, care a apreciat că executarea silită se efectuează prin intermediul sucursalelor, ceea ce conferă competență executorilor judecătorești din raza Curții de Apel Oradea (Decizia civilă nr. 529/. pronunțată în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare),

Cu atât mai mult, fiind în prezența punerii în executare a obligației de a face privind Convenția de credit nr._/IJ/30.06.2008, în temeiul art. 113 alin. 8 C.proc.civ. privind competența alternativă coroborat cu dispozițiile art. 651 alin. 1 lit. c) C.proc.civ. este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde au domiciliul intimații consumatori.

Din aceste considerente rezultă că actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 96/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc L. N. D. sunt legale și efectuate de un executor judecătoresc competent.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale executării silite invocate de către apelantă, intimații susține că, de asemenea, sunt neîntemeiate.

Prin înștiințarea emisă la data de 23.02.2015 de executorul judecătoresc L. N. D. în dosarul de executare silită se poate observa că a fost notificat debitorul S.C V. R. S.A prin Sucursala sa din Satu M. și nu SUCURSALA V. SATU M., despre urmărirea silită declanșată împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2767/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 4/. pronunțată de Tribunalul Satu M.. Prin Somația emisă la data de 23.02.2015 este somată tot debitoarea ..A prin Sucursala sa din Satu M. și nu SUCURSALA V. SATU M..

Împrejurarea că această înștiințare și somația a fost comunicată prin Sucursala Satu M., la sediul sucursalei din Satu M., P-ța Libertății nr. 10, județul Satu M., nu echivalează și nu poate fi interpretat ca o executare a sucursalei și nu a debitoarei . așa cum în mod neîntemeiat și contrar înscrisurilor de la dosar susține apelanta. De altfel, în dosar nr._/296/2013, SUCURSALA V. SATU M. a avat calitate procesuală, așa încât și sub acest aspect criticile apelantei sunt nefondate.

Criticile aduse sentinței apelate cu privire la cheltuielile de executare silită sunt, de asemenea neîntemeiate,.

Prin Sentința civilă nr. 2767/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 4/. pronunțată de Tribunalul Satu M. s-au stabilit în sarcina contestatoarei: obligația de restituire a sumei de 7548 CHF de cu titlu de comision de risc și de administrare; obligația de plată a dobânzilor legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de risc și de, administrare în perioada 21.07._12; obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.879 lei.

Potrivit art. 622 C.proc.civ. „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie", or în cauză contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor hotărârii judecătorești, și-a îndeplinit în parte obligațiile de plată, respectiv a achitat suma de 7548 CHF și cheltuielile de judecată în sumă de 1.879 lei, însă și aceste plăți au fost făcute după demararea formalităților de executare silită, astfel că de la data pronunțării Deciziei nr. 4/16.01.2015 și până la data plății parțiale efectuată la data de 23.02.2015 a trecut mai bine de o lună.

Având în vedere că data emiteri somației 23.02.2015 a coincis cu data îndeplinirii parțiale a obligațiilor de plată ale apelantei, respectiv a achitat suma de 7548 CHF și cheltuielile de judecată în sumă de 1.879 lei dispuse prin titlul executoriu pus în executare, instanța în mod corect a admis contestația la executare pentru aceste sume și a respins contestația cu privire la sumele reprezentând dobânzile aferente debitului.

Intimații precizează că obligația de plată a dobânzilor legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de risc și de administrare în perioada 21.97._12 stabilită prin Sentința civilă nr. 2767/20.06.2014, cu privire la care în mod temeinic a fost respinsă contestația la executare, au fost achitate numai în luna august 2015.

Intimații susțin că, în cauză, debitoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, așa încât prin cererea înregistrată la . sub nr._/30.01.2015 au solicitat să procedeze până la data de 09.02.2015, la plata sumelor stabilite ca obligație de plată în sarcina sa.

Urmare a faptului că debitoarea . nu a dat nici un răspuns cererii intimaților creditori și nu a plătit sumele datorate până la data de 19.02.2015, aceștia au recurs la procedura de executare silită, solicitând B.E.J. L. N. D. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2767/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2013 .

Potrivit art. 622 alin. 2 C.proc.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare. În cauză, așa cum au arătat, sesizarea organului de executare silită a avut loc la data de 19.02.2015, dată de la care a început procedura de executare silită.

În atare situație, susținerile apelantei că a efectuat plata de bună voie sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, plata parțială a sumelor datorate s-a făcut după data depunerii cererii de executare silită la B.E.J. L. N. D., deschizându-se dosarul execuțional nr. 94/19.03.2015 iar, pe de altă parte, dobânzile legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de risc și de administrare în perioada 21.07._12 au fost achitate în luna august 2015.

Referitor la criticile aduse încheierii din data de 23.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, în principal, intimații invocă tardivitatea contestării lor, iar în subsidiar solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.

Potrivit art. 714 alin. 2 C.proc.civ. contestația împotriva încheierii executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare. În cauză încheierea nr. 96/23.02.2015 a fost comunicată contestatoarei la data de 26.02.2015, iar contestația împotriva acestei încheieri a fost înregistrată la Judecătoria Satu M. la data de 09.03.2015, așadar cu mult peste termenul legal de 5 zile pentru contestare, așa încât contestarea acestora este tardivă.

Cheltuielile cu executarea silită respectiv onorariul executorului judecătoresc și al avocatului au fost avansate de către intimații creditori conform chitanțelor depuse la dosarul execuțional, ori potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.

În condițiile în care obligațiile de plată ale debitoarei nu au fost achitate, în totalitate, de bună voie, ci prin executare silită, dobânzile legale fiind plătite abia în luna august 2015, criticile aduse cu privire la onorariul executorului judecătoresc și a avocatului sunt nejustificate. În raport cu prevederile art. 645 C.prodc.civ. intimații creditori la toate actele de executare silită au fost asistați de avocatul ales așa încât onorariul de avocat este pe deplin justificat.

Intimații solicită a se avea în vedere că instanța de fond a diminuat atât onorariul avocatului, cât și onorariul executorului judecătoresc cu câte 1.000 lei fiecare. Ca atare, în condițiile în care nu toate obligațiile de plată stabilite prin titlul executoriu, au fost îndeplinite de bună voie, instanța de fond întemeiat a respins contestația la executare pentru sumele rămase neachitate, acordând și cheltuieli de executare care au fost diminuate parțial.

În drept, invocă art. 471 alin. 5 C.proc.civ. și textele de lege evocate.

Apelul nu este fondat.

Prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.2767/2014 au fost obligate atât pârâta V. ROMANIA, cât și sucursala băncii din Satu M. la plata sumei de bani supusă executării, prin urmare excepția necompetenței teritoriale fundamentată de apelantă pe lipsa oricărei obligații în sarcina sucursalei nu este fondată. Sucursala este obligată prin hotărâre ca debitor, fiind incidente prevederile art. 652 alin. 1 pct. b) C.proc.civ.

Din această perspectivă, în mod corect s-a respins și capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite, precum și cererea de întoarcere a executării silite.

Criticile referitoare la onorariul de avocat în faza executării și la onorariul perceput de către executor nu sunt fondate.

În primul rând, se observă că instanța a redus aceste onorarii cu câte 1000 lei, fiind lăsată la latitudinea instanței reducerea proporțional cu munca efectiv depusă, neexistând o formulă de calcul general aplicabilă.

În al doilea rând, potrivit Ordinului MJ 2550/C72006 privind cuantumul onorariilor practicate de executori, cu modificările la zi, onorariul executorului redus la 3097,35 lei se încadrează în limitele legale pentru creanța ce a fost supusă executării.

În temeiul art.480 C.proc.civ., instanța va respinge apelul ca nefondat.

În baza art.453 C.proc.civ., va obliga apelanta să plătească intimaților suma de 872 lei cheltuieli de judecată, compusă din taxa de timbru de 128 lei, aferentă cererii de repunere pe rol și onorariul de avocat de 744 lei, dovedit prin chitanța 61/2015, depusă la dosar înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelanta-contestatoare ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2, . – Sucursala Satu M., cu sediul în Satu M., Piața Libertății, nr. 3, județul Satu M., împotriva Sentinței civile 2414/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații O. A. C. – CNP_ și O. R. V. – CNP_, ambii domiciliați în Satu M., ., . M..

Obligă apelanta să plătească intimaților 872 lei cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 26 noiembrie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 15.12.2015

Tehnored_NM / 19.12.2015

6 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -., în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2

-. – SUCURSALA SATU M., în Satu M., Piața Libertății,

nr. 3, jud. Satu M.

-O. A. C. și O. R. V., în Satu M., .,

. M.

Jud. fond: A.M. S.