Pretenţii. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul SATU MARE

Decizia nr. 700/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 700/2015

Cod operator:_

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SATU M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 700/.>

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Judecător Z. K.

Grefier E. P.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantăADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., ..25, jud.Satu M., C. RO14388655, având cont RO02 TREZ 5465 028 XXX 000 281 deschis la Trezoreria Satu M., reprezentată prin Director general jr. B. Voda C., împotriva Sentinței civile nr. 4810/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. V. A., CNP_, domiciliată în loc. Negrești Oaș, ., jud.Satu M., având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15.12.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4810/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M. împotriva pârâtei C. V. A.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin nota de control și înștiințarea de plată . nr._/16.10.2012 (fila 4 dosar fond), creditoarea ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC din cadrul Consiliului Local Satu M. a pus în vedere obligația achitării tarifului de penalizare prevăzut de H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificat prin HCL nr. 182/29.11.2012, neachitarea acestuia în termen de 30 de zile de la data somării fiind urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea acestuia.

Astfel, prin notificarea adresată pârâtei cu nr. 5323 (fila 5 dosar fond) și comunicată în data de 14.11.2013 (fila 6 dosar fond), s-a pus în vedere pârâtei C. V. A. să achite suma de 120 lei, aducându-i-se la cunoștință că a încălcat prevederile Anexei 12 a H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificate prin H.C.L. nr. 182/29.11.2012 prin aceea că a parcat autovehiculul său în data de 30.10.2012, pe . Satu M., fără a avea achiziționat și expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului tichet sau abonament de parcare.

Potrivit art. 37 din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M. se sancționează proprietarul/utilizatorul/deținătorul autovehiculului pentru încălcarea prevederilor prezentului regulament, prin săvârșirea, în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată, a faptei constând în parcarea fără tichet de parcare, expus în loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Conform art. 1349 din Codul civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în materia răspunderii civile delictuale, condițiile pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane care se face vinovată de încălcarea unei norme care cauzează un prejudiciu, sunt existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a vinovăției și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Dacă existența unei fapte rezultă din înscrisul intitulat Notă de control, potrivit căruia la data de 16.10.2012, ora 14:57 autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost parcat în zona de incidență a sistemului local de taxare, fără a deține în loc vizibil un tichet de parcare, vinovăția proprietarului autoturismului nu a fost stabilită.

Astfel, instanța de fond a constatat că în cuprinsul Notei de constatare nu se reține numele și datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului/deținătorului autovehiculului astfel depistat, astfel încât nu se poate stabili care dintre aceste trei persoane prevăzute de art. 37 din regulament a săvârșit abaterea constatată.

Cum răspunderea pentru fapta proprie este personală, instanța de fond a conchis că reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtului, în sensul că, din probele administrate nu rezultă că pârâtul este persoana care a parcat autovehiculul în zona de incidență a sistemului local de taxare.

D. urmare, câtă vreme una din condițiile răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva Sentinței civile nr. 4810/2014, reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., prin reprezentanții săi legali, a formulat apel, solicitând:

- admiterea apelului, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 1061/16.10.2012;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadenței până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicată, privind Codul Civil, coroborate cu cele ale art. 3 din OG nr. 13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanta arată că intimata pârâtă a încălcat dispozițiile art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul instituției apelante au întocmit nota de control . nr. 1061/16.10.2012, necontestată de pârât.

De asemenea, instituția apelantă a emis somația nr. 5323/11.11.2013, primită de pârâtă, potrivit conformării de primire existente la dosarul cauzei, prin intermediul căreia a solicitat achitarea contravalorii tarifului de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, fiind astfel nevoită să promoveze prezenta acțiune, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 – „neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".

Apelanta susține că prin sentința civilă menționată mai sus prima instanță, în mod eronat, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, motivând ca „reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtei în sensul că, din probele administrate, nu rezultă că pârâta este persoana care a parcat autovehiculul", nefiind astfel îndeplinite în opinia sa, una din condițiile răspunderii civile delictuale.

Un prim aspect pe care pe care îl învederează apelanta este acela că nota de control menționată anterior a fost comunicată pârâtri, conform confirmării de primire existente la dosarul cauzei.

Astfel, în situația în care aceasta ar fi considerat că ea nu reflectă realitatea ar fi avut posibilitatea de a o contesta în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii, în conformitate cu dispozițiile ari. 10 din alin 2 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 182/29.11.2012 privind completarea și modificarea HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012: „termenul de depunere a contestației este de 5 zile calendaristice de la data primirii somației și a notei de control privind constatarea abaterii (...)", coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ.

În al doilea rând, apelanta arată că pârâtei i s-a pus în vedere obligativitatea de a formula în termen legal întâmpinare, însă nu, a îndeplinit acest pas procedural.

Pe cale de consecință, luând în considerare argumentele expuse mai sus, rezultă că pârâta a recunoscut tacit faptul că se face vinovată de săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, implicit că ea s-a aflat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în ziua și la ora menționată în nota de control. Cele invocate anterior pot fi reținute și ca o recunoaștere tacită a pretențiilor solicitate de către instituția apelantă.

Pentru considerentele de mai sus, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, apelanta invocă art. 466 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 80/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 287/2009 actualizată, Legea nr. 134/2010 actualizată, HCL Satu M. nr. 182/2012, O.G. nr. 13/2001, art. 44 alin. (7) Constituția României, Legea nr. 215/2001 actualizată.

Legal citat, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.

Apelul este fondat, pentru o parte din criticile formulate.

În mod greșit judecătoria a apreciat că nu este îndeplinită condiția vinovăției, cumulativ cu celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale.

În primul rând, considerând că nu s-a dovedit că proprietarul autoturismului a fost cel care a parcat fără a plăti tichet, atunci trebuia reținută lipsa faptei ilicite în sarcina acesteia, ca și pârâtă în cauză, a cărui răspundere se tinde a fi angajată, și nu lipsa vinovăției.

În al doilea rând, proprietatea asupra autoturismului naște prezumția judiciară, admisibilă în condițiile art. 329 C.proc.civ., că proprietarul este cel care posedă și se folosește de autoturismul său, prezumție relativă care nu a fost infirmată prin probe, cu atât mai mult cu cât nici nota de control comunicată pârâtei nu a fost contestată de aceasta, deși o astfel de posibilitate este reglementată.

În consecință, instanța de apel apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei.

În schimb, capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare nu este fondat din următoarele considerente deoarece potrivit Regulamentului aprobat prin HCL nr.182/29 nov.2012, pârâtului nu-i incumbă plata de dobânzi moratorii. De asemenea, însuși tariful de penalizare sancționează, prin modul de stabilire a cuantumului său, plata cu întârziere, dobânda apărând astfel ca o dublă sancțiune. Tariful de penalizare apare ca o evaluare anticipată a cuantumului daunelor interese pe care autorul faptei ilicite și prejudiciabile va trebui să le plătească pentru repararea prejudiciului cauzat. Prin analogie, sancțiunea pecuniară atrasă de abaterea constatată - fiind o evaluare unilaterală prin act administrativ a prejudiciului creat prin neplata tichetului de parcare atrage, în parte, regimul juridic al amenzii contravenționale, ori în acest caz, obligația de plată nu este producătoare de dobânzi.

De asemenea, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate, întrucât nu au fost necesare sesizării instanței, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art.30 alin.2 din OUG nr.80/2013, întrucât are ca obiect venituri publice iar alte cheltuieli nu au fost probate.

În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., instanța va admite apelul schimbând în tot sentința prin admiterea în parte a acțiunii și va obliga pârâta la plata sumei de 120 lei

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul reclamantei ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., ..25, jud.Satu M., C. RO14388655, având cont RO02 TREZ 5465 028 XXX 000 281 deschis la Trezoreria Satu M., reprezentată prin Director general jr. B. Voda C., împotriva Sentinței civile nr. 4810/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimata C. V. A., CNP_, domiciliată în loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M..

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:

Admite în parte acțiunea reclamantei Administrația D. Public împotriva pârâtei C. V. A. și, în consecință:

Obligă pârâta la plata sumei de 120 lei reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa prin nota de control . nr.1061/16.10.2012.

Respinge cererea reclamantei având ca obiect plata dobânzii penalizatoare.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată la data de 17.12.2015, cu aplicarea disp.art.396 alin.2 C.proc.civ.

Președinte,

M. G. R.

Judecător,

Z. K.

Grefier,

E. P.

Red. R.G.M. – 15.01.2016

Tehnored_LI / 20.01.2016

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -A.D.P. SATU M. și C. V. A.

Judecător fond: S. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul SATU MARE