Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 207/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 207/R
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător E. R.
Judecător T. B.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârâtul V. V., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2404 din 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. și în contradictoriu cu intimata Z. S., domiciliată în Satu M., ./5, jud. Satu M., având ca obiect revendicare.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2404/30.06.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. S. în contradictoriu cu pârâtul VARAN V. și, în consecință: a obligat pârâtul să lase în deplină posesie și liniștită proprietate reclamantei, imobilul parcelă teren, înscris în CF 208 N Păulești, de sub nr.cad.60/40 și 58/8, în suprafață de totală de 648 mp., (288 mp., plus 360 mp.); fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public C. lusco C.. sub nr.704 din data de 07 aprilie 1999, reclamanta a cumpărat, terenul din litigiu, în suprafață de 648 mp., relevat de Planul de situație a imobilului de sub top7/8, 58/8, 60/40, 66/3, înscrise în Titlul de Proprietate nr.31-_ . Karoly M..
Așa cum relevă extrasul CF 208 N Păulești, asupra imobilului parcelă arabil extravilan în suprafață de 288 mp., de sub nr.cadastral 60/40 și arabil extravilan în suprafață de 360 mp., de sub nr.cadastral 58/8, în suprafață de totală de 648 mp., (288 mp., + 360 mp.,) proprietar tabular este reclamanta, cu titlu juridic cumpărare-încheiere nr.4187/08.04.1999.
Potrivit Adeverinței nr.1255/2009, Primăria Păulești adeverește că imobilul-teren înscris în CF 208 de sub nr.topo 60/40 și 58/8, în suprafață totală de 648 mp., proprietatea reclamantei, se găsește pe . loc.Păulești.
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 21.11.1992, numitul K. Geza, în calitate de vânzător, a vândut numitului V. V., în calitate de cumpărător, imobilul-teren în suprafață de 0,38 ha., situat la șosea între localitatea Satu M. și Păulești, cunoscut sub denumirea de „Postakert”, având ca vecini la dreapta S. A. și la stânga pe Flocsko R.. Ulterior, în data de 18.04.2002, contractul olograf, s-a autentificat prin contractul autentic nr.2510/2002, încheiat la Biroul Notarului Public B..
Din interogatoriul luat reclamantei rezidă că aceasta a posedat și folosit imobilul-teren în speță, din 4 aprilie 1999, care a fost împrejmuit cu stâlpi de beton și sârmă ghimpată.
Incidente speței pendinte sunt dispozițiile art..480 Cod civ. (1864), potrivit cărora: ”proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, art.563 Cod civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”, precum și art.998 -999 cod civil din 1864, conform cărora: ”cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de exp.ing.C. I. relevă că parcelele de teren nu sunt folosite conform planului cadastral cu puneri în posesie; Contur A-B-C-D-A, în suprafață de 288 mp., și nr.top 58/8 în suprafață de 360 mp., înscris în Titlul de proprietate nr.31-_ și întabulat în CF 208 nedefinitiv Păulești –teren reclamanta Z. S. căsăt. cu Z. T.; Contur a-b-c-d-a, reprezintă suprafața de 97 mp., rămasă din nr.top.60/40 și nr.top.58/8 și Contur b-18-17-16-15-14-13-12-11-c-b, reprezintă suprafața de 728 mp., folosită de pârâtul V. V., concluzionând că prin respectarea liniilor de hotar indicate, reclamata va putea intra în posesia parcelei de teren de 648 mp., reprezentată prin Contur A-B-C-D-A, nr.top. 60/40 în suprafață de 288 mp., și top.58/8 în suprafață de 360 mp., înscrise în CF 208 N Păulești, precum și contraexpertiza efectuată de ing.D. V., ce relevă că terenul reclamantei înscris în CF 208 N Păulești, provine prin cumpărarea (prin contractul de vânzare-cumpărare nr.704/1999) de la vânzătoarea Karoly M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Titlului de proprietate 31-_, iar, terenul pârâtului, înscris în CF_ N Păulești, provine prin cumpărare (prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2510/2002) de la vânzătorul K. Geza, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Titlului de proprietate 31-_; rezidă că cele două parcele sunt învecinate, dar amplasamentul lor nu corespunde cu amplasamentul planului parcelar, reclamanta având o lipsă de 533 mp., iar pârâtul folosește cu 93 mp. mai mult, existând o lipsă de 440 mp., din cele două imobile, clar delimitate prin vecinătăți împrejmuite cu gard.
Depoziția martorilor Măruți G. și Z. D. relevă că fiind vecin, respectiv prieten cu Z. T. - soțul reclamantei - în 1999, i-a solicitat ajutorul la ridicarea stâlpilor pentru gardul ce urma să împrejmuiască terenul în speță, situat în Păulești, pe . stației Peco; se subliniază că stâlpii de beton au fost ridicați pe linia țărușilor, care erau deja fixați în pământ; se menționează că stâlpii erau fixați în gropile săpate la aproximativ 2,5 m distanță unul de altul; nu se știe cine a finalizat gardul, se precizează că pământul în speță era lucrat de reclamanta împreună cu o bătrânică; se menționează că, știe din auzite, că în urmă cu 2-3 ani, s-au scos stâlpii, și o altă persoană folosește terenul reclamantei.
Pe considerentele de mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art.261 Cod proc.civ., art.480 și următoarele Cod civil (1864), a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurentul-pârâtul V. V., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurentul pârât arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Astfel, apreciază acțiunea reclamantei ca fiind nefondată în raport de probațiunea administrată în cauză.
Precizează că așa cum a arătat și la fondul cauzei, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a dobândit dreptul de proprietate privitor la imobilele având nr.cad.60/39 - a, în suprafață de 624 mp și .. 60/39 - b de la numitul K. A. G., în urma dezmembrării nr. cad. 60/39 aferent imobilului înscris în CF nr. 1 N Ambud, astfel cum rezultă din Actul de parcelă și partaj autentificat sub nr.5331/16.10.2008 de BNP B..
Menționează recurentul pârât că așa cum rezultă din Planul de situație aflat la fila 104 din dosar, cele două parcele ale cărui proprietar este, sunt una în continuarea celeilalte, respectiv parcelele 60/39 - a și 60/39-b, ele fiind despărțite de un dig, iar în continuare se află . proprietatea sa.
De asemenea, parcelele aflate în litigiu, respectiv 60/40 și 58/8 ale căror proprietară este reclamanta se află în vecinătatea parcelei sale, arată recurentul pârât, cu nr.cad. 60/39a, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 103 din dosar.
Învederează recurentul pârât faptul că nicăieri din probațiunea tehnică administrată în cauză, respectiv din expertizele tehnice administrate în cauză, nu rezultă că ar folosi din terenul reclamantei.
Mai mult, expertul D. conchide că părțile folosesc imobilele conform actelor de proprietate pe care le deține și că nu se poale stabili mejda dintre cele două proprietăți și că din amândouă proprietățile lipsesc suprafețe de teren.
Învederează recurentul pârât faptul că, la momentul cumpărării, proprietățile învecinate erau deja îngrădite pe ambele laturi (a se vedea în acest sens raportul de expertiză întocmit de expert D. V., pct. K, pg. 3), iar în acest context susținerile reclamantei apar ca nefondate.
Mai arată că expertul a relevat faptul că părțile implicate în litigiu folosesc terenurile conform actelor de proprietate în baza cărora au dobândit aceste drepturi, existând o lipsă din amândouă terenurile. Astfel, în condițiile în care părțile folosesc exact ce au cumpărat, argumentele invocate de reclamantă sunt neîntemeiate. Mai mult, titlul de proprietate din care provine terenul reclamantei a fost eliberat ulterior celui din care provine terenul lui, astfel cum conchide și expertul D..
De asemenea, mai arată că instanța de fond nu motivează de ce alege să-și întemeieze decizia pe expertiza întocmită de ing. C. și să nu analizeze și argumentele cuprinse în expertiza întocmită de expertul D.. Prin urmare, în opinia recurentului pârât, hotărârea instanței de fond este în contradicție cu probațiunea administrată, probațiune din care nu rezultă că ar folosi terenul reclamantei, or, în condițiile în care nu s-a solicitat stabilirea mejdei dintre proprietăți nu se poate conchide în mod legal și întemeiat că folosește din terenul reclamantei.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurentul pârât solicită ca, în urma reevaluării probațiunii administrate în cauză, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă art.304, pct.9, art.3041, art.312 Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă Z. S., prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului pârât la cheltuieli de judecată.
În motivare intimata reclamantă arată că sentința atacată este legală și temeinică.
Precizează că recurentul consideră acțiunea ca nefondată în raport cu probele administrate și susținerile expertului D. V. din pct.K pag.3. Susținerile apar nefondate, deoarece ambele părți au lipsă, față de drepturile înscrise în actele de cumpărare si pentru că titlul de proprietate din care provine terenul reclamantei a fost eliberat mai târziu decât cel al recurentului. Pentru că instanța își întemeiază sentința pe expertiza efectuată de ing.C. I. și pentru că nu s-a pronunțat asupra stabilirii mejdei între proprietăți, consideră că sentința este în contradicție cu probele administrate.
Consideră intimata reclamantă hotărârea instanței de fond temeinică și legală, făcută după o analiză a probelor administrate de ambele părți si în lumina petitului acțiunii reclamantei, adică a fost obligat pârâtul, a-i respecta dreptul "de a se bucura si dispune "de terenul proprietatea sa în mod "exclusiv si absolut".
Precizează că expertiza ing.Cojocărasu I. (fila 103) este însoțită de procesul verbal de punere în posesie de către Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991 de lucrările topografice ale acestei comisii din anul 1997 și punerea în posesie din 1999 cu care ocazie s-au bătut țăruși.
Învederează intimata reclamantă că martorii au dovedit existența stâlpilor de gard făcuți de aceasta, precum și cultivarea terenului până în anul 1911, proprietar tabular asupra terenului - înscris în c.f. 208 N Păulești din 08.04.1999 prin Încheierea 4187 din această dată.
Menționează că o analiză a C.F. 1902 N Păulești cu C.F. 1/N Ambud – ale reclamantului care nu sunt analizate de însăși expertul D. V., se poate justifica prin pronunțarea sentinței ca fiind legală și temeinică pentru că a făcut o corectă legitimare a reclamantei ca un proprietar tabular față de un proprietar netabular asupra unui teren ocupat după deposedarea unui titular.
Astfel, intimata reclamantă solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, reține următoarele:
Revendicarea dreptului de proprietate de către intimata-reclamantă s-a întemeiat pe existența înscrierilor din CF 208 N Păulești asupra imobilului parcelă arabil extravilan în suprafață de 288 mp. de sub nr.cadastral 60/40 și, respectiv arabil extravilan de 360 mp., de sub nr.cadastral 58/8 pentru care proprietar tabular este intimata, cu titlu juridic de vânzare-cumpărare, conform încheierii de CF 4187/08.04.1999.
Este adevărat că parcelele de mai sus se învecinează cu terenul recurentului-pârât, înscris în CF 1901 N Păulești, însă conform constatărilor cuprinse în expertiza efectuată de exp.ing. C. I., amplasamentul lor nu corespunde cu amplasamentul planului parcelar, astfel că intimata-reclamantă are o lipsă de 533 mp. Din planul de situație al imobilelor din litigiu (f.101) rezultă în mod evident amplasamentul suprafeței de 648 mp., de sub nr.top 60/40 și 58/8 din CF 208 N Păulești care nu se suprapune cu . și /b în suprafață de 624 mp. din CF 1901 N Păulești.
În lipsa unei cereri reconvenționale din partea pârâtului, raportat la înscrierile de carte funciară s-a dat eficiență acțiunii în revendicare inițiată de reclamantă, ținându-se seama de constatările și amplasarea topografică, cuprinse în expertiza efectuată de ing.C. I..
De altfel, asupra porțiunii de teren lipsă se pronunță ambii experți, inclusiv expertul D. V., care reține că nu sunt respectate planurile parcelare, iar reclamanta are o lipsă de 533 mp. (f.209), pârâtul folosește cu 93 mp. mai mult, pe global s-a constatat o lipsă de 440 mp. teren din cele două imobile, clar delimitate prin vecinătăți împrejmuite de gard. Față de concluziile expertului care nu propune nicio variantă de delimitare a terenului revendicat de reclamantă, evident că instanța nu a putut să iși întemeieze hotărârea pe acest raport de expertiză, care deși constată diferențele de teren lipsă nu face propuneri în limitele obiectului cererii și a obiectivelor stabilite.
Fără a se stabili linia de hotar între cele două proprietăți, prima instanță s-a rezumat să cerceteze dacă reclamanta deține în folosință suprafața cu care este înscrisă în cartea funciară, iar prin probele administrate s-a dovedit că are mai puțin cu 533 m.p. suprafață identificată topografic . Lipsa porțiunii de teren din proprietatea reclamantei este evidentă și în lipsa unui alt demers juridic din partea pârâtului, instanța s-a rezumat doar asupra cercetării pretenției reclamantei de a-și întregi proprietatea.
Împrejurarea că între părți nu s-a stabilit pe cale judiciară linia de hotar nu împiedică pe niciuna dintre acestea să revendice dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren pentru care nu deține folosința, dar în același timp oricare proprietar poate uza de dreptul de a iniția grănițuirea proprietății și în caz de opunere să solicite pe cale judiciară stabilirea liniei despărțitoare între cele două fonduri învecinate.
În consecință, s-a apreciat ca nefondat recursul, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., a fost respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 Cod proc.civ. și conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul V. V., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2404 din 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. și în contradictoriu cu intimata Z. S., domiciliată în Satu M., ./5, jud. Satu M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată conform chitanței nr.10 din 16.12.2015.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi: 17 Decembrie 2015.
Președinte, I. M. C. | Judecător, E. R. | Judecător, T. B. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./18.01.2016
Tehnored_BER / 18.01.2016
Ex.2
Jud.fond: M. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 706/2015. Tribunalul SATU MARE | Întoarcere executare. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
