Fond funciar. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 208/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/R
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător Z. K.
Judecător M. G. R.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă D. I. I., dom. în București, sector 2 ..1 .. D, . civile nr. 1795/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O., cu sediul în loc. Slatina, C. L. P. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, jud. O., având ca obiect fond funciar.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2015, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1795/14.05.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea D. I. I. împotriva intimatei C. L. DE FOND FUNCIAR POTCOVA JUD.O., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR O.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3906 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Slatina s-a respins acțiunea petentei contestatoare D. I. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe petenta a formulat recurs la Tribunalul O. care prin decizia civilă 1553 din data de 22.10.2008 a respins recursul petentei recurente ca nefondat, decizie irevocabilă.
La data de 23.12.2008 contestatoarea D. I. I. a formulat contestație în anulare în dosar nr._ al Tribunalului O. în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar P., jud.O. și C. Județeană de Fond Funciar O. împotriva Deciziei civile 1553/22.10.2008 al Tribunalului O., iar prin încheierea ședinței publice din data de 1 octombrie 2009, în urma admiterii cererii de strămutare date prin încheierea 7465/10.07.209 a ICCJ București a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată la Tribunalul Satu M..
Tribunalul Satu M., prin decizia civilă nr.313/R/25 mai 2010 a admis contestația în anulare și a desființat sentința civilă nr.1553/22.10.2008 a Tribunalului O. și în rejudecarea recursului s-a admis recursul declarat de reclamanta D. I. I. împotriva sentinței civ.1553/22.10.2007 a Judecătoriei Slatina pronunțată în dosarul_/311/2006 și a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu M., ca fiind instanța competentă ca efect al strămutării.
Contestatoarea a solicitat inițial reconstituirea dreptului de proprietate după Morjran I. în calitate de moștenitoare în temeiul Lg.247/2005 coroborat cu Lg.1/2001 și Lg.18/1991, teren situat pe raza loc P. jud. O..
Din actele de stare civilă atașate dosarului de fond rezultă că M. I. născută S. la data de 30 aprilie 1882 în . la 30 sept.1968 este străbunica contestatoarei.
M. I. a avut o fiică pe numita C. F. Cireșica căsăt.(prima căsătorie) cu A. T. (filele 46-certificat căsătorie, fila 40-certificat deces) și care în timpul vieții a depus cereri de reconstituirea dreptului de proprietate începând cu anul 1991-1996, filele 28-32.
Mama contestatoarei, numita A. F. Cireșica recăsătorită C. s-a adresat Comisiei locale P. începând cu anul 1991-1996 (filele 28-32), iar pentru imobilul din litigiu, în suprafață de 4000 mp solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu cererea înregistrată sub nr.106/28.10.2005, prin care solicită retrocedarea tuturor terenurilor deținute de străbunica sa M. I. născută S. atât din intravilan, cât și din extravilanul loc P. jud.O.. La data de 29.04.2015 contestatoarea D. I. a depus precizare la acțiune prin care a solicitat ca în baza prevederilor Legii 18/91 modificată să-i fie reconstituită diferența de suprafață de 24 ha teren în calitate de moștenitor al numitei M. I. pe amplasamentele stabilite de C. L. sau C. Județeană după caz, întrucât din lipsa documentației cadastrale nu se pot stabili vechile amplasamente.
Din adresa instanței la comisia de fond funciar P. cu privire la suprafața reconstituită contestatoarei rezultă că în baza Lg.18/1991 formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate C. F. Cireșica, bunica acesteia în calitate de moștenitoare după M. I. și în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit suprafața de 1 ha pădure pe raza loc.Sinești . de proprietate nr._/19 emis de C. județeană O. și suprafața de 9 ha teren arabil extravilan pe teritoriul . de proprietate 0768/15 emis la 30.10.2002 de comisia județeană O.. (filele 197-205) din dosar.
La apariția Legii 169/1997 C. F. Cireșica a mai solicitat reconstituirea diferenței de teren deținută de M. I. și în baza Legii 1/2000 bunicii C. F. Cireșica i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 41 ha teren agricol pe raz loc.P. conform titlului de proprietate nr. 2530/22.12.2013 a comisiei județene O. și 9 ha teren cu vegetația forestieră pentru care s-a emis proces verbal de punere în posesie.
Expertul topograf numit în cauză C. I. A. a comunicat instanței că terenul în suprafață totală de 86,68 ha deținut de străbunica contestatoarei conform sent.civ.381/1940 și din care i s-a reconstituit suprafața de 60 ha, diferența de teren de 26,68 mp pe care o revendică contestatoarei nu poate fi identificată.
Din probatoriul administrat în cauză și neputându-se identifica alte suprafețe de teren de către expertul topograf numit în cauză și având în vedere suprafața reconstituită bunicii contestatoarei de 60 ha teren conform celor descrise mai sus, precum și faptul că suprafața revendicată de contestatoare fiind de 24 ha nu poate fi identificată, precum și în lipsa altor probe instanța a apreciat cererea contestatoarei ca neîntemeiată și în baza art. 6 alin1/3din Leg 1/2000 raportat la art.318-319 Cod proc.civ. a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea D. I. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, în speță, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 24 ha teren agricol, obligarea comisiilor județeană O. și locală P., O., pentru stabilirea dreptului de proprietate la eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, invocând în drept, prev. art. 304 alin. 9 Cod proc.civ.rap. la art. 6 CEDO și art.2 din Protocolul din 28 martie 1952 anexă la CEDO, motivat de următoarele:
1. Nu a beneficiat de un proces echitabil, încălcându-se prev. art.6 alin.1 CEDO.
Timpul lung în care a avut loc acest proces, demonstrează încălcarea gravă a legislației naționale dar și a CEDO. În speță, prin Legea 18/1991, modificată potrivit art.1, 2, 3 din Cap.XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare, se prevede judecata se va face de urgență si cu precădere iar termenele nu vor fi mai mari de 15 zile. Iată că toate aceste dispoziții nu au fost luate în seamă și s-a ajuns la cca.6 ani pentru soluționarea acestui dosar, iar în final soluția fiind una absolut nelegala și netemeinică.
2. Instanța a pronunțat o sentință cu încălcarea nepermisă a temeiurilor de drept stabilite de lege pentru obiectului cauzei și cu precizarea eronata a căii de atac.
În speță, instanța a considerat că este vorba de o contestație în anulare și nu o acțiune pe fond, având ca obiect plângere împotriva hotărârilor Comisiei județene de fond funciar în baza art.54 din Legea 18/1991, modificată.
Se observă, chiar și din cuprinsul sentinței recurate, că se invocă faptul că Tribunalul a admis contestația în anulare și rejudecând recursul l-a admis, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare. Cu toate acestea în cuprinsul sentinței se invocă prev. art.318-319 Cod proc.civ., iar în dispozitiv se precizează că respinge contestația în anulare.
3. Nelegalitatea sentinței instanței de fond, ca și hotărârea Comisiei județene O. nr._/16.11.2006.
a. Instanța a pronunțat nelegal sentința prin desconsiderarea temeiurilor de drept și a pertinenței și concludentei actelor de proprietate depuse în cauză. Potrivit art.6 alin.1 din Legea 1/2000 rap. la art.9 alin.5 și art.11 din Legea 18/1991, modificată, actele prezentate de recurentă, inclusiv proba cu acte (certificat) de la Arhivele Statului ce atestă proprietatea din anul 1945 care a fost de 74 ha arabil, sunt Iegale, pertinente și concludente pentru a determina proprietatea defunctei M. I..
b. Instanța a apreciat nelegal că nu pot face dovada dreptului de proprietate cu acte cu valoare probatorie, dar nu se raportează la actele de proprietate depuse în cauză care atestă suprafața totală de 74 ha teren arabil.
În dezvoltarea motivelor, recurenta arată că toate actele depuse de ea au valoare probatorie a suprafeței care a fost proprietatea defunctei M. I. în suprafața de 74 ha ultimul act fiind certificatul de la Arhivele Statului filiala O., ce atestă faptul că în anul 1945 a fost confiscată proprietatea de 50 ha, iar suprafața rămasă a fost de cea 24 ha teren arabil. Prin acest document, cu valoare probatorie, instanța, ca și C. Județului O. pentru stabilirea dreptului de proprietate aveau obligația legală să-i restituie proprietatea, respectiv diferența de 24 ha.
c. Instanța a apreciat în mod nelegal și parțial concluziile experților, experți desemnați în cauză, dintre care numai unul este amintit, respectiv, C. l., nu pot identifica amplasamentele proprietății lui M. I., dar instanța nu a făcut nicio apreciere asupra totalului de suprafață pe care îl dovedesc cu acte probatorii ale dreptului de proprietate și, mai ales, asupra aspectelor ce trebuiau invocate de expert, respectiv, că nu există acte, în speță, schițe cadastrale care să ateste atât proprietatea recurentei, cât și proprietatea vecinilor ei și, de fapt, a întregii suprafețe de teren aparținând comunei P. (Sinești), O..
d. Instanța a apreciat nelegal faptul că în condițiile în care nu pot fi determinate vechile amplasamente nu se poate admite acțiunea ignorând disp.art.11 din Legea 18/1991, care stabilește actele care trebuie să determine calitatea de fost proprietar și mărimea proprietății, respectiv, a suprafețelor de teren preluate de stat sau CAP; determinarea suprafețelor ca vechi amplasament în condițiile în care nu se mai poate face (din motive ce nu pot fi imputabile recurentei, nenăscută la data trecerii în proprietatea statului sau CAP-ului ci din motive imputabile Statului român prin lipsa sau distrugerea documentației) nu este un motiv de respingerea a acțiunii, de respingere a reconstituirii dreptului de proprietate, precum și în condițiile în care recurenta a renunțat la vechile amplasamente.
Dezvoltând motivul, recurenta arată că experții, dintre care numai unul este amintit, nu au putut face determinarea în concret a vechiului amplasament deoarece aceste documente probatorii ori nu au existat, ori au fost distruse de regimul comunist. Această situație nu poate să conducă la ideea că nu se poate atribui fosta proprietate a defunctei M. I., ca suprafață totală de 24 ha teren arabil, ci doar ar fi fost imposibil de atribuit pe vechile amplasamente. Oricum, în temeiul Legii 18/1991, la momentul în care a fost pusă în aplicare, nu s-a ținut seama de vechile amplasamente și exista în acest sens prev.art.13 din lege, motiv pentru care atribuirea, punerea în posesie a fost făcută în mod arbitrat. Mai mult, legea prevedea prin regulamentul de aplicare că se stabileau proprietarii și suprafețele reconstituite acestora în anexele întocmite de Comisiile locale pentru fiecare categorie și în aceste documente nu se prevedeau vechile amplasamente. Numai după punerea în posesie se putea proceda în acest mod. Cum recurenta a avut acest destin tragic de a obține jumătăți de măsură, în sensul că statul român nu a fost și cel care să fie în totalitate democrat și orientat cu bună-credință spre reparația morală și materială a poporului obidit de regimul totalitar, recurenta a obținut mai întâi 9 ha, pentru că nu s-a prevăzut de lege mai mult, apoi 41 ha, pentru care nu a primit nici acum titlul de proprietate, iar diferența, deși legea prevede restituirea proprietății, i se refuză până și de instanțele de judecată, în mod nelegal.
Învederează că vechile amplasamente au fost dovedite cu actele din anul 1940/1941 insă acestea erau doar descrise ca suprafață si vecinătăți, fără a se identifica într-o hartă cadastrală a localității, iar acum s-a conturat situația că statul român nu deține aceste documente, confirmate chiar de experți, motiv pentru care recurenta a renunțat să solicite vechile amplasamente, ci doar suprafața totală, de 24 ha, teren arabil, pe care statul român este obligat să o restituie.
În concluzie, arată că pe fond, instanța a respins nelegal acțiunea în raport de disp.art.6 din Legea 1/2000 și de disp.art.318, 319 Cod proc.civ. și demonstrează după 6 ani de procese că nu a respectat dreptul la un proces echitabil și dreptul la proprietate al cetățeanului român.
Astfel, recurenta consideră că se impune casarea sentinței și admiterea pe fond a acțiunii civile, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 24 ha și obligarea Comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate,respectiv, județeană O. și locală P. la eliberarea titlului de proprietate și la punerea în posesie, în mod arbitrar, fără a respecta vechile amplasamente.
Tribunalul, examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, întrucât în plan procedural sunt aplicabile normele de procedură din vechiul cod de procedură civilă de la 1865, apreciază ca nefondate criticile recurentei cât și solicitarea acesteia de stabilirea a unor daune pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva art. 6 din Convenție, motivat de următoarele:
Potrivit art. 6 din Lg. 1/2000 coroborat cu art. 9 alin. 5 din Lg.18/1991, atât în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate cât și în fața instanței, există obligația legală de verificare a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate pentru terenul solicit în temeiul legii fondului funciar. În conținutul textelor de lege evocate se precizează in terminis asupra acestei obligații cu scopul de a se stabili pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, forța probantă a înscrisurilor prezentate și coroborarea acestora inclusiv prin depozițiile martorilor.
În speță, instanța a analizat conținutul actelor prezentate de petentă, în esență aceasta se întemeiază pe certificatul emis de Arhivele Statului Filiala O., prin care se atestă că au fost expropriate 24 de ha și au rămas în proprietate cca 50 ha teren preluat de la M. I., din .). După același autor, s-a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 60 ha iar diferența solicitată de 26,68 mp, nu a putut fi identificată de expertul desemnat în cauză, întrucât nu au fost prezentate acte din partea petentei pentru stabilirea amplasamentului. Chiar dacă terenul solicitat de petentă a fost retrocedat altor proprietari era esențial de a se stabili întinderea parcelei și existența efectivă a ceea ce se pretinde pentru reconstituire, mai cu seamă că petenta nu a înțeles să prezinte și alte înscrisuri din care să rezulte existența dreptului de proprietate după autoarea sa, cum ar fi înscrierile din registru agricol și chiar prezentarea unor martori pentru a se corobora înscrisurile și a se dovedi verosimilitatea și temeinicia dreptului pretins, în condițiile art. 6 alin. 1/3 din Lg. 1/2000.
Față de cele ce preced în mod corect instanța a considerat că nu poate fi primită cererea petentei și a respins ca nefondată solicitarea acesteia de reconstituire suplimentară a dreptului de proprietate pentru suprafața de 26,68 ha teren.
În considerarea celor evocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., tribunalul a respins ca nefondat recursul, cât și solicitarea acesteia de stabilirea a duratei excesive a procesului ținând seama de conduita procesuală a petentei și de comportamentul autorităților investite cu soluționarea cererii, acestea au răspuns la solicitarea instanței iar aceasta din urmă a stabilit termene de judecată cursive pentru administrarea probelor în scopul dovedirii temeiniciei dreptului pretins, cu respectarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea D. I. I., dom. în București, sector 2 ..1 .. D, . civile nr. 1795/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O., cu sediul în loc. Slatina, C. L. P. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, jud. O., având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2015.
Președinte, I. M. C. | Judecător, Z. K. | Judecător, M. G. R. |
pt.Grefier, C. Z., fiind în concediu medical, semnează P. GREFIER, |
Red.I.M.C./21.12.2015
Tehnored_BER /21.12.2015
Ex.2
Jud.fond: M. S.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul SATU MARE | Pretenţii. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
