Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1250/83/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 133/D
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. B.
Judecător: T. T.
Grefier: A. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în anulare formulată de pârâtul S. V., domiciliat în Negrești-Oaș, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtul G. R. S., domiciliat în București, .. 92, etaj 4, ., cu domiciliul procesual ales la C.. av. I. D., cu sediul în București, ., ., etaj 4, ., având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru pârât, av. I. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părți.
Prin rezoluția din data de 16.06.2015, s-a fixat primul termen de judecată, solicitându-se reclamantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, stabilită în baza art. 6 din OUG nr. 80/2013, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, s-a comunicat pârâtului un exemplar al cererii în anulare, cu mențiunea de a depune întâmpinare.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 29.06.2015, pârâtul a depus întâmpinare.
În baza art. 103¹ alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 se constată că nu există alte cereri formulate de aceeași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Instanța constată că procedura de citare pentru acest termen este legal îndeplinită față de părți și reține că acțiunea nu este timbrată.
Reprezentanta pârâtului invocă excepția netimbrării cererii, sens în care solicită anularea cererii ca netimbrată, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța . nr. 36/29.06.2015, chitanța nr. 145/29.06.2015, factura PN_/29.06.2015, biletul de tren nr. CDGE1537, precum și bonuri fiscale reprezentând alte cheltuieli. De asemenea, depune dovada expedierii prin curier a întâmpinării.
În temeiul art. 248 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a cererii.
La pronunțarea cauzei, la ora 12:00, nu se prezintă părțile.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra cererii în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub dosar nr.de mai sus, debitorul S. V. a solicitat, în contradictoriu cu creditorul G. R. S., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea în tot a Sentinței civile nr. 58/D pronunțată în data de 02.04.2015 în Dosar nr._ * al Tribunalului Satu M., în sensul respingerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată formulată de pârâtul - creditor, ca inadmisibilă; în temeiul art. 453 alin. 1 din N.C.P.C, obligarea pârâtului - creditor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.
În motivare debitorul arată că în data de 15.01.2014, între creditorul Ghită R. S., în calitate de împrumutător, și el, în calitate de împrumutat și M. G. llieș, în calitate de garant, s-a încheiat Contractul de împrumut nr. 462, având ca obiect acordarea de către împrumutător a sumei de 155.000 euro, reclamantului-debitor.
Potrivit clauzelor contractuale, termenul de restituire a împrumutului a fost de trei luni, respectiv din data de 15.01.2014 până în data de 15.04.2014, cu posibilitatea de prelungire pe încă șase luni.
Conform art.V din contractul mai sus menționat, împrumutul s-a acordat în temeiul art.2.158 și următoarele din Noul Cod Civil, acesta fiind un împrumut de consumație.
Precizează că potrivit aceleași clauze contractuale, în caz de neplată a sumei acordate cu titlu de împrumut, împrumutatul și garantul vor plăti o dobândă penalizatoare de 100 euro pe fiecare zi de întârziere.
Raportat la aceste aspecte, pârâtul - creditor G. R. S. a formulat o ordonanță de plată împotriva lui și a garantului M. G. llleș, arată debitorul, prin care a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 161.500 euro, din care: suma de 155.000 euro - reprezenta obiectul Contractului de împrumut nr. 462/15.01.2014 și suma de 6.500 euro - reprezenta contravaloarea dobânzilor penalizatorii pentru perioada 16.10._14.
Învederează că prin Sentința civilă nr. 58/D pronunțată în data de 02.04.2015, în Dosar nr._ *, instanța a respins excepția de prematuritate formulată de către reclamantul - debitor și a admis în parte cererea pârâtului - creditor G. R. S., obligând reclamantul - debitor „ la plata către creditor a sumei de 155.000 euro reprezentând împrumut acordat în baza contractului de împrumut nr. 462/15.01.2014, precum și a sumei de 16.800 euro reprezentând dobânzi penalizatoare pentru perioada 16.10._15."
Împotriva acestei sentințe, debitorul arată că a formulat cerere în anulare, ce formează obiectul prezentului dosar.
Argumentarea în fapt si în drept a netemeiniciei și nelegalității Sentinței civile nr. 58/D pronunțată în data de 02.04.2015 în Dosar nr._ * al Tribunalului Satu M., arată următoarele:
a) În ceea ce privește respingerea ca nefondată de către instanța de fond a excepției de prematuritate pe care a invocat-o, arată debitorul faptul că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins excepția prematurității ca fiind nefondată pe care a invocat-o în cuprinsul întâmpinării. Astfel, prin motivarea hotărârii instanța de fond reține faptul că excepția prematurității este nefondată deoarece condițiile privind expedierea somației au fost respectate de către pârâtul-creditor.
Contrar celor reținute de către instanța de judecată, debitorul arată faptul că potrivit dispozițiilor art.1.014 din N.C.P.C. „creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia."
Raportat la această dispoziție legală, rezultă în mod evident faptul că somația trebuie expediată cu: scrisoare recomandată, conținut declarat și confirmare de primire.
În speța de față, somația expediată de către pârâtul - creditor G. R. S. s-a făcut doar prin scrisoare recomandata și confirmare de primire, omițându-se a se expedia cu conținut declarat.
Raportat la toate aceste aspecte, arată debitorul, rezultă în mod fără echivoc faptul că, creditorul nu a respectat cerințele legale privind procedura prealabilă, în ceea ce privește cerințele de formă - scrisoare recomandată cu conținut declarat - motiv pentru care cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de către pârâtul - creditor G. R. S. a fost prematur introdusă.
b) În ceea ce privește obligarea reclamantului - debitor la plata sumei de 155.000 euro, arată următoarele:
Instanța de fond, la o analiză sumară a dosarului, a reținut în mod eronat faptul că, creanța „este certă, lichidă și exigibilă, termenul de plată stabilit conform pct. IV din contract fiind 15.04.2014 pentru suma de 155.000 euro, dobânzile penalizatoare fiind stabilite de părți”. Mai mult decât atât, aceasta este singura motivare a instanței cu privire la certitudinea creanței în cuantum de 1550.000 euro, acesta „omițând" să se pronunțe asupra celor susținute de către reclamantul - debitor.
Așa cum a arătat și în cursul judecării în fond a cauzei, precizează debitorul, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că suma în cuantum de 150.000 euro a fost înmânată de către pârâtul-creditor, reclamantului - debitor Sarea V..
Într-adevăr, în data de 15.01.2014, între părți a fost încheiat Contractul de împrumut atestat sub nr. 462, de către avocat N. M. D.. Potrivit clauzelor contractuale reclamantul - debitor trebuia să primească în acea zi suma de 155.000 euro, cu titlu de împrumut de la pârâtul - creditor G. R. S.. Cu toate acestea, după întocmirea contractului, Ghită R. S., a invocat faptul că nu deține cash întreaga sumă și după ce va retrage diferența de sumă de la unitatea bancară unde are cont deschis, o va înmâna reclamantului - debitor.
Deși înțelegerile părților erau în acest sens, pârâtul - creditor nu a înmânat nici până în ziua de astăzi această sumă de bani, reclamantului - debitor.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.1.169 din Vechiul Cod civil, coroborat cu prevederile art. 230 din Legea nr. 71/2011, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.
Raportat la această dispoziție legală precum și la speța de față, în cazul în care pârâtul-creditor a susținut că suma în cuantum de 155.000 euro a fost înmânată debitorului, instanța trebuia să învedereze acestuia să depună la dosarul cauzei orice dovadă din care rezultă faptul că acesta a virat sau înmânat această sumă de bani debitorului (ex: extras de cont, chitanță privind retragerea acestei sume din contul creditorului, etc).
Având în vedere faptul că, pârâtul-creditor nu și-a îndeplinit obligația asumată prin Contractul de împrumut nr. 462 din data de 15.01.2014, respectiv nu a acordat împrumutul promis, rezultă în mod evident faptul că nu poate fi reținută în sarcina reclamantului - debitor obligația de restituire a acestei sume de bani.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.425 alin.1 lit.b) din Noul Cod.proc.civ., hotărârea dată de către instanță trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: ,,[...] motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În speța de față, instanța nu a arătat care sunt motivele pentru care s-a admis acțiunea, mai mult decât atât, aceasta a admis acțiunea fără a avea dovada din care să rezulte faptul că suma în cuantum de 1550.000 euro a fost virată reclamantului-debitor.
Prevederea legală, mai sus menționată, are caracter imperativ iar nerespectarea ei atrage nulitatea hotărârii.
Raportat la toate aceste aspecte, debitorul arată faptul că rezultă în mod fără echivoc faptul că, creanța solicitată de către pârâtul - creditor G. R. S. nu are caracter cert, lichid și exigibil, motiv pentru care solicită anularea în tot a Sentinței Civile nr.58/D pronunțată în data de 02.04.2015 în Dosar nr._ * al Tribunalului Satu M., în sensul respingerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată formulată de pârâtul - creditor, ca inadmisibilă.
c) În ceea ce privește obligarea reclamantului-debitor la plata sumei de 16.800 euro, reprezentând dobânda penalizatoare, arată următoarele:
Și în această situație, instanța a „omis" să studieze și să combată cele susținute de către reclamantul - debitor în această fază procesuală și în această situație nefiind respectate prevederile art.425 alin.1 lit.b) din Noul Cod.proc.civ.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, precizează debitorul, potrivit dispozițiilor contractuale, dobânda penalizatoare, în caz de neplată la termenul stabilit a împrumutului acordat, este de 100 euro pe fiecare zi de întârziere. Această dispoziție contractuală contravine dispozițiilor art.3 din Ordonanța nr.13 din 24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatorie pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Având în vedere aceste aspecte, debitorul consideră că în speță se impune efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească cu exactitate care este cuantumul corect al dobânzii penalizatoare, probă care nu poate fi administrată decât în procedura de drept comun.
De asemenea, atâta timp cât nu se poate stabili cu certitudine dacă suma solicitată de către creditor are caracter cert, lichid și exigibil, nu se pot calcula nici accesoriile care decurg din această sumă, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
Într-o altă ordine de idei arată faptul că procedura reglementată de art.1013 și urm. din N.C.C. este una specială, exclusiv destinată creanțelor necontestate, dar cu privire la care debitorul întârzie să restituie suma de bani împrumutată.
Așadar, instanța sesizată cu o cerere de emitere a ordonanței de plată este ținută să analizeze caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și în măsura în care obligația de plată este contestată de către debitor și se impune o analiză a fondului raporturilor juridice dintre părți, instanța trebuie să respingă cererea creditoarei.
În speța de față, creanța pretinsă de către pârâtul - creditor G. R. S. nu este certă, lichidă și exigibilă, acesta neacordând împrumutul de 155.000 euro reclamantului - debitor, astfel încât nu se poate reține exigibilitatea pretențiilor deduse judecății.
Consideră debitorul că numai printr-un probatoriu complex se poate stabili dacă, raportat la prevederile contractuale, pârâtul - creditor și-a executat obligația de acordare a împrumutului și în ce măsură.
Așa cum a susținut până acum, reclamantul-debitor nu datorează suma pretinsă de pârâtul - creditor prin cererea de emitere a ordonanței de plată, existența unei atare obligații precum și întinderea concretă a acesteia putând fi stabilită numai printr-o analiză pe fond a raporturilor dintre părți și a modului de executare a obligației contractuale.
Precizează debitorul că apărările prin care a contestat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, dovedesc necesitatea administrării unui probatoriu complex, specific dreptului comun, și nu unul limitat la înscrisuri ca în cazul procedurii ordonanței de plată.
Apreciază utilă pentru lămurirea raporturilor dintre părți, în vederea unei juste soluționări a cauzei, administrarea probei cu interogatoriu creditorului, martori și efectuarea unei expertize cu privire la suma stabilită ca dobândă penalizatorie - având în vedere dispozițiile legale (Ordonanța nr. 13 din 24.08.2011).
Pentru aceste motive, solicită a se constata necesitatea administrării unui probatoriu complex și să se dispună admiterea prezentei cereri în anulare, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată de creditorul G. R. S. (filele 13-16), acesta solicită în temeiul art.1023 alin.(8) NCPC respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată și menținerea sentinței civile nr.58/D/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. ca temeinică și legală, cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Prezentarea motivelor este superfluă având în vedere că pricina a fost soluționată în baza unei excepții de ordin procedural.
Examinând lucrările dosarului, constată că titularul cererii în anulare, debitorul S. V., a fost citat cu mențiunea să achite 200 lei taxă judiciară de timbru, dispoziție căreia nu s-a conformat, motiv pentru care, instanța va admite excepția netimbrării invocat de creditorul G. R. S. și în temeiul art.34 alin.2 din O.U.G. nr.80/2014 va anula cererea.
În temeiul art.453 alin.1 din C.pr.civ., instanța va obliga debitorul să plătească creditorului 1.640 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării invocată de creditorul G. R. S., domiciliat în București, .. 92, etaj 4, ., cu domiciliul procesual ales la C.. av. I. D., cu sediul în București, ., ., etaj 4, ..
Anulează ca netimbrată cererea în anulare formulată de debitorul S. V., CNP_, domiciliat în Negrești-Oaș, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu creditorul G. R. S..
Obligă debitorul să plătească creditorului 1.640 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 30.06.2015.
Pt.Președinte, T. B. fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, T. T. | |
Pt.Grefier, A. M. fiind în concediu legal de odihnă, semnează prim grefier |
Red.T.T./23.07.2015.
Tehnored_VD /24.07.2015.
4 ex. – ..cu: S. V., G. R. S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul SATU MARE | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 323/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
