Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. B.

Judecător: T. T.

Grefier: A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanta-contestatoare C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PĂULEȘTI, cu sediul în Păulești, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4073/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul D. M., domiciliat în A., ., jud. A., având ca obiect contestație la executare.

Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea în cauză la data deastăzi, 17.02.2015.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4073/31.10.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea C. Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Păulești în contradictoriu cu intimatul D. M., ca neîntemeiată. De asemenea, a respins și cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 Cod proc.civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Prin sentința civilă nr.2465/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D. M., D. S. și D. V. în contradictoriu cu C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M.. Prin această sentință, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, intimata C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M. au fost obligate să ia toate măsurile necesare pentru acordarea de terenuri în natură către reclamanți pentru terenurile extravilane în suprafață de 1,76 ha care în acest moment sunt libere pe raza comunei Păulești.

Prin sentința civilă nr.9508/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._/96/2012, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D. M., D. S. și D. V. în contradictoriu cu C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M.. Prin această sentință, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, intimata C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M. au fost obligate să ia toate măsurile necesare pentru acordarea de terenuri în echivalent pentru terenurile intravilane în suprafață de 2054 mp de sub nr. topografic 158/41 Păulești și 104 mp de sub nr. topografic 158/98 Păulești, care inițial au fost înscrise în CF nr.14 Păulești, iar ulterior au fost transcrise în CF nr.286 Păulești, respectiv CF nr.285 Păulești cu mențiunea că ultimul nr.topografic provine din dezmembrarea nr.topografic 158/40. Totodată, s-a dispus ca, în cazul în care nu este posibilă reconstituirea prin echivalent, pârâtele să ia toate măsurile necesare pentru acordarea de despăgubiri bănești către reclamanți în baza dispozițiilor Titlului VII din Legea 247/2005.

Prin sentința civilă nr.5861/2008 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D. M., D. S. și D. V. în contradictoriu cu C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești, C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M. și B. Geza. Prin această sentință s-a constat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.31-_ și nr.31-_ emise în favoarea paratului B. Geza, pentru suprafața de 3492 mp și s-a dispus restituirea în natura, în favoarea reclamanților, a imobilului-teren în suprafața de 1960 mp intravilan și suprafața de teren existenta de 2960 mp, măsurată, conform planului de situație efectuat de . (ce face parte integrantă din hotărâre). Această sentință a fost modificată în parte, prin Decizia civilă nr.122/R/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu M., în sensul că s-a admis cererea reclamanților D. M., D. S. și D. V. și s-a constatat nulitatea absolută a TP nr.31-_, în privința terenului intravilan în suprafață de 1549 mp, nr.top.6 și 7, și s-a respins ca lipsită de interes cererea reclamanților pentru constatarea nulității absolute a TP nr.31-_.

Prin Încheierea nr.2112/2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost încuviințată, la cererea creditorului D. M., executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr.2465/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, Sentința civilă nr.9508/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2012 și decizia civilă nr.122/R/20.02.2009 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Satu M., față de debitorii C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Păulești și C. județeană de aplicare a Legii 18/1991 Satu M., prin toate formele de executare silită, cu excepția executării silite imobiliare.

În data de 20.06.2014, executorul judecătoresc a încheiat Încheierea nr.244 privind cheltuielile de executare și a emis către C. Locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M. somația prin care li s-a pus în vedere că în termen de 10 zile de la primirea somației au obligația de a îndeplini cele stabilite prin titlurile executorii, în sensul de a se conforma dispozitivului hotărârilor judecătorești constând în Sentința civilă nr.2465/09.04.2013, Sentința civilă nr.9508/06.11.2012 și Decizia civilă nr.122/R/20.02.2009.

Contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.244/2014, invocând faptul că intimatul a refuzat propunerile făcute de comisie și, practic, s-a aflat în imposibilitatea de a se conforma obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești. Contestatoarea a mai invocat faptul că obligațiile stabilite prin hotărârile judecătorești reprezintă obligații intuitu personae, iar creditorul unor astfel de obligații nu poate fi autorizat de către instanța judecătorească să le aducă la îndeplinire.

Din interpretarea dispozițiilor art.634 Cod procedura civila rezultă că hotărârile judecătorești definitive sunt titluri executorii.

Potrivit dispozițiilor art.5 din Legea 247/2005 titlul XIII, hotărârile pronunțate în procese în materie funciara pot fi executate silit.

Instanța a reținut că pe calea contestației la executare nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Deci, câtă vreme s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea ei nu mai pot fi cenzurate pe calea contestației la executare, prin antamarea, din nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac (decizia nr.6063 din 5 octombrie 2012 ÎCCJ Secția I civilă).

Potrivit dispozițiilor art.5 lit.i din HG nr.890/2005, printre atribuțiile principale ale Comisiilor comunale, orășenești sau municipale se numără și cea referitoare la punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul, de completare a fișelor de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și de înmânare a titlurilor de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.

Potrivit art.6 lit.e și f din HG nr.890/2005, Comisiile județene au următoarele atribuții principale: validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.

În completarea acestor dispoziții vin și cele prevăzute la art.72 din HG nr.890/2005 care stabilesc că punerea în posesie a proprietarilor - persoane fizice și juridice - în cadrul zonelor teritoriale delimitate se va face de comisia locală sau de comisia județeană, după caz, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice și a măsurătorilor topografice. C. va comunica reprezentanților deținătorilor actuali ai terenurilor care se restituie data punerii în posesie care nu poate fi mai târziu de 30 de zile de la data validării.

Din reglementarea art.622 alin.(1) și (2) Cod proc.civ. rezultă că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, doar în cazul neexecutării de bunăvoie a obligației, urmând a se proceda la executarea silită.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că primele demersuri în ceea ce privește punerea în posesie au fost făcute de către contestatoare, ulterior declanșării executării silite, după formularea cererii de executare silită de către intimat la data de 21.05.2014. Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiate apărările contestatoarei, având în vedere că aceasta a stat o lungă perioadă de timp în pasivitate și nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art.5 din HG 890/2005.

Așa cum rezultă din titlurile executorii mai sus menționate atât contestatoarea, cât și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar Satu M. au fost obligate către intimatul D. M. să aducă la îndeplinire masurile dispuse prin hotărârile judecătorești.

Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, urmează ca părțile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare să nu se poată sprijini, în contestația lor, decât pe vicii și nelegalități ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută, însă instanța a reținut că, partea contestatoare nu a făcut dovada nelegalității actelor de executare, actele de executare fiind întocmite în dosarul execuțional nr.244/2014 cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii, în baza unor titluri executorii valabile reprezentate de hotărâri judecătorești.

Din interpretarea dispozițiilor de mai sus, prevăzute de HG nr.890/2005 punerea în posesie este o etapă premergătoare emiterii titlului de proprietate, ce cade în sarcina comisiilor locale, însă pasivitatea ori activitatea defectuoasă a comisiei locale, care nu au adus de bunăvoie la îndeplinire obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unele încă din anul 2009, nu reprezintă un motiv de nulitate al actelor de executare efectuate în dosarul execuțional cu nr.244/2014 al B. L. N. D..

Totodată, instanța a reținut că dreptul de proprietate este garantat de art.44 din Constituție, precum și de art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar, intimatul a făcut demersuri judiciare, solicitând obligarea debitorului la plata de daune cominatorii pentru situația în care debitorul refuză executarea în natură a obligației de a face sau a nu face, în special a celor intuitu personae, cum sunt cele prin care fost obligată comisia locală prin titlurile executorii mai sus menționate, acțiuni care au fost respinse tocmai motivat de faptul că intimatul nu a făcut dovada demarării punerii în executare a titlurilor executorii, respectiv obținerea încuviințării executării silite (în acest sens sentința civilă nr.2742/2014 pronunțată în dosar nr._/296/2013).

În acest context, în lipsa unor motive pentru anularea actelor și formelor de executare silită, instanța a apreciat că actele de executare s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită și că cererea contestatoarei nu este întemeiată, astfel că a respins-o, potrivit dispozitivului hotărârii atacate.

În temeiul dispozițiilor art.718 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că cererea de suspendare a cheltuielilor de executare, apreciată de instanță ca fiind de fapt o cerere de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației la executare, a rămas fără obiect, în condițiile în care această măsură ar fi avut efect până la soluționarea pe fond a cauzei.

Nefiind solicitate de intimat, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel contestatoarea C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PĂULEȘTI, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare; cu cheltuieli de judecată în fond și apel.

În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că prin contestația la executare a invocat incidența prevederilor art.903 Cod proc.civ., potrivit cărora „dacă debitorul refuză să-și îndeplinească obligația de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuia debitorului".

Totodată, arată că a făcut trimitere la dispozițiile art.665 alin.5 Cod proc.civ., care prevede că: „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă ... titlu cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executarea silită ... există alte impedimente prevăzute de lege.”

De asemenea, apelanta arată că a invocat împrejurarea că, în materia fondului funciar, pentru executarea unei astfel de obligații, este prevăzută procedura instituită de dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991, care face trimitere la art.894 Cod proc.civ., în contextul prevederilor art.905 Cod proc.civ. și a dispozițiilor art.11 din Legea nr.76/2012, care reglementează expres că, dacă legea specială prevede obligarea debitorului la plata de daune cominatorii sau a unei amenzi civile pentru nerespectarea unei obligații de a face sau a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, se vor aplica penalități.

În acest context normativ, executarea obligațiilor prevăzute de art.64 din Legea 18/1991 se poate face doar prin procedura instituită de art.905 Cod proc.civ., care instituie față de creditor sarcina punerii în executare a titlului executoriu prin care s-au stabilit obligații prevăzute de art.64, sub precizarea expresă că executarea silită se face prin obținerea încuviințării executării silite și comunicarea încheierii cu debitorul obligației de a face.

În măsura în care debitorul nu-și îndeplinește obligația în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, se solicită instanței de executare aplicarea unor penalități.

Dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților, instanța de executare, la solicitarea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu titlu de penalități, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.

Era evident față de modul în care s-a demarat executarea silită că va trebui verificată legalitatea executării silite în sine și a actelor de executare silită emise, din perspectiva faptului că nu sunt aplicabile prevederile art.628 Cod proc.civ.

Cu toate acestea, într-un mod spectaculos, instanța de fond a conchis, din lumina prevederilor art.622 și art.634 Cod proc.civ., prin coroborare cu dispoziția reglementată de art.5 din Legea nr.247/2005, titlul XIII, asupra legalității executării silite în sine și asupra actelor de executare îndeplinite în dosar execuțional nr.244/2014.

În opinia acestei instanțe, prevederile art.5, titlu XIII din Legea nr.247/2005, se interpretează în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în procesele funciare sunt supuse executării silite.

Consideră că o astfel de opinie este cât se poate de străină de voința legiuitorului, în condițiile în care materia executării silite este specifică Codului de procedură civilă și nu unei legi de reglementare în materia retrocedării.

Pe de altă parte, arată că norma instituită de art.5 nu reglementează asupra executării silite a titlurilor executorii ce stabilesc în sarcina debitorului obligația de a întocmii procesul verbal de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate, de care face vorbire art.64 din Legea nr.18/1991, ci de procesele funciare care au ca finalitate un dispozitiv susceptibil de înscrierea în cartea funciară, cum ar fi procesele baza pe codul civil și pe Legea nr.7/1996.

Învederează că în cauza de față, contrar prevederilor art.905 Cod proc.civ. raportat la prevederile art.622 alin.4 teza I, creditorul obligației instituite prin sentința civilă nr.2465/2013, acea de a lua toate măsurile necesare acordării în natură a terenului extravilan în suprafață de 1,76 ha, prin sentința civilă nr.9508/2012, aceea de a lua măsurile necesare pentru acordarea de terenuri în echivalent unde este posibil sau prin acordarea de despăgubiri acolo unde nu este posibil, a solicitat demararea executării silite prin executor judecătoresc.

Precizează că încheierea nr.2112/2004 a Judecătoriei Satu M. a autorizat creditorul D. M. să pună în executare titlurile executorii, în sensul realizării, prin executor judecătoresc, a obligației de a face instituite în sarcina comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar.

Potrivit art.905 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art.5 și art.6 din H.G.R. nr.890/2005, atunci când este vorba de o obligație de a face, din cele prevăzute de art.64 din Legea nr.18/1991, instanța de executare poate emite o încheiere de încuviințare a executării debitorului, dacă debitorul nu și-a îndeplinit obligația de bună voie, prin aplicarea unor penalități.

Menționează că dovadă a faptului că nu s-a respectat procedura specială în materia executării obligației de a face intuitu personae stă încheierea nr.244/20.06.2014, prin care executorul judecătoresc stabilește, în temeiul dispozițiilor art.669 Cod proc.civ, cheltuielile de executare silită.

Executarea silită propriu zisă, în opinia apelantei, față de neexecutarea unei obligații de a face intuitu personae, nu este posibilă, o astfel de posibilitate fiind recunoscută doar față de încheierea definitivă dată în condițiile art.905 alin.4 Cod proc.civ. și asta doar ca și modalitate sancționatorie față de refuzul debitorului de a executa obligația de a face, așa cum rezultă prin prevederile art.905 alin.6 Cod proc.civ.

Nu în cele din urmă, apelanta arată că instanța de fond a desconsiderat practica Tribunalului Satu M. dată în spețe similare și depusă la dosarul cauzei (a se vedea decizia civilă nr.49/2014 și decizia nr.44/2014), ceea ce echivalează cu o veritabilă înfrângere a puterii de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă dispozițiile: art.466-470 Cod proc.civ. și 480 Cod proc.civ.; art.650, art.662, art.711, art.712-716, art.894 și art.192 și următoarele Cod proc.civ.; art.64, alin.2 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, modificată și completată; art.5 și 6 din H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, modificată și completată.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. M. solicită respingerea apelului.

În apărare, intimatul arată că titlurile executorii din dosarele ce fac obiectul executării silite nu au fost duse la îndeplinire nici până în prezent, astfel că statuarea în nelucrare, cu încălcarea legii, l-a obligat la demararea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești, prin executor judecătoresc.

Invocă „Programul de formare conținut - Procese funciare" organizat de INM, potrivit căruia există posibilitatea ducerii la îndeplinire efectivă, pe calea executării silite, a obligației de punere în posesie.

Învederează că executorul judecătoresc acționează în colaborare cu expertul topograf, întocmesc documentația obligatorie în vederea întocmirii procesului verbal de punere în posesie, pe care comisia locală îl va înainta spre validare comisiei județene.

Precizează că executorul și expertul nu se substituie comisiei locale, însă în baza încuviințării executării silite (fără cale de atac) preiau parte din obligațiile comisiei.

Învederează că surprinde faptul că reprezentantul comisiei locale nu cunoaște faptul că întregul demersul are ca finalitate înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea celor îndreptățiți, adică a intimatului.

Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, tribunalul o apreciază ca fiind, în parte, nelegală.

Este corectă soluția dată cererii de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite, întrucât hotărârile pronunțate în procesele funciare, potrivit art.5 din Titlul XIII al Lg.nr.247/2005, pot fi executate silit, iar existența mecanismului reglementat de art.64 din Lg.nr.18/1991 nu exclude recursul la executarea silită. Câtă vreme cele două mecanisme nu se contrazic, trebuie conchis că ele coexistă, creditorul având dreptul de a opta pentru unul sau altul. În consecință, chiar dacă, în cauză, ar trebui urmată procedura reglementată prin art.902-905 Cod proc.civ., aceasta nu înseamnă că nu este necesară încuviințarea executării silite, parcurgerea acestei proceduri putând avea loc doar după încuviințarea executării silite.

Nelegală este, însă, soluția dată de judecătorie cererii de desființare a executării silite însăși.

Fiind, în mod evident, în prezența unei obligații de a face, trebuia parcursă procedura dedicată executării unor asemenea obligații reglementată prin Secțiunea 1, Cap.IV, Titlul III Cod proc.civ. În cazul în care debitorul nu execută obligația în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane (art.903 Cod proc.civ.) sau, dacă obligația nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, debitorul va fi constrâns la îndeplinirea ei de către instanța de executare prin aplicarea unor penalități (art.905 alin.(1) Cod proc.civ.).

În cauză, însă, executarea silită nu a urmat procedura specială enunțată mai sus, fapt ce atrage desființarea executării silite însăși.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.480 alin.(1) și (2) Cod proc.civ., va admite, ca fondat, apelul contestatoarei și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația la executare și va anula executarea silită însăși declanșată împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.244/2014 al B. L. N., menținând în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite, ca fondat, apelul contestatoarei C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PĂULEȘTI, cu sediul în Păulești, ., jud.Satu M., declarat împotriva Sentinței civile nr.4073/2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul D. M., CNP_, domiciliat în A., ., jud.A., și, în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte contestația la executare și anulează executarea silită însăși declanșată împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr.244/2014 al B. L. N. D..

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată azi, 17.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Red.T.B./04.03.2015

Tehnored_BER /05.03.2015

Ex.5

- ..cu: C. locală de aplicare a legii fondului funciar Păulești, D. M., B. L. N. D.

Jud.fond: C. D. N.